Tora, “Exodul”, 26:32-26:35 : “Şi tu îl pui pe patru stâlpi de lemn de salcâm acoperit cu aur, cârligele lor (vor fi din aur), pe patru picioare de argint. Şi tu vei fixa cortina de separare sub cleme. Tu vei aduce de partea interioară a perdelei de separare Chivotul Mărturiei şi perdeaua de separare va separa pentru voi Sfânta şi Sfânta Sfintelor. Şi vei pune capacul ispăşirii pe Chivotul Mărturiei în Sfânta Sfintelor. Şi vei pune masa pe partea exterioară a perdelei de separare şi Menora în faţa mesei pe partea de sud a Mishkan, şi tu vei aşeza masa pe partea de nord.”

Toate elementele Cortului sunt simbolul ego-ului nostru care este format din patru niveluri. A fi pregătit pentru a fi ars, asta înseamnă să semene cu Lumina în totalitate, ca şi cum aţi plasa o masă, o Menora, într-o anumită direcţie şi o anumită parte.

Putem spune că, Tabernacolul, cortul cu toate caracteristicile sale, seamănă complet cu lumea corectată, dar la o scară mică. Dacă studiem doar asta, este suficient pentru a înţelege ce ar trebui să fie starea corectată a sufletului nostru, în aceeaşi stare, în relaţiile noastre, în tot. Asta înseamnă că, toate elementele Tabernacolului ne învaţă despre finalul corecţiei pe care trebuie să o atingem.

Tora, “Exodul”, 27:1, 27:9 : “Şi tu vei face altarul de lemn de salcâm, lung de cinci coţi şi lat de cinci coţi, altarul va fi pătrat, şi înălţimea sa (va fi) de trei coţi. Şi tu vei face curtea lui Mishkan în sud (vor fi) draperii de in subţire răsucit, de o sută de coţi lungime pe o parte.”

Este vorba de a descoperi esenţa egoistă completă a sufletului nostru deasupra căreia punem, în final, cortul, adică, noi construim un Masach (ecran) şi intenţia în scopul de a dărui.

Întreaga muncă spirituală începe de la prima poruncă a Torei, care se extinde la toate componentele creaţiei, la masa totală a dorinţei care a fost creată de către Creator.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că avem o clasă de educaţie integrală, cu un grup de directori care au o anumită problemă, pe care doresc să o discute. Ei nu sunt interesaţi de conexiune, nu sunt interesaţi decât de performanţa financiară.

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să rezolve problema dacă nu sunt conectaţi, deoarece asta este ceea ce-i leagă la sistemul general al naturii. Ei vor ajunge în impas.

Întrebare: Vor înţelege motivul şi rezultatul şi că unul depinde de celălalt ?

Răspuns: Vor începe să le simtă. Eu cred că oamenii vor înţelege curând ceea ce numim „joker-ul” nostru: metoda noastră este foarte simplă. Ceea ce nu poate fi rezolvat printr-un atac frontal, poate fi rezolvat prin îmbrăţişare. Poate fi mult mai eficientă decât să mergi în tribunal, să pledezi şi să pui obstacole în faţa altuia ca ultimă soluţie; iubirea este mai bună.

Nu este nimic supranatural aici. Este, pur şi simplu, formarea noastră şi sunt jocurile noastre speciale pe care le jucăm, care ajută o persoană să se relaxeze şi să o aducă la o stare în care este pregătită să fie cu ceilalţi şi simte că nu poate face nimic fără ei, deoarece se pot sfătui reciproc şi pot să profite de acest lucru. Ei trebuie să înţeleagă asta şi apoi să o adapteze la munca lor.

Oamenii care sunt orbiţi şi prinşi vor vedea şi simţi că aici le este oferit un nou mod de a rezolva problemele. Atunci când înţeleg că metoda noastră se rezumă la realizarea unităţii şi conexiunii şi că toate problemele pot fi rezolvate la acest nivel, vom întreba: „Cum propuneţi să prezentaţi metoda noastră pentru a rezolva problemele voastre la muncă „. În acelaşi timp, nu ne va păsa ceea ce vor spune ei privind munca lor. Ceea ce ne preocupă este integrarea lor reciprocă în celălalt, în conexiunea mutuală corectă.

