Uneori o persoană stă cu o expresie, ca şi cum viaţa ar fi terminată şi şi-a pierdut orice valoare, această lume nu valorează nimic, şi a trăi o viaţă vidă este mai rău decât moartea. Ea se întreabă de ce mai este în viaţă în această lume şi regretă că simte toată această realitate. Ea gândeşte:”Aş dori să nu mă fi născut şi trăit”.

De unde primeşte, brusc, această stare de spirit? Este Creatorul care-i trimite un astfel de sentiment.

Uneori este contrar, ea simte, brusc, o energie neobişnuită, râsete şi bucurie, entuziasm, este gata să îmbrăţişeze pe toată lumea, să sară şi să danseze. De unde vine această stare de spirit? De asemenea, de la providenţa divină. Ce faceţi cu aceste stări opuse? Nu este bine să fii într-o extremă sau alta. Atunci, eşti ca o giruetă rotindu-se constant în sensul în care suflă vântul…

Dar, dacă o persoană înţelege asta şi nu le poate suporta şi nu acceptă să fie o marionetă a Creatorului, care El singur controlează, ea spune: “Nu! Trebuie să decid eu” şi cere Creatorului să lase un loc pentru ea. Şi apoi, ea descoperă că are, cu adevărat, un loc gol! Creatorul este deja în ascundere de la început şi i-a dat acest domeniu de activitate numit “această lume”.

Nu există alt loc în care Însuşi Creatorul se ascunde, în mod intenţionat, de la început şi vă dă posibilitatea să faceţi tot ce vreţi. Şi acum, cu ajutorul mediului, puteţi să construiţi o relaţie cu realitatea pentru a neutraliza prezenţa Creatorului şi a umple acest loc vid de unul singur, exact sub forma pe care Creatorul ar umple-o dacă El s-ar fi dezvăluit.

De ce Creatorul nu se relevă în acest loc numit “această lume”? Deoarece el nu are “haine”, deoarece El este ascuns. O persoană construieşte această “haină” şi, în măsura în care o face, ea descoperă Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 25.20.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să trecem de la grija egoistă a unei persoane pentru alţii, la o grijă independentă de egoism? Cum putem scăpa de dorinţa egoistă care o împinge să aibă grijă de alţii?

Răspuns: Este vorba de un nivel foarte înalt în care simţiţi deja Creatorul şi sunteţi într-o stare de conexiune cu această forţă pozitivă de dăruire şi iubire. Apoi, începeţi să simţiţi nevoia de a dărui şi a iubi absolut necondiţionat, ceea ce ne imaginăm astăzi dar nu cu privire la sine, fără a primi vreo compensaţie, în orice formă, aceasta este singura stare pentru a simţi eternitatea, perfecţiunea, infinitul.

Este imposibil de a pune în cuvinte, pentru că este un alt sentiment şi o altă înţelegere a lumii, care vin în măsura realizării şi absorbţiei calităţii altruiste de dăruire şi iubire în sine.

Din Congresul din Bulgaria, 01.11.2013, Lecţiei 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă oamenii sunt forţaţi să se aşeze în bănci, ca o necesitate de a se întâlni, atunci cum vor avea puterea să vină la Creator? Sub presiune?

Răspuns: Desigur, nu venim la El sub presiune? Priviţi la cei care sunt aşezaţi alături de voi. Vedeţi bucurie, feţe fericite? Priviţi aceste chipuri acre. Ce îi ţine aici şi îi obligă să vină în sală, în timpul nopţii? Doar ceea ce creează o dorinţă în ei, o nevoie, o lipsă, indiferent ce.

Oamenii fie se vor intoxica cu medicamente, fie se vor angaja în unitate.

Trebuie să înţelegem că tendinţa va rămâne. Oamenii vor suferi lovituri care nu pot fi vindecate decât prin unitate. Egoismul în creştere se manifestă în noi din ce în ce mai clar, ca o forţă motrice împotriva lui însuşi. Simţim din ce în ce mai mult “sinuciderea” lui, prin care ego-ul ne arată că nu poate fi folosit.

În cele din urmă, ne dăm seama că, lucrul cel mai important este să ne debarasăm de egoism şi el ne ajută în acest proces. Puţin câte puţin, el devine din ce în ce mai opus Luminii, se dovedeşte că, pe de o parte, noi ne dezvoltăm şi, pe de altă parte, simţim constant negativitatea dezvoltării noastre.

În plus, negativitatea dezvoltării noastre nu rămâne la acelaşi nivel, ci creşte calitativ tot timpul, devenind mai inteligenţi, mai înţelepţi, mai experimentaţi şi, de aceea, începem să percepem şi să analizăm dezvoltarea noastră de la un punct de vedere complet diferit.

Atunci când primeaţi lovituri acum douăzeci de ani, nu înţelegeaţi de unde veneau. Credeam că lucrul cel mai important era dezvoltarea economiei, cât interes era in asta sau în cealaltă şi, în conformitate cu aceasta, consideram vieţile noastre mai mult sau mai puţin reuşite, şi astăzi, ne-am oprit să mai facem calcule. Astăzi, mulţi ştiu deja, că egoismul ne obligă “să ne mâncăm” între noi, am ajuns la cunoaşterea răului.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

 Întrebare: Care este responsabilitatea pe care ar trebui să o luăm pentru celălalt?

Răspuns: Există dificultăţi în viaţă, atunci când o persoană se trezeşte fără bani şi fără prieteni şi nu are cui să se adreseze. Imaginaţi-vă că sunteţi neputincioşi şi total dependenţi de alţii, precum minerii sub pământ. Dacă cineva nu are grijă de voi de sus, sunteţi pierduţi.

Asta trebuie să simţim: dependenţa disperată de prieteni. Fără ei, nu vom supravieţui, nici nu vom atinge obiectivul, nici nu vom fi capabili să ne susţinem. Totul se reduce la o teamă corporală, bestială, care obligă o persoană să preţuiască Arvut (garanţia reciprocă).

Un nou sistem se dezvăluie în noi, în care depindem în totalitate de celălalt. Deci, ce garantăm noi? Noi garantăm oxigen şi tot ceea ce susţine viaţa. Acest sentiment depinde de modul în care lumea întreagă încearcă să ajungă să-l cunoască. Apoi, atunci când urcăm treptele spirituale, vom simţi această dependenţă până la oase şi în fiecare respiraţie pe care o luăm, precum scafandrii care au o butelie de oxigen la gură şi respiră printr-un tub care-i uneşte.

Aceasta este garanţia mutuală (Arvut). La urma urmei, noi suntem “legaţi” în sufletul colectiv, fără ca noi să o vedem încă. Dar, puţin câte puţin, Creatorul dezvăluie adevărata stare pentru noi: El elimină ascunderea.

Din discuţie de sâmbătă seara, “Arvut”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Noi producem energie cu acţiunile noastre comune de unitate. De asemenea, trebuie să o folosim pentru ca toată lumea să se unească cu grupul.

Energia pe care o primesc de la acest grup este recompensa mea pentru a fi loial grupului. Devin parte integrantă a unui întreg în măsura loialităţii mele, sunt pregătit să fac pentru ei tot ceea ce consideră necesar pentru mine.

Asta înseamnă că folosesc grupul în mod corect şi pot continua să cer energie de la acesta pentru a mă apropia mai mult de el.

Eu mă dăruiesc ştiind că mă vor completa cu valorile lor şi atunci, această parte va fi încorporată în garanţie mutuală, fără îndoială.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ştiinţa lumii noastre este în permanentă evoluţie, trebuie să continuăm să o corectăm şi să o ameliorăm fără a întrerupe căutarea.

Ceea ce pare a fi evident astăzi, încetează să mai fie mâine indiscutabil şi este posibil că, tot ceea ce a fost considerat benefic astăzi, mâine va fi dăunător. Dorinţa noastră se schimbă constant şi trebuie să descoperim o nouă ştiinţă în ea.

Şi, deoarece dorinţa de a primi plăcere se poate transforma în contrariul său, pe o bază cotidiană, atunci lucrurile utile pot deveni nefolositoare. Mai mult, funcţionând graţie dorinţei noastre egoiste, folosim toate descoperirile care au fost făcute în natură în propriul nostru interes – avantaj , deci rezultatele evoluţiei ştiinţei ne afectează.

Cu alte cuvinte, am utilizat-o mereu în rău. Şi vedem că ştiinţa se dezvoltă în principal pentru că avem nevoie de ea pentru război şi distrugere mutuală. Dacă nu este pentru asta, nu am continua să evoluăm deloc.

Toate descoperirile ştiinţifice minunate sunt utilizate pentru a servi egoismului nostru.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 21.10.2010, “Înţelepciunea lui Israel în raport cu ştinţa”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Omenirea se îndepărtează mai mult de natură în timp ce evoluează, pierzând ultimele urme de percepţie a legilor acestui unic mecanism. Ce se va întâmpla?

