Întrebare: La ce se referă următoarele: Leviticul 25:3-25:4 – „Șase ani să semeni ogorul tău, șase ani să lucrezi via ta și să aduni roadele lor; iar în al șaptelea an, să fie an de odihnă a pământului, Șabat al Domnului, ogorul tău să nu-l semeni și via ta să n-o tai în anul acela.”

Răspuns: toți cei șase ani de muncă a pământului sunt șase ani de corectare a dorințelor noastre, când muncim constant la asta. Iar în al șaptelea an, dorința corectată va fi umplută de Creator cu Lumină.

Atunci nu vom mai avea nevoie de nimic fiindcă Lumina umple dorința generală, o slăbește și o domină, în așa fel încât lucrul cel mai important pentru noi va fi să nu ne amestecăm.

Ceea ce înseamnă că, toate acțiunile care ne revin, trebuie direcționate în așa fel încât să nu-l deraranjăm pe Creator de la scufundarea în noi, de la umplere, conexiune și de la așezarea noastră într-un singur pachet în care, toate caracteriticile Creatorului la nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor, sunt conectate de unica și singura Lumină într-un singur întreg.

Asta se numește „ al șaptelea an”, anul unei odihne sfinte. De aceea este numit Șabat, libertatea și oprirea din muncă. Însă, este de fapt o muncă interioară foarte puternică, numai că, este direcționată în direcția opusă, fiindcă mă anulez și nu fac nimic, făcând astfel posibilă acțiunea Creatorului.

În același timp, eu sunt în deplină unitate cu El, în deplin acord. Muncesc, dar munca mea se rezumă la acțiunea sincronizată cu El și acesta este un lucru foarte complicat și dificil.

Trebuie deci să mă pregătesc pentru odihnă astfel ca toată densitatea egoului, toți cei șase ani în care l-am corectat să îmi aducă cel de al șaptelea an, anul odihnei sfinte, anul de Șmita(de lăsare să plece).

După asta vor veni al optulea, al nouălea și al zecilea an (mileniu) care corespund obținerii nivelului de GAR, nivelurile de Bina, Hohma și Keter. În ei obținem gândirea Creatorului, planurile lui și pe El însuși. Acesta este cel mai înalt nivel, numit „secretele Torei”.

Ce se înțelege prin „secretele Torei”? După ce am obținut al șaptelea mileniu, toate imaginile mele, tot aparatul meu de înțelegere și conștientizare este atât de transformat, încât abia atunci voi fi capabil să înțeleg ce simbolizează cele trei niveluri: al optulea, al nouălea și al zecilea mileniu.

Întrebare: Se poate spune că cei șase ani de muncă a pământului, ară, ridică și transformă egoul?

Răspuns: Da, transform egoul așa cum transform pământul când îl ar și îl semăn. Semințele spirituale ale omului nu pot crește dacă el nu-și transformă dorințele (pământul). Acest lucru se face timp de șase ani și în al șaptelea an se întâmplă umplerea prin Lumina a ceea ce a fost plantat.

Întrebare: Este atunci când apar lăstarii?

Răspuns: Nu, ei ies în fieacre an. Este numai în timpul celui de al șaselea an (Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod, Yesod). Eu muncesc pământul în așa fel ca, în al șaptelea an, tot ce am obținut prin munca de săpare la egoul meu este gata să fie umplut de către Lumină.

Lumina face deci asta, fără acțiunile mele. Acum eu închei munca prin acțiuni opuse, fiindcă trebuie să ajut Lumina să facă asta din partea ei și nu din partea pământului.

Întrebare: Ce înseamnă „umplerea de către Lumină”?

Răspuns: Când dorința omului se transformă complet devenind similară cu Lumina în cantitate și calitate, atunci omul simte că Lumina se găsește în interiorul lui.

De fapt, Lumina a fost totdeauna în el, numai că acum începe omul să simtă asta, fiindcă și-a pregătit simțurile, înțelegerea pentru asta. El vede că și înainte de asta a fost în lumea Creatorului și că totul era umplut cu Lumină, că „nu e nimic în afară de El”, dar acum simte și descoperă asta. Acesta este al șaptelea mileniu.

Deci Șabatul este numit zi sfântă fiindcă este suma la toată munca imensă pe care a făcut-o omul pentru obținerea Creatorului, pentru descoperirea Lui în el însuși.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/08/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

In Tora, Leviticul 25: 6 – 7: Ceea ce va iesi de la sine din pamant in timpul Sabatului sa va slujeasca de hrana, tie, robului si roabei tale, celui tocmit de tine cu ziua si strainului care traieste cu tine, vitelor tale si fiarelor din tara ta; tot venitul pamantului sa slujeasca de hrana.

