Din lecţia lui Rabash: Omul trebuie să studieze pe baza faptului că credinţa îl obligă şi nu pentru că alţii spun despre el că este înţelept, asta dându-i putere care este bazată pe mândrie şi onoare, nu pe credinţă, adică pe egoism în loc de sfinţenie.

Astfel, omul trebuie să fie foarte atent să nu primească nicio aprobare externă. Este exact opusul: Dacă mediul ignoră persoana, este cu adevărat un cadou de Sus, pentru că i s-a dat oportunitatea de a continua munca de dragul dăruirii.

Iar dacă cineva este onorat, astfel i se dă energie să muncească în mod egoist, de dragul respectului. Şi nu contează cât de mult încerci să îi explici unei persoane, nimic nu o va ajuta – aşa lucrează corpul nostru, egoul nostru.

Astfel, nu este uşor să ne detaşăm de pedeapsa şi recompensa care vin de la mediu, muncind numai într-o singură linie direct către scopul creaţiei. Dar fără această detaşare, toată munca noastră ar fi în beneficiul forţelor impure, Faronului, egoului nostru.

În măsura în care omul este influenţat de atitudinea bună sau rea a lumii faţă de el, prin feedbakul pe care îl primeşte de la lumea externă, putem vedea clar unde se află. Dacă nu dă atenţie acestora şi continuă pe drumul lui, va primii tot felul de critici ca ajutor de Sus.Cu cât este mai atacat din toate părţile, cu atât mai mult este ajutat.

Din Pregătirea pentru lecţie din 20.04.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nici nu ne putem imagina faptul că, distanţa dintre mine şi Creator şi distanţa dintre mine şi aproape este la fel. Îi spunem celui care este aproape de  noi „aproape”, în timp ce acesta este la aceaşi distanţă ca şi Creatorul. La aceaşi distanţă!

Încearcă să ajungi la aproape nu fizic, ci interior şi vei descoperi acelaşi abis. De aceea subestimăm ceea ce ne-a fost dat. „Pai, de ce avem nevoie de aproape? Tot felul de figuri umblă pe aici…” Nu ne putem imagina că acesta este un indicator care ne arată exact atitudinea noastră faţă de ce este ascuns în natură. La fel cum Creatorul este în ascundere, la fel este şi prietenul.

Imaginează-ţi cât din acest abis dintre noi nu este încă revelat. Tot timpul adăugăm peste el, îl umplem cu ceva superficial, dar nici măcar nu vedem aceste imesn abis negru.

Totuşi, dacă lucrezi serios în grup, atunci, conform cu munca depusă, începi să înţelegi că trebuie să loveşti exact în acest punct; aici vei descoperi totul. Doar să nu uiţi că atunci când lucrezi la relaţia cu prietenii, lucrezi la relaţia cu Creatorul. Sfârşitul acţiunii trebuie să fie în El; atunci vom primi Lumina superioară.

Aceasta este diferenţa între metoda Cabala şi orice altă metodă, pentru că atunci când ajungem la sfârşitul acţiunii, îndreptând-o spre forţa superioară, primim Lumina superioară care ne schimbă. Principalul lucru este să nu uităm că toate acţiunile noastre sunt aţintite către a ajunge aproape de El, la această forţă superioară, la a deveni similar cu Ea, a ne dizolva în Ea, acţionând ca Ea, obţinând nivelul Lui, înţelegând şi conectându-ne astfel încât întreaga mea parte interioară este absolut egală cu El.

Din lecţia 5 de la Congresul de la Vilnius

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: La convenţii, în special în America, există oameni care stau deoparte si nu se conecteaza cu uşurinţă. Mai mult, deoarece ştiu dinainte că vor petrece trei zile, sprijinindu-se de perete, uneori se descurajează sa vina la convenţie. Ce le-ai sugera sa faca? Cum ii putem ajuta?

Răspuns: Cu siguranta le sugerez sa vina şi să fie inclusi în mulţime cat de mult pot. După cum este scris: „Educa un copil potrivit felului sau.” Oamenii care consideră că este dificil să se uneasca într-un cerc, se vor găsi unul pe altul. Ei pot forma propriul lor cerc, iar în cadrul acestuia, poate fi cineva care ii va agita un pic.

Nu va opuneti convenţiei şi nu vă forţaţi. Toată lumea are un loc acolo. La urma urmei, toţi suntem diferiţi, şi există oameni care nu se pot conecta cu alţii. Ei stau deoparte şi asculta, absorbiti în propriile lor gânduri. Sau dimpotrivă, sunt cei care fac prea mult zgomot. Aceste persoane încă nu simt unde sunt şi în ce sunt incluse. Ritmul lor interior nu este sincronizat încă cu oricine altcineva, iar euforia sau introversiunea lor îi controlează.

Cei mai multi dintre prietenii noştri ştiu deja şi înţeleg metoda. Ei lucrează la avansare într-un mod mai mult sau mai puţin metodic şi se confruntă cu suişuri şi coborâşuri. Dacă o persoană cu adevărat înţelege că este detaşata de la fluxul general, care vizează scopul creaţiei, este deosebit de important pentru ea să vină, deoarece acesta este un semn că, între timp, trece prin stări speciale de pregătire. Influenţa mediului o va ajuta in asta. Va recomand din toata inima să vă înregistraţi.

Pe ansamblu, sunt oameni speciali, cu scântei speciale. Acesta este modul în care au fost creati şi nu este o problema de eroism sau de slăbiciune. Principalul lucru este de a realiza ceea ce este în tine. Doar îndepliniti rolul pe care natura vi l-a dat, iar în cele din urmă, daca fiecare face eforturile sale speciale si unice, vom deveni toţi cu adevărat egali, fara urme ale diferenţelor anterioare.

În cele din urmă, toată lumea face o muncă echivalenta. Noi pur şi simplu nu înţelegem încă cat de perfect este sistemul general.

Dar pe drum, există diferenţe între noi. Unii oameni au sarcini speciale; este ca şi cum ei au propria lor istorie, propria lor dezvoltare. În consecinţă, ar trebui să fie tratati în mod diferit. Ei arată diferit de alţii, iar suişurile şi coborâşurile lor sunt diferite. Ei acţionează diferit pe plan extern şi trec prin diferite stări interne – în contrast cu orice logică a lumii noastre.

În mod similar, în comunitatea ştiinţifică şi filosofică, sunt genii excepţionale. Destul de puţini oameni inteligenţi au demonstrat atribute excepţionale. În cazul nostru, este chiar si mai important. Cu toate acestea, este chiar si mai important pentru astfel de oameni să fie în societate, deoarece, în raport cu acestia, suntem ca şi umanitatea în raport cu noi.

Scânteile din inima sunt împărţite în două părţi: GE (Galgalta ve Eynaim) şi AHP (Awzen, Hotem, Peh). Aceia dintre noi care aparţin GE sunt speciali. Uneori, ei simt o aversiune puternică faţă de societate, dar este foarte important pentru ei să vină la convenţii, chiar dacă nu simt nici o nevoie să se amestece cu prietenii, privindu-i ca umanitate. Este totusi esenţial.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 22/04/2012 , Scrieri de Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timp ce citim articolele, noi trebuie să învăţăm să urmam gândul autorului, să tânjim sa intram în starile pe care invatatorii nostrii le descriu. Atunci când o persoană începe să se uite la un film captivant, ea uita de întreaga lume şi traieste cu eroii de pe ecran, experimentand tot ceea ce se intampla cu ei.

Acesta este modul în care trebuie să ne raportam la citirea textelor. Trebuie să ne anulam pe noi insine şi să aderam la autor, la starile sale din momentul în care a scris articolul şi la gânul sau, şi să curgem în mod constant cu acest gând, mentinandu-ne în el. Este ca şi cum eu nu exist, ceea ce înseamnă că ma agaţ de cărţi şi de autorii lor.

