Întrebare: Ce ne este ascuns? Ce începem exact să simţim în timpul dezvăluirii?

Răspuns: Nu există nimic altceva decât două forţe, Creatorul-dăruire şi creatura-primire, care ne pun în acţiune. Diferite combinaţii ale acestor forţe formează un sistem numit Malchut, nimic altceva nu există decât asta şi noi existăm în el.

Dezvăluirea acestui sistem, plin de lumină, dă sentimentul de realizare, de înţelepciune, oferă răspunsuri la toate întrebările şi umple tot golul. În plus, viaţa obţinută pentru a experimenta acest flux este infinită. Nu mai eşti controlat de corp şi nu te mai gândeşti că eşti gata să îţi pierzi viaţa la fiecare bătaie a pulsului tău.

Simţi perfecţiunea deoarece forţele opuse nu doar se conectează, ci se completează. Asta generează bucurie şi plăcerea realizării, ceea ce dezvăluie omului lumea de la un capăt la altul, natura întreagă şi nu doar lumea materială. Şi apoi, omul începe să perceapă lumea într-o manieră diferită. Înainte, el era obişnuit să vadă suferinţa, problemele şi relaţiile nefericite dintre oameni. Acum, el vede că oamenii sunt corectaţi şi se comportă cu iubire.

Această transformare se produce în om conform proprietăţilor sale: el vede că lumea este o copie şi tot ceea ce vede este o proiecţie a proprietăţilor sale interne. Cu cât ele sunt mai corectate, cu atât vede lumea mai corectată şi acum poate să o justifice.

Apoi, el descoperă că această lume se raportează, de asemenea, la spiritual şi înţelege că toţi oamenii sunt în ascundere, în timp ce el a atins revelaţia. Se pare că, revelaţia este atunci când omul vede adevărata faţă a acestei lumi: înainte, aceasta părea a fi absolut adevărată, dar acum, o percepe ca un film proiectat în aer, care depinde de evoluţia proprietăţilor sale. Omul percepe oamenii din jurul lui ca organele interne ale sufletului său şi ei se schimbă, de asemenea, în funcţie de corecţia sa. Apoi, el înţelege că lumea nu este în afara lui, ci în el. Toată lumea va începe să vadă astfel.

Din „Cabala pentru începători”, kab.tv, 29.11.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Eu nu înţeleg: Cum faptul că, cineva ne atacă şi ne acuză, ne apropie de revelarea Creatorului?

Răspuns: Atunci când conduceţi pe un drum, există culoare de fiecare parte a drumului. Apoi, există şanţuri pe cele două părţi, care drenează apa şi murdăria care se acumulează pe drum şi apoi, există câmpuri şi case. Asta înseamnă că există limite clare care delimitează drumul vostru.

Este exact ca în viaţa unei persoane. Atunci când creştem un copil, îl ghidăm, îi explicăm ce ar trebui să facă şi ce nu ar trebui, la ce trebuie să fie atent şi ce poate folosi. Constant, încercăm să îl conducem pentru ca el să avanseze cu succes spre un anumit scop care pare a fi valabil.

Mereu trebuie să ştim cum să trecem de la un moment la altul. Dacă avansez de la starea A la starea B, care este mai aproape de Creator, trebuie să ştiu cum să avansez şi ce forţe mă conduc în direcţia corectă. Aceste forţe trebuie să mă corecteze dacă vreau să avansez în direcţia bună. Există un singur punct în mine: o scânteie care mă atrage în această direcţie. Creatorul a aprins-o în inima mea, deci cum pot să avansez cu această scânteie? Cum pot să ştiu pe ce drum avansez?

Trebuie să merg din punctul A în punctul B, care este mai aproape de Creator, de dăruire, de iubire pentru ceilalţi, iubirea Creatorului, ceea ce înseamnă că El este în faţa mea! Asta înseamnă că trebuie să fiu eliberat de ego-ul meu pentru a mă ridica deasupra un pic şi, în loc să mă iubesc, să fiu umplut puţin cu dragostea de prieteni. Ar trebui să fie umplut cu dragostea de prieteni, deoarece a iubi pe toată lumea este un pic prea mult pentru mine, în acest moment. Astfel, se pare că trebuie să muncesc cu grupul acum.

Totuşi, cum pot să curăţ mintea mea de tot soiul de gânduri egoiste şi opinii ale acestei lumi ? Trebuie să clarific ce înseamnă dăruirea şi recepţia. Trebuie să înţeleg că toată lumea este angajată în primire şi eu trebuie să mă angajez în dăruire. Cum pot să realizez asta? Cum pot să fiu liber de valorile societăţii egoiste ?

Nu este uşor să clarific asta şi Creatorul îmi fixează condiţii care mă forţează să clarific lucrurile de fiecare dată, făcând mai multe eforturi. Asta înseamnă că există o forţă opusă care funcţionează aici şi pare să stea în calea mea de a progresa. Intenţionat, sunt obligat să simt că sunt neputincios, slab, speriat şi că nu înţeleg cine are dreptate şi nu ştiu în ce mod avansez. Eu sunt sub o mare presiune din toate părţile. Deci, ce pot face ?

Creatorul mă înconjoară cu mulţi duşmani şi probleme la nivelul acestei lumi şi nu existăun  loc unde aş putea scăpa: nici în faţă, nici în spate, nici la dreapta, nici la stânga, nici sus, nici jos. Pur şi simplu, nu pot face nimic. Această presiune negativă din toate părţile se dezvoltă constant şi obiectivul continuă să crească şi să fie mai important pentru mine şi, prin iubirea pentru ceilalţi, vreau să ating iubirea pentru Creator, pentru a adera la El. În final, acest inel ar trebui să fie atât de strâns în jurul meu, încât să strig la Creator: “ajutor, nu mai pot!”

Apoi, în ultimul moment, când Marea Roşie (Yam Suf) este în faţa mea, gata să mă inghită (şi asta se întâmplă la toate nivelurile), brusc sunt salvat! Lumina care Reformează mă ajunge şi îmi arată drumul care se aprinde pentru mine, schimbă percepţia mea şi sentimentele mele şi modul în care drumul se deschide în faţa mea!

Înainte, nu exista nici un mijloc. Nu văd nimic şi nu ştiu unde merg. Este acelaşi lucru de fiecare dată. Asta înseamnă că sunt obligat să trec prin stări dificile. Deci, pentru ce cabaliştii numesc asta o viaţă plină de plăcere şi confort în raport cu viaţa corporală plină de durere şi suferinţă, goală de conţinut?

Nu văd că avansarea pe calea spirituală îmi promite o viaţă uşoară şi agreabilă. Dacă a avansa pe drumul care mă duce la scopul creaţiei garantează o viaţă bună, ego-ul meu ar merge în faţa lumii şi ar striga: prindeţi hoţul! Deci, trebuie să clarific acest drum în grup şi să verific conexiunea dintre noi. Apoi, mă ridic deasupra sentimentelor mele animalice şi înţeleg că, în realitate, este o viaţă în dăruire şi progresul spre scopul creaţiei care poate fi agreabil. Este singurul gen de viaţă pe care vreau să o duc. Este singurul gen de viaţă pe care o consider Paradisul. Vreau să trăiesc în dăruire, în Hafetz Hessed, să nu fiu impresionat de tot ce spun sau gândesc oamenii despre mine, care sunt ca nişte câini care latră şi care mă înconjoară din toate părţile. Nu mă îngrijorează deloc.

Numai după parcurgerea mai multor etape voi şti că ei m-au ajutat să ies din Egipt. Cine a împins copiii lui Israel afară din Egipt? Faraon pierduse deja puterea sa şi armata sa, adevărate forţe egoiste, dar mulţimea care a însoţit Israel a rămas. Deci, când putem spune că am ieşit din Egipt? Aceasta este atunci când mulţimea ne urmăreşte

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.10.2013, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce simţim obstacole în diseminarea noastră pentru publicul larg? Nu mai sunt clarificări personale ale atributelor proprii? Cum ne apropie asta de Creator?

Răspuns: O persoană este o lume mică. Tot ceea ce există în lume este, de fapt, într-o persoană. Toate lumile sunt încorporate în ea. Tot ceea ce văd în jurul meu este o replică a atributelor mele interne. Nu există nimic în exterior, este doar imaginea realităţii mele interioare.

Asta înseamnă că există şapte miliarde de dorinţe la nivelul “vorbitor” în mine şi dorinţe infinite la nivelul mineral, vegetal şi animal; toate aceste atribute sunt în interiorul meu. Dacă ar fi trebuit să le studiez în interiorul meu, atunci nu aş fi în măsură să precizez sau să diferenţiez toate stelele, galaxiile, toate florile şi toate insectele din pădure, munţii şi persoanele care trăiesc în întreaga lume. Toate aceste elemente sunt o replică a ceea ce este în interiorului meu. Atunci când schimbăm percepţia noastră şi primim o perspectivă integrală, descoperim că totul este foarte simplu.

Acum, lumea pare foarte complexă. Deoarece noi privim dintr-o perspectivă îngustă, în care  vedem doar elementele distincte care nu sunt conectate în niciun fel. Nimic nu este clar şi am putea deveni nebuni. Dar, dacă instalaţi un software diferit cu o abordare globală în interior, atunci totul funcţionează imediat.

Totul în jurul meu îmi aparţine mie şi corectării mele, din moment ce sunt eu. Deci, nu este de mirare că ar trebui să simt o conexiune mai puternică cu toate părţile realităţii, atât pozitive, cât şi negative, când avansez în spiritualitate. Prin urmare, influenţa lor asupra mea este mai mare, deoarece încep să mă corectez. Singurul lucru care ar putea să se dezvolte şi să mă salveze este corectarea percepţiei mele asupra realităţii într-o percepţie mai corectă. Deci, când avansez, cer Creatorului Lumina care Reformează la toate nivelurile şi ea corectează atributele mele de primire, în dăruire. Dorinţa mea care era pentru a primi începe să lucreze cu intenţia de a dărui.

În această dorinţă deja corectată, eu văd realitatea pe care o vedeam exterioară mie, ca realitate interioară, aşa că nu este dificil. Astfel, continui să avansez pentru a corecta o parte din lumea exterioară. Câinii care latră la mine rămân în exterior, dar ştiu deja cum să mă descurc cu ei, ştiu că ei mă ajută.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

De mii de ani, mii de oameni au încercat să iasă din această închisoare, sentimentul unei mici lumi înguste, dar nu au reuşit să o facă. Şi asta nu se va schimba niciodată! Dorinţa de primire nu se va extinde niciodată voluntar în afara propriei dorinţe şi nu mă va elibera niciodată, deci nu pot să privesc realitatea prin ea şi să văd lumea reală.

Asta nu se va întâmpla! Dimpotrivă, din zi în zi, voi descoperi că dorinţa mea de primire a crescut, dar posibilitatea de descoperire de noi fenomene în ea sunt reduse. Asta mă trimite la sentimentul de exil, care mă obligă să caut şi să găsesc metoda înţelepciunii Cabala. Cabala explică faptul că, o persoană nu poate să vadă nimic mai mult în dorinţa sa egoistă. Trebuie să mă împac cu faptul că ego-ul nu-mi permite să simt altceva decât această lume. Dacă vreau ceva deasupra acesteia, atunci trebuie să schimb atitudinea mea cu privire la dorinţa mea de primire. Acum, văd realitatea într-un mod  selectiv, văzând numai ceea ce interesează ego-ul meu.

Dar, dacă vreau să văd o imagine mai largă, mai adevărată sau, cel puţin, o imagine mai aproape de adevăr, atunci depinde de mine să mă ridic deasupra dorinţei de primire, să merg dincolo de dorinţa mea egoistă.

De exemplu, pot să părăsesc dorinţa mea de primire şi să trec în dorinţa unui prieten sau a mai multor prieteni. Graţie acestui lucru, deja am extins percepţia mea şi voi simţi lumea care există în afara mea. Trebuie să mă conectez la dorinţa unui prieten. Dacă sunt capabil să simt realitatea în acest fel, atunci va fi deja complet diferit în raport cu ceea ce simt în ego-ul meu. Astfel, mă voi trezi din acest vis şi mă voi ridica deasupra mea. Cel puţin, voi fi în măsură să ies din cutia mea, din închisoarea mea.

Regula generală “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” derivă din această situaţie. Este mijlocul practic care permite unei persoane să iasă din micul său cocon, ceea ce ne apare ca această lume prin prisma interesului său personal, pentru a se ridica deasupra sa şi pentru a găsi un punct de vedere diferit.

Totuşi, pentru ca mintea mea să fie, cu adevărat, independentă de dorinţa mea de primire, nu ar trebui numai să vadă un prieten sau mai mulţi, ci mai degrabă, să mă conectez la o multitudine de alte dorinţe de primire individuale. Doar prin ele, de fiecare dată dintr-o altă perspectivă, voi vedea adevărata realitate.

La final, toate punctele de vedere, perspectivele individuale se vor conecta într-un singur punct de vedere colectiv, într-o vastă cercetare. Această observaţie se va extinde nelimitat, până ce voi fi complet liber de dorinţa mea de primire şi, prin dorinţele altora, voi primi libertatea. Percepţia mea asupra realităţii nu va fi supusă nici unei condiţii şi va fi obiectivă.

Un lucru minunat este că, adevărata percepţie este încă simţită în dorinţa mea de primire, dar trebuie să creez ochelari care corectează toate defectele, le neutralizează şi îmi dau posibilitatea de a vedea şi a simţi realitatea superioară.

Deci, spunem că munca spirituală se traduce prin necesitatea de “a iubi aproapele tău”, “de a se ridica la înălţimea Creatorului” şi aşa mai departe. Pentru noi, “Tora este explicată în limbaj uman” (Mishna); asta este ceea ce suntem pregătiţi să înţelegem şi să simţim. Totuşi, în realitate, este vorba aici de o schimbare în percepţia realităţii.

Dar, avem nevoie să desfăşurăm activităţi simple şi exerciţii pentru a atinge această schimbare de percepţie: fie prin dorinţa noastră egoistă primitivă, fie prin dorinţa de primire care este îndreptată spre dăruire. La final, ating o stare în care, eforturile mele pentru a schimba percepţia mea se transformă în plăcere, deoarece eu simt că sunt, deja, aproape de libertate.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala, 24.10.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde este graniţa dintre mine, anularea mea, opinia mea şi investiţia mea personală într-un grup, care adaugă la puterea acestuia?

Răspuns: Pot adăuga într-un grup doar ceea ce are el nevoie şi nu opinia mea personală. Nu am dreptul să adaug opinia mea într-un grup. Arăt că, lucrul cel mai important în viaţă pentru mine, este creşterea spirituală, în care percepţia Creatorului devine obiectivul cel mai important pentru mine. Asta este ceea ce trebuie să introduc şi să contribui la grup. Opinia mea personală nu este în acest domeniu. Mă anulez şi accept opiniile cabaliştilor.

Poate că eşti confuz cu munca de diseminare sau cu alte stări? Poate te gândeşti la un schimb de idei privind modul în care construim grupul, modul în care diseminăm? Foarte adesea, termenul “grup” este înţeles sub două forme absolut diferite. Prima este că acesta este o formă spirituală, unde noi toţi suntem conectaţi în inimă, în dorinţă şi în înclinaţia de a descoperi Creatorul şi a doua formă este atunci când muncim în diseminare, în unitate, nu în noi înşine, nu pentru Creator, ci în scopul de a efectua o sarcină fizică. Nu este necesar să le amestecăm.

Realizarea unei sarcini în plan fizic, nu are nici o legătură cu conexiunea la o muncă spirituală. Este necesar să diferenţiem cele două părţi ale unui grup şi în niciun caz nu trebuie să le amestecăm. Apoi, totul va fi bine.

Există oameni care se implică minunat în diseminare. Putem vorbi de forţa capacităţilor naturale. Există oameni care pot munci mai mult cu mâinile lor. Există tehnicieni, contabili, etc. Fabrica noastră de diseminare se compune din ei. Oricum, este necesar să conectăm fabrica cu grupul spiritual în care ne adunăm, unim inimile noastre şi le întoarcem spre Creator, deoarece oamenii care au succes într-un grup ar putea să nu reuşească deloc în alte grupuri. Ei nu au această capacitate. Există prieteni care învaţă cu pasiune, se unesc, sunt gata să aprindă şi să trezească pe ceilalţi, dar nu au competenţe particulare pentru muncă, chiar şi în materie de prelucrare. Prin urmare, este necesar să le diferenţiem.

Încercaţi să gândiţi cum să împărţiţi grupul în partea sa spirituală şi partea fizică. Partea spirituală este doar pentru unitatea interioară. Cine se implică mai mult? Cine este mai preocupat de acest lucru? Cine dă mai mult entuziasm prietenilor, pentru care partea spirituală a acestui grup este cea mai importantă.

Cui aparţine partea fizică? Este posibil să fie tot felul de experţi, tehnicieni, oameni pragmatici care muncesc fără conexiune reciprocă între ei.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 20.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O Mitzva (poruncă) este corectarea dorinţelor noastre în scopul de a le conecta în una singură, într-o direcţie şi o intenţie. Putem împărţi dorinţele noastre în 613 de părţi, 620 de părţi sau 10 părţi şi în alte forme de divizare. Totuşi, Tora şi Mitzvot sunt, de fapt, o corectare pe care o numim corectarea dorinţei sparte de primire, de la scopul de a primi, la cel de a dărui.