Întrebare: Când vor fi ei în măsură să o transmită oamenilor lor?

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să o facă de la sine deoarece, pentru a începe să organizeze în mod integral lucrătorii lor, ei trebuie să abandoneze poziţiile lor de directori.

Deci, noi suntem cei care trebuie să ieşim spre oamenii lor şi să-i învăţăm. Doar după ce îi vom forma, va exista o anumită înţelegere şi vor exista legături reciproce între muncitori şi conducătorul lor. Ei nu mai funcţionează datorită presiunii, ci se simt inspiraţi.

După patru sau cinci sesiuni, ei vor începe să simtă conexiunea şi satisfacţia. Ei vor fi în largul lor şi se vor simţi bine în această stare. Ei nu vor dori să rămână cum erau înainte. Oamenii din exterior li se vor părea străini, dar nu le va fi teamă să comunice cu ei. La urma urmei, când vă conectaţi cu oamenii ca şi cu proprii copii, asta dezarmează pe toată lumea.

Nu vă temeţi să profitaţi de o astfel de stare. Dimpotrivă, când vă conectaţi la ceilalţi în acest mod, ei nu pot să vă afecteze. Chiar atunci când ei vor să vă lovească, ei vor lovi ca într-un vid.

Astfel, ei vor fi mereu în măsură să ajungă la un acord, pentru a obţine relaţii corecte reciproce, în mijlocul sferei de zmeură care se creează între ei şi pentru a rezolva problemele din acel punct.

Din kab.tv, „prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Ateliere, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Sunt perfect conştient de atitudinea oamenilor în ceea ce mă priveşte. Atunci când vizitez diferite oraşe în Europa, simt opoziţia internă antagonistă locală, încerc să nu justific Creatorul pentru a nu estompa acest sentiment de exil, care-mi oferă ocazia să muncesc spiritual şi chiar să mă bucur de el.

La urma urmei, eu vin dintr-o ţară cu o societate în care a fost învăţat să simtă puternic anti-semitismul.  Desigur, totul a fost planificat în acest mod intenţionat. Interesant, este mult mai evident şi mai dezvăluit în Europa de Est decât în Franţa, de exemplu, unde este subtil şi elegant. Când sentimentele negative sunt revelate mai simplu, puteţi vorbi despre asta, să discutaţi şi vă opuneţi, direct, la ura pe care oamenii o simt faţă de voi şi puteţi analiza aceste stări, chiar şi cu duşmanii voştri. În timp ce, în Europa de Vest, totul este ascuns.

Este curios. Eu sunt, mereu, fericit să simt şi să încerc să adun aceste opinii, astfel încât să simt atitudinea negativă faţă de mine. Este important.

Întrebare: Ce obţineţi de la asta ca un cabalist ?

Răspuns: Noi ştim că, Rav Zosha şi alţi cabalişti din Europa de Est, în Rusia, mergeau intenţionat în exil. Ei aveau obiceiul să părăsească satul lor şi mergeau în locuri unde trăiau minorităţile: ruşi, ucrainieni, etc, pentru a experimenta repulsia şi ura şi atitudinea lor negativă faţă de tine ca fiinţă umană.

Sentimentul de exil este important pentru a avea nevoie de Creator, în special opoziţia acestui atribut. Nu este o înclinaţie pentru suferinţe ci, mai degrabă, recunoaşterea stării în care sunteţi cu adevărat, dar care vă poate fi ascunsă.

Nu trebuie să estompăm aceste stări. Trebuie să le trăiţi cu toată lumea şi să le simţiţi puternic, ce sunt ele cu adevărat.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noi mergem pe două picioare: stâng, drept, stâng, drept. Ar trebui să dorim mereu dreptul, dar începem mereu pe piciorul stâng, din dorinţa de a primi tot mai mult. Este imposibil de a face ceva fără o dorinţă, fără o lipsă, fără nici un interes. Acţiunea în sine este realizată prin Lumina care Reformează. În general, este un proces foarte simplu, dar, deoarece noi trăim aceste sentimente, ne aruncă în diferite stări. Când suntem pe partea stângă, nu vedem dreapta şi, în partea dreaptă, nu putem crede că există o parte din stânga. Astfel, noi suntem precum copiii, care fie râd, fie plâng.

Dorinţa de plăcere, dorinţa de primire, este întreaga noastră problemă, care determină, în totalitate, starea noastră: toate sentimentele noastre, mintea noastră şi punctul nostru de vedere. Noi toţi depindem de asta, până ce atingem linia mediană. Acolo, putem deja să fim deasupra dorinţei noastre, atât pe linia din stânga, cât şi din dreapta şi să gestionăm noi înşine, ceea ce este numită credinţă deasupra raţiunii, deasupra impresiilor plăcute sau celor care sunt neplăcute, în dorinţa noastră de primire. Putem, deja, să folosim toate aceste stări pentru a avansa din propria noastră liberă alegere.

Dar, noi suntem aruncaţi de o parte şi de alta: la stânga şi la dreapta, până ce vom atinge controlul liniei din mijloc. Atunci când suntem la stânga, trebuie să controlăm cumva starea noastră, astfel încât să nu ne pierdem capul, nici să disperăm de faptul că totul este rău, că totul este negru şi că nu vedem nimic. Trebuie să folosim, într-un mod eficient şi constructiv linia din stânga, încercând de a face ceva din ea şi de a nu avea numai un presentiment rău, o cădere în disperare, în neputinţă.

Este clar că, dacă o persoană este, în totalitate, dintr-o dorinţă de primire şi, în totalitate, sub influenţa Luminii, atunci nimic nu poate să o ajute, cu excepţia mediului. Dacă ea nu pierde conexiunea cu mediul, ci investeşte în el, atunci mediul îi va furniza mereu forţa şi o va influenţa cu o anumită măsură de Lumină. Dacă o persoană pune efortul său în “depozitul” mediului, conexiunea sa, sprijinul său mediului, cu atât mai mult va primi susţinerea din acest depozit în timpul unei coborâri, atunci ea va fi în măsură să se ridice mai repede.

Acelaşi lucru în cealaltă direcţie, atunci când totul este bun şi frumos. Ea nu trebuie să-şi piardă capul, ci să încerce să utilizeze această situaţie pentru a avansa. În egală măsură, avem nevoie de sprijinul mediului, care ar trebui să ne echilibreze într-o astfel de ascensiune. Lucrul principal este să nu uităm niciodată şi să fim conştienţi de faptul că, avem nevoie să realizăm o lipsă reală. Singurul mod de a ajunge la o lipsă reală este sprijinul mediului, deoarece o persoană va fugi, mereu, de munca în astfel de stări, atunci când este prin ea însăşi. Lucrul principal este să treacă prin cât mai multe stări agreabile şi să nu se gândească la modul în care sunt benefice pentru avansarea noastră.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: O dată sau de două ori pe lună, organizăm un eveniment solidar, pe teme planificate, la biblioteca publică. Primul nostru eveniment a fost foarte activ şi puternic. Dar, a doua oară, a fost mai puţin intens. De ce s-a întâmplat astfel?

Răspuns: Este un semn că nu aţi avut nimic de spus oamenilor. Trebuie să aprindeţi dorinţele în ei, să-i stimulaţi prin întrebări transversale, să identificaţi “capcanele” pentru a le arăta că această metodă nu este simplă, cât de mult atinge profunzimea psihicului uman, care nu a fost, încă, studiată.