Tot ce apartine unei persoane, vasului sau, care e alcatuit din nivelurile neanimat, vegetal, animat si vorbitorul, impartite orizontal, vertical si de jos in sus, trebuie sa fie inclus in munca lui. El trebuie sa isi pregateasca dorintele, asa incat ca ele sa fie pregatite sa fie umplute de Lumina Superioara. Un servitor, o servitoare, vite si fiare, toate sunt parti dintr-o persoana.

Cand vom ajunge in acea stare, vom vedea ca toate celelalte parti ale naturii (neanimata, vegetala si animata), pe care le simtim in exteriorul nostru, vor fi umplute cu aceeasi Lumina, si va fi clar ca nu sunt externe, ci ca toate se afla in interior. Vom descoperi ca lumea noastra exterioara si interioara, este o lume intreaga, generala. Asta inseamna ca partea mea animata si intreaga lume animata care ma inconjoara, partea mea vegetala si intreaga lume vegetala din exteriorul meu, partea neanimata din mine si intregul univers, sunt de fapt un intreg unic.

Rezulta ca singura, unica figura umana pe care o cream cand noi ne conectam complet, include toata creatia in interiorul ei, ceea ce noi simtim ca un intreg. Nu exista nicio impartire intre eu si altii. Oameni, animale, plante si natura neanimata, toate devin o dorinta unica prin care conceptul unui singur Creator este atins, cel care este singura forta din natura. Asta este simbolizat de al 7 mileniu.

Iar atitudinea Creatorului fata de asta – atingerea gandului creatiei Lui, planul, actiunea Lui, principala, initiala Lui dorinta de a crea fiinta creata in forma si imaginea Lui – este deja urmatoarele 3 milenii: al optulea, noualea si al zecelea. Apoi, este totul inchis intr-un intreg, care nu este impartit in mii de ani, iar fiinta creata intra intr-o alta dimensiune, despre care nu stim nimic. Dar ea exista, caci avem indicii despre asta in scrierile marilor cabalisti, dar nimic in plus.

Din „Secretele cartii eterne”, KabTV, 13/8/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 8

Împreună pe vecie

UNITATEA ÎNSEAMNĂ IZBĂVIRE

Ilie vine pentru a corecta doar deficienţa prezentă la momentul sosirii sale. Din acest motiv, Ilie vine în primul rând pentru a opri disputa, căci acest fapt cu siguranţă că uneşte şi leagă Israelul într-unul, până când ei vor fi demni de salvarea din exil. Este astfel deoarece Israelul nu este mântuit de exil mai înainte de a fi în totalitate, ca unul aşa cum se spune în Midraş, că Israelul nu este izbăvit decât atunci când este unit.

Iuda Loewe ben Bezalel (Maharal din Praga),

Inovaţiile legendelor, partea 4, Masechet Căsnicia, p 63

Ce lucru minunat este acela că doi profeţi au prezis o profeţie extrem de semnificativă, cu privire la timpul salvării: ”Şi Eu am să le dau lor o singură inimă” (Ieremia 32:39, Ezekiel, 11:19). Într-adevăr ei ştiau ceea ce profeţeau; diavolul separaţiei inimilor, umbreşte naţiunea noastră din timpuri imemoriale.

Avraham Kariv, Atara LeIoşna (Restaurarea vechii glorii),

”Starea şi spiritul”, p 251

Este clar faptul că imensul efort care ni se cere, pe drumul accidentat care ne stă înainte, necesită o unitate la fel de puternică precum oţelul, din partea tuturor facţiunilor, fără excepţie. Dacă nu ieşim în faţa măreţelor forţe care ne stau în cale, cu rândurile unite, atunci suntem pierduţi, chiar mai înainte de a începe.

Rav Iehuda Aşlag (Baal HaSulam),

Scrierile lui Baal HaSulam, ”Naţiunea”, p 487

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 8

Împreună pe vecie

UNITATEA – SALVAREA ISRAELULUI

Apărarea de bază împotriva calamităţilor este unitatea. Când există dragoste, unitate şi prietenie între toţi oamenii din Israel, nici un necaz nu se poate abate asupra lor. …Chiar dacă se roagă la idoli, dar există legături între ei şi nu separaţie între inimi, ei au parte de pace şi linişte, nu de Satan şi nici de vreun răufăcător şi toate blestemele şi suferinţele sunt îndepărtate prin aceasta (unitate).

Acesta este înţelesul a ceea ce s-a spus, ”În această zi staţi aici, cu toţii”. Aceasta înseamnă că, deşi aţi auzit toate grozavele lovituri ale legământului scris deasupra, totuşi voi staţi acolo şi veţi avea parte de renaştere, prin faptul că toate căpeteniile, judecătorii, bătrânii, ofiţerii şi toţi bărbaţii din Israel, se află într-o singură inimă, cu dragoste… Prin unire, veţi fi capabili să păşiţi peste toate loviturile şi ele nici nu vă vor atinge şi nici nu vă vor vătăma.

”Ca El să vă poată alege pe voi astăzi, ca fiind poporul Său” înseamnă că, prin aceasta veţi avea parte de renaştere, veţi fi salvaţi din toate calamităţile. Mai târziu, El le-a spus, ”Acum, nu fac doar cu voi acest legământ”, adică salvarea de toate relele prin unitate, nu a fost promisiunea făcută doar generaţiei lui Moise. Ci, ”tuturor acelora care stau astăzi, aici, cu noi … şi acelora care nu sunt astăzi, aici, cu noi”, adică tuturor generaţiilor viitoare li s-a promis acest lucru – de a trece printre toate loviturile legmântului, fără a li se face nici un rău, datorită unităţii şi legăturilor dintre ei.

Rabi Kalonimus Kalman Halevi Epstein,

Maor VaŞemeş (Lumină şi soare), Niţavim (Noi stăm).

Ni s-a poruncit ca, în fiecare generaţie să întărim unitatea dintre noi, astfel încât să nu ne conducă duşmanii noştri.

Rabi Eliahu Ki Tov,

Cartea conştiinţei, capitolul 16

Domnul i-a spus lui David: ”Atunci când necazurile se abat peste Israel, din cauza păcatelor lor, fie ca ei să stea în faţa Mea, în unire şi să-şi mărturisească păcatele… Când Israelul se adună în faţa Mea, stă înaintea Mea în unitate şi spune în faţa Mea  o rugăciune de iertare, Eu le-o voi acorda.”

Tanna Devei Eliahu Zuta, capitolul 13

Atunci când te incluzi cu tot Israelul şi se realizează unitatea, Domnul este prezent în acea unitate. În acele timpuri, nici un rău nu ţi se poate întâmpla.

Rabi Menahem Nahum din Cernobâl,

Maor Einaim (Lumina ochilor), VaIeţe (Şi Iacob a ieşit)

Când ei (Israelul) se ceartă, dar sunt totuşi uniţi, atunci unitatea este cea mai preţioasă. Din acest motiv, ”Moab se temea grozav de popor”, deoarece, cu toate că se certau, ei erau totuşi Unul, de aici şi ”frica grozavă”.

Rabi Moşe Taitelboim,

Işmach Moşe (Să se bucure Moise), Balak, p 71b

De aceea a spus el, ”Adunaţi-vă şi ascultaţi, voi, fiii lui Iacob”, în mod precis ”Adunaţi-vă”, pentru că el le-a revelat că elementul principal al corecţiei este sfatul de a se aduna împreună, adică de a exista unitate, dragoste şi pace în Israel, astfel încât ei să se adune împreună pentru a discuta despre scopul final. În acest fel ei vor fi recompensaţi cu împlinirea sfatului, căci Israelul şi Tora (Legea dăruirii) sunt unul, în măsura în care există pace şi unitate în sânul Israelului.

Rabi Natan Sternhertz,

Likutei Halachot (Diverse reguli),

”Reguli despre Nouă de Av şi Posturi”, regula nr. 4

Aşadar, Israelul va fi o congregaţie şi o asociaţie, ca un singur om cu o singură inimă. Iar atunci când unitatea va restabili Israelul de dinainte, Satan nu va avea nici un loc în care să-şi plaseze greşelile şi forţele externe. Când sunt ca un singur om cu o singură inimă, ei sunt un zid fortificat împotriva forţelor răului.

Rabi Şmuel Bornstein,

Şem MiŞmuel (Un nume din Samuel), VaIakel

(Şi Moise a adunat), TARAV (1916)

Aceasta este responsabilitatea reciprocă asupra căreia a muncit Moise din greu, înainte de moartea sa, pentru a uni copiii lui Israel. Toţi membrii Israelului sunt garanţii unii altora, (responsabili unii pentru ceilalţi), adică atunci când stau împreună, văd doar binele.

Rabi Simcha Bonim Bonhart din Peşişca,

O voce care trâmbiţează, Partea 1, Balak

Toate sufletele din Israel sunt în completă unitate şi la acelaşi nivel, ca o caravană care traversează deşertul, printre fiare rele cu arme şi alte tactici, dar fiarelor le este frică să se apropie de ei. Dacă, atunci când călătoresc din locul în care au campat într-altul, un om ar rămâne acolo singur, el ar fi pe loc ucis de animale, căci se va fi separat de ai lui.

Rabi David Solomom Eibenschutz, Sălciile de la izvor (în legătură cu

Roş Haşana care pică de şabat)

Fundamentul răutăţii ticălosului de Haman, aceea pe care şi-a bazat cererea adresată regelui, de a-i vinde lui evreii … este ceea ce a început cu argumentaţia, ”Există un anumit popor împrăştiat peste tot şi dispersat”, etc. El şi-a aruncat mizeria spunând că acea naţiune merită să fie distrusă, căci între ei domneşte separaţia, cearta şi neînţelegerea iar inimile lor sunt depărtate unele de altele. Cu toate acestea, El a pus vindecarea înaintea loviturii (a luat măsuri de prevenţie) … grăbind Israelul să se unească şi să adere unul la celălalt, să fie ca unul, ca un sigur om şi aceasta este ceea ce i-a salvat, ca în versul, ”Mergi, adună-i pe toţi evreii împreună.”

Rabi Azaria Figo, Bina Leltim

(Înţelegerea pentru ocazii), partea 1, Predica 1 pentru Purim

Pentru că au păcătuit, acea forţă a unităţii a fost luată de la cei corupţi şi dată copiilor lui Israel … Aceasta este marea milostenie de care trebuie să ne aducem aminte mereu. Deasemenea, ar trebui să ne încredem în ea, pentru că, dacă intenţia noastră este bună, suntem siguri de reuşită, atunci când forţa unităţii … ne stă alături.

Iehuda Leib Arie Altar (ADMOR din Gur),

Sefat Emet (Buzele adevărului), Bereşit (Geneza),

Paraşat Noe (Porţiunea Noe), TARLAV (1875)

Chestiunea unităţii sociale, care poate fi sursa fiecărei bucurii şi a fiecărui succes, se aplică în mod particular, trupurilor şi problemelor materiale ale oamenilor iar separaţia dintre oameni este sursa fiecărei nenorociri şi calamităţi.

Rav Iehuda Aşlag (Baal HaSulam),

Scrierile lui Baal HaSulam, ”Libertatea”, p 426

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Unitatea şi Garanţia reciprocă, necesitatea zilei de azi – dr. Michael Laitman

CAPITOLUL 8

Împreună pe vecie

UNITATEA – INIMA ŞI SUFLETUL ISRAELULUI

Chiar dacă Beit Şamai şi Beit Hillel aveau controverse, ei se tratau unii pe ceilalţi, cu dragoste şi prietenie, pentru a respecta ceea ce este spus (Zaharia 8), ”Să iubeşti adevărul şi pacea.”

Talmudul Babilonian, Ievamot, Capitolul 1, pag 14b

În Israel se ascunde secretul unităţii lumii. Din acest motiv, ei sunt numiţi ”oameni”.

Rav Avraham Iţac HaCohen Kook (Raiah),

Orot HaKodeş (Luminile sfinţeniei), Vol 2, pag 415

Copiii lui Israel vor deveni o singură naţiune, aşa s-a stabilit la muntele Sinai. De aceea este scris ”eu”, la singular, pentru că, în măsura existenţei unităţii lor, Dumnezeirea Sa era prezentă peste copiii lui Israel.

Iehuda Leib Arie Altar (ADMOR din Gur), Sefat Emet (Buzele adevărului),

VaIkra (Leviticul), Paraşat BaHar (Porţiunea, Pe munte), TARLAV (1893)

Se ştie că, din perspectiva raţiunii, fiecare persoană este un individ… dar din perspectiva inimii, există unitate în Israel.

Rabi Şmuel Bornstein, Şem MiŞmuel

(Un nume fără Şmuel), Şemot (Exodul), TARAH (1915)

Atunci când cei din Israel au intrat în ţară, ei constituiau o naţiune completă. Dovada acestui fapt este aceea că, atâta timp cât Israelul nu a traversat Iordanul şi nu a ajuns încă în ţară, ei nu au fost pedepsiţi … pînă când au traversat şi au devenit responsabili unii pentru ceilalţi.

