Întrebare: Voi simţi mai puţină durere fizică dacă sunt pe calea “voi grăbi”?

Răspuns: O persoană încearcă să nu se gândească dacă va fi rănită personal sau nu, pe calea “eu voi grăbi”. Ea gândeşte în ce punct poate dărui. Totuşi, drumul “eu voi grăbi” este mai bun şi mult mai confortabil decât drumul “în timpul său” şi noi ar trebui să-l urmăm, deşi gândurile de profit nu pot fi considerate ca fiind pe calea “eu voi grăbi”.

Este ca şi cum m-aţi întreba: În ce bancă pot obţine un mai mare profit pentru investiţia mea? În banca egoistă sau în banca altruistă? În banca altruistă faceţi un miliard de dolari pentru fiecare dolar pe care-l investiţi dar, dacă doriţi să promiţi 100 miliarde de dolari după un an, vi se spune: Îmi pare rău, este o bancă altruistă! Toţi banii pe care i-aţi investit au trecut la noua construcţie, pentru a ajuta săracii, pentru clasele copiilor, pentru a repara casele celor care au nevoie.

 Începeţi să strigaţi: Dar, am investit ultimul meu dolar! Este adevărat, dar aţi investit într-o bancă altruistă, ce aşteptaţi ? Este adevărat că banca a avut un mare profit pentru voi şi aţi câştigat miliarde de dolari, dar primiţi totul ca un beneficiu altruist.

Dacă nu sunteţi mulţumit că dolarul vostru a dus la 100 miliarde de dolari după un an şi că toată suma a fost transferată la întreaga umanitate, atunci este problema voastră că nu vă simţiţi fericiţi. Dacă aţi percepe întreaga umanitate ca pe copiii voştri, imaginaţi-vă cât aţi fi de fericiţi că aţi reuşit să dăruiţi copiiilor voştri o enormă sumă de bani.

Întrebare: Dar, dacă mai avem de suferit, de ce ar trebui să studiem Cabala?

Răspuns: De ce suferim? Dacă avansez, toate obstacolele de-a lungul drumului nu sunt considerate ca un obstacol, ci sunt o rampă de lansare. Ca şi cum era în faţa mea şi, folosind-o, sar ca pe o rampă de lansare, pentru a merge foarte departe.

 Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 28.10.2013, Shamati 70, “Cu o mână puternică şi o furie mare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când muncim ca un grup unic, facem mari eforturi, dar ego-ul se relevă de fiecare dată, din nou şi ne separă. Ce ar trebui să facem? La urma urmei, ne împiedică să diseminăm în mod eficient.

Răspuns: Nu înţeleg cum poate sta ego-ul în calea voastră. Ce v-aţi face fără el? Existaţi datorită lui şi numai graţie lui puteţi să vă ridicaţi, deoarece el creşte şi se amplifică în interiorul vostru, în permanenţă. Numai ridicându-vă deasupra ego-ului puteţi creşte şi fără el, nu veţi realiza nimic. Creşterea sa este un semn evident al creşterii voastre.

Cum puteţi să vedeţi ego-ul în mod negativ? Este forţa care ne dezvoltă şi fără de care ar fi imposibil să fim răscoliţi. La urma urmei, puteţi fi tulburaţi şi zguduiţi de ego-ul vostru. Este foarte simplu!

Nu ar trebui să ne raportăm la ego în acest fel deoarece este natura noastră. Tot ceea ce Creatorul a creat, a fost creat în totală armonie. Atunci când toate cererile interne şi externe vor fi revelate, trebuie să înţelegem că este imposibil să facem un pas înainte fără ele! Mai mult, puteţi să le modificaţi în atribute opuse, pe loc. Este posibil.

Ego-ul se dezvoltă din ce în ce mai mult pe drumul spre realizarea noastră spirituală. În acelaşi timp, se dezvăluie progresiv prin stări teribile, sub forma unor forţe înfricoşătoare care sunt opuse Creatorului.

Astăzi, el se dezvăluie foarte puţin sub forma diferitelor impresii pozitive sau negative chiar şi fără nicio referire specifică. Totuşi, atunci când veţi avea un obiectiv mai precis, veţi dezvălui ego-ul vostru într-o manieră care poate părea ca şi cum iubitul sau copilul drag au fost răpiţi sub ochii voştri şi vieţile lor sunt ameninţate. Ce ai face atunci? Ce ai face?

Atunci când ego-ul vostru se relevă în acest mod, ca şi cum ar ucide mişcarea voastră fragilă spre Creator, va lua forme diferite. Acum, acesta este numai începutul.

Din discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Pentru ca omul să simtă că “şase sute de mii de iubitori credincioşi sunt gata să-i dea totul”, trebuie să fie, teoretic, pregătit să le ofere în acelaşi mod.

Una nu poate exista fără cealaltă. În garanţia reciprocă, folosim forţa Creatorului, forţa Luminii. Această forţă se manifestă conform conexiunii noastre în dăruirea reciprocă. Atunci când nu sunt pregătit să îţi dăruiesc şi când tu nu eşti pregătit să îmi dăruieşti mie, există un decalaj între noi. O conexiune se formează atunci când noi doi suntem pregătiţi pentru asta şi suntem în măsură să dăruim unul altuia, deoarece există un al treilea participant, Lumina, Creatorul.

El stabileşte o conexiune între noi indiferent de proprietăţile noastre opuse şi oferă fiecăruia lucrurile care-i lipsesc. Lumina ne dăruieşte şi, de aceea putem să ne conectăm şi să ne completăm reciproc, cu Lumina!

Dar, dacă aştept ca “şase sute de mii de iubitori credincioşi” să vină la mine, atunci nu-i voi vedea niciodată. Este scris că asta se cere de la toată lumea în acelaşi timp, deoarece garanţia reciprocă vine din conexiunea tuturor, de asemenea, cu Creatorul. El este garantul întregii noastre conexiuni.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem face dacă toată lumea din grup este de acord cu importanţa diseminării, dar nimeni nu face nimic?

Răspuns: Diseminarea este necesară nu doar celor cărora le diseminaţi, ci şi pentru că vă dă un Kli suplimentar, un vas, suferinţe suplimentare şi o ocazie suplimentară de a vă uni. Dacă începeţi să diseminaţi, veţi începe să simţiţi durerea oamenilor la care mergeţi, starea lor teribilă, chiar dacă ei trăiesc în spatele unei uşi metalice, într-un frumos apartament cu toate facilităţile şi există o maşină în faţa casei lor.

În final, când le vorbiţi, simţiţi golul lor. Şi, dacă săpaţi mai adânc, veţi vedea că ei o simt, chiar dacă ei se ascund, nimic nu este bine pentru ei, lumea întreagă nu este frumoasă. Trebuie să empatizaţi cu suferinţele lor în absenţa hranei, familiei, vieţii normale, adăpost, loc de muncă şi interacţiunea cu alte persoane, un pic de căldură, sănătate şi educaţie adecvată copiilor: tot ceea ce le lipseşte oamenilor într-o viaţă umană normală.

Dacă simţi asta şi eşti sigur că simţi asta, indiferent de cât de egoist eşti, va începe să te afecteze şi vă va obliga să vă uniţi, unii cu alţii. Şi, când le promiteţi că puteţi să-i faceţi să iasă din starea asta, prin participarea comună la ateliere, la întâlniri, activităţi comune şi încep să le organizeze în practică,  veţi începe, cu adevărat, să puneţi în practică ceea ce spune Cabala, pentru voi şi pentru ei.

Altfel, cum veţi fi în măsură să revelaţi Creatorul, dacă nu aţi organizat o instruire practică? Toţi cei care au studiat în colegiu, universitate, ştiu că instruirea practică este crucială. Care este scopul vostru ascultând conferinţe tot timpul? Asta nu face decât să vă dezorienteze, să vă blocheze şi nu mergeţi nicăieri, nici în sentimente, nici în gânduri, care au devenit, deja, ale voastre. Dacă nu ieşiţi spre mase, veţi pieri.

Mereu, luare de sânge a fost considerat cel mai eficient tratament, nu perfuziile, ci luare de sânge. Asta declanşează munca întregului corp. Trebuie să ieşiţi! Trebuie să diseminaţi!

Lasă teoria să curgă, ca şi cum ţi-ai lua sânge, te angajezi în aceste resurse ascunse care nu funcţionează, încă, în tine. Acum, eşti plin de teorie, dar nu este nimic în mâinile tale. Este păcat.

Discuţie privind diseminarea, 17.10.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întreaga Tora, cu alte cuvinte, întreaga metodă de corectare, intenționează să aducă ființa umană la gradul de iubire sau, în limbajul Cabalei, să o aducă astfel încât să corecteze ruperea, iar în termeni sociali: să ne organizeze într-o societate integrală. Astfel, vedem împlinirea înțelepciunii Cabala în lumea noastră.

Scopul creației este să ne aducă la o unitate interioară care va fi însoțită și de o unitate exterioară între oameni. Vom deveni unul. Așa cum este scris Casa mea se va numi o casă de rugăciune pentru toți oamenii (Isaia 56:7), și Voi aduna totuși pe alții la el, împreună cu cei adunați de el (Isaia 56:8). Astfel, vom ajunge la mântuire deplină.

Potrivit înțelegerii cabaliștilor, trebuie să realizăm această tranziție acum și tot ceea ce se întâmplă indică acest lucru.

Deci, metoda este creată să ne grăbească pe calea acestei corectări. Altfel, avem de-a face cu drumul la timpul lui, care este foarte lung și plin de suferință. Pe de altă parte, grăbind, putem să ne facem calea rapidă, ușoară, confortabilă și plăcută. Pentru asta, ni s-a dat înțelepciunea Cabala sau metoda educației integrale ca mijloc al revelării Creatorului în această lume.

Creatorul  este esența proprietății Binelui care face bine, cu alte cuvinte, proprietatea iubirii și dăruirii care este revelată într-o persoană și între oameni, în relațiile dintre ei. Datorită acestei relații, această iubire a ființelor create, ei ajung la revelarea Creatorului și la iubirea pentru El. Astfel, metoda corectării este realizată așa cum este scris Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți este marea regulă a Torei. Începând cu iubirea pentru alții, ajugem la iubirea pentru Cel care este cel mai aproape, pentru Creator, și apoi ne aflăm în adeziune cu El, ceea ce reprezintă scopul final.

Așa cum scrie Baal HaSulam, tot ceea ce creăm, luptându-ne să ajungem la adeziune, este construit deasupra dorinței de a primi, deasupra egoismului, și de aceea noi trebuie să învățăm să lucrăm cu el, să învățăm cum să îl gestionăm corect, începând cu toată incapacitatea spirituală din prezent până la starea unde acest material al dorinței este gata să fie folosit pentru a sculpta din el imaginea ființei umane (Adam), asemănător (Domeh) Creatorului, adică forța iubirii și dăruirii.

Cum se face? Cu ajutorul Luminii Reformatoare, în grup cu prietenii. În grup avem libertatea de alegere, singura acțiune liberă de care suntem în stare. De aceea, nu merită să facem eforturi suplimentare pentru a căuta alte căi și mijloace. Avem puterea asupra acestei acțiuni, în timp ce, în orice altceva, independența noastră este iluzorie, dar în realitate doar îi permitem naturii să ne implice.

Dacă îmi folosesc liberul arbitru corect, merg înainte pe calea accelerării; adică, stabilesc eu însumi pasul avansării. Apoi, stările mele, în concordanță cu eforturile mele, vor fi mai eficiente, dar și mai convenabile și rapide. Până la urmă, mă pregătesc pentru a accepta în mod adecvat și corect schimbări care au mereu un caracter anti-egoist.

Totuși, asta cere un grup bine organizat, studiu, participare la diseminare, tot ceea ce noi identificăm în munca noastră.

Deci de ce avem nevoie de forța Luminii, forța Torei? Ce înseamnă Am creat înclinația rea; Am creat pentru ea Tora drept condiment? Avansarea mea depinde de recunoașterea răului. Dacă pot să-l identific repede și, pe cât de clar posibil, să recunosc efectul lui negativ asupra mea, apoi, sunt gata să scap de el.

De aceea trebuie să-mi îndrept toate eforturile cu precădere pe recunoașterea răului. Egoismul meu, dorința mea de a primi, inițial, este gata să respingă tot ce este rău pentru el, în funcție de cât de rău este în comparație cu plăcerile posibile și, în consecință, cu abordarea corectă, natura mea mă va servi pe calea mea.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 30.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Pentru a ieși la diseminare, trebuie să stabilim o sarcină specifică pe cât de repede posibil pentru a împlini între noi unitatea cea mai eficientă. În acest caz, această sarcină trebuie să îndeplinească toate condițiile spirituale despre care a scris Rabash: anularea de sine, conxiunea dintre noi deasupra egoismului nostru, renunțarea la egoism, ascensiunea în unitate cu prietenii, etc.

Aceste condiții devin mai clare pe zi ce trece, fie dintr-un punct de vedere pozitiv, acela a ceea ce am făcut deja, fie unul negativ, ceea ce nu am făcut încă. Văzând că acest lucru începe să se manifeste între noi într-o formă pozitivă sau chiar negativă, devenim conștienți de răul care nu ne permite să ne unim între noi. Suntem rușinați de asta pentru că, pe de o parte, nu putem să ne descurcăm cu acest lucru, dar pe de altă parte, nu vrem să-l tolerăm. De aceea avem nevoie cu adevărat să ieșim, dar acesta este numai un mijloc pentru noi să ne conectăm interior.

Dacă nu există o astfel de unitate în interiorul nostru, nu vom împlini nimic și ieșitul spre public va fi inutil. Vom deveni asemenea diferitelor organizații spirituale, mistice, psihologice care fac afaceri din învățăturile lor și sunt implicate în tot felul de activități de formare. Nimic nu va ieși din asta pentru că rezultatul va fi la fel ca al lor și poate chiar mai rău pentru că noi încă aparținem unei mișcări spirituale și de aceea trebuie să ne simțim  mai puternic comportamentul greșit.

Toate celelalte organizații își pierd încet pozițiile; pierd forță și oportunități, influența lor asupra maselor dispare pentru că umanitatea se schimbă. E nevoie de din ce în ce mai multă unitate pentru a trece peste toate tipurile și formele de crize, și nicio activitate de formare nu poate furniza asta. Nu le putem da nimic dacă activitățile noastre nu vin de la centrul grupului, din unitatea noastră.

Chiar și acei indivizi care sunt freelanceri (care diseminează independent) trebuie să obțină sprijinul grupului. Aceasta este forma existenței lor personale care le dă oportunitatea de a disemina, ca o profesie, câștigându-și traiul. Dar succesul fiecăruia depinde numai de cât de mult o persoană este conectată cu grupul și cât de mult caută chiar scopul unității în toate activitățile de diseminare.

Suntem contectați. Facem tot felul de activități de conectare peste tot în lume și prin asta depindem unii de alții. Dacă unele grupuri sau unele persoane nu simt sau nu înțeleg că fac asta pentru unitate, atunci ei dăunează foarte mult celorlalți, ca o parte a corpului care nu lucrează la unison cu toate celelalte organe.

De aceea trebuie să urmărim cu toții același scop: unitatea. Cel mai important lucru pentru noi este grupul. Crizele și condițiile externe sunt create pentru ca noi să empatizăm cu suferința lumii din jur și asta ne forțează să ne unim și mai mult și să ajungem la primul grad de urcare.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Fara categorie - Niciun comentariu→

Atunci când ne adresăm publicului, întâlnim probleme diferite. Oamenii pot fi împotriva noastră, se poartă necuviincios şi nu apreciază acţiunile noastre  şi chiar încearcă să utilizeze forţa fizică împotriva noastră.

Noi trebuie să evităm toate astea în avans şi să dăm un exemplu de unitate. Forţa unităţii şi solidaritatea trebuie să vină de la noi. Noi avem o dorinţă: unitate şi conexiune cu toată lumea. Deci, dacă întâlnim reacţii extreme sau probleme diferite atunci când ieşim la public, trebuie să le evităm. Nu putem fi implicaţi în astfel de incidente deoarece nu contează dacă pierzi sau câştigi, nu este de dorit ca oamenii să vă atribuie acte de violenţă.

Chiar dacă aveţi dreptate 100%, nu trebuie să vă arătaţi puterea, deoarece unitatea prin acţiuni energice ne compromite, indiferent pentru ce. Nu este cazul! Când treci pe lângă cineva care miroase urât, mirosul se lipeşte de tine.

Deci, în niciun caz nu ar trebui  să acţionăm brutal, nici să ne implicăm în confruntări. Noi trebuie să încercăm să avem oamenii de partea noastră, aşa cum este spus: ”Vorbele înţelepţilor sunt ascultate în linişte”. Numai atunci oamenii vor începe să asculte ce spuneţi.

Dar, dacă este vorba despre acţiuni brutale, chiar dacă sunteţi obligaţi să vă implicaţi (şi astfel de situaţii vi se dau intenţionat), încercaţi să le evitaţi şi să vă îndepărtaţi de ele. Nu credeţi că ele vă fac slabi. Dimpotrivă, voi arătaţi cât de insipide şi de inutile sunt aceste acţiuni.

Măsurile eficiente sunt acţiunile care-mi dau formarea corectă în domeniul în care Creatorul poate locui şi acest domeniu este bun şi prietenos, este iubire şi ghidare interioară. Aceasta, desigur, nu înseamnă că trebuie să fim de acord cu toţi cei care ne blochează si cei care sunt împotriva noastră. Dar, noi nu trebuie să atingem un astfel de nivel de rezistenţă  atunci când ne confruntăm cu ei, pentru a utiliza metodele lor şi a fi ca ei.

Astfel, fiecare acţiune trebuie examinată din perspectiva a cât de utilă este pentru unitatea şi conexiunea noastră. Trebuie să ne plasăm exact pe partea opusă acţiunilor care sunt menite să ne provoace.

Sper că vom fi în măsură să găsim modul corect, fluxul corect, când toate acţiunile noastre sunt orientate spre fiecare dintre noi, spre unitatea nostră şi conexiune, în centrul grupului şi să se concentreze acolo, în aşteptarea dezvăluirii Creatorului, pentru a-L încânta. Mult noroc tuturor!

Din discuţie despre diseminare, 17.10.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul unei lecţii de dimineaţă, aţi spus că o persoană care asistă la lecţii, care participă la activităţi de grup şi munceşte la diseminare nu există, neapărat, în sistem. Pe de altă parte, aţi spus că, atunci când creştem, trebuie să asistăm la lecţii, să muncim în diseminare, să participăm la activităţile grupului şi să ne asumăm responsabilităţi. Cum putem să înţelegem aceste declaraţii ?

Răspuns: Propriul sistem al naturii este corectat. Vorbim doar despre participarea mea conştientă şi dorinţa mea de a urma legile sale. Este chiar esenţa muncii noastre: a învăţa să cunoaştem legile naturii şi să le urmăm. Prin urmare, dacă o persoană este fizic printre noi, asta nu înseamnă că ea participă, încă, la sistem. Poate că ea efectuează toate acţiunile, dar “o poruncă fără intenţie este ca un corp fără suflet”. Lucrul principal este dorinţa de a o executa, adică intenţia. Totuşi, este suficient să aibă o intenţie, o persoană care are posibilitatea să realizeze fizic o acţiune? Dacă ea nu efectuează o acţiune pe care este capabilă să o facă, atunci nu. Asta arată că ea nu are intenţia.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 15.10.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Dorinţa noastră este creată de un sigiliu inversat de Lumină şi acesta este motivul pentru care nu se simte decât pe sine, ceea ce este un sentiment oribil, un sentiment de vid vacant, un abis. Pur şi simplu nu pot să mă simt decât pe mine, deoarece nu pot trăi fără a fi umplut! Aceasta se numeşte Nukva de la “Nekev” (o gaură), o dorinţă vidă de primire, care trebuie să fie umplută.