Nu avem nici o altă cale de a ajunge la invatatorii nostri. În acest moment, nu văd o astfel de disponibilitate din partea studentilor. Chiar înainte de lecţie, înainte de a citi textul, ar trebui să ne gândim că suntem pe cale de a face ceva special. Prin a citi sau a asculta un text scris de un cabalist şi prin a face eforturi constante pentru a ne mentine in gândurile sale, ne agăţăm de Creator.

Nu trebuie să ne gândim la altceva sau să avem orice alte calcule, ci pur şi simplu sa curgem cu cabalistul pe aceeaşi undă. Nu contează dacă am înţeles ceea ce spune textul sau nu. Mă simt ca un copil în braţele unui adult. Cineva m-a ridicat şi are grijă de mine. Astfel, încep treptat să cresc şi să înţeleg de ce şi cum se întâmplă totul.

În primul rând, aflu pur şi simplu ceea ce se întâmplă, iar după aceea voi înţelege motivele. Această atitudine este esenţială în timp ce citesc articolele.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 22/04/2012, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din Lecţia lui Rabash: Este imposibil să se lucreze fără combustibil. O persoană trebuie să primească ceva, ea nu poate munci fără un scop. Astfel, scopul nostru este de a simţi pentru cine lucram.

Oamenii întreaba de multe ori cum pot verifica cat de aproape au ajuns de spiritualitate. Acest lucru este stabilit în mod specific în funcţie de clarificarea pentru cine lucrez. Am avansat dacă am început să acţionez ca şi cum nu sunt împotriva Creatorului, ci langa El, de partea Lui, încercând să-l ajut, sa-L slujesc şi sa lucrez în conformitate cu programul Său.

Mă gândesc cum să dau Luminii posibilitatea de a ma influenţa mai puternic, cum sa ajut Lumina sa intre in toate dorinţele mele mai profund, pentru a le conecta. Simt că sunt sclavul Creatorului, legandu-ma de El tot mai puternic sub influenta Luminii.

În conformitate cu acest semn, este posibil sa simti cum se schimbă o persoana. În locul gândirii: „Eu, eu, eu”, ea acum se ingrijoreaza cu privire la modul de a asista Lumina sa intre in dorinţe şi sa le corecteze.

Din Pregătirea pentru Lecţie 22/04/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate număra omul cei 400 de ani (nivele) ale şederii sale în exil, dacă Egiptul este în întuneric total?

Răspuns: Este imposibil de socotit şi din această cauză evdarea are loc deodată, în grabă. Omul nu ştie când va ieşi din exil. Să presupunem că cei 400 de ani de exil se termina astăzi la 13:30, dar tu nu poţi ştii asta. Nu vezi că în conformitate cu povestea, evadarea este făcută brusc? Ţi se spune numai ce să iei cu tine: componentele care alcătuiesc vasul spiritual pentru ca, mai târziu, să fii în stare să te ridici deasupra lui.

Conform poveştii, după ce ieşim din Egipt, nu lăsăm nimic în urmă. Iau tot aurul, toate animalele, toate proprietăţile şi las totul în urma mea o ţară pustiită, distrusă. Distrug până la pământ ţara care odată a fost înfloritoare, mare şi prosperă, cu oraşe minunate, şi plec.

Desigur, plec pentru o viaţă mai bună şi nu am nimic de pierdut. Nu mai există niciun motiv să rămân în Egipt, unde nu mai este nici măcar apă de băut, pentru că totul a fost transformat în sânge şi totul este mort.

Aşa vede o persoană lumea corporală pe care o părăseşte. De fapt, palatele minunate sunt încă acolo, la fel şi toate lucrurile bune, totul este înfloritor, dar, în ochii mei, pare ca o ţară distrusă şi în întuneric. Aşa este percepută în noile mele discernăminte care mă obligă să dispreţuiesc luxul şi să îl văd ca gunoi şi să vreau să scap de el.

Totuşi, dacă m-aş uita la tot prin ochii mei de sclav,  aş vedea pământul bogat şi m-aş gândi că nu este nevoie să evadez. De fapt, pământul Egiptului este înconjurat de deşert.