Aşadar, israeliţii nu au devenit responsabili unii pentru ceilalţi, pentru că omul este numit Arev (garant/responsabil pentru) atunci când el este Meorav (amestecat) cu altul iar israeliţii nu s-au conectat între ei până într-atât încât să devină o naţiune, decât atunci când au ajuns în ţară şi s-au aflat împreună în ţară, având un loc al lor, ţara lui Israel. Şi, prin ţara lui Israel, ei au format o naţiune completă.

Iuda Loewe ben Bezalel (Maharal din Praga),

Căile eterne, ”Calea Dreptăţii”, capitolul 6

Deoarece cele 600000 de suflete ale Israelului sunt legate între ele, ca o frânghie întreţesută, unite între ele fără nici o ruptură, dacă ar fi să scuturi capătul de început al frânghiei întinse, o vei scutura pe toată, în întregime. De aceea, dacă un singur om ar păcătui, pedeapsa ar cădea asupra întregii congregaţii. Explicaţia pentru aceasta constă în faptul că toţi cei din Israel sunt responsabili, unii pentru ceilalţi.

… Acela care murdăreşte, pătează toate sufletele Israelului, până când se întoarce şi repară ceea ce a stricat în sufletul său. …Adică, deoarece părţile sunt legate între ele, ei nu vor fi separaţi.

Rabi Eliahu Di Vidaş, Începutul înţelepciunii,

”Poarta fricii”, capitolul 14

Sufletul urcă şi devine complet în primul rând atunci când toate sufletele se amestecă, devenind unul, căci atunci ele urcă spre sfinţenie, deoarece sfinţenia este una. … prin urmare, mai întâi omul ar trebui să-şi ia asupra sa porunca ”Iubeşte-ţi vecinul ca pe tine însuţi”, aşa cum spune Ravul nostru, că este imposibil să rosteşti cuvinte de rugăciune, dacă vin din pace, atunci când te conectezi cu toate sufletele din Israel.

Rabi Natan Sternhertz, Likutei Halachot

(Diverse reguli), ”Reguli cu privire la sinagogă”, Regula nr. 1

Deşi corpurile întregului lui Israel sunt divizate, sufletele lor sunt o singură unitate, la rădăcină. …De aceea i s-a poruncit Israelului să urmeze unitatea în inimi, aşa după cum este scris, ”Şi Israel a făcut acolo tabără”, la singular, ceea ce înseamnă că ei corespundeau în partea de jos, adică erau uniţi.

Rabi David Solomon Eibenschutz,

Sălciile de la izvor, Naso (Ia)

Israelului nu i s-a dat Tora (Legea dăruirii), mai înainte ca ei să se unească în întregime, aşa cum am scris despre versul (Exodul 19:2), ”Şi Israel a făcut acolo tabără, în faţa muntelui”. Nici Moise nu ar fi primit nimic, aşa cum au afirmat înţelepţii noştri, (Berachot, (Binecuvântări), 32a) că ar fi spus Creatorul lui Moise, cu ocazia viţelului, ”Dă-te jos din măreţia ta, căci Eu ţi-am dat măreţie doar pentru Israel.”

Rabi Moşe Alsheich, Legea lui Moise,

despre Deuteronomul, 33:4-5.

Când Israelul este unit, realizările lor sunt fără sfârşit.

Rabi Elimelech Weisblum din Lijensk,

Noam Elimelech (Caracterul plăcut al lui Elimelech), Pinehas

”Ierusalimul  este clădit ca un oraş care este în întregime unit” (Psalmii, 122:3) – un oraş care îi face prieteni pe toţi cei din Israel.

Talmudul Ierusalemit, Hagiga, capitolul 3, regula 6

Voi, prietenii care vă aflaţi aici, aşa cum şi mai înainte trăiaţi în dragoste şi afecţiune, nici nu vă veţi despărţi unul de celălalt, până când Domnul se va bucura de voi şi va declara pacea între voi. Şi prin meritul vostru va fi pace în lume, aşa cum este scris, ”De dragul fraţilor şi prietenilor mei, voi spune, ”Pacea fie cu voi””.

Rav Iehuda Aşlag (Baal HaSulam),

Cartea Zoharului cu comentariul Sulam,

Aharei Mot (După moarte), paragraful 66

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

CAPITOLUL 8

Împreună pe vecie

Unitate, unitate şi iar unitate

Aşa cum am argumentat pe parcursul acestei cărţi, unitatea a fost ”asigurarea” Israelului împotriva tuturor relelor, panaceul suprem. Şi totuşi, egoismul nostru a evoluat atât de mult până astăzi, încât ne mai putem menţine unitatea doar dacă de ea depinde însăşi supravieţuirea noastră. Această deficienţă a fost observată atât de prieteni cât şi de duşmani.