Graţie aceste corecţii, toate dorinţele se conectează la o intenţie generală, la o singură sursă. Fiecare parte nu se preocupă de propria dorinţă, ci doar de a încânta Creatorul. Astfel, toate părţile se conectează aşa cum este scris:”Căci în El inima noastră se va bucura”. Noi ne conectăm graţie dorinţei noastre pentru El.

Unitatea nu este posibilă decât prin conexiune, ca “Israel, Tora şi Creatorul sunt una”, ceea ce înseamnă că noi dorim să aducem plăcere Creatorului. Nu ne putem conecta reciproc, dacă nu este direcţionat spre Creator, deoarece dorinţele de primire nu se pot conecta prin ele însele. Ele se pot conecta numai prin scopul lor. Dacă fiecare dintre noi vrea să încânte Creatorul, ne vom conecta în El!

Este acelaşi lucru atunci când este vorba despre părţile particulare din interiorul unei persoane. O persoană este o lume mică care este formată din 620 de părţi. Fiecare din cele 620 de părţi egoiste ale sufletului meu vor să profite de hrană, fie dulce sau amară, să asculte muzică, să se relaxeze sau să ia aer proaspăt. Dacă doresc fiecare din aceste plăceri separat, simt ceea ce-mi place şi fiecare plăcere este diferită de cealaltă.

Totuşi, dacă vreau să simt toate aceste plăceri în scopul de a dărui, în Creator, toate aceste multiple mici plăceri particulare se transformă într-o mare plăcere pentru mine. Este ceea ce numim o simplă Lumină de Ein Sof (Infinit) care nu este divizată în Lumini distincte de NRNHY.

Întreaga noastră unitate este împlinită doar în Creator. Nu poate exista conexiune între noi în afara Creatorului, deoarece fiecare parte este învelită în coaja ego-ului său şi nu poate comunica cu ceilalţi. Suntem ca un sac de nuci care nu pot să se conecteze unele cu altele. În cazul în care ne anulăm şi dorim sacul pentru a aduna şi a uni pe toată lumea şi să fie singurul lucru care-i uneşte, fiecare anulează coaja sa şi toată lumea este încorporată într-un singur sac.

Astfel, “Israel, Tora şi Creatorul sunt una” nu este doar o vorbă. Nu poate fi Israel (o persoană care aspiră la Yashar El, direct la Creator) şi Tora dacă nu sunt completate în Creator. Este un principiu foarte important.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 28.10.2013, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Mulţi dintre studenţii tăi fac sport, au titluri şi premii. Şi, am auzit că dumneavoastră continuaţi să faceţi sport. Cum reacţionaţi la sport şi care sunt rădăcinile acestuia în lumea spirituală, în special a artelor marţiale?

Răspuns: În general, sportul este benefic într-o anumită măsură. Vreau să vă spun ce gândesc despre artele marţiale. Un luptător adevărat care stăpâneşte abilităţile sale, depăşeşte teama naturală care este prezentă în interiorul fiecărei persoane, deoarece fiecare dintre noi este un egoist. Prin dobândirea artei de a lupta corp la corp, o persoană simte că nu are teamă de nimic şi deci, ea este pregătită să se deschidă, să îşi seschidă inima , să fie amabilă, prietenoasă şi simpatică cu ceilalţi, deoarece nu are teamă de nimic. Se protejează, îşi protejează ego-ul. Prin artele marţiale, dobândeşte un scut, nu are nevoie de sabie. Această condiţie este numită “putere bunătăţii”.

Deci, dacă sunt utilizate corect, toate artele marţiale sunt nobile. Dacă natura noastră nu era egoistă, nu era nevoie să calmeze ego-ul, nu era nevoie de artele marţiale. Dar, în ciuda acestui fapt, ego-ul nostru este singura noastră natură şi nu avem nimic altceva. Deci, făcând un ecran asupra “ego-ului” nostru, calmându-l cu ajutorul artelor marţiale, putem să fim deschişi pentru ceilalţi, şi deci, oricât de ciudat ar părea, controlul şi demnitatea artelor marţiale conduc la bunătate şi unitate.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Când începem să lucrăm cu oamenii în domeniul educaţiei integrale, trebuie să punem accent pe metoda însăşi sau pe grupul de zece în care forţa integrală este revelată?

