Atunci când traversăm o serie de urcări şi coborâri, ne întrebăm de ce avem nevoie de toate astea. La urma urmei, este spus:” vom merge în sfinţenie şi nu vom coborî”. Deci, de fapt, este vorba despre o întrebare foarte logică.

Problema noastră este că, noi nu înţelegem că răul nu există. În spiritualitate, verificăm totul cu privire la Creator. Există 125 de niveluri pe drumul nostru spre El şi ascensiunea fiecărui nivel începe atunci când eu primesc un egoism suplimentar, care se dezvoltă progresiv.

Să presupunem că sunt la nivelul 1 înainte de nivelul 2, deci ego-ul meu trebuie să se dezvolte şi starea în care mă găsesc este numită “noapte”. Este spus în Tora “şi a fost seară şi fost dimineaţă: prima zi”. Deci, totul începe seara.

În primul rând, trebuie să obţin un Aviut suplimentar (grosime) şi să descopăr un nou strat de dorinţă în mine. De fapt, este exact nivelul la care voi urca şi care, între timp, stă în faţa mea, ca un zid. Deci, acest nou Aviut se numeşte o coborâre. Dar, coborârea este o diminuare a importanţei drumului spiritual în ochii mei. Astfel, Creatorul “a întărit inima Faraonului” şi, în acelaşi timp, el îmi spune “Mergi la Faraon”. Am nevoie să înţeleg că totul este numai pentru a mă ridica.

De fapt, deja am crescut, deoarece “o seară” este, de fapt, dezvăluirea a noi vase corupte care aparţin nivelului următor. Acum, îmi lipseşte corectarea         care începe la “miezul nopţii”. De la “seară” până la “miezul nopţii”, o nouă dorinţă de primire se dezvăluie în mine, atunci există corectarea vaselor şi în final, primesc lumina, în zori, răsăritul unei noi zile.             Deci, este o cădere?

Rabash ne dă un exemplu: Dacă îţi este foame şi ţi s-a dat un sac de grâu şi eşti supărat că nu poţi să-l mănânci, ai dreptate. Să le folosesc în mod corect. Acum, ai ceva cu care să pregăteşti mâncarea, o împlinire.

Pe de altă parte, dacă primeşti hrana gata pregătită pentru sufletul tău, nu vei avea sentiment, înţelegere, participare. Nu vei înţelege ceea ce este esenţial şi nu vei fi în măsură să te dezvolţi.

Deci, ne ridicăm constant. Nu există coborâri, totul depinde numai de atitudinea noastră faţă de ceea ce se întâmplă. Dacă vedeţi o coborâre precum un bătrân înţelept care caută noi lipsuri în scopul de a urca mai sus cu ajutorul lor pentru a dobândi înţelepciune, atunci “noaptea” nu pare o coborâre pentru voi. Dar, pentru a face asta, trebuie să aveţi un grup, un program zilnic fix şi să utilizaţi toate mijloacele necesare pentru a vă sprijini în acţiunea voastră.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 06.11.2013, Shamati 26, Viitorul omului depinde şi este legat de recunoaşterea trecutului

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt condiţiile pentru a trece “bariera” în lumea superioară?

Răspuns: Conform romanului rusesc ştiinţifico-fantastic “Luni începe sâmbătă” de Strugatzky:

Pentru a trece printr-un perete, este important să:

–          Nu vedeţi în faţă decât scopul;

–          Credeţi în voi înşivă;

–          Nu acordaţi atenţie obstacolelor.

În opinia noastră:

–          Nu vedeţi în faţa voastră decât scopul: adeziune, echivalenţă de formă cu Creatorul;

–          Credeţi în instrucţiunile cabaliştilor şi urmați-le (grup, studiu şi aşa mai departe)

–          Utilizaţi obstacolele în mod corect, transformând astfel o cădere într-o ascensiune.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Înţelepciunea Cabala este descoperită atunci când oamenii simt că se găsesc într-un impas şi nimic pe pământ nu-i poate ajuta. Prin urmare, mai ales în epoca noastră şi numai acum, putem vorbi despre asta.

Practic, au început să vorbească un pic mai mult, din timpul lui Ari (secolul 16),  când omenirea a intrat într-o perioadă timpurie de corectare. Prin urmare, ari este considerat fondatorul mişcării spirituale pentru corectare.

Unul din succesorii lui Ari a fost marele cabalist Le Baal Shem Tov care a difuzat înţelepciunea Cabala cu mult succes, în cercurile largi ale populaţiei. Timp de secole, oamenii au progresat muncind asupra lor şi, în acest timp, au scris cărţi foarte profunde.

Dar, după aceea, totul a dispărut treptat, deoarece umanitatea, în cadrul procesului de dezvoltare, nu a testat încă această dezvoltare. S-a sperat că toate tipurile de evoluţii tehnologice şi sociale  ne-ar aduce ceva bun. Cu cincizeci sau şaizeci de ani în urmă, oamenii visau la cucerirea spaţiului, visau să pătrundă în materie, s-au aventurat şi au căutat, dar toate sunt astăzi, de domeniul trecutului.

Chiar dacă omenirea a aspirat mereu să avanseze în dezvoltarea sa în manieră egoistă, astăzi totul a devenit gol şi a eşuat. Un singur şi unic mijloc ne-a fost lăsat – înţelepciunea Cabala sau, pentru publicul larg, educaţia integrală.

Ce putem realiza? Cabaliştii explică asta foarte simplu. Creatorul a creat o stare perfectă, numită lumea Infinitului (Olam Ein Sof), în care ne găsim într-o dimensiune total diferită, cu senzaţii diferite de senzaţiile noastre actuale. Am coborât din această stare şi am fost sparţi în fragmente ca un puzzle care trebuie acum să fie asamblat.

Acum, trebuie să revenim în starea lumii Infinitului  conexiune absolută şi unitate, să aducem pe toată lumea la un tot unitar, astfel că, sentimentul că exist separat de ceilalţi va dispărea, necesitatea şi dorinţa de a scăpa, de a mă deplasa la dreapta şi la stânga va dispărea, astfel că, toate dorinţele mele caracteristicile şi snetimentele lor tot ceea ce simt, vor absorbi lumea întreagă în ele. Apoi, toate fragmentele separate ale puzzle-ului vor fi regrupate într-o singură imagine colectivă şi numai asta se va simţi.

Astfel, porunca biblică: “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” se va materializa, aşa cum Avraam a proclamat în vechiul Babilon, de unde toate religiile şi credinţele deformate au venit mai târziu. Şi astăzi, noi trebuie să realizăm asta.

Din Congresul “Zorii unei lumi noi”, Bulgaria, ziua a doua, 02.11.2013, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atâta timp cât o persoană nu a început să muncească serios, nu simte o mare opoziție. Dar pe măsura avansării, și mai ales la ultimul stadiu când mă apropii de stadiul exilului din Egipt, atunci începe opoziția față de Klipot-ul egoist, până la 49 de Porți de Impuritate. Este imposibilă ieșirea din Egipt cu excepția cazului în care Klipot-ul obligă o persoană.

Pe de o parte, simt o mare greutate chiar și în a face un mic pas înainte. Și pe de altă parte, văd că dacă nu fac acest pas, atunci totul va dispărea și voi pierde totul. Toate eforturile mele vor fi fost în zadar ca și cum nu am făcut nimic.

De aceea, suntem obligați să întărim grupul, să întărim sprijinul reciproc și să nu ne temem de nicio tulburare. Pentru că cele 49 de Porți de Impuritate trebuie să fie revelate în toată intensitatea lor.

Și nu e nevoie să ne temem că tulburările egoiste cad peste noi și ne vor slăbi. Cu alte cuvinte, trebuie să ne ridicăm din nou și din nou. Problema este că noi uităm motivul căderii noastre și ne mirăm de ce este dintr-o dată așa de rău pentru noi, de ce nu ne trezim? Nu mai departe de ieri am fost cu totul înflăcărat, am muncit la viteză mare, iar azi m-am trezit ca un animal prost – nu-mi aduc aminte de nimic, nu înțeleg nimic și nu pot să mă gândesc la nimic. Mă simt obosit și distras și nu înțeleg că trebuie să mă trezesc înnoit în fiecare zi. Și mereu este o nouă clarificare a noului Kelim pe care nu l-am clarificat încă.

Și se poate întâmpla ca în mijlocul zilei niște vești neplăcute care ajung la mine să mă uluiască pur și simplu. Și dacă nu ar fi sprijinul din parte prietenilor și al grupului, aș cădea. Singur, este imposibil să mă țin de ceva dacă balanța forțelor se înclină în partea răului. Grupul trebuie să hrănească o persoană tot timpul cu entuziasm și trezire înnoite. Trebuie să devină un izvor pentru spiritul vieții.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 30.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Munca interioara - Niciun comentariu→

Înrebare: Totul depinde de cererea noastră făcută Celui de sus, dar cum pot fi sigur că El are ceea ce eu cer și că va vrea să-mi dea acel lucru dacă cererea mea este corectă?

Răspuns: Cererea corectă se numește MAN, rugăciune. Dacă intenționezi să ceri ceva care este foarte important pentru tine, nu este de ajuns doar să ceri. Sunt atâția oameni ca tine care cer ceva. Ai nevoie de ceva pentru a câștiga bunăvoința Celui de sus de a te ajuta, pentru a câștiga simpatia Lui. Trebuie să-L cunoști mai bine și să înțelegi cum să te apropii de El și să verifici ce Îi place Lui. Asta înseamnă cu trebuie să faci diferite acțiuni pentru a-I face pe plac Lui și pentru a fi aproape de El.

Cererea trebuie să fie astfel încât GE al tău sau Reshimo (gena spirituală) care se ridică spre Cel de sus să fie în concordanță exactă cu dorința Lui, cu AHP al Celui de sus.

Cel de jos are un Reshimo pentru împlinirea noii stări, deci cum pot primi un răspuns de la Cel de sus? Cel de sus are un sistem numit sânii unui animal care sunt mereu gata să-l umple pe cel de jos, dar trebuie să pregătești vasul potrivit pentru a primi o umplere în el.

Dacă aduci un sac pentru monezi, nu vei putea să primești lapte în el. Ai nevoie de un vas care este creat pentru a primi Lumina și acesta se potrivește perfect pentru ea în ceea ce privește cantitatea, calitatea și scopul. Scopul reprezintă, în principal, pentru ce ai nevoie de Lumină.

Acest animal este mama tuturor și nu doar a ta. Dacă vii la ea în numele celorlalți și vrei să primești de la ea, ea îți va da ceea ce vrei, dar nu altfel. Dar tu nu simți, înțelegi și accepți asta cu adevărat. Nu ești de acord! Speri să fii favorizat de ea, și aceasta este întreaga problemă.

Dar mama explodează de lapte… și tu doar trebuie să ceri pentru toți, altfel nu vei primi nicio picătură. Dacă ajungi la cererea corectă, MAN, promiți să transmiți umanității tot ceea ce ai primit, care devine AHP al tău și se unește cu GE al tău. Din moment ce aceasta este mama tuturor, ea nu poate da mai puțin de atât; așa este ea. Ea trebuie să dea sută la sută și tu trebuie să primești sută la sută, sută la sută dintr-o dorință de a dărui împotriva a sută la sută dintr-un vas și o deficiență.

Trebuie să fii întreg ca sută la sută a ceea ce poți să dai din vasul tău, din Reshimo al tău. Din moment ce un întreg aderă la un întreg. Dacă un bebeluș scoate un sunet pentru a-i cere mâncare mamei, el cere 10 grame de lapte pentru a le da tuturor, și astfel el va primi cele 10 grame ale lui. Dar mai întâi el trebuie să promită că o face în beneficiul tuturor. Dacă nu, cererea nu este întreagă și noi nu vom primi nimic. Asta poate răci puțin o persoană și poate suna dezamăgitor.

Întrebare: Dar cum pot promite că eu voi transmite tuturor ceea ce primesc dacă sunt un hoț prin natura mea? Dacă dintr-o dată fur o parte?

Răspuns: Asta se numește o rugăciune înaintea unei rugăciuni. Cere o dorință înaintea dorinței, că vei avea o dorință bună, cere Celui de sus să așeze rugăciunea corectă în inima ta. Bineînțeles că nu poți ajunge la asta de unul singur.

Din partea a treia a Lecției Zilnice de Cabala, 06.10.2013, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este scris (Psalmi 126:5): “Cei care seamănă cu lacrimi, vor culege cântând”. De ce nu seamănă cu bucurie? De ce e nevoie să fie în lacrimi tot timpul?

Răspuns: Semănatul se face mereu cu lacrimi, deoarece noi investim multe eforturi şi simţim un deficit de nemulţumire. Ce este a semăna în munca interioară? Eu iau un plug şi încep să mă ar pe mine, cu ajutorul unui măgar sau a unui taur şi, dacă nu am măgar sau taur, atunci ataşez plugul la membrii familiei mele astfel ca ei să poată trage plugul, făcând brazde în pământ, adică în dorinţa mea.

Graţie dorinţei lor de a trăi, ei fac un şanţ în mine, în inima mea. În această brazdă, am nevoie să semăn grânele, dar vreau să le mănânc! Nu înţeleg de ce trebuie să le pun în pământ. Este împotriva naturii. Dacă cineva ar veni să vadă asta de alături, ar striga: Aşteaptă un minut. De ce arunci asta în sol? Vino şi să coacem pâine.

Totuşi, comportamentul meu este foarte ciudat. Pun aceasta în pământ şi o stropesc cu apă astfel încât putrezeşte. Admir grânele care ar putea fi mâncate în descompunere. Sunt ca un nebun.

Apoi, apar primii muguri, germeni şi tulpini. Aştept mult timp ca seminţele să se coacă pe tulpini. Comportamentul meu pare complet ilogic, dar „nu e nimeni mai înţelept decât cel experimentat” şi înţeleg asta din pâinea care este produsă.

Întrebare: Oricum, pot să fiu sigur ca se vor coace în bucurie, că nu vor fi erori pe drum?

Răspuns: Dacă faceţi o eroare, nu va fi nimic de recoltat şi totul va fi pierdut iar dacă nu greşesc, ele vor creşte. Dacă ştiţi cum să folosiţi toate legile creaţiei în forma corectă, atunci veţi ajunge să vă bucuraţi şi să recoltaţi şi veţi mânca toate fructele. Totuşi, doar cu condiţia ca să nu fiţi atât de naivi precum sătenii care mănâncă grânele crude, neprelucrate, ca măgarul lor. În cartea Sifra Detzniuta, este povestită o întâmplare referitoare la un simplu ţăran care nu părăsise niciodată satul. Dar, într-o zi, a mers într-un oraş şi a văzut că vindeau tot soiul de pâini delicioase, prăjituri şi produse de patiserie. El a fost surprins şi a întrebat de unde sunt toate acele lucruri minunate. Şi i s-a răspuns că acelea veneau din bobul de grâu care a crescut şi a fost trimis în oraş.

Totuşi, el nu ştia toate astea pentru că el era „un măgar”, la fel ca măgarul lui. „Oraşul” înseamnă că noi suntem împreună şi că putem coace pâini delicioase şi, atâta timp cât sunteţi singuri, trăiţi la nivelul măgarului. Progresele sunt posibile graţie conexiunii între oameni, care este primul, cel mai de jos nivel în corectarea kli-ului spart, în corectarea sufletului spart.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Esența Religiei și Scopul ei: O persoană mai dezvoltată recunoaște în ea o cantitate mai mare de rău, și atfel respinge și se separă de răul din interior într-o mai mare măsură. Cel nedezvoltat simte în el numai o cantitate mică de rău și astfel va respinge doar o cantitate mică de rău. Drept rezultat, el lasă toată această mizerie în interior, pentru că el nu o recunoaște ca mizerie.

Să presupunem că mă lovesc de rău în viața mea. Totuși, cabaliștii spun că acest rău, ca orice altceva, vine de la Creator. Se întâmplă să experimentez stări proaste și ele vin de la El. Prin urmare, ele îmi par o pedeapsă și aduc frică. De fapt, depunem majoritatea eforturilor noastre pentru a îndepărta asemenea pedeapsă. Se întâmplă că nici nu visăm măcar la bine, dar cel puțin încercăm să evităm răul, să scăpăm de pedeapsă.

O persoană mai dezvoltată înțelege că trebuie să facă bine, nu atât din cauza eventualelor pedepse, ci pur și simplu pentru că este bine. Merită să aduci bine celorlalți și ție însuți. Acest nivel al existenței nu-i mai permite să facă pur și simplu rău și să-i rănească pe ceilalți.

O persoană și mai dezvoltată începe să-și lege relația cu lumea prin noțiuni de răsplată și pedeapsă. Cu alte cuvinte, vede atributele sistemului: unele acțiuni duc la răsplată, altele la pedeapsă. Ca și cum ar fi un judecător, El își arată atitudinea, indiferent de numele pe care-l poartă, Natura, forța superioară.

Și unii merg chiar mai sus și conșientizează că nu există nicio pedeapsă. Dimportivă, dacă stările proaste îmi par pedepse care vin de la Creator, asta este de fapt o pedeapsă și o greșeală. Până la urmă, de la Creator vine doar bine și sentimentele mele neplăcute sunt cauzate de faptul că Îi sunt opus Lui. Trebuie să schimb această opoziție, să devin asemănător (Domeh) Creatorului, să devin o ființă umană (Adam). Apoi, fiind asemănător Lui, mă voi simți în bunătate.

Dar apoi apare întrebarea: De ce am nevoie de asta? Doar de dragul sentimentelor plăcute? În aces caz, sunt sălbatic, nu uman.  Este posibil să devin chiar mai rău decât am fost înainte, transformându-mă în mizerie, dorind să profit de Creator. Sau nu am nicio alegere: trebuie să am stări plăcute pentru că altfel dorința mea nu mă va lăsa să fac nimic.

Poate îi voi cere Creatorului să mă ajute încă să fac lucruri bune, dar nu pentru răsplată sau pedeapsă. Vreau să mă deconectez de la ele, să mă deconectez atât de mult încât chiar în vasele mele (dorințe) să experimentez pedeapsă, întuneric; cu toate acestea, mă voi ridica deasupra acestei stări și voi rămâne în dăruire față de Creator. Există întuneric în dorințe și deasupra lor Îi voi da Lui Lumina, atitudinea mea corectă față e El.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din experiența noastră, sunt situații în care, în timp ce încă stăm în cercul integral, unul dintre participanți începe să simtă nervozitate, agresivitate și ură. Ce trebuie să facem dacă cineva arată că este iritat de ceea ce spun ceilalți? Ar trebui să ascundă asta, să fie tăcut, sau să lase să răsufle în cerc?

Răspuns: Nu e nevoie să lași să răsufle, ci mai degrabă, să vorbești despre cum te simți, iar oamenii din cerc trebuie să clarifice de ce se întâmplă. Până la urmă, un nou izvor de ego pătrunde în tine și dintr-o dată ai început să te uiți la o persoană nu într-un mod obiectiv, ci printr-o nouă dorință egoistă. Nu-ți place de ea, te enervează; nu este important ce anume. Deci acum trebuie să clarifici cu ajutorul egoului corect cum să te ridici la următorul nivel.

Deocamdată, nu deții controlul asupra ta însuți. Nu poți să-ți amintești că acest lucru este făcut intenționat. De aceea, trebuie să te întorci către membrii atelierului pentru ajutor, dar numai dacă asta nu intră în conflict cu cursul general așa încât tu nu vei începe să-i distragi pe ceilalți de la subiectul principal când descrii cât de respingători îți sunt toți.

Întrebare: Care este mecanismul pentru clarificarea acestei stări? Cum are loc acest lucru?

Răspuns: După ce o persoană ne împărtășește o parte din cum se simte, trebuie s-o aducem la conștientizare, s-o ridicăm la nivelul nostru.

Până la urmă, nimic nu este întâmplător. Și el are un ego pentru a ne ajuta pe noi. El se află alături de noi în aceeași rețea; este legat de noi. Nu se poate ca, dintr-o dată, egoul să fi sărit în interiorul lui și el trebuie să-l înghită. Din moment ce suntem în același sistem împreună cu el, vedeți că, într-un fel, el trebuie să ne transimtă nouă asta. Vedeți, cu ajutorul acestui ego, cu toții putem urca. Trebuie să privim acest proces ca pe ghidarea noastră de Sus.

Întrebare: Care este mecanismul pentru a clarifica această condiție? Cum se întâmplă acest lucru?

Răspuns: Deci, el spune Prieteni, sunt tulburat; totul fierbe în mine și toți trebuie să reacționeze. Începem să discutăm de ce și cu ce scop este așa. Ne raportăm la acest lucru ca la un motiv obiectiv pentru noi toți pentru că suntem cu toții într-o rețea și acest lucru se răsfrânge asupra tuturor. În momentul în care stăm în jurul aceleiași mese și suntem adunați împreună, asta este. Nu este nimic personal.

Această situație ni s-a dat pentru ca, muncind împreună, să ne ridicăm deasupra egoului prietenului nostru. Cu ajutorul conversației, muncind la această situație, căzând de acord că nu există nimic rău în natură, că toate acestea sunt pentru binele dezvoltării noastre, că, prin stările prietenului, natura ne înfățișează un exemplu al evoluției ei. Transformăm negativul, ieșirea egoistă a prietenului, în ceva pozitiv și, mulțumită lui, urcăm.

Poate că în acest caz nu este necesar să abordăm un alt subiect în cadrul atelierului. Ne întoarcem către discutarea acestei situații în mod conștient și asta va fi cea mai bună soluție pentru noi. Cu toții ne putem ridica. Până la urmă, este clar că ideea nu este despre prietenul care stă aici și fierbe; mai degrabă, totul vine de la conducerea superioară pentru a ne da o oportunitate de înălțare.

De pe Kab TV, De-a lungul timpului, 21.09.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt semnele care ne pot ajuta să deteminăm ce dorinţă este corectată?

Răspuns: Dorinţa corectată se poate conecta la alte dorinţe. Este semnul prin care puteţi verifica. Dacă mai multe dorinţe se conectează, este un semn că ele sunt corectate într-o anumită măsură şi că ele au un Masach (ecran) colectiv.

Două dorinţe care se conectează pot deja crea un Partzuf spiritual, aşa cum două celule fuzionează într-una singură, care este începutul unui nou corp. Fiecare dintre aceste celule este egoistă, dar legătura dintre ele este efectuată de forţa care este deasupra naturii. Deşi fiecare celulă este destinată să păstreze frontierele sale conform naturii sale egoiste, forţa, instinctul care apare, le obligă să se conecteze.

Forţa naturii conectează celulele, rupând Masachin ale lor egoiste, cojile care nu le permit să se conecteze. Dar în natură, totul se face automat, instinctiv, în timp ce noi avem nevoie să cerem asta, deoarece noi suntem parte specială din natură, dorim să fim asemenea Creatorului.

Deci, noi folosim forţele Sale, dar noi noi formăm creaţia. Este spus că, Creatorul a pregătit totul şi a rupt creaţia, dar un om drept a corectat-o şi a reconstruit-o.

 Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 30.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Am dat peste situații în care am muncit multă vreme la unele proiecte și dintr-o dată a apărut o nevoie pentru dezvoltarea și implementarea unui nou proiect. Am oprit tot lucrul în uzina noastră și am muncit la proiectul urgent timp de o lună sau două.

Pe de o parte, aceasta a fost decizia noastră comună. Pe de altă parte, la momentul la care s-a luat decizia, multe lucruri nu erau clare pentru toți: De ce facem asta? Pentru ce? Avem de-a face cu un fel de diseminare obișnuită în comun și ce altceva? Oamenii nu înțelegeau cât de mult îi poate întări, îi poate aprinde acest lucru, cât de mult vor începe să se simtă unii pe alții, cât de mult va arde acest lucru în interiorul lor. Ei credeau că nu au nicio nevoie pentru asta. De ce să te lansezi în toate direcțiile sau, invers, să mergi spre o zonă anume?

Astfel, am fost obligat să dau instrucțiuni în mod direct astfel încât fiecare să fie implicat anume în asta. Apoi, oamenii au înțeles că acest lucru este cu adevărat obligatoriu, deși, la început, mulți s-au opus, iar unii chiar au crezut că trebuie să se implice numai în înțelepciunea Cabala.

Am avut un prieten care a studiat alături de noi timp de cincisprezece ani. În cele din urmă, el nu a înțeles că diseminarea a devenit o condiție necesară pentru unificarea și conectarea noastră și, de aceea, a fost nevoit să plece, pentru că dacă doi oameni nu fac să răsară o a treia componentă, nu le pasă de ea ca și cum ar fi copilul lor, și nu se unesc, aceasta nu este o familie, ci doar doi oameni care trăiesc împreună.

O familie este atunci când există un al treilea lucru în comun, și acum ieșim cu un proiect ca acesta în care suntem cu toții împreună implicați, acesta este copilul nostru și el ne conduce către unitate și conexiune.

În afară de asta, acest proiect ne-a dat un simț intern de urgență, că trebuie să le aducem oamenilor ceea ce le lipsește. Am ieșit către mase, le-am promis tot ce am putut, și apoi ne-am găsit într-o dilemă: Și ce altceva? Cum îi voi împlini? Cum vom realiza ceea ce le-am promis oamenilor? Vedeți că se află cu toții aici alături de noi, și nu puteți scăpa de ei undeva ca într-un circ ambulant.

Cu alte cuvinte, în mod intenționat, noi le promitem multe lucruri. Asta înseamnă că noi am luat asupra noastră în mod intenționat misiuni mărețe și ambițioase și le-am promis oamenilor că le vom duce la capăt. Ne-am prins într-o capcană pe noi înșine. Și nu avem altă alegere decât cu teamă, cu rușine, cu tremur interior, să fim pătrunși de acea condiție care ne obligă să ne unim, pentru că altfel, nimic nu va ieși pentru noi și ce vom face acum? Unde vom găsi acea forță care va împlini tot ceea ce le-am promis oamenilor?

Asta duce la faptul că toate promisiunile făcute cercurilor largi ale societății forțează o persoană la o mobilizare interioară, să fie conectată cu ceilalți, obligând la căutarea unei căi de ieșire. Și există o singură cale de scăpare: să strigăm către Creator. Să ne unim și să strigăm către Creator.

Altfel, ei vă vor bate. Vă vor face de rușine. Vă vor disprețui. Toată munca pe care am depus-o va deveni până la urmă publicitate negativă pentru voi. Veți fi ca toate celelalte partide și organizații care doar promit și nu realizează nimic și nu pot să facă nimic.

De aceea, este necesar să ieșim spre cercurile largi ale societății și să facem promisiuni, și apoi să clarificăm cum veți împlini aceste promisiuni pentru a nu vă rușina să ieșiți pe stradă. Creatorul va aranja sentimentele de rușine astfel pentru voi încât vă va obliga să vă uniți, să căutați mântuirea și apoi totul va fi în ordine.

Din O conversație despre diseminare, 17.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→