Într-un ziar publicat în iunie 1940, Baal HaSulam a scris că necazurile noastre vin din lipsa de unitate, că noi suntem ca ”o grămadă de nuci, uniţi pe din afară de un sac,  sub forma unui singur corp, care îi înveleşte şi îi ţine împreună”.²¹⁷ Însă, continuă el, ”Acea slabă unitate, nu îi transformă într-un corp uniform, chiar şi cea mai mică mişcare a sacului provoacă larmă şi rupturi între ei, datorită cărora ajung la unificări şi separări parţiale. Tot ceea ce lipseşte este unificarea naturală din interior, pe când puterea unităţii lor provine doar din situaţiile externe. În ceea ce ne priveşte, aceasta este o chestiune extrem de dureroasă.”²¹⁸

În capitolul 5 am menţionat eseul lui Baal HaSulam, ”Există un anumit popor”, în care scrie că Haman s-a bazat pe separaţia dintre evrei, aceasta fiind elementul cheie în triumful său asupra acestora. Haman ştia că separaţia dintre ei însemna că erau rupţi şi de Creator, de calitatea dăruirii, de forţa care creează realitatea. Din acest motiv, Haman a crezut că ar putea exploata slăbiciunea evreilor, pentru a-i distruge o dată pentru totdeauna. Mordechai a perceput şi el acest pericol, la fel ca şi Haman, şi, spre regretul acestuia, ”a mers şi a corectat acea deficienţă, aşa cum este explicat în versul ”evreii s-au adunat” etc, ”pentru a se strânge împreună şi a lupta pentru vieţile lor”. Cu alte cuvinte, unindu-se s-au salvat”.²¹⁹

Un Haman mai contemporan, Adolf Hitler, a observat şi el trăsătura de unitate a evreilor şi a remarcat lipsa acesteia în zilele noastre. În Mein Kampf, Hitler a scris, ”Evreii se unesc doar atunci când un pericol comun îi forţează să o facă, sau când urmăresc o pradă comună; în lipsa acestor două condiţii, calităţile unui egoism cras îşi reintră în funcţie şi, într-o singură clipă, poporul unit se transformă într-o hoardă de şobolani, luptându-se sângeros unii cu alţii.”²²⁰

De aceea, mai înainte de a discuta care sunt căile de realizare a unităţii, pentru a preveni viitoarele calamităţi, asemănătoare acelora prin care a mai trecut poporul nostru de-a lungul generaţiilor, vom dedica acest capitol citatelor alese din scrierile rabinilor şi învăţaţilor evrei, din toate timpurile. Acestea ne vor aduce aminte de unanimitatea cu care este recunoscută importanţa unităţii şi a solidarităţii. Deoarece substanţa din care suntem alcătuiţi este dorinţa de a primi, pentru a reuşi să ne  unim, este vital ca mai întâi să ajungem să ne dorim unitatea – chiar dacă doar ca un scut în faţa loviturilor – înainte de a o realiza. Redăm mai jos cuvintele însufleţitoare ale înţelepţilor noştri.

217 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), Scrierile lui Baal HaSulam, “Națiunea” (Ashlag Research Institute, Israel, 2009), 489.

218 – ibid.

219 – Rav Yehuda Leib HaLevi Ashlag, Shamati [Am auzit], eseul nr. 144, “Există anumiți oameni” (Canada, Laitman Kabbalah Publishers, 2009), 300.

220- Adolf Hitler, Mein Kampf (The Noontide Press: Books On-Line), 219, url: www.angelfire.com/folk/bigbaldbob88/MeinKampf.pdf

Filed under: Antisemitism - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, „BaHar” (Pe muntele Sinai), art. 85: …”Şi El mi-a spus, „Tu eşti servitorul Meu, Israel, în cel care voi glorificat.” Şi mi-a spus, „Tu eşti servitorul meu” este nivelul de sclav, linia stângă, Malhut. „Israel” este nivelul de fiu, linia dreatpă, ZA. Când acestea sunt incluse ca unul, este scris, „În cel care voi fi glorificat”.

Cele două linii: linia stângă, nivelul sclavului (Malhut) şi linia dreaptă, nivelul fiului (Israel), terbuie să fie unite şi glorificate, ceea ce înseamnă revelate.

Pe de o parte trebuie să ne supunem complet şi să ne subjugăm conducătorului superior. Putem spune, desigur, că acum El ne guvernează şi că suntem total înrobiţi Lui şi nu putem să facem nimic fără El, dar aceasta este o atitudine a unui sclav rău.

Linia stângă trebuie să fie loială stăpânului prin „Vreau să fiu sclavul Lui. Vreau ca El să mă conducă intern prin dorinţele asupra cărora nu am control”. Aceasta este libertatea mea. Liberatea mea se află în a alege dacă rămân sub dominaţia Stăpânului sau dacă îl părăsesc. Aleg stăpânirea Lui pentru că nu pot să simt nicio libertate când sunt sub conducere Lui.

Mai târziu, atunci când asced mai sus, nivelul sclavului intră în nivelul fiului. Diferenţa dintre cele două este că fac totul pentru dorinţele Tatălui meu şi nu a Stăpânului meu. Acum vreau să îndeplinesc toate acţiunile Lui în mod conştient, chiar dacă El nu mă forţează să o fac. Şi, chiar dacă El nu ştie despre asta, eu lucrez fără conexiunea cu El şi sunt ca El.

Aceste două stări trebuie să fie simţite în mod clar într-o persoană, iar apoi apare a treia stare între ele, linia de mijloc, unde nu sunt nici sclav niciu fiu. Linia de mijloc nu există în natură şi este creată şi apare în conexiunea dintre linia dreaptă şi stângă, dându-i unei persoane sentimentul unei libertăţi complete. Este la fel ca un vacuum, unde prima condiţie a sclavuui nu operează, sau nu are niciun impact asupra mea, şi nici cea de a două condiţie, a fiului.

Mă pot deconecta complet de orice conexiune cu Creatorul şi pot fi independent în acţiunile mele, în dorinţe şi gânduri. Liberate completă!

Despre asta este vorba în gândul creaţiei, care îi aduce omului sentimentul de libertate care îl duce la alegerea lui de a fi acolo unde există Creatorul şi de a tânji către El. Dacă tânjesc pentru asta 10%, 15% sau 20%, mă întorc gradual către imaginea corectă, aceaşi replică şi în aceaiaşi măsură sunt numit Adam, o fiinţă umană.

Mă deconectez de Creator în linia de mijloc pentru că altfel nu am liber arbitru. Aceasta nu este iluzia libertăţii. Trebuie să simt că sunt liber total. Mai mult, acest sentiment vine împotriva unei cacofonii de tot felul de dorinţe egoiste, tentaţii şi impulsuri. Încep să crească în om mândria, invidia, dorinţa de a face orice vrea şi de a deveni stâpânul universului.

Imaginaţi-vă că sunteţi scufundaţi în apă şi la suprafaţă, în loc de o apă clară, apare deoadată tulburarea de jos şi este toată a noastră, valurile gândurilor şi dorinţelor egoiste. Exact pe acest backround începeţi să construiţi fiinţa umană în voi înşivă.

Din emisiunea de pe Kab TV „Secretele Cărţii Eterne” din 18.06.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul a creat ascunderea şi ne mişcă gradual prin sentimentele Lui pentru a înţelege ce trebuie să existe în loc de ascundere: ce fel de imagine a Creatorului trebuie să descoperim acolo, ce fel de imagine a dăruitorului? Acesta este un tip de joc unde depinde de noi să punem piesele lipsă şi să ghicim ce ar trebui să fie acolo pentru a completa întreaga imagine.

Se pare că umplu acest puzzle încrucişat şi pun în el literele lipsă astfel că un cuvânt să apară. Totuşi nu este un cuvânt ci o imagine anume, o piesă a realităţii dăruirii. Trebuie ca noi înşine să completăm această imagine.

Aşadar, etapele ascunderii vin la noi. ŞI în loc de sentimente proaste şi dezacord despre ascundere, ne relaţionăm la ea în modul corect, apoi percepem ascunderea ca locul nostru de muncă. Sarcina mea este să definesc forma dăruirii, lumea corectă şi relaţiile corecte care trebuie să existe în acel loc unde, pe moment, nu văd nimic, nu văd niciun sens sau înţelegere, nu am nicio senzaţie sau gust.

Cum ar trebui să completez această imagine dacă în loc de Creator aş fi dăruitorul şi aş avea proprietăţile Lui? Dacă o persoană se relaţionează în mod creativ la stările de ascundere, atunci el dezvoltă în el însuşi MAN, o cerere ca Creatorul să fie revelat exact în această formă. Înseamnă că, „Fă dorinţa ta exact ca dorinţa Lui.” (Pirkei Avot 2:4). În acest fel dezvoltăm şi construim în noi înşine imaginea Creatorului (Bore), „vino şi vezi” (Bo-Re) care este revelat în dorinţele noastre.

