Întrebare: În timpul ruperii, cum s-a întâmplat că Cel de Sus a ştiut că creatura o să producă ruperea şi cu toate astea, a răspuns la cererea sa?

Răspuns: Sigur ca Cel de Sus a ştiut, El însuşi a aranjat ruperea! Altfel cum s-ar fi conectat Malhut cu Bina dacă nu ar fi fost prin spargere?

Când oamenii vorbesc de criza curentă, ei se referă de asemenea la ea ca la un fel de rupere (cuvântul „criză” vine din aceeasi rădăcină: maşber -şvira). Dar nu este corect. O criză este crearea unei conexiuni între două calităţi care nu se pot conecta în niciun alt mod.

În tehnologie noi folosim adesea acest mod de conexiune, când forţa de apărare a unui material e nevoie să fie distrusă pentru a se conecta cu un alt matrial. Această metodă este folosită la sudarea materialeleor, la incorporarea unuia in altul. Când lucrurile nu se pot conecta, atunci le distrugem forţele de apărare, graniţele dintre ele şi le forţăm să se conecteze, să intre unul în celălalt. Acest lucru devine posibil numai prin spargerea lor, forţat, printr-o explozie.

Poate părea ciudat de ce am avea nevoie de o explozie şi de o spargere, dar noi nu le spargem, din contră, obţinem o conexiune. Şi va fi imposibil pentru noi să ne conectăm unul cu un altul, dacă fiecare din noi nu îşi sparge bariera defensivă. Pâna la urmă, forţa egoismului, forţa dorinţei de a primi plăcere, care există în toată materia, nu va permite nimănui altcuiva să intre în teritoriul ei. De aceea e nevoie să folosim noi o forţă specială împotriva ei, care îi va sparge graniţele pentru a introduce un al doilea material, o a doua calitate în interior, ca un oaspete nepoftit.

Asta este ceea ce se întâmplă în timpul ruperii cu Bina şi Malhut. Dacă Malhut nu ar fi primit niciodată calitatea Binei, nu ar fi fost în stare să se corecteze pe sine. Şi nu este capabilă să primească această calitate a Binei din cauza restricţiilor ei proprii, ecranul de apărare – cel care nu vrea să primească nimic. Trebuie să fie spart prin forţă! Nu va accepta niciodată să o facă singură.

Nu va accepta să se rupă şi să primească de dragul ei însăşi. De aceea, fără revelarea primirii egoiste, este imposibil să dezvălui adevăratele calităţi ale lui Malhut, care sunt opuse dăruirii şi nu îi permit să o obţină.

De aceea, spargerea a fost aranjată de Sus. Noi o numim aşa, dar în realitate este conexiunea lui Malhut cu Bina, fiindcă deîndată ce se întâmplă, calităţile milei şi justiţiei se întrepătrund.

La sfârşit, avem Bina şi Malhut, care sunt strâns conectate una cu cealaltă, dar sparte. Aceasta este de asemenea o obţinere fiindcă, chiar dacă cred că simt distanţa faţă de Creator, ele au abilitatea să corecteze această distanţă fiindcă sunt conectate!

Rezultă că spargerea este o corectare mare în construirea vasului. Ne este imposibil să obţinem continuarea sau orice corectare fără această stare intermediară. De aceea noi trebuie să vedem un punct de cotitură, un punct de „bifurcare”, în această nouă criză – o posibilitate a unei întoarceri drastice către o stare complet nouă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 9/4/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Opinie (Marcu Mazower, un profesor de istorie la Universitatea Columbia) „Aceasta nu este prima dată cand, pentru a înţelege viitorul Europei, va trebui să va întoarceti de la marile puteri din centrul continentului si sa va uitati atent la ceea ce se întâmplă în Atena. În ultimii 200 de ani, Grecia a fost în prima linie a evoluţiei Europei.

„În anii 1820, deoarece a purtat un război de independenţă împotriva Imperiului Otoman, Grecia a devenit un simbol timpuriu al scăparii din închisoarea imperiului.

„In secolul urmator, combinaţia radical nouă a democraţiei constituţionale şi naţionalismului etnic pe care Grecia a întruchipat-o, s-a răspândit pe întregul continent, culminând cu” pacea care să pună capăt pacii „, la sfârşitul Primului Război Mondial, atunci când imperiile otoman, habsburgic, şi rus s-au dezintegrat şi au fost înlocuite de state-naţiune.

„Este ironic, apoi, că Grecia a fost în avangarda rezistenţei la nazisti, de asemenea. In iarna anului 1940-1941, aceasta a fost prima ţară care să lupte eficient împotriva puterilor Axei, umilindu-l pe Mussolini în războiul greco-italian, în timp ce restul Europei a ovaţionat.

„Doar câţiva ani după înfrângerea lui Hitler, Grecia s-a aflat în centrul istoriei din nou, ca o linie de front în războiul rece.