Răspuns: Contrar nivelului vorbitor, nivelul animal nu evoluează prin achiziţionarea unei minţi sau a unui sentiment nou de la sine. Nu, trebuie să fim atenţi la acest lucru. Înţelepţii spun că naţiunile lumii vor purta copiii lui Israel pe umerii lor şi-i vor aduce în locul unde ei vor construi Templul. Asta înseamnă că este problema AHP de a se alătura GE şi nu este alt mijloc de a se alătura GE.

Prin urmare, este spus că naţiunile lumii vor învăţa Tora toate o dată. Ele nu au puterea să clarifice lucrurile şi este singura modalitate să se alăture GE. Asta nu înseamnă că soarta lor în lumea noastră este să participe pasiv, dar ei vor fi pasivi în spiritualitate. Acesta este modul în care vor munci. Noi avem intenţia şi ei o realizează.

De fapt, este dificil să ne imaginăm modul în care toate persoanele din lume vor ajunge la Creator, mai ales atunci când descendenţii copiilor lui Israel nu o vor. Nu luăm în considerare şi nu înţelegem că, corecţia lor va avea loc toată o dată. Momentul în care veţi învăţa să ridicaţi cererea lor (MAN) la nivelul vostru şi plecând de acolo, spre partea superioară AVI, spre Creator, atunci, în acel moment, ei vor primi Lumina prin voi şi imediat, totul va fi bine pentru ei. Ei nu au nevoie să deschidă drumul ei înşişi. În schimb, Lumina va dezvolta în ei sistemul emoţional şi mental ce are ca scop să fie din ce în ce mai dependenţi de noi.

Este vorba, de fapt, de ceea ce va fi revelat în înţelegerea lor şi realizarea lor: necesitatea de a depinde de copiii lui Israel. De asemenea, noi vom descoperi în înţelegerea noastră şi în realizarea noastră că trebuie să fim mai dependenţi de conexiunea cu grupul şi cu Creatorul.

Astfel, lumea întreagă, în afară de noi, va fi corectată uşor printr-o conexiune relativ pasivă în ateliere şi alte evenimente. Este suficient. Noi suntem cei care trebuie să facă munca serioasă.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal Hasulam, “esenţa religiei şi scopul său”: de fapt, cu cât un fruct va fi mai dulce la final, cu atât va fi mai amar şi respingător în etapele sale de dezvoltate. Şi, este acelaşi lucru pentru fiinţele vii şi pentru fiinţele vorbitoare. Deoarece animalul care nu are multă raţiune la finalul creşterii sale nu are atât de multe defecte în timpul dezvoltării sale. În timp ce omul, a cărui raţiune este mare la finalul dezvoltării sale, arată jult mai multe defecte în timpul creşterii sale. Pentru că, putem numi un viţel de o zi un “taur” , adică el are forţa de a se ţine pe picioarele sale şi de a merge şi înţelepciunea de a se feri de obstacolele din drumul său.

Dar, un copil de o zi nu arată nicio inteligenţă.

Iată că noi am clarificat căile Providenţei Sale în această lume, care este o Ghidare intenţionată. Atributul binelui este aparent decât atunci când  creatura atinge forma finală de maturitate. Mai mult, ea mai degrabă o formă de corupţie în ochii celor care privesc. Astfel, putem concluziona că, Creatorul dăruieşte numai bine creaturilor Sale, dar binele vine printr-o Ghidare intenţionată.

Mai întâi, trebuie să fie clar că suntem într-un proces evolutiv. Asta vedem în lume. Mai mult, este clar că, deşi evoluţia noastră conduce la cele mai bune stări, procesul de obţinere poate implica probleme şi ele ne împing, cu adevărat, să ne dezvoltăm. De asemenea, vedem asta în natura vegetală şi animală.

Vedem totul de-a lungul drumului sub forma unor presiuni diferite din toate părţile, perturbări, decepţii, griji, dar aşa are loc procesul evoluţiei. Baal HaSulam dă exemplul unui fruct care mai întâi este amar, apoi devine dulce când este la maturitate. Este acelaşi lucru cu o persoană care este născută neputincioasă şi fără raţiune şi apoi se dezcoltă deasupra nivelului animal.

Asta arată că, fazele pe care le traversăm de-a lungul drumului de dezvoltare sunt în opoziţie cu ceea ce ne aşteaptă la final, atunci când vom atinge obiectivul. Prin urmare, Baal HaSulam spune că nu există mai înţelept decât cel experimentat. Şi, această experienţă înţeleaptă este un cabalist care a traversat, deja, toate fazele de dezvoltare şi a atins forma sa completă. Doar aceste persoane pot să ne spună ceea ce se întâmplă pe această cale.

