Cartea Zohar „Kduşim (Sfinţi)”, paragraf 1: Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a spus: „Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel şi spune-le  că tu vei fi sfânt fiindcă eu sunt sfânt, Domnul tău.”

Creatorul este numit Sfânt fiindcă El are atributul dăruirii. Porunca de „tu vei fi sfânt” indică faptul că noi, de asemenea, trebuie să obţinem prin Lumina care Reformează aceeaşi forţă care ne influenţează.

Deşi noi suntem scufundaţi în calităţile primirii, această forţă ne schimbă şi noi putem chiar să ne folosim atributele noastre de primire pentru a dărui. Este un lucru foarte special să schimbi primirea în dăruire fiindcă nu există între ele niciun stadiu intermediar. Dacă ar fi fost ceva neutru, un material primar, fără formă, ca celulele Stem, atunci ai fi putut să faci din el tot ce vrei, primire, dăruire, Gvurot, Hasadim, Dinim, etc. Dorinţa de primire în orice caz nu este neutră ci funcţionează în scopul de a primi, cu toate acestea, este în scopul de a primi lucruri puţine, triviale, mici, false, iar noi existăm printre ele.

Dar când vine Lumina, ea ne schimbă. Dorinţa de primire rămâne, dar atunci noi putem face diferenţa între dorinţa de primire şi intenţia de bucurie. Înainte nu am fost capabili să facem asta fiindcă dorinţa şi intenţia noastră au fost inseparabile şi, în fiecare dorinţă, în fiecare bob de dorinţă este o intenţie de bucurie. Totuşi, dorinţa în sine poate fi lipsită total de intenţie, este posibil să o „cureţi” de ea şi să scoţi intenţia chiar dacă este o mare problemă. Totul depinde de dezvoltarea dorinţei.

Studiind Înţelepciunea Cabalei, învăţăm că numai fiinţa creată, dorinţa de primire, s-a dezvoltat de-a lungul celor patru faze de Lumină Directă şi numai în a patra fază a început să simtă forma specială a Creatorului, nu ca un câine, de exemplu, care simte pe stăpânul său, fiindcă un câine este conectat cu stăpânul şi vrea să-l bucure. Este gata chiar să-şi dea şi viaţa pentru el şi totul din iubirea de sine. Deci, vedem că o astfel de iubire în interiorul dorinţei de primire, este posibilă.

În cea de a patra fază însă, fiinţa creată începe să simtă Creatorul care dăruieşte peste el, este detaşat de la El această dăruire fără să primească nimic în schimb. El se bucură de faptul că dăruieşte peste fiinţa creată o dăruire care iese din El, dar care nu se întoarce la El. Când fiinţa creată simte acţiunea Creatorului asupra ei, simte ruşine. Din asta provine rădăcina ruşinii, din dăruirea pe care fiinţa creată o descoperă, noi primim „punctul din inimă”, rădăcina sufletului nostru. Din acest punct ne dezvoltăm. Dacă punctul din inimă este revelat în cineva, el poate cu siguranţă să-l realizeze. Astfel, „sfânt” înseamnă că noi suntem detaşaţi de noi înşine şi alipiţi la dăruire.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 24/10/2012 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment →