Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit),  Paragraful 250: Dar nu a mers imediat pe drumul lui. Ci a fost retinut si a lucrat sase ani la turma lui Laban, caci a fost retinut acolo atata timp cat Rachel nu l-a conceput pe Beniamin. Cand a venit timpul ca ea sa fie insarcinata cu Beniamin, el a fugit si nu i-a cerut permisiunea lui Laban, ca sa nu fie retinut acolo si ca Iacob sa se uneasca cu toate triburile, in locul cerut, in tara sfinteniei.

Stiinta Kabalei foloseste un limbaj special, numit limbajul ramurilor. Daca in toate sentimentele, gandurile si proprietatile noastre, intentia noastra ramane „de dragul nostru”, simtim doar realitatea acestei lumi. Chiar si cuvintele din Torah inseamna pentru noi ceva ce se intampla in aceasta lume materiala.

Dar daca pastram intentia de dragul daruirii, fiecare cuvant al Torei se transforma in mod natural in noi in descrieri ale radacinilor si fortelor spirituale. Ne este clar ca Tora nu spune un cuvant despre obiectele materiale (cum ar fi turma, Leah, Rachel, Iacob si asa mai departe) sau despre actiunile lor fizice. Mai degraba, totul se refera la fortele (dorinte si Lumina) pe care le simtim si cu care interactionam.

Simtim acest lucru foarte clar, fara nicio indoiala, caci senzatiile si gandurile superioare sunt mult mai puternice decat cele inferioare. De aceea, atunci cand citim Tora, nu ne gandim niciodata ca ea descrie aceasta lume materiala. Percepem totul in masura nivelului nostru interior de corectare.

La acest moment, noi simtim doar lumea materiala inferioara. De aceea, tot ce auzim sau toate lucrurile despre care citim declanseaza imagini ale acestei lumi, cum ar fi oi, fantana, femei, barbati si diferite actiuni pe care le cunoastem si care fac parte din aceasta lume.

Eforturile noastre, atunci cand citim Zohar-ul trebuie sa cuprinda urmatoarele ganduri:

1. Zohar vorbeste exclusiv despre masurile de conectare dintre noi;
2. Noi aspiram sa diferentiem intre fortele spirituale (dorintele de a darui) din noi, care sunt denumite folosind cuvintele acestei lumi.

Trebuie sa ni le imaginam si sa incercam sa le cautam ca un copil care incearca sa inteleaga regulile unui joc nou, care ii permite sa se dezvolte. Astfel, ne inaltam de la ramurile acestei realitati, la radacinile Lumii Superioare. Pas cu pas, incercam sa distingem radacinile Superioare; aceste eforturi ne dezvolta pe noi, ca si copii.

De aceea nu ascultam doar sunetul cuvintelor atunci cand citim in Zohar. Mai degraba, dupa cum scrie Baal HaSulam in Introducerea la Studiul celor zece Sfirot, Paragraful 155, Desi ei nu inteleg ce anume invata, tanjind si dorind foarte mult sa inteleaga ceea ce invata, ei trezesc asupra lor Luminile care le inconjoara sufletele.

Efortul pe care il facem ne aduce intelegerea si atrage Lumina care reformeaza, care ne corecteaza. In dorintele noastre corectate, incepem sa intelegem si sa simtim ceea ce ne spune Zohar-ul.

Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 1.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment →