Întrebare: Care este diferenţa dintre încercările constante de a mă gândi la unitate în timp ce citesc Cartea Zohar, şi încercările de a mă gândi la ea în timpul zilei?

Răspuns: Întreaga zi depinde de cât de mult poți ţine sentimentul de unitate creat în timpul lecţiei, dacă nu ai învăţat asta, atunci nu te-ai conectat la sursă.

Să presupunem că ai un vehicul electric, ajungi la o staţie de benzină, te conectezi la priză, reîncarci bateria şi conduci.

Ți-ai umplut „bateria” sau nu? Dacă ai ajuns la lecţie cu pregătirea corectă, cu percepţia corectă, prin pregătirea tuturor condiţiilor, astfel încât „bateria” ta să fie corect conectată la Lumina, atunci se umple. Așa poți veni de la lecţie, iar pentru restul zilei să rămâi conectat la sursă şi să păstrezi intenţia corectă, existând datorită acestei umpleri. Este pentru că te-ai umplut, astfel încât ştii acum ce să faci cu toate întreruperile şi cu toate problemele.

Pe ansamblu, aceasta este ceea ce ni se cere să facem. Dacă vom face totul în felul în care ar trebui, vom înţelege şi vom descoperi brusc că această lume nu a fost doar formată, ci a fost creată ca un sistem special care este o continuare a sistemului spiritual, astfel încât vom fi umpluți de energie spirituală, şi apoi ne vom amesteca cu lumea, beneficiindu-ne reciproc, confruntându-ne cu probleme în familie, la muncă, etc. Toate aceste sisteme nu au fost create fără motiv, din moment ce nimic nu se întâmplă accidental. În ei împlinim ceea ce am primit în „bateria”noastră şi mulțumită lor urcăm la nivelul următor. Astfel, iluminăm lumea, o corectăm, şi cu ajutorul ei urcăm.

Apoi reîncărcăm bateria din nou şi începem următoarea zi, zi după zi, după cum se spune: „Faceți ca fiecare zi sa fie ca nouă”

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/07/12, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Trebuie să ajung să îmi iubesc partenerul aşa cum o mamă îşi iubeşte copilul, fără să fac niciun calcul, iubindu-l cu devotament, orice face acesta. Pentru ea, el este cel mai frumos, cel mai de succes, cel mai bun dintre toţi; acoperă cu iubire toate deficienţele, toate defectele acestuia.

Mai întâi, trebuie să îmi privesc cu aceşti ochii soţul sau soţia, iar apoi voi vedea frumuseţea lui sa a ei şi nu reflexia egoismului meu. De fapt, eu de obicei văd calităţi negative în partenerul meu, care în realitatea nu îi aparţin ci sunt produse de atitudinea mea faţă de el. Egoismul pe care îl proiectez asupra partenerului meu, îmi zugrăveşte aceste imagini negative.

Învăţ să fiu obiectiv, independent de egoul meu. Dacă acopăr toate păcatele prin iubire, atunci, datorită acestui lucru, voi ieşi din mine însumi, în afara limitei interesului propriu, a corpului, şi voi începe să mă ridic deasupra egoismului. Iar apoi voi vedea o nouă realitate, care nu este deloc rea.

Iubirea a acoperit toate păcatele şi ele au dispărut! Dar nu pentru că am închis ochii la ele, aşa cum face o mamă care îşi iubeşte copilul cu iubire oarbă, instictivă. Faptul că mi-am neutralizat egoul îmi permite să văd o lume bună. Într-adevăr, forţa binelui este în afara mea, iar forţa răului este înăuntru.

Reiese faptul că realitatea este împărţită în două. O parte este înăuntrul meu, unde trăieşte de la naştere înclinaţia egoistă, rea, naturală. Iar în afara mea, văd o lume plină de bine. Astfel, mă aflu într-un minunat laborator. Iar în măsura în care voi încerca să mă ridic mai sus şi să mă anulez relativ la partenerul meu de viaţă, egoul meu va putea să îmi arate noi fenomene interioare care se revelează în mine.

Voi vedea diferite defecte în partenerul meu, deficienţe care îmi vor da încă odată ocazia să acopăr toate păcatele cu iubire. Deci, mă voi corecta cu eforturi mari iar lumea mi se va prezenta mai benevolă şi mai corectată.

Asta va continua până când întregul meu egoism se va revela prin aceste motive interioare. După zeci sau chiar mii de asemenea situaţii, când furia şi dorinţa de a acuza partenerul se trezesc în mine, va reiesi că a am corectat această întreaga atitudine. Ca rezultat, am dezvoltat şi o tehnică pentru a mă relaţiona cu tot ce este în afara mea.

Odată ce am făcut o asemenea corecţie în ceea ce priveşte soţia sau soţul, văd că nu este nimic special de adăugat în realaţia cu alţii. De fapt, nu am lucrat asupra altor oameni, toţi cei care diferă unul de altul, ci asupra propriului egoism!

De fapt, am lucrat asupra mea. Şi tot ceea ce am văzut înaintea mea, a servit ca o oglindă, reflectând egoismul meu şi permiţându-mi să îl recunosc. De fapt, nu văd nimic în mine, ci numai în oglindă. Reiese că o asemenea situaţie naturală ca familia, este proiectată de natură şi ne permite să obţinem corecţia.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 11.07.2012

Filed under: Casatorie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot determina ca Zoharul mă influenţează?

Răspuns: Semnele apar atunci când încep să simt cât de important a devenit grupul pentru mine, cât de esențială a devenit pentru mine preocuparea pentru prieteni, pentru existenţa lor şi legătura cu ei –  la fel ca scopul în sine, deoarece prin acest mijloc realizăm scopul.

Acest lucru înseamnă că nu există niciun scop care este revelat în mijloace cum am putea crede acum. La urma urmei, Creatorul (Bore) este „Vino şi vezi” (Bo – reh). Ordinea corectă a legăturii dintre suflete, pe care o descoperim, este imaginea Creatorului.

Asta înseamnă că grupul nu este mijloc de revelare a Creatorului. Grupul în sine devine Creatorul. Acesta este revelat ca „El şi numele Lui sunt unul,” în adeziune unul cu altul, unde este imposibil să distingi între ele.

Şi acolo, nu avem nici o modalitate de a diferenţia între „eu” şi „grup.” Este o astfel de unitate încât te topești în ea și încetezi să exiști acolo. Iar ordinea corectă a legăturii dintre noi ne conectează pentru a forma o reţea şi creează o schemă a lumilor superioare şi transformă totul în Malchut a Ein Sof (infinitului). În consecinţă, urcăm nivelurile de revelaţie a Luminii, forţa dăruirii care curge în cadrul sistemului ca un flux etern de vitalitate și energie.

Una nu poate exista fără cealaltă, deoarece toate fenomenele Luminii sunt aceleaşi vase care operează în acest fel din interior. Nu este nicio lumină care apare ca ceva străin în sistem. Dimpotrivă, sistemul însuşi începe să ilumineze, după cum se spune: „Întunericul va ilumina ca Lumina.”. Aceasta se numeşte Lumină. Nimic nu vine din exterior. Sunt acţiunile corecte ale vaselor cele care iluminează. Nu este nici o lumină în afara vasului.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/07/12, Zohar

Filed under: Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cea mai apropiată legătură care există în viața fiecăruia dintre noi este conexiunea din cadrul familiei, dintre soţ şi soție.Dar nu contează cât de mult ne-am putea dori, este imposibil să dăm orice prescripţii miraculoase sau sfaturi imediat aplicabile despre ceea ce putem face în scopul de a stabiliza relaţiile în familie.

Cândva, în trecut, a fost posibil, dar astăzi nu mai funcţionează. Astăzi, este necesar ca o persoană, în primul rând, să-și corecteze relația sa generală cu viaţa, cu sine însăși şi cu oamenii din jurul său, relaţia sa cu lumea în care trăieşte. Numai după cursul de educaţie integrală, după dezvoltarea conştiinţei şi înțelegerea lumii noi înăuntrul său, al „persoanei noi” care se dezvoltă în ea, îi va fi uşor să construiască noi sisteme de relaţii bune. În acest fel, își va transforma viaţa în fericire şi va scăpa de toate problemele de care este inconjurată astăzi.

Cineva trebuie să construiască sisteme educaționale care vor modela persoana. Şi apoi, în măsura în care persoana se schimbă, va începe să construiască relaţii adecvate şi corectate cu alţii, inclusiv relaţia maritală. Din acest motiv, acest subiect nu aparține doar cuplurilor căsătorite, ci, de asemenea, și persoanelor singure. Și ele simt că nu sunt stabilite, că nu se potrivesc în cadrul familiei.

Mai întâi de toate, trebuie să înţelegem că divorţul nu rezolvă nicio problemă şi merită să construim un sistem complet nou de relaţii. Nu este posibil să continuăm ca de obicei şi să sperăm că totul va funcţiona în mod diferit în noua familie. Puteţi fi siguri că vor fi aceleaşi probleme.

Exact pentru acest motiv, oamenii de azi nu vor să se căsătorească, deoarece, deja în avans, ei presupun că încercarea lor nu va fi de succes. Pare ca un fenomen natural. De ce s-ar  resemna o persoană la problemele pe care le vede în avans? Vedem cât de multe probleme poate aduce o căsătorie nereușită, sfârșind în divorţ, şi cât de mult relaţiile distruse ale oamenilor care ne sunt aproape, costă în ceea ce priveşte banii, sănătatea, timpul şi nervii.

Astfel, o persoană se abţine în avans de la construirea unei familii. Vedem această tendinţă peste tot. În toate ţările, este o imagine similară. Astfel, înainte ca cineva să construiască o nouă persoană, este imposibil să vorbim despre construirea unui sistem de relaţii pentru cupluri.

Cândva fost posibil să le reparăm cu ajutorul discuţiilor cu un psiholog, cu anumite afirmaţii. Ego-ul omului încă nu a fost așa de mare cum este astăzi, când nu este de acord cu niciun compromis. Şi omul nu este de vină, el pur şi simplu nu este capabil să fie de acord.

Ne-am dezvoltat la o situaţie în care un om doreşte să rămână copil toată viața sau să fie complet liber şi să i se permită să facă orice vrea. El nu vrea să se angajeze sau să se limiteze cu nimic. El se aşteaptă ca soţia lui să fie ca o mamă şi să-l scuze pentru tot şi să nu ceară nimic de la el, dar să-l inunde într-un ocean de iubire, indiferent de cum se comportă.

De obicei, această relaţie este tipică pentru bărbați. Cu toate acestea, și femeia și-a schimbat relaţia in legătură cu căsătoria şi chiar dacă sunt copii, ele nu se tem să-și schimbe soţii sau să devină şi să rămână singure.

Este o minune, dar astăzi, o femeie cu un copil este capabilă să-și construiască o noua familie repede şi să primească mult mai mult decât o femeie fără copii. Barbații nu vad copilul altcuiva ca un obstacol în calea căsătoriei. Surprinzător, ei nu se grăbesc şi nu sunt interesaţi în a avea proprii lor copii, dar sunt gata să se căsătorească cu o femeie cu un copil. El nu vede nici un obstacol în acest sens. Acest fenomen este cu siguranţă important în vremurile noastre.

În trecut, dimpotrivă, unei femei cu un copil, după un divorţ, îi era foarte greu să se recăsătorească. Foarte rar cineva a fost de acord să ia o femeie cu un copil. Fiecare a vrut să aibă proprii săi copii. Acest lucru înseamnă că există o serie de fenomene, caracteristice timpului nostru, pe care trebuie să le luăm în considerare.
Dintr-o „Discuție despre creșterea integrală” 18/07/12

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→