Vasului nostru spiritual ii lipseste capacitatea, deoarece ne este frica de cele două stari opuse: ura si iubirea. Evitam ura şi nu dorim s-o simţim. Mecanismul de apărare al organismului nici macar nu ne permite sa uram cu adevărat.

Şi, în general, ne este frică de ură. Într-adevăr, este scris că trebuie să iubim pe prieteni, şi totuşi descoperim brusc că-i uram. Nici măcar nu vrem să ne gândim la asta! Prin urmare, blocam aceste întrebări care apar în noi.

Iar dragostea, de ce avem nevoie de ea? Eu nu simt nevoia să-i iubesc. Pot sa ma descurc fără ea. Nu-mi permit sa ating aceste doua emotii extreme. Şi este posibil să le gasesc numai după ce investesc mult efort.

Dacă nu investesc într-un copil, el creste singur undeva în curte şi mă gândesc: „Ei bine, ce va fi, va fi.” Si după aceea, când il baga în închisoare, mormai: „Ei bine, ce se poate face?”

Dar dacă investesc eforturi cu el, de la o zi la alta, introducandu-i cerinţe  şi îngrijorandu-ma din strafundul inimii mele cu privire la tot ce se întâmplă cu el, atunci sunt umplut atât cu dragoste, cat şi cu ura. Ambele creeaza în mine capacitatea pentru mari frământări. Totul depinde de investiţia mea.

Deci, ce trebuie făcut dacă vrem să ajungem la convenţia care se apropie cu un vas mare şi extins? Am fost odata intr-o excursie la munte, în partea de nord a ţării, şi a fost aproape imposibil să urcam pe munte, fără ajutorul reciproc. Acesta este un exercitiu foarte bun. Chiar şi jocuri ca acestea, care par „copilăreşti”,  ne ajuta să ne simtim impreuna intre noi. Dar acum, înainte de convenţie, fiecare trebuie să caute cum să-si investească puterile cât mai mult posibil in ceea ce face grupul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 22/11/2011, TES

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ştiu că eficacitatea studiilor depinde în întregime de legătura dintre prieteni în timpul lecţiei. Deci, de ce descopar în mine numai rezistenta?

Răspuns: Doresti să nu existe nicio rezistenţă? Avem nevoie să înţelegem că toata dezvoltarea noastra are loc datorită forţelor care ne opresc. Toata avansarea noastra este efectuata cu ajutorul acestor acelorasi tulburări care ne apar în mod constant. Acestea sunt forţele care ne deruteaza, facăndu-ne sa-i criticam pe alţii şi sa-l invinuim pe Creator, pe grup şi pe profesor, totul!

Şi am nevoie, dimpotrivă, să apreciez şi să ridic totul deasupra, la înălţimea tuturor acelora care aparţin avansarii mele spirituale. Am nevoie sa fac asta în mod artificial, din moment ce, la urma urmei, felul meu natural este ego-ul meu. Dacă vreau să acţionez în mod natural, voi rămâne un animal, deoarece aceasta este natura mea.

Creatorul ne-a creat aşa, iar El n-o ascunde. Este exact ceea ce a spus, în mod direct: „Am creat înclinaţia rea.” Lui nu-i e ruşine să spuna că ne-a creat precum animalele. Dar ne-a dat oportunitatea de a ne transforma în fiinţe umane în schimb şi trebuie să facem acest lucru.

Dacă uit în mod constant, nu înţeleg, nu simt, sunt confuz şi nu înţeleg ceea ce învăţ, atunci, în cele din urmă, trebuie să înţeleg că acest lucru imi este trimis ca ajutor. Tot ceea ce mi se întâmplă în fiecare moment: cu sanatatea, familia, la locul de muncă, pe stradă, în grup, în timpul studiilor, in clarificările mele interioare şi in gândurile mele, toate indatoririle şi confuziile, totul imi este dat numai pentru a aranja toate aceste date in mod corect pe scara de valori. Am nevoie sa clarific ce este mai inalt şi mai jos, ce poate sau nu poate sa ma ajute, să-l rup de mine şi nu să acord atenţie acestui lucru acum .

Asta înseamnă că din toate aceste tulburări, construiesc o structura spirituală, un Partzuf spiritual. Din toate dorinţele, gândurile şi relaţiile mele, din toate influenţele asupra mea, eu trebuie să creez un model al meu, care îmi arată cine vreau sa fiu acum, cum să ma raportez la tot, ce este important pentru mine şi ce este mai puţin important  şi ce mă poate ajuta sau este complet inutil.
[61 516]

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 22/11/2011, TES

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Atitudinea noastră faţă de aproape, fata de mediul din lumea în care ne-am născut, pe care o simţim în interiorul egoismului nostru, se numeşte perioada de pregătire. Când trecem de la dragostea pentru mediul înconjurător sau dragostea pentru prieteni, la dragostea pentru Creator, acesta este deja timpul muncii reale, când vom dobândi calităţile daruirii.

Ca urmare a dobandirii acestor calitati altruiste şi a trecerii prin gradul de a darui de dragul de a darui, vom ajunge în cele din urmă la iubire. Dar din moment ce această cale duce la obtinerea iubirii pentru Creator, acesta este modul în care întregul drum se numeşte.

Şi chiar dacă astăzi lucram în tărâmul nostru, în lumea noastră, cu calitati egoiste, acest lucru este considerat înca munca pentru iubirea de prieteni, pentru aproapele nostru, chiar dacă totul este foarte departe de adevărata dragoste.

Dragostea pentru Creator, dragostea pentru creaturi şi dragostea pentru prieteni sunt acelaşi lucru, deoarece aceasta este direct opusă dragostei pentru sine. De aceea este nevoie de atat de multe schimbari calitative în interiorul unei persoane. Dar valoarea dragostei pentru prieteni este foarte mare, deoarece ne permite să dobândim dorinţe  şi senzaţii suplimentare, pentru a descoperi adevărata realitate in care suntem, insemnand Creatorul.

În măsura în care o persoană pretuieste Creatorul şi scopul final, atat de importante consideră mijloacele care duc la aceasta, cum ar fi exerciţiile în grup, cu prietenii şi studiile, deoarece fără aceste mijloace, el nu ar putea atinge scopul.

Pe de o parte, această întreaga lume este imaginară şi nu este nimeni în jurul meu: nici nivelurile mineral sau vegetativ, nici animale sau oameni. Toate acestea sunt dorintele mele proprii, care s-au împărţit în aceste parti şi, prin urmare, imi prezinta Lumina Superioara în acest fel.

Acesta este, deasemenea, modul în care trebuie să tratez grupul – ca si cand nu există nimic în afară de mine. Şi tot ceea ce simt în jurul meu: mediul, grupul, profesorul, şi chiar Creatorul, se află în interiorul meu, în senzatia mea. Am primit această iluzie că totul este în afara, astfel incat sa pot învăţa ce inseamna senzatia aproapelui: astfel il pot simti, pot avea relaţii cu el şi obtin daruirea si dragostea.

Dacă o persoană percepe intreaga realitate in acest fel, atunci nu greşeşte. În mod evident, ea mai are sa discearna detalii noi tot timpul şi să completeze imaginea comuna cu ei, dar este deja pe drumul cel bun.
[62 050]
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 29/11/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→