Dar deoadată, decid că rămânerea acolo este cel mai rău lucru şi că nu există nimic mai rău decât asta. Nu este doar un deşert, ci un loc de distrugere îngrozitoare şi de singurătate. Totul este în ochii privitorului.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 18.04.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când părăsesc grupul, rămân în memoria mea sentimentele bune. Totuşi, când mă întorc, apare o anumită frică în mine care mă forţează să clarific de ce îmi este frică.

Răspuns: Nu eşti suficient de conectat cu grupul. Nu are de ce să îţi fie frică dacă eşti mic printre ei. Dacă încă îţi este frică, trebuie să te faci chiar mai mic, până la a ajunge ca un fetus în pântecul mamei. Apoi, nu vei mai avea de ce să îţi fie frică.

Întreaga problemă este aceea că încerci să te păzeşti şi frica apare împreună cu tot felul de îndoieli, griji, etc. Pe măsura acestor frici, îndoieli şi griji, trebuie să înţelegi că ele îţi sunt date pentru ca tu să devi şi mai integrat în grup. Apoi, aceste frici, îndoieli şi griji vor dispărea. Anulându-te înaintea grupului, te vei găsi sub protecţia lui. Grupul devine pântec pentru tine, ca ceva mare în care tu exişti.

Din lecţia 2 de la Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lesson 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem creşte importanţa scopului înainte de congresele din America de sud şi de nord? Sunt multe interferenţe serioase, cum ne putem ridica deasupra lor?

Răspuns: Este bine că sunt multe întreruperi. Omul are nevoie de două discernăminte. Pe de o parte, simte întreruperile: cum îi dispreţuieşte pe toţi şi cât de mult urăşte să fie cu ei în timp ce mândria sa creşte deasupra tuturor şi îl îndepărtează de ei.

Asta se poate întâmpla atât unui individ cât şi întregului grup, iar prin asta grupul chiar se distruge. Întrebarea este dacă un grup se poate reface. Congresul dă o asemenea şansă grupurilor care sunt în situaţii dificile şi care cu greu mai au forţe pozitive care să îi conecteze.

Sunt grupuri care se conectează numai pe baze negative: împotriva învăţătorului sau împotriva a ceea ce spune, sau împotriva altei părţi a grupului. Acestea sunt singurele lucruri care îi mai ţin împreună. Congresul este o oportunitate pentru a intra într-un mediu mai puternic, care este deasupra unui grup individual. În el, grupul cu probleme poate fi corectat, dacă membrii lui sunt gata să se anuleze: fiecare membru în mod individual şi grupul ca întreg.

Atunci ei vor veni la congres ca la Mikveh (baia rituală de purificare), dar pentru a face asta ei trebuie „să facă un sacrificiu”, să îşi aducă egoul ca sacrificiu. Dacă sunt gata pentru asta, congresul va vindeca grupul.

Dacă nu, vom vedea cum, ca rezultat al congresului, se vor îndepărta mai mult şi chiar vor pleca pe drumul lor propriu. Cred că congresul trebuie să fie suficient de puternic ca toată lumea să aibă discernăminte clare: fie se anulează şi avansează către scop cu ajutorul mediului, pe care îl construim împreună ca factor în dezvoltarea lui şi ca reprezentant al Creatorului, fie părăseşte calea, realizând că nu este pentru el.

Să sperăm ca asta se va întâmpla. Suficient cu jocurile copilăreşti şi cu bătăliile pentru control şi onoare care cuprind grupurile. Este timpul pentru avansare serioasă şi timpul pentru a înceta să ne comportăm ca nişte copii care se bat în locul de joacă cu nisip. Este timpul pentru acţini importante şi de responsabilitatea pe care umanitatea ne-o cere.

Dacă sunteţi gata pentru asta, este foarte bine, haideţi să muncim. Dacă nu, este mai bine ca doar să dispăreţi. Este una sau alta. Deci, congresul ar trebui să ajute pe toată lumea să clarifice unde se află şi pentru ce este pregătit să îşi dedice restul vieţii.