Astfel, noi înţelegem răspunsul la problema principală a dezvoltării noastre: Cum putem să fim siguri că Creatorul este binele absolut? Deoarece El precede tot şi nu are nevoie de nimeni. În acest caz, dacă El controlează şi conduce lumea şi face tot, dacă nu este nimeni în afară de El, atunci cum este posibil ca noi să suferim? Pentru ce toate fiinţele create şi lumea întreagă suferă, deşi Creatorul oferă tot ceea ce este mai bun?

Răspunsul este că, noi suntem sub o îndrumare utilă care ne conduce la scop prin suferinţe, deoarece altfel nu am fi capabili să avansăm. Când vom atinge scopul, vom atinge starea corectă care este, efectiv, atinsă la final şi nu la început, nici la mijloc de drum. Mai mult decât atât, fazele acestui drum sunt efectiv destinate să deruteze şi să ne înşele, prin ascunderea rezultatului final.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce mod trebuie să se exprime conexiunea cu tine pentru cei care sunt în spatele ecranului?

Răspuns: Relaţia cu mine trebuie să fie exprimată prin ceea ce voi îmi scrieţi, întrebări serioase specifice cu privire la lecţii, nu elaborate, ci cu intenţie. Eu voi răspunde prin scris sau verbal.

De fapt, comunicarea se produce când noi facem ceva împreună. Porţia de cunoştinţe pe care o primiţi de la mine în fiecare zi nu este considerată conexiune. Conexiunea este atunci când noi facem, realizăm ceva nou, împreună. Dacă eu predau înţelepciunea Cabala sau educaţia integrală şi voi studiaţi acest lucru, atunci există o legătură între noi.

Conexiunea este posibilă atunci când voi sunteţi similari cu mine. Noi ştim că uniunea dintre două obiecte nu se produce decât în măsura similitudinii proprietăţilor lor. Şi ce similitudine poate exista între noi, dacă eu sunt profesor şi voi sunteţi elevii mei? Ce similitudine poate exista între creatură şi Creator, dacă Creatorul dăruieşte şi fiinţa creată nu face decât să primească? Ce puteţi da voi în schimb? Unitatea cu mine. Şi cum este posibil? Dacă acţionaţi în acelaşi mod cu mine. Doar aşa! Şi cum puteţi să acţionaţi? Să mă învăţaţi aşa cum vă învaţ eu? Nu, să învăţaţi pe alţii, aşa cum v-am învaţat pe voi.

Prin urmare, nu poate exista o stare mai eficientă decât aceea a diseminării, altfel, nu procesaţi materialul. În lumea spirituală, cel care nu trece informaţia prin sine, se închide şi nu percepe nimic. Nu vă puteţi imagina ce parte infimă percepeţi din ceea ce eu vă dau, tocmai pentru că nu o transmiteţi, indiferent în ce formă.

Acei oameni care sunt implicaţi în traducerea sau prelucrarea lecţiilor sunt oamenii cei mai fericiţi pentru că ceea ce aud sau procesează ajunge, în cele din urmă, la cineva. Iar cei care nu fac asta, nu au altă cale de a ieşi din sine, ei sunt într-un impas.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Când este considerat cineva,  un student al profesorului său?

Răspuns: Un student este numit cineva care aderă la profesorul său (adică în mod interior) şi încearcă să “tragă” totul de la el. Ca un bebeluş care suge lapte de la mama lui, un student încearcă să aspire de la profesorul său tot ceea ce are şi să crească, adică să dezvolte tot ceea ce a primit. Nu este capabil să primească toate cunoştinţele, realizările şi sentimentele imediat, dar el poate obţine instrumentele pentru a dezvolta totul în el însuşi. La urma urmei, un copil care primeşte lapte de la mama sa, nu-l digeră în interiorul lui, ci îl transformă în carne, muşchi şi os. El construieşte organismul său şi se dezvoltă. Acelaşi lucru se întâmplă aici.

Trebuie să înţelegem că primim de la un profesor ceea ce dorim să primim şi doar în forma şi în măsura în care facem eforturi. Noi nu auzim ce spune profesorul, auzim numai ceea ce dorim să auzim. Munca unui student este de a anula obstacolele sale psihologice şi de a începe să asculte profesorul. Cu alte cuvinte, munca unui student este anularea ego-ului său.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 20.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→