Nu înseamnă numai să vă îmbrăţişaţi, să vă aşezaţi şi să mâncaţi împreună. Într-un fel, trebuie să îi aduceţi într-o stare în care ei să înţeleagă că, dacă nu au absorbit sau nu au asimilat această metodă, nu pot să trăiască în acord şi în armonie cu nimeni, nici măcar cu ei înşişi. Toate acestea trebuie trezite în ei.

Personal, nu am dreptul de a face asta, în lecţiile mele, atât de direct cu voi, pentru că, cei care studiază înţelepciunea Cabala, trebuie să caute în ei dorinţa de spiritualitate. Nu pot întinde un arc în ei cu o cheie, ca într-o jucărie cu arc, astfel că ei vor sări prin stimul, în timp ce, cu publicul vostru, cu adevărat puteţi să o faceţi.

Prin urmare, trebuie să faci acest lucru.

Deci, trebuie să fii puţin mai viclean.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Există o luptă constantă între importanţa obiectivului şi sentimentele noastre. Dacă obiectivul este important, nu contează stările pe care le traversăm de-a lungul drumului.

Este ca un pacient în aşteptarea unei operaţii ce ştie că, deşi tratamentul este neplăcut, este menit să-i salveze viaţa. În aceeaşi măsură, trebuie să înţelegem că, Creatorul ne trimite din ce în ce mai multe dezamăgiri, întuneric, sentimentul neputinţei şi stări neplăcute pe scop. Pe de altă parte, noi trebuie să continuăm să creştem importanţa obiectivului, astfel că, acesta va fi mai important pentru noi decât starea actuală şi ceea ce simţim. Este un semn că, Creatorul “întăreşte inima Faraonului” şi ne trimite mai multe probleme.

Puţin contează dacă o persoană este inteligentă şi dacă este sensibilă sau nu, toată lumea trebuie să treacă prin asta şi să păstreze credinţa şi forţa generală a dăruirii pe care o primeşte de la mediu. Astfel, nu vei pierde sensul şi importanţa obiectivului, în stările de “împietrire a inimii”. Asta depinde, de fapt, de echilibrul dintre forţele care acţionează asupra unei persoane. Totul poate fi măsurat. Dacă obiectivul este important pentru voi şi v-aţi dedicat grupului pentru a primi sprijinul de care aveţi nevoie acum, Creatorul poate împietri inima voastră chiar mai mult şi puteţi scurta calea şi să avansaţi pe drumul “eu trebuie să grăbesc” (Achishena), spre scop.

Drumul Luminii, în “voi grăbi”, nu se simt problemele constant; desigur, drumul “voi grăbi” înseamnă că, importanţa scopului vă permite să urcaţi toate vârfurile, să cădeţi în toate gropile şi să ieşiţi încă din toate aceste stări dificile. Deoarece constant, sunteţi în căutarea importanţei obiectivului.

Deci, indiferent ce te face să cazi, dacă te ridică sau te coboară, continui să avansezi, mereu, ca un copil în patru labe. Trebuie să înţelegem că, trebuie să ajungem la împietrirea inimii, care va umple măsura noastră la maxim şi, în acelaşi timp, ne permite să luptăm şi să păstrăm conexiunea noastră pentru ca ea să strălucească pentru noi şi să ne împiedice să ieşim din calea corectă şi să abandonăm. Vom fi mai conştienţi de cât de esenţială este Lumina care Reformează, de mai multe ori.

Vom mulţumi Creatorului pentru suferinţele pe care ni le aduce, deoarece, graţie lor, avem nevoie de El. Înţelegem că, putem să ne întoarcem spre Creator doar împreună, prin conexiune şi rugăciunea celor mulţi.

Dacă ştim cum să realizăm misiunea noastră, munca pe care o avem de făcut nu pare deloc dificilă, este, de fapt, plăcută. Deşi necesită depăşirea noastră constantă, devine un sport. Apreciem eforturile pe care le facem dacă vedem un obiectiv clar în faţa noastră. Astfel, avansăm rapid.

Deci, există două condiţii care ne ajută să nu abandonăm munca cea mai grea: să fim încorporaţi în grup şi graţie acestui lucru, să realizăm recunoaşterea importanţei obiectivului. Dacă ajungem la asta, vom fi recunoscători faţă de Creator şi vom reuşi o rugăciune în răspuns, la care va veni o astfel de măsură de Lumină care Reformează, încât ne va ridica la primul nivel spiritual, lumea Assya.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 03.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să simţim nevoia, dorinţa celor 99% din omenire şi să le împlinim corect?

Răspuns: Nu aveţi nevoie să simţiţi dorinţa celor 99% din public. Fiecare are o colecţie completă de dorinţe inconştiente pentru hrană, sex, bogăţie, respect, putere şi cunoaştere. Şi, în mijlocul acestor şase tipuri de realizări pe care persoana le vrea, sunt încă sute de mici nevoi.

Dacă începeţi să precizaţi exact unde domină dorinţa în fiecare persoană, atunci nu va exista un sfârşit pentru asta. Ea va spune ceva în fiecare minut: “Eu vreau asta şi aceea…” Atunci când conduceţi un copil într-un magazin imens, plin de jucării, este uimit de abundenţa jucăriilor şi va lua una, apoi alta, apoi alta. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi.

Prin urmare, nu există niciun motiv de a căuta dorinţele lor specifice, oricare ar fi, trebuie să fie rezumate într-o dorinţă de a le uni. Apoi, vor descoperi acea putere care le împlineşte.

Nu contează ce doresc! Ei nu trebuie să le exprime, nici să le împartă cu noi. Ei au nevoie să ia măsuri şi să treacă prin stări care duc la conexiune şi unitate. Apoi, o senzaţie apare în ei, care nu va fi numai de a satisface dorinţele fiecăruia, ci de a le permite să creeze unitate suplimentară între ei. Astfel, ei vor înţelege cum pot fi îndeplinite.

Continuând să participe la aceste activităţi, ei vor începe să vadă că, forţa unităţii care se găseşte într-un colectiv poate rezolva toate problemele lor materiale: sănătate, finanţe, ocrotirea familiei, educaţia copiilor şi aşa mai departe. Oricât de ciudat ar părea, forţa pozitivă care este creată în momentul conexiunii între egoişti, este, cu adevărat, gata să vindece toate rănile personale şi sociale, dacă oamenii se ridică deasupra ego-ului lor şi se conectează între ei.

Prin urmare, puţin contează problemele specifice. Noi nu ne adâncim în oameni. Încercaţi să organizaţi un sondaj pe stradă, unde oamenii enumeră cele zece dorinţe cele mai importante pentru ei şi veţi vedea că ei vorbesc toţi de acelaşi lucru. Ei vorbesc despre copii, sănătate, familie, muncă, probleme financiare…este acelaşi lucru pentru toţi. Orice problemă poate fi rezolvată aşezându-se în cerc, discutând între ei şi astfel, ei atrag lumina interioară care îi va ajuta. Este ceea ce numim “rugăciunea celor mulţi”.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Marele public iubeşte regulile generale ale meselor rotunde pentru ateliere. Pot să le aplice în viaţă şi în muncă, ca o formă de cooperare reciprocă între oameni?

Răspuns: În toate cazurile, dacă ei încearcă să aplice metoda integrală acasă, în familie, când problemele apar la muncă, într-un colectiv, în timpul discuţiilor în cadrul întâlnirilor, cu asta ei dovedesc, în mod absolut, că metoda funcţionează.

Întrebarea este: Pot ei să realizeze “sfera de zmeură” în centrul cercului, prin ei înşişi, adică, trezirea caracteristicii generale de dăruire şi iubire? Eu sunt sigur că nu pot, deoarece ei nu au contact cu forţa superioară. Un contact apare numai la cei care studiază înţelepciunea Cabala. Prin urmare, ei eu nevoie de noi.

Dar, puţin câte puţin, asta va fuziona într-un singur sistem. La urma urmei, în Cabala, ce sunt numele calităţilor: “Sefirot”, “Partzufim”, “Lumi”? Este vorba despre sistemul conexiunii dintre noi.

Atunci când acest sistem va începe să fie descoperit, oamenii vor descoperi, brusc, că acesta se numeşte aşa, acela se numeşte astfel. “De unde ştii că acela se numeşte aşa?” “Ce, nu se înţelege?” Şi, asta nu se întâmplă deoarece o persoană citeşte într-o carte, în general, ea nu poate să o deschidă, dar ea va spune simplu: “Aceasta se numeşte Arich Anpin”.

Toate aceste nume apar, de fapt, după descoperirea legăturilor interne dintre oameni. Până acolo, nu existau. Adam HaRishon a fost primul care a introdus limbajul lumilor superioare. În principiu, nu este chiar un limbaj, ci un cod, ca în calculator.

Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, oamenii vor percepe toate astea. Dar, în ciuda a tot, noi trebuie să-i ghidăm, fără noi nimic nu se va realiza.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Este o întrebare complexă privind contactul dintre director şi subordonaţi. Cum este posibil să devin prieten al subordonatului, dacă eu sunt şeful său?

Răspuns: Mai întâi, pregătim muncitorii, discutăm cu ei, cum este posibil să acţionăm faţă de director ca faţă de un prieten? În plus, directorul trebuie să rămână un administrator. Viaţa este construită în funcţie de ierarhie. Dar, noi avem nevoie să creăm aceste relaţii mutuale în colectiv, adică, pe de o parte, din partea muncitorului, el nu va mai avea teamă de director, deoarece asistenţa reciprocă este garanţia unei munci eficiente în fabrica noastră.

Să presupunem că, vă puteţi apropia de director ca de un prieten şi spuneţi: “Iată, asta nu funcţionează. Eu cred că ar fi mai bine să o realizăm în acest mod”. Şi el v-ar accepta, v-ar înţelege, ar dori să vă asculte sfaturile şi ar aprecia sfaturile voastre, deoarece, la nivelul vostru, din punct de vedere al executantului, ştiţi mai mult decât el.

O astfel de asistenţă reciprocă va crea nu doar o  ambianţă corectă în uzină, ci avantaje economice. Vom începe să facem ca grupul să fie egal, prin atribuirea unei părţi din beneficii, pentru a-i ajuta pe cei mai sărmani. Aici, vorbim despre egalitate între oameni, între prieteni. Pe de o parte, ei lucrează sub conducerea unui director şi, pe de altă parte, sunt prieteni. Avem nevoie să atragem pe cei care participă, activ, în procesul de integrare.

Se poate întâmpla să descoperim oameni, în colectiv, care nu sunt necesari şi chiar produc daune. Dacă o persoană nu participă la sistemul integral şi nu este benefică pentru colectiv, nu din punct de vedere al producţiei sau din punct de vedere al cooperării sale, atunci ar trebui să scăpăm de ea.

Pentru a crea un contact între director şi muncitorii săi, nu este un lucru simplu. Trebuie multă atenţie, cu toate tipurile de joc. Să presupunem că jucăm acum a fi prieteni. Toţi sunt la fel: “John, cum îţi merge? Nu domnule John Smith, ci John, cum îţi merge?”

Şi apoi, vom juca în calitate de director şi muncitor şi totul se schimbă instantaneu. Un joc este o afacere serioasă. Prin asta, formăm oamenii să muncească, simultan, la două niveluri. Este exact ceea ce se întâmplă cu noi în studiul înţelepciunii  Cabala: există cunoaşterea şi există “credinţa deasupra raţiunii”. Trebuie să facem acest lucru, pentru ca ei să simtă aceste două niveluri, fără a interfera unul cu altul.

Acum ei joacă, ca şi cum toată lumea este egală, se adresează prieteneşte directorului, nu sunt nepoliticoşi, ci prietenoşi. Şi apoi, în aceeaşi manieră, într-o manieră amicală, ei joacă directorul şi muncitorul sub el, exprimând astfel pe de o parte, toate plângerile cu privire la şeful nostru la locul de muncă şi, pe de altă parte, sugerând sfaturi, pentru a realiza o ambianţă plăcută pentru colectiv, deoarece ea depinde, de asemenea, de management.

Ei fac propuneri adecvate, astfel ca, uzina lor să devină parte integrantă în ceea ce priveşte performanţa şi în ceea ce priveşte ambianţa generală, deoarece ea se bazează pe aceste două componente. Ei vor începe să discute atât ca doi parteneri egali, cât şi ca director şi muncitor.

Din kab.tv, “prin timp”, 23.09.2013

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem înțelege că există diferite forme de conexiuni între noi? Cum se poate schimba conexiunea dintre noi?

Răspuns: Imaginează-ți că descoperi dintr-o dată că persoana așezată lângă tine, pe care abia o cunoști și al cărei nume nu ți-l amintești, este fratele tău. Mama ta îți trimite o scrisoare în care scrie V-am văzut pe amândoi stând împreună și sunt copleșită. Cum se poate ca cei doi fii ai mei să se fi întâlnit dintr-o dată! Nu am idee ce s-a întâmplat cu el. A fost răpit când era mic și iată-l dintr-o dată lângă tine, ce bucurie!

Descoperi dintr-o dată că sunteți frați și relațiile voastre se schimbă complet. Asta încercăm noi să înțelegem. Descoperi dintr-o dată că celălalt nu este doar lângă tine ci în tine și nu are nimic de-a face cu legăturile de sânge sau cu faptul că aveți aceiași părinți, ci este în mod direct datorită ție. Adeziunea este starea când o altă persoană devine mai importantă pentru tine decât propria persoană. Dacă partea numită celălalt este separată de tine, mori. Deci nu poți fi de acord cu asta! Viața ta este lipsită de valoare fără conexiune.

Acesta este singurul lucru despre care vorbește înțelepciunea Cabala: despre lipsa conexiunii și despre conectare. Nu există nimic, decât asta. Noi avem o dorință de a primi, pe care nu o înțelegem, și învățăm despre ea prin Lumina care o umple de la spargere până la corectare, ceea ce înseamnă prin conexiune. Nu există alte acțiuni în afara acestora. Dacă vorbim despre percepția culorilor, muzică sau sunete, nu le simțim decât ca mișcare: fie depărtate sau apropiate unele de altele.

Nu îi simțim pe cei care sunt departe sau aproape, nu dobândim esența, simțim numai schimbarea. Fiecare instrument este construit în funcție de acest principiu. Ne putem asemăna unii altora în diferite atribute, la diferite nivele, în diferite moduri. Nu știm esența dorinței de a primi, ceea ce este ceva din nimic. Mai mult, nu știm ce este dorința de a dărui, ceva din ceva. Existăm într-o stare de schimbare a relațiilor dintre noi, și acesta este singurul lucru pe care noi îl percepem.

Dacă dorința de a primi și dorința de a dărui nu s-ar mișca reciproc una spre alta, atunci noi nu am simți nimic în dorința noastră de a primi și am înceta să existăm. Totul depinde de schimbările din relațiile noastre, dacă simțim o iubire mai mare sau mai mică. Asta simțim de fapt. Nu ne aflăm în atributele reale ale dorinței de a primi și de a dărui ci într-o derivată care determină schimbarea în relația noastră. Asta înseamnă că percepând numai schimbările, nu măsurăm viteza ci mai degrabă accelerarea.

Dacă ne mișcăm cu o viteză constantă, nu simțim nimic și este ca și cum am sta în același loc (conform principiului relativității în mecanică). Numai dacă este schimbare în viteză, adică noi accelerăm, începem să o simțim. Se dovedește că trăim în această derivată și că nu vom ști niciodată esența adevărată, ceva-ul din nimic și ceva-ul din ceva, pentru că noi suntem rezultatul întâlnirii celor două.

Din partea a doua a Lecției Zilnice de Cabala, 01.12.2013, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→