Creatorul este perfecţiunea şi nu are nevoie de nimeni. Este în repaus complet şi în inacţiune. Este absolut imuabil, nu are nevoie să se deplaseze şi să acţioneze. Dar, biata creatură (dorinţa de a primi plăcere, dorinţa, nevoia de Lumină) se simte în întregime mizerabil şi nu poate să găsească odihna până ce nu primeşte senzaţia de perfecţiune. Ea există în teamă şi îndoială constantă şi este în căutare de a umple ceea ce-i lipseşte.

La urma urmei, Lumina (perfecţiunea, Creatorul) s-a pecetluit pe sine în materie (dorinţa) sub o formă inversată, ca un sigiliu şi forma sa, producând, astfel, în dorinţa de primire necesitatea Luminii. Forma noastră este opusă Creatorului şi de aceea, natura fiinţei create este atât de mizerabilă; numai dacă nu trebuia să se simtă pe sine şi toate dorinţele sale, aspiraţiile şi gândurile, care sunt toate, preocupate de umplere.

Suntem mereu gata să alergăm după Creator, Lumina. Dar, când o dorinţă se dezvăluie în noi, la nivelul său infim, cel mai jos, noi, în loc de Lumină, proiectăm realizarea materială prin avere, putere, glorie, sex, hrană şi familie. Şi, dacă o mai mare dorinţă se trezeşte în noi, la un nivel superior, noi aspirăm la cunoaştere şi evoluţie. Şi, când o şi mai mare dorinţă se dezvăluie în interior, încep să simt că îmi lipseşte spiritualitatea.

Noi acţionăm, mereu, în dorinţa de primire, de la dorinţele lumii noastre la echivalenţa cu Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.10.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem spune cu privire la rolul femeilor în atelierele integrale, sunt distructive sau constructive ?

Răspuns: În natură, nimic nu poate fi distructiv şi, dacă este văzut un astfel de fenomen, înseamnă  că obiectul nu a fost completat de proprietate opusă, pentru a forma un tot unitar şi complet. În natură, nu există nimic negativ! Deci, este imposibil să spui că un lucru este mai rău decât altul. Dacă ar trebui să privim totul prin ochelari integrali, prin care natura ar părea, în mod corect, ca un sistem unit, nu am găsi nimic care să fie mai bun sau mai rău,  mai mic sau mai mare. Deoarece, într-un  sistem integral, totul este la fel de important şi necesar, în aceeaşi măsură.

Este imposibil să înţelegem măsura unui obiect sau a unui fenomen, fără contrariul său. Numai atunci când le conectaţi împreună, începeţi să înţelegeţi parteneriatul care se dezvoltă de la ei. Şi, de la această sursă comună (de la a treia componentă, a treia linie) pe care începeţi să o realizaţi, înţelegeţi de ce există astfel de caracteristici opuse, precum masculin şi feminin şi, în ce mod acestea ating nivelul lor şi programul intern şi că destinul lor este de a atinge desăvârşirea prin completare reciprocă.

Trebuie să ajungem la o stare ca aceasta, în care noi vom fi un întreg complet şi, prin realizarea aceste unităţi, din interior, nevoia de separare, integralitatea şi aşa mai departe, se văd. Deci, să atingem scopul şi, de acolo, totul va fi clar pentru noi. În natură, nu există nimic rău, nu există întuneric. Tot ceea ce ne pare greşit, este rezultatul percepţiei noastre eronate a imaginii de ansamblu a creaţiei.

Din kab.tv, “prin timp”, 21.09.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→