Întrebare: Există vreo modalitate de a verifica ce efect are mediul asupra starii mele interioare?

Răspuns: Poti judeca acest lucru in măsura în care doresti să te conectezi cu ei. Aceasta se numeşte influenţă a mediului. La urma urmei, descopar spiritualitatea prin legătura mea cu ei. Eu exist în ei, în legătura dintre noi, şi nu în corpul meu animal.

Se spune că unul găseşte spiritualitatea „în el însuşi”.  Nu inauntrul animalului, ci în cadrul sistemului de conexiuni pe care il construiesc şi la care sunt conectat. Prin includerea mea în toti ceilalti, descopar calitatea generală a daruirii, care constituie revelarea Creatorului.

Bazat pe acest lucru, verific în ce măsură mediul ma inspira spre importanţa conexiunii, unitate, maretia Creatorului (care locuieşte între noi) şi dragoste faţă de prieteni ca lege fundamentală a Torei? Dacă clarific această stare şi această realitate din ce in ce mai mult, avansez in mod corect.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/28/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui sa ma raportez la plăcerile materiale?

Răspuns: Trebuie să te gândeşti doar la cum să-ti pleci capul şi să devii inclus în mediul corect. La urma urmei, suntem proiectati in special pentru aceasta, ne-am născut şi existăm în această lume doar pentru acest scop. Iar acest lucru este valabil mai ales în timpul nostru! Prin urmare, în viaţa noastră nu există niciun alt scop, acţiune sau calcul, cu exceptia aderarii la mediul care ma poate conduce la o conexiune numita daruirea si garanţia reciprocă.

Daca dintr-o dată găsesc un astfel de mediu şi sunt adus in el, acest lucru este organizat de Sus. Acesta este modul în care Creatorul l-a ajutat pe Avraam sa adune oamenii şi să creeze o naţiune. Noi primim acest exemplu al construirii mediului şi societăţii de la invatatorii noştrii, de la cabalisti; cu toate acestea, este construit de Sus, asa cum nu putem s-o facem noi înşine. Dar, odată ce există o stare iniţiala, trebuie să o consolidam şi să investim efortul nostru în această societate.

Noi ne evaluam şi ne verificam pe noi înşine potrivit acestui criteriu. Toata munca noastra este doar în raport cu societatea: În ce măsură doresc sa obţin forta daruirii de aici, care mă va schimba?

O persoana nu poate schimba nimic în ea însaşi. Problema este că devenim derutati şi speram să ne schimbăm. O persoană gândeşte: „Acum, mă voi verifica, imi voi aduna toate puterile şi ma voi schimba!” Dar aceasta este lucrare impura numita inchinare la idoli, pentru ca văd în mine forta Creatorului şi cred că voi putea să fac ceva fără El .

În realitate, am o singură libertate: să ma lipesc de mediul potrivit.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 9/28/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă ne dorim unii altora „Un an nou fericit” şi „Să fii înscris în Cartea Vieţii”, cuvintele noastre conţin Forţa Superioară. Până la urmă, noi suntem legaţi unii de alţii prin pregătirea reciprocă, prin înregistrarea corectă, prin care am descris pe un fundal alb, toate proprietăţile noastre.

Fundalul alb pe care scriem este aceeaşi garanţie mutuală pe care o putem descrie ca „albul” grupului împotriva căruia eu examinez dorinţele mele, calităţile şi văd cât de opuse sunt ele grupului, cât de nepotrivite sunt pentru unitatea cu el. Cu toate acestea, eu completez acest scris şi nu mă predau. Continui din ce în ce mai mult să examinez contradicţiile.

Această muncă, cu o lună înainte de anul nou, este condiţionată de principiul „omul care aspiră la Creator (Israel), Lumina care Reformează (Tora), şi Forţa Superioară (Creatorul) sunt unul”. Israel este acela care vrea să se unească cu ceilalţi. Tora este Lumina care Reformează înclinaţia rea revelată numai în munca cu grupul. Numai în grup vom descoperi înclinaţia noastră rea, ca negru pe alb, dacă imaginez grupul ca fiind complet „alb”, corectat.

Şi, dacă vreau să ating acest alb general, să descopăr Creatorul în interiorul conexiunilor noastre, El este revelat, iar noi primim „semnătura” Lui.

Noi scriem toate aceste „înregistrări” în inimile noastre, fiecare în inima proprie. Inima omului este un total de „613” dorinţe necorectate în acest moment, înseamnă raul, corupţia şi inima sfărâmată. Corecţia ei este făcută prin conectarea inimilor noastre, împreună.

În viitoarea stare, toate inimile noastre, toate gândurile noastre vor fi conectate în aşa fel că mintea şi inima vor fuziona într-un tot, şi noi toţi vom fi ca unul. Din adâncul speranţei de a atinge această stare, fiecare din noi îşi scrie litera lui..

Şi dacă scriem în acest fel, noi nu scriem doar o literă. Scriem Cartea Tora în inimile noastre. Este aşa fiindcă întreaga Tora ne spune despre revelarea răului din noi şi corecţiile pe care noi le primim atunci de Sus, de la „albul” superior. De aceea, noi diferenţiem negrul de alb, pentru ca astfel să putem scrie cu el (negrul) la literă. Dar noi trebuie de asemenea să examinăm proprietăţile albului însuşi, al Luminii Înconjurătoare. Iar pentru noi, a învăţa să „scriem” este numai pregătirea pentru venirea Luminii Înconjurătoare şi iluminarea ei înăuntrul nostru.

Astfel, negrul rămâne negru şi albul rămâne alb. Ele sunt fundaţiile structurii noastre. Dar noi deja le includem pe amândouă în interiorul nostru şi le infiltrăm mai adânc înăuntru, în aşa numitele „secrete ale Torei”, locul unde amândouă, şi negrul şi albul se contopesc într-un întreg. Dar nu este posibil să exprimi această adeziune în scris.

În limbajul scris, noi nu indicăm Taamim (gusturi), Necudot (puncte şi linii care se scriu sub litere), Taaghin (coroanele de deasupra literelor), forma exactă a scrisului. Este aşa, fiindcă un om trebuie să le obţină pe calea muncii interioare şi abea atunci le adaugă pe acestea literelor.

Pe scurt: descoperim negrul din relaţia cu grupulcând îl imaginăm ca fiind la final, complet, în starea „albă”. Iar când terminăm munca simţim că într-adevăr am ajuns în starea în care Creatorul trebuie să o completeze, „să semneze” pe ea.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 9/25/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Sarbatori - Niciun comentariu→

Noi trebuie sa corectam sistemul nostru, astfel încât acesta să devină similar Creatorului, daruirii, Naturii. Astăzi, nu există vreo lipsa de studii care sa arate că capitalismul este un fel de focar temporar al bolii egoiste, la sfârşitul caruia asistăm astăzi. Acest lucru este evident mai ales în contextul crizei economice şi al dezastrelor ecologice.

Nu se poate continua aşa. Ar fi fost altceva dacă am fi avut resurse naturale şi energetice inepuizabile. Cu toate acestea, nu avem. Le pierdem pe ultimele şi ne conducem pe noi înşine într-un impas: diferenţa dintre bogaţi şi săraci creşte, societatea este distrusa, iar Pământul devine un loc mai puţin primitor.

Noi credem in mod eronat că putem construi un sistem corect cu funcţionare egoista. Americanii s-au imbatat cu această idee şi au intoxicat pe toată lumea cu ea. Visul american a fost de succes, deoarece acestia au trăit în datorii faţă de lume şi chiar s-au lăudat cu „succesul” lor: „Priviti cat de inteligent putem fura, cat de frumos putem minţi. Doar priviti ce fel de viata avem, pe cheltuiala voastra”. De fapt, aceasta este ceea ce a fost în spatele abundenţei lor. Şi Europa a urmat aceeaşi cale.

Întreaga problemă este că suntem mereu în căutare de resurse ieftine. Odată, au existat sclavi, dar apoi au încetat să mai fie eficienti. Apoi, exploatarea popoarelor din teritoriile nou-descoperite a început, iar acest lucru a fost folosit ca un targ, de asemenea. Am acţionat întotdeauna pe cheltuiala altcuiva; am jefuit constant şi am profitat de cineva, fie ei sclavi, indigenii din Asia, Africa, America, iobagi, şi aşa mai departe.

Acesta a fost factorul de dezvoltare, minciuna care a saturat întregul sistem şi a ajuns la bani în sine. Dolarul a devenit o monedă internaţională, iar industria şi comerţul s-au împletit într-un astfel de sistem viclean, incat oamenii din jurul lumii lucreaza pentru americani.

Unde este limita? Astăzi, am epuizat capacitatea resurselor ieftine. Nu mai sunt sclavi şi ţări nedezvoltate. Totul se îndreaptă spre punctul de rupere a principiului ieftinătatii. Nu mai există nicio muncă ieftina sau energie ieftină. Este timpul sa realizam ceea ce se întâmplă. Dacă vrem să supravieţuim, trebuie să judecăm totul în mod echitabil.

Acesta este motivul pentru care lumea se confruntă cu problema distribuirii echitabile. Oamenii de pretutindeni se trezesc la această cerinţă. Cu toate acestea, în realitate, aceasta înseamnă că toată lumea merită numai la fel de mult cat a investit în beneficiul omenirii. Bazându-ne pe principiul egoismului, nu vei primi nimic. În curând, vom descoperi că nimeni nu poate primi nimic de la nimeni in mod egoist. Imaginaţi-vă doar unde se îndreaptă lumea: sistemul garantiei reciproce este dezvăluit, care necesită reciprocitate şi daruire.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să-ti împrăştii averea in dreapta şi in stânga. Nu, noi construim totul pe baza de reciprocitate, nu facem concesii de dragul concesiilor, dar suntem ghidati de consideraţiile adevăratei dreptati. Toate sistemele noastre anterioare nu se vor mai aplica. Ne confruntăm cu un eşec complet al sistemului şi problemele economice sunt doar primul său semn. Ca rezultat, va trebui să fim de acord că dreptatea, reciprocitatea şi garantia reciprocă sunt singura cale.

Baal HaSulam a scris despre „sistemul altruist”. Dar nu ar trebui să credeţi că va anula toate calculele. În schimb, altruismul este un calcul exact, fără a lăsa lacune: Toată lumea primeşte în funcţie de investiţia sa. Iar cel care nu investeste efort este lasat fara nimic. Dacă toată lumea din jurul meu este altruista, aceasta nu înseamnă că voi fi hrănit „fara sa fac nimic”.  La urma urmei, vorbim despre legea naturii. Creatorul este cel mai mare altruist, dar ai primit ceva bun de la El? Dimpotrivă, numai necazuri.

Se spune: „Creatorul le-a făcut una împotriva celeilalte.” Ambele forţe, pozitiva şi negativa, sunt extrem de dure şi agresive. Şi astfel, în societatea viitorului, nu pot fi inactiv în detrimentul altora.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala, 9/28/2011, „Natiunea”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Este scris: „Am lucrat şi am găsit”. Neştiind ce este calitatea dăruirii, omul caută prin toate mijloacele să o obţină – şi o obţine. Apoi, acesta vede dacă într-adevăr este „a găsit” fiindcă nu ştia ce  căuta. Deodată descoperă că a găsit ceva complet diferit!

Dacă ar fi cunoscut acest lucru din timp, nu ar fi depus efort nici măcar o secundă, fiindcă nu ar fi fost capabil să lupte pentru asta. Atât este de opus faţă de ceea ce a crezut anterior. Înainte, doar i se părea că se gândeşte le dăruire, gândindu-se de fapt, cum să primească, să profite, să câştige şi să se umple pe sine. Numea pur si simplu asta, dăruire.

Dar, făcând astfel de acţiuni înşelătoare, chiar şi fără intenţia potrivită, el creşte. Totul se datorează sistemului care se extinde din Lumea Infinitului către lumea noastră şi pregăteşte tot ce este necesar pentru întoarcerea noastră acolo. Acest sistem ne trimite nouă, în jos, „o scară” a gradelor spirituale în care fiecare grad mai înalt îşi are prelungire în cel de sub el. De aceea, chiar dacă acţionăm de dragul nostru, (Lo Lişma), putem atinge dăruirea (Lişma)

În particular, găsindu-se pe sine în întuneric, cel de jos este capabil să adere la ceva superior. Până la urmă, el nu ştie la ce aderă până nu i se dezvăluie cel de sus, forţa de dăruire. Apoi, cel de jos află că este în conexiune cu cel de sus.

Cu alte cuvinte, tot ce ni se cere este să depunem efort să ne extindem cât de mult este posibil. Astfel, noi nu trebuie să ne temem că suntem aşa de departe de spiritualitate şi că nu înţelegem nimic despre ea şi suntem incapabili să facem ceva. Este scris: „omul nu învaţă cu mintea.” Întregul sistem este construit în aşa fel ca fiecare om, cu toate calităţile şi defectele cu care este născut, să aibă oportunitatea de a atinge dăruirea, adică, proprietatea Creatorului şi scopul creaţiei.

Fiecăruia îi este dată propria cale, un loc în care să depună efort şi o oportunitate să obţină adeziunea cu Creatorul. Nimeni nu este iertat de această muncă. De aceea, omul trebuie să vada oportunitatea care i se deschide în fiecare moment dat ca să vrea numai daruirea. Nu trebuie să ne autojustificăm gândindu-ne că suntem mult prea departe de dăruire. Este imposibil să aspiri la ea şi să zici cu toate astea „nu e pentru mine”. E incorect!

Fiecare este capabil să dorească să obţină dăruirea în fiecrea moment dat. Şi dacă omul uită asta, înseamnă că mediul nu este organizat în aşa fel încât să-i reamintească faptul că singurul lucru de care are nevoie este să vrea dăruirea. În funcţie de asta, el va primi constant ori ajutor ori obsatcole (linia dreaptă sau stângă) în avansarea lui. În acest mod el va avansa totdeauna ori printr-o respingere din ce în ce mai mare ori printr-o apropiere. El va proceda în această manieră.

Au existat numeroase citate pe această temă, de exemplu: „am lucrat şi a găsit” şi „nu este pentru tine să termini această muncă, dar nu eşti liber să o respingi.”

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/14/2011 „Şamati” 95

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Naţiunea”: Omul n-a atins încă stadiul perfecţiunii sale şi se află în mijlocul dezvoltării sale. El este supus războiului dintre forţele pozitive şi negative, mesageri loiali care conduc întreaga umanitate către perfecţiunea finală.

Întrebare: Operează aceste forţe într-o societate umană?

Răspuns: Nu, deoarece societatea aparţine în totalitate nivelului de dezvoltare animat. În scopul de a se ridica mai sus, societatea trebuie să se alăture celor ce învaţă să se corecteze. Masele nu au impulsuri proprii pentru corectare. Înţelepciunea Cabalei le dă numai voinţa de a-şi pleca capetele în faţa celor capabili să avanseze, precum AHP care se anulează pe sine în faţa Galgalta ve Eynaim (GE).

Chiar dacă prin dorinţa egoistă el are multă putere, este incapabil de mai mult. Nu are forţe opuse care reprezintă două înclinaţii. Există numai două forţe de acelaşi ordin şi ele se compensează una pe cealaltă. Aceste este motivul pentru care masele nu lucrează mai presus de raţiune. Ele au construit sisteme politice, economice, ştiinţifice, sociale, educaţionale şi culturale bazate pe înţelegerea lor mutuală, egoistă.

Cu toate acestea, astăzi totul devine scufundat în criză deoarece lumii i se dezvăluie sistemul destinat să ne ridice mai sus, de fiecare dată. Vechea putere, programele vechi, tendinţele şi modelele nu ne mai pot ajuta. Abordările anterioare nu funcţionează la noile provocări. Acesta este motivul pentru care, în cele din urmă, toate eforturile dezvăluie numai o adâncire mai mare a crizei, natura ei incontrolabilă şi incapacitatea noastră de a rezolva situaţia. Lumea viitoare este în sfârşit aici.

Treptat, prin mari şi triste greşeli, oamenii vor înţelege că a fost dezvăluită o imagine nouă şi sănătoasă a naturii care demonstrează o formă a umanităţii total nouă. Acest lucru se referă la relaţiile în familie şi între generaţii, între oameni şi ţări. Şapte bilioane de oameni trebuie să devină cu adevărat un singur sistem, independent de toate contradicţiile interne.

Voi întrebaţi despre două forţe de dezvoltare. Astfel,  forţa  negativă este în interior, şi forţa pozitivă conectează oameni în exterior, în pofida celei negative. Cu toate acestea, aceasta se întâmplă numai când ei se alătură lui Galgalta ve Eynaim şi primesc sfaturi de acolo, ca o turmă gata să-l urmeze pe păstor.

După cum scria Baal HaSulam, este îndeajuns să ai un pastor şi o mie de capete, şi ei pot fi siguri că ei vor ajunge la destinaţie în condiţii de siguranţă şi nevătămaţi. Cu alte cuvinte, lor le este garantată atingerea stadiului  bun. Totul depinde de cât de mult se vor reduce înaintea lui.

După cum este scris în “Introducere la Cartea Zoharului”: “Dacă un şir de o mie de orbi se plimbă de-a lungul drumului, şi există cel puţin un lider între ei care poate vedea, ei sunt siguri că iau calea cea dreaptă şi nu cad în gropi şi obstacole, atâta timp cât ei îl urmează pe cel ce are doar deficienţe de vedere şi îi conduce. Dar dacă această persoană lipseşte, ei sigur se poticnesc de fiecare obstacol de pe drum, şi vor cădea cu toţii în groapă.”

În acest fel, criza modernă trebuie să dezvăluie următoarele două lucruri:

1. Oamenii nu vor fi capabili să găsească o soluţie urmând raţionamentele şi înţelegerea proprie deoarece ei  sunt într-o lume nouă, o nouă reţea de interconectare. Garanţia reciprocă a fost revelată între ei, dar ei sunt incapabili să respecte legile ei şi să facă ceva în mod corect. Ei nu ştiu cum să gestioneze această reţea de garantare reciprocă.
2. Singura soluţie este să accepte sfatul celor care studiază, care aspiră spre garantare reciprocă şi trăiesc pentru ea.

În acest fel, întreaga lume va atinge corectarea reciprocă. Pentru aceasta sunt necesare ambele forţe: cea pozitivă, Galgalta ve Eynaim, oameni care se îndreaptă “direct spre Creator,” şi cea negativă, respectiv “naţiunile lumii.”

Fiecare dintre aceste forţe se completează reciproc, dar nu în mod egal. Similar modului în care o forţă de răcire a învins în cele din urmă puterea destructivă a focului şi a încuiat-o în interiorul unui înveliş în timpul formării pământului, şi aici, sfârâitul dorinţelor egoiste trebuie să trimită la puterea echilibrată  de a dărui şi să-i accepte forma, indiferent de focul clocotitor din acestea.

Din partea a 5-a a  Lecţiei Zilnice de Cabala 25/9/2011, “Naţiunea”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→