Cele patru exiluri descrise in Zohar sunt „filosofia noastra interna” care ne forteaza sa lucram „in motiv”, in dorinta de a primi placere, si sa ii urmam toate regulile. Ca sa le parasim insemna sa ne ridicam deasupra mintii, deasupra dorintei, cu ajutorul Luminii care Reformeaza.

Deci, daca simt ca sunt atras in mintea mea, senzatii si munca numai de ele, sunt in exil sau nu? Sunt de acord cu starea mea? Poate chiar imi iubesc mintea si sentimentele, am credinta, studiez, inteleg si acumulez mai multa cunoastere si senzatii in fiecare zi?

Pe de-o parte este bine. Totusi, daca o persoana nu vede ca toate acestea sunt un mijloc prin care sa atinga spiritualitatea, este rau, intrucat el nu poate obtine nimic prin asta. El obtine doar falsa incredere ca intr-o zi aceasta apropiere il va duce la spiritualitate. Dar nu se va intampla niciodata deoarece nu se studiaza cu mintea. Nu conteaza cat de mult stii, nu vei ajunge mai aproape de spiritualitate nici macar cu un centimetru.

Atunci ce ar trebui sa facem? Ar trebui sa facem un calcul. Este numit „si au plans din aceasta munca”. O persoana vede ca folosindu-si  toata puterea in timpul celor „sapte ani de belsug”, obtinuti prin mintea si sentimentele sale, si intelegand ce a fost scris in toate articolele, el nu a obtinut nimic. Textul tiparit pe hartie a devenit imprimat in celulele creierului sau, dar este tot ce are acum…

Apoi mai face un calcul: „Am nevoie doar de Lumina care Reformeaza! Orice am in interiorul meu, in mine, nu are nimic de-a face cu spiritualitatea”.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 11/25/10, Zohar, Introducere,  “Dintre toti inteleptii natiunilor din lume, nu exista nimeni ca  tine”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment →