“Eu-l” meu se referă la partea mea care caută conexiunea cu Creatorul şi tot restul este manifestarea mea animală (fiziologică).

Cu alte cuvinte, imaginea unei persoane se compune din două părţi şi ele ar trebui să se distingă în mod clar. Una dintre este este o parte animală, cu toate problemele umane, slăbiciuni, dorinţe şi tot ceea ce-i aparţine ca un obiect material. A doua parte este punctul din inimă, care caută Creatorul. Lumina Superioară influenţează, dezvoltă nu doar aspiraţia pozitivă pentru Creator, dar şi egoismul nostru ca o acţiune opusă în mod constant, acordând omului echilibrul liberului arbitru. Este această aspiraţie pentru Creator care este numită „eu-l” meu.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 23.10.2013

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este înțelesul centrului grupului? Este o componentă internă pe care o persoană o are, inclusiv impresiile noastre de la acțiunile colective și de la ateliere?

Răpuns: Centrul grupului este ceea ce în mod permanent analizăm și clarificăm, explorându-l în atributele noastre, în viziunea noastră: Unde este, cum este caracterizat, după ce trebuie să tânjesc? Trebuie să simt în interior ceea ce este  centrul grupului.

Este foarte neclar, ca și cum te uiți la o țintă care se mișcă în permanenșă și pe care nu o pot focusa. Totuși, dacă o determin clar, înseamnă că am venit în contact cu atributul iubirii și dăruirii.

Întrebare: Prin ce acțiuni concrete găsesc conexiunea cu centrul grupului?

Răspuns: O asemenea conexiune este determinată de nevoia de ea a unei persoane pentru a se conecta cu Creatorul și pentru a aduce lumii revelarea Lui. În articolul Shofarul lui Mesia dar și în alte articole, se spune că Israelul, cei care tânjesc direct după Creator, nu vor lăsa exilul și nu vor ajunge la o conexiune cu Creatorul decât dacă aduc întreaga lume la această conexiune.

Acum, a venit vremea în sfârșit pentru ca noi să încorporăm egoul exterior al maselor, și trebuie să-I cerem Creatorului să-l umple. În același timp noi nu putem fi decât dirijorii, punctul de adeziune dintre Creator și restul lumii; revelarea Creatorului în lume este misiunea noastră.

Întrebare: Cum pot determina dacă diseminez din centrul grupului sau nu?

Răspuns: Trebuie să simți asta tu însuți. Dacă diseminezi și în același timp te temi permanent să nu părăsești centrul grupului, atunci totul este în regulă.

Din Discuție despre grup și diseminare, 22.10.2013 

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În epoca modernă, trebuie să fim în conformitate cu dorinţele marelui public, în timp ce înainte, elevii trebuiau să devină asemănători în calităţi cu profesorul lor. Cum se combină asta?

Răspuns: Noi revelăm Creatorul în centrul grupului. În relaţiile noastre, noi suntem partea de sus şi El este deasupra părţii de sus. În plus, în afară de noi, există publicul larg: partea de jos, oamenii şi umanitatea.

Prin urmare, noi (Bnei Baruch – BB) trebuie să facem eforturi comune în munca dintre noi, să ne adresăm cercurilor exterioare, adaptându-ne la acestea. Pentru a face acest lucru, ne-am divizat în două părţi: cele şapte Sefirot inferioare (ZAT) şi cele trei mai ridicate (GAR) şi noi reprezentăm Bina şi luăm forma cea mai potrivită în sus şi în jos.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 25.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Învățătura Cabalei și esența ei: Toate lumile și tot ceea ce le umple în fiecare detaliu a ieșit la suprafață de la Creator într-un singur gând, unic și unit. Și numai gândul s-a dezvoltat și a creat toate lumile, creațiile și dirijorii lor așa cum este explicat în Copacul vieții  și în Tikkunei Zohar.

Gândul este forța care coboară și acționează în derivatele sale. Puterea gândului formează materialul dorinței și apoi acționează în ea, își pune amprenta în diverse forme. Dorința acceptă aceste amprente și se schimbă în funcție de ele.

Materialul dorinței trece în mod inevitabil printr-o serie de schimbări în care simțim că ele vin de la un anume gând. Astfel, gândul intră în dorință, mintea intră în inimă. Și apoi dorința gândește: Ce vreau? De ce? Ce mă motivează?

Intrând în dorință, gândul o corupe, o schimbă până devine conștientă: Iată-mă, și iată gândul care m-a precedat care m-a creat și mă schimbă. Asta înseamnă că este mai bine pentru mine să mă alătur lui. Să am gândul prin care controlez dorința, o conduc, în loc ca ea să-mi controleze calculele: Într-adevăr, în timp ce dorința domină, viața noastră este determinată de cererile corpului, deci nu este mai bine să ne lăsăm conducerea pe seama capului, a minții?

Cabaliștii au descoperit că în urmă cu aproape șase mii de ani, și apoi în timpul celor trei perioade, fiecare a câte două mii de ani, Luminile au intrat în vase, gândul a intrat în dorință. Și azi, întreaga umanitate, dorința comună a tuturor descoperă și își dă seama de rezultatul acestui proces. Ce ni se întâmplă? Situația este rea; suferim, trăim în minciună, fără să știm motivele, fără să găsim soluții… De ce?

Astfel, gândul inspectează dorința și stările, este vinovat de ceea ce se întâmplă. Aparent, trebuie să fie condus diferit. Și treptat, ne apropiem de punctul acestei soluții. Gândul va conduce dorința sau dorința va conduce gândul? Aceasta este alegerea noastră.

Întrebare: Totuși, gândul și dorința inerentă din noi sunt opuse Creatorului. Gândurile noastre sunt opuse planului creației.

Răspuns: Adevărat, altfel nu am fi capabili să-L cunoaștem. Trebuie să știm adevărul, și asta e posibil numai prin minciuni. Totul este conceput numai din opusul lui. Ne trebuie amar ca să cunoaștem dulcele, și întuneric ca să cunoaștem lumina, pentru că întunericul este opus luminii, altfel, nu ați putea să recunoașteți nimic. Aveți nevoie de o unitate de măsură care este în afara proprietăților măsurate, un etalon împortiva calculelor care sunt făcute.

Noi suntem vase, dorințe și numai în acest mod putem măsura, simți și înțelege ceva, comparând cei doi opuși. Creatorul este unit, iar noi nu suntem. Nouă ne trebuie o comparație; altfel, părem că plutim în gol, lipsiți de orice punct de referință fără un simț al direcției.

Mai mult, dacă am fi puși într-un lichid special cu condiții speciale, cu aceeași garvitate ca a corpului nostru, nu am mai simți-o.

Același lucru poate fi făcut cu conștiința noastră; dacă nu sunt orientări în raport de polaritate, atunci ne pierdem propriul simț, existența noastră, pentru că nu suntem capabili să simțim polii opuși.

Deci, ca ființe create, ne putem măsura și evalua pe noi înșine numai prin contrast. În Cabala, se spune că avantajul luminii este cunoscut prin întuneric. Astfel, nu veți ajunge la perfecțiune dacă nu ați trecut prin toate problemele lumii, prim iad, opusul Grădinii Edenului. Dar puteți ști acest regat al întunericului, ca un om înțelept, care încă în întuneric dar vede zorii care apar.

Totuși, întrebarea apare: Dacă azi văd perfecțiunea de departe, dar nu o simt în vasele mele, atunci ce se va întâmpla mâine? Nu sunt de acord să mă uit la paradis cu binoclul, vreau să intru pe porțile lui.

De aceea este nevoie de o rupere și de corectarea care urmează. Este de ajuns dacă simțim încet golul dintre noi și apoi restul îl vom primi de la grup în forma finală.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 25.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce o omul trăieşte atât de multe stări diferite care arată cât este de mic şi îndepărtat de spiritualitate, dar totuşi ni se cere să fim mereu fericiţi?

Răspuns: Nu i se arată unei persoane mai mult decât poate ea suporta. Dacă i-ar fi prezentată adevărata ei stare, ea ar arde, pur şi simplu, ca într-un scurt-circuit. Deci, noi suntem constant între anumite limite, între două puncte, astfel încât o persoană să fie capabilă să suporte. Este la fel ca o siguranţă care arde atunci când curentul este prea puternic. Cât timp curentul este normal, trece prin ea. Rolul său este de a se menţine, până ce apare o situaţie critică şi arde, dar sistemul rămâne intact.

Totul are o anumită limită şi astfel, de sus, se dezvăluie omului, treptat, AHP al nivelului superior, partea sa posterioară. În cazul în care este potrivit acestuia, ca urmare a propriului efort, atunci este pregătit să urce la nivelul următor.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 24.11.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa dintre o alianţă (Brit) şi garanţia mutuală (Arvut)?

Răspuns: Alianţa este o conexiune preliminară, înainte de garanţia mutuală, când noi doar suntem de acord să fim în legătură unul cu celălalt.

Garanţia reciprocă este o stare în care intrăm în dorinţele celuilalt, muncind împreună deasupra: eu muncesc asupra dorinţelor tale, tu la ale mele şi ne oferim, reciproc, o susţinere completă. Eu devin garantul tău, te iau sub aripa mea, nu mă gândesc la mine, ci la modul de a-ţi oferi toate resursele mele, iar tu vezi ceea ce eu doresc şi te vei gândi cum să-mi oferi resursele tale.

Această susţinere reciprocă, atunci când ne împlinim reciproc dorinţele este numită garanţie reciprocă. Dar, la început, ea se caracterizează prin stabilirea unei alianţe, este semnat mai întâi un acord, va fi realizat după aceea. În principiu, şi una şi cealaltă funcţionează împreună.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 23.10.2013

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă, de exemplu, întregul grup central trece Machsomul împreună, ce s-ar întâmpla cu lecția zilnică de Cabala?

Răspuns: Lecția zilnică de Cabala va fi ținută dincolo de Machsom. Și acum, eu vă dau energie și cunoașterea a tot ceea ce se întâmplă dincolo de Machsom.

Talmud Eser Sefirot și celalte surse sunt scrise la nivelul spiritual, dar acum voi le percepeți la nivelul lumii corporale. Dincolo de Machsom o veți simți deja la un nivel diferit.

Să presupunem că examinez o pictură alături de artist care spune Poți să adaugi un pic de galben aici și roșu aici și aici puțin albastru. Se raportează la tablou într-o manieră strict tehnică, în timp ce eu sunt impresionat de culorile picturii și de cum mă influențează. De obicei, un pictor schițează conturul unei imagini folosind un creion înainte de a începe să o picteze. Iar eu nu văd asta.

Creatorul face de asemenea o schiță în creion înainte de a picta întreaga imagine colorată din fața noastră. Treptat, începi să vezi conexiunile interioare, forțele interioare din această imagine generală. Începi să simți cum adaugă anumite culori noi tabloului, ceva iluminează, și ceva este dat la o parte și crează noi contraste. Toate acestea strălucesc în fața voastră în simțurile voastre. Voi veți determina nivelul de interacțiune prin Aviut (adâncimea dorinței) prin Masach (ecran), prin forțele care ne descriu această lume. Va fi clar pentru voi că totul își are rădăcina numai într-o singură forță, într-o singură intenție: să vă facă la fel de perfecți ca El, ca sursa voastră.

Întrebare: Ce ați simțit chiar înainte de a trece Machsomul?

Răspuns: Aceleași stări pe care cineva le simte înaintea exodului din Egipt: presiune teribilă din toate părțile, o dorință completă pentru a merge înainte, teamă de necunoscut, de ceea ce este în fața mea, și în același timp, teama de a nu ajunge la împlinirea spirituală. Toate acestea se întâmplă nu atunci când tânjiți în mod artificial, ci atunci când acționați cu adevărat, tânjind după centrul grupului și în același timp împingându-vă din spate prin diseminarea metodei integrale, ca și cum a-ți da pinteni unui cal folosindu-vă de un bici pentru a împinge înainte și apoi treceți dincolo.

Din Discuție despre grup și diseminare, 22.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→