Răspuns: Grupul de zece, în care persoanele care primesc educaţia şi formarea integrală încep să descopere această metodă ei înşişi. La urma urmei, ştim cât de mult intră şi rămâne într-o persoană. Astfel, importanţa comunicării verbale şi conceptuală dispare. Oamenii trebuie să simtă totul ei înşişi şi să ajungă la acele concluzii pe care dorim să le înveţe prin ei înşişi. Prin urmare, toate întrebările pe care le punem în timpul atelierului trebuie să fie îndreptate în această direcţie, deoarece asta va produce rezultatele cele mai sigure.

Brusc, ei vor începe să înţeleagă: “Da, asta trebuie să fie aşa” şi noi îi întrebăm imediat “Şi de ce nu altfel?” Ei se vor convinge pe ei şi pe noi cu concluzia integrală pe care au realizat-o: Cu siguranţă, este necesar să fii de acord cu ceea ce spune cealaltă persoană şi nu trebuie decât să o completezi şi cel care vine după mine mă completează şi aşa mai departe.

Cu alte cuvinte, noi toţi trebuie să ajungem la un fel de opinie comună pe care o acceptăm, nu pentru că ea ne-a fost impusă sau dată în timpul procesului de un anumit dialog viclean sau o anumită convingere politică, ci, mai degrabă, este părerea tuturor, fără excepţie. Cum este posibil să găseşti o opinie de acest gen în care toată lumea va simţi, cu adevărat, că aceasta este soluţia mea ? Eu nu fac concesii şi ei nu mă conving deloc, ea există în aceeaşi formă în care am exprimat-o. Şi atunci va fi unitate integrală.

După aceasta, toată lumea va ajunge la o opinie comună pe care ar trebui să o rezolve, în mod egal, în funcţie de caracteristicile pe care natura le-a dat la fiecare. Adică, egalitatea persoanelor poate fi doar condiţionată. Şi aşa mai departe. Astfel, studenţii trebuie să producă toate legile integrale comune prin ei înşişi.

Din kab.tv, “prin timp”, 17.09.2013

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebări: Cum putem revizui articolele lui Rabash şi Baal HaSulam într-un limbaj diferit, astfel încât să fie pe înţelesul marelui public?

Răspuns: Să le spuneţi cu propriile cuvinte! Luaţi un mic articol, citiţi-l, creaţi un plan şi începeţi să-l rescrieţi, cuvânt cu cuvânt.

Astfel am rescris Cartea Zohar, Studiul celor zece Sefirot şi articolele lui Rabash. De exemplu, luam un anumit articol şi înlocuiam cuvinte cu altele, diferite, folosind un vocabular care-i mai aproape de mine şi apoi, doream să verific fiecare paragraf pentru a vedea dacă a sunat corect în raport cu originalul şi ieşea ca un text complet diferit care părea să fie de înţeles şi nu la fel de arhaic precum originalul, într-un limbaj modern, normal, uman.

În acel timp, veţi vedea că nu este nimic complicat. Există coduri speciale, dar le înţelegem deja. Trebuie să adaptăm toate textele pentru noi şi pentru oameni astfel încât, în timp ce le citesc, ei vor avea sentimentul că, să spunem, aici e un pic de psihologie şi filozofie şi aici biologie, evoluţie şi aşa mai departe. Cu alte cuvinte, ei vor vedea o abordare sănătoasă, normală faţă de tot.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să construim munca în grupurile de zece? Grupurile de zece persoane pot fi formate în funcţie de participarea la proiecte?

Răspuns: Împărţirea în grupuri este, de multe ori, utilă pentru discuţii, deoarece discuţiile în format mare sunt foarte dificile. A discuta înseamnă a asculta pe cineva, înseamnă să te alături lui, să îl completezi şi să asculţi pe alţii.

Un grup de zece este un fel de adunare care este potrivită pentru structura internă  a gândurilor noastre, a inteligenţei noastre şi a inimilor noastre. Aceasta este valoarea maximă de persoane pe care o pot include în mine şi pot să le văd pe toate ca şi cum ar fi cele zece degete ale mele. Şi, dacă numărul este mai mare, este foarte dificil, practic imposibil. Dacă există mai mult, ne reunim automat zece oameni, uneori doar cinci şi chiar doi. Aceasta depinde de dezvoltarea unei persoane.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→