Atunci când întregul grup global se conectează în timpul congresului, este un mediu foarte puternic, care este cel mai eficient pentru avansare. De aceea, este o idee bună să fiţi incluşi în el în aceste zile şi să luaţi parte la ceea ce se întâmplă: atât fizic cât şi intern, cu tot sufletul fiecăruia. Prin asta, o persoană se pune sub cea mai puternică influenţă posibilă în lumea noastră pentru avansare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/18/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este procesul spiritual aşa de dureros fizic pentru femei. Când vom simţii rezultatul, pentru că, de fapt, congresul nu se termină, continuă?

Răspuns: Cred că fiecare persoană poate simţii rezultatul în măsură dorinţei sale, în măsură participării sale constante.

Facem în mod constant examinării interioare, analize; este ca şi cum extragem noi şi noi definţii şi senzaţii din interior, pe care le folosim să construim şi să formăm noi simţuri, numite suflet.

Acesta este construit din modul specific în care mă combin cu alţii, poate mijloace mai plăcute sau mai puţin plăcute, prin diferite senzaţii, etc. Acesta este un organ integral. Cu cât suntem mai activi în conexiunea unul cu altul pentru scopul revelării integralităţii, cu atât vom revela mai mult unitatea noastră reciprocă şi în această măsură Creatorul se va manifesta ca o forţă comună, conform cu legea similarităţii calităţilor.

Nu ne rămâne nimic altceva de făcut decât să acţionăm în această direcţie. Aceia care o simt, o simt; aceia care nu, nu. Astăzi, această oportunitate este dată practic tuturor: atât bărbaţilor cât şi femeilor. Încearcă să te mişti în mod mai clar către asta.

Din Lecţia virtuală din 26.2.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Am primit un enorm credit din lumea superioară, care este plusul dorinţelor noastre, iar toată lumea a primit o imensă dorinţă şi chiar o mai mare aspiraţie pentru spiritualitate, pe care eu nu am reuşit să o primesc singur.

În lumea corporală, diferitele societăţi au diferite modalităţi de a se descurca cu oamenii care nu sunt în stare să îşi plătească datoriile: gărzi, poliţia, omul poate fi închis şi poate fi chiar distrus fizic. Cum se întâmplă asta în spiritualitate? Ce se va întâmpla cu noi dacă vom eşua să înapoiem aceast enorm credit al încrederii?

Răspuns: Dacă o persoană din lumea noastră are aşa de multe mijloace de a obligă o altă persoană să îşi plătească datoria, fie prin guvern fie prin alte mijloace, atunci crezi că Creatorul are mai puţine mijloace? Are mult mai multe mijloace pentru a o face. Nu este nicio problemă, El te va forţa să o faci.

Aceasta este esenţa căii suferinţei: Dacă eşuezi să obţii scopul în maniera uşoară, confortabilă, convenabilă şi benefică şi eşuezi să faci ceva nou în fiecare zi, în alte cuvinte, dacă eşuezi să „îţi plăteşti datoria”, atunci, în final, vei înceta să îl mai simţi pentru două sau trei zile, dar apoi totul se acumulează şi începe să lucreze.

De aceea trebuie să înţelegem foarte clar şi să ne fie frică de asta, cu adevărat frică, pentru că Profeţi au scris lucruri îngrozitoare. Atunci când forţele începe să ne împingă de la spate către scopul iniţial al creaţiei şi asta nu se întâmplă prin conducerea noastră voluntară din faţă, se simte ca o suferinţă îngrozitoare, pentru că suferinţele ne sunt date la nivelele mineral, vegetal şi animal pentru a ne ajuta să înţelegem că trebuie să ne mişcăm către un nivel mai înalt, nivelul uman.

Iar tranziţia de la un nivel la altul este foarte dificilă! Vedeţi cât de mult suferă întreaga lume şi nu înţelege că trebuie să facă doar o singură mişcare în sus. Nu înţelege! Şi va continua să moară de foame şi să se distrugă – miliarde de oameni vor muri şi nu vor fi în stare să înţeleag asta.

De aceea trebuie să încercăm să explicăm repede asta, nouă înşine şi restului lumii.

Din lecţia virtuală din 26.2.2012

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→