„Grecia a fost o emblemă a unei noi etape în istoria sa. Căderea dictaturii militare în 1974 nu numai ca i-a adus statutul de ţară membră deplină în ceea ce avea să devină Uniunea Europeană, ci, de asemenea, … a prefigurat valul de democratizare globala din anii 1980 şi ’90 …

„Uniunea Europeană ar fi trebuit sa aduca la ţărm o Europa fragmentată, să-şi consolideze potenţialul său democratic şi sa transforme continentul într-o forţă capabilă de a concura pe scena mondială. Este, probabil, potrivit ca una dintre cele mai vechi şi cele mai democratice state-naţiune din Europa ar trebui să fie pe noua linie frontala, aruncând toate aceste realizări în discuţie. Pentru ca noi toţi suntem puteri mici acum, şi încă o dată Grecia este în prima linie a luptei pentru viitor. ”

Comentariul meu: Aceasta abordare este mai asemănătoare opiniei unui prevestitor, cum ar fi grecescul „oracol Delphic,” decât ca abordare ştiinţifica. Dar astazi este clar pentru toată lumea că dacă UE nu depăşeşte tendinţa naturala a fiecărui stat membru de a avea grijă doar de sine şi nu face tot posibilul pentru a păstra şi consolida uniunea prin deplasarea către un singur guvern, mai presus de toate contradicţiile naţionale şi economice, Europa va înceta să existe. Numai decizia finală că nu există nici o altă cale, va da lumii un exemplu de unitate completa în viitor şi va scoate UE afara din criza.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Opinie (Albert Einstein, „De ce Socialismul?” 1949) „” Am ajuns acum în punctul în care aş putea să indic pe scurt ceea ce pentru mine reprezintă esenţa crizei timpului nostru. Acesta se referă la relaţia individului cu societatea. Individul a devenit mai constient decât oricând de dependenţa sa fata de societate. Dar el nu resimte această dependenţă ca pe un bun pozitiv, ca pe o legatura organica, ca pe o forţă protectoare, ci mai degrabă ca pe o ameninţare la adresa drepturilor sale naturale, sau chiar a existenţei sale economice. În plus, poziţia lui în societate este de aşa natură încât unităţile sale egoiste construite sunt accentuate în mod constant, în timp ce unităţile sale sociale, care sunt prin natura mai slabe, se deterioreaza progresiv. Toate fiinţele umane, indiferent de poziţia lor în societate, suferă de acest proces de deteriorare. Prizonieri ai egoismului lor fara sa cunoasca, ei se simt nesiguri, singuri şi lipsiti de bucuria naiva, simpla, nesofisticată a vieţii. Omul poate găsi sensul vieţii, scurtă şi periculoasa asa cum este, numai devotandu-se societatii. ”

„Acest articol a fost publicat iniţial în primul număr al Revistei lunare (mai 1949) …” [la cererea lui Paul Sweezy (un celebru economist politic american marxist, autor al teoriei capitalismului monopolist)].

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→

Astăzi, Creatorul pune o condiţie înaintea noastra: „Dacă nu vă conectaţi ca un singur om cu o singură inimă, nu veţi obţine nimic! Depinde de voi sa simţiti că o astfel de viaţă nu este viaţă …. Şi în plus, eu voi numi un rege la fel de crud ca Haman peste voi. „

Asta inseamna ca pentru fiecare acţiune în care El ne-a făcut inegali între noi, forţându-ne sa ne uram, sa ne invidiem si sa ne invinuim unii pe alţii, trebuie sa facem corecţii şi sa realizam egalitatea completă. Şi după aceea, nu vom fi preocupati cu privire la cât de mult primeste fiecare dintre noi, pana intr-acolo incat, chiar daca o persoana nu primeste nimic, în timp ce altele primesc infinit de mult, ea se va bucura ca şi cum ar fi primit împlinirea infinita ea însaşi.

Acesta va fi suficient pentru ca o persoană sa vada că toată lumea primeşte împlinire şi bucurie deplina, în timp ce ea însaşi nu are nimic şi nu are nevoie de nimic! Apoi, ea va deveni similara cu Creatorul, deoarece nu primeşte nimic, ci doar daruieste.

Astăzi, am inceput sa vedem astfel de tendinţe şi paşi în această direcţie, în lumea noastră. Este prima dată cand Creatorul spune: „Ati ajuns la prag, şi nu veţi obţine nimic mai mult. Veţi avea mari dificultăţi, existente în situaţii de criză şi alte probleme, până când veti ajunge la soluţia că egalitatea nu înseamnă „doar să iei şi sa partajezi.”

Ai putea începe numărarea membrilor familiei, astfel încât fiecare sa aiba o sumă egală, dar, în realitate, noi trebuie să ajungem la o corecţie diferita. La urma urmei, aceasta este pur şi simplu egalitarism social, care nu corespunde cu justiţia absolută.

Creatorul vrea ca noi să ajungem la stadiul in care, datorită iubirii noastre fata de ceilalti, ne vom ingriji doar de satisfacerea nevoilor lor, pe cheltuiala noastră. Dar, mai întâi, ar trebui să ne gândim la propria noastra corecţie, deoarece fără ea, nu vom primi împlinire.

Recomandările economice şi teoriile noi de astăzi, nu vor fi în stare să ne împlinească fără corecţie. Dimpotrivă, ele ne vor conduce la o mai bună conştientizare a răului şi a incapacităţii noastre de a face ceva. Prin urmare, putem doar distribui, cât de mult posibil, cunoştinţele despre starea noastră actuală, modul în care înţelepciunea Cabalei o explică.

Din partea a 5a a Lecţiei zilnice de Cabala, 7/9/2011, „Natiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→