Aşadar este scris, „Copiii mei au învins” (Baba Meţia 59b); devenim partenerii Creatorului. Ne trebuie numai o jumătate de şekel, care este rugăciunea, MAN, forma dăruirii, forma relaţiilor dintre noi şi Creatorul pe care vrem să îl descoperim în loc de ascundere. Dacă aproximăm mai mult sau mai puţin forma corectă, se va revela.

Iar dacă nu o aproximăm, atunci corecţia acţionează asupra noastră de sus, destinată să ne ajute să descoperim forma care este menită să fie revelată în ascundere. Creatorul face tot felul de mici exerciţii cu noi, ne dă indicii, foloseşte multe mijloace pe care le are şi, în final, ne aduce la descoperirea în ascundere a formei corecte de revelare, iar noi cerem asta.

Înţelegem că forma revelaţiei este direcţionată către conexiune, atitudine bună şi căutăm acum un astfel de fragment care fie revelat în loc de ascundere. Va fi exact aceaşi piesă lipsă a dorinţei de  asemănare cu Creatorul, care acum va începe să fie revelată şi să ne dăruiască din ce în ce mai mult.

Asta se numeşte, „Arată-mi, mă rog Ţie, slava Ta” (Exodul 33:18), care va face posibil să vedem numai printr-o dorinţă pe care o direcţionez exact către această frecvenţă, aceaşi culoare, aceaşi formă, în fiecare sens în care este posibil să îl descopăr pe El, în cele zece caracteristici, zece Sefirot.

Dacă dorinţa noastră este pregătită şi direcţionată către cele zece Sefirot ale Creatorului, atunci El ne este revelat. Lumina Superioară apare în caracteristicile noastre interioare pentru că îi cerem Lui să le corecteze. Înseamnă că noi îl creăm pe Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 02.0.2014, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 M.Weisman, cartea Midrash, „Shemini:” Nadav și Avihu si-au pierdut viata, deoarece ei considerau legile Sfântei Sfintelor lumina a cunoasterii. Națiunea a fost șocata de pedeapsa gravă. A fost un indiciu că Creatorul nu va permite modificarea sau nici macar cele mai mici inovații în cadrul ceremoniei care i-a fost dedicata.

Totul se face în conformitate cu legile naturii și, prin urmare, oricine greșeste, chiar si în sensul bun, din dorința de a sluji Creatorului și încearcă să intensifice anumite acțiuni în special la nivelurile ridicate, comite un păcat și, de fapt, cade imediat de la acest nivel.

Mai mult, căderea sa este identică cu ridicarea sa. Este moarte spirituală și detașare absolută de la nivelul anterior. Aceasta este o cădere la un nivel foarte scăzut,  în care spargerea începe, urmată de corectarea începuta din nou prin conexiune și unitate.

Aceasta este dorința noastră spirituală, Nadav și Avihu, dorința de a progresa și de a ne ridica pe toate nivelurile cât mai repede posibil.

Fiii lui Aaron, Nadav și Avihu, au trebuit să se înalțe mai mult decât Aaron, și au făcut asta, dar a fost înainte de timpul corect pentru a face acest lucru.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cartii Eterne” 22/01/1

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din Stiri (Americanul stiintific): Experienta unei persoane ca si copil sau adolescent, poate avea un impact profund in viata viitorilor ei copii, arata un nou studiu. Rachel Yehuda, un cercetator in domeniul in crestere al epigeneticii si efectele intre generatii ale traumei, si colegii ei, au studiat mult supravietuitorii unei traume in masa, si urmasii lor. Ultimele lor rezultate arata ca urmasii oamenilor care au supravietuit Holocaustul, au un profil diferit al hormonului de stres decat cel al egalilor lor, probabil predispunandu-i la tulburari de anxietate.

Echipa lui Yehuda din Scoala de medicina Icahn, din Muntele Sinai, si Centrul medical al veteranilor James J. Peters din Bronx, N. Y., si altii, au stabilit in prealabil ca supravietuitorii Holocaustului au niveluri modificate ale hormonilor de stres din circulatie, in comparatie cu alti evrei adulti de aceeasi varsta. Supravietuitorii au niveluri mai scazute de cortizol, un hormon care ajuta corpul sa revina la normal dupa trauma; cei care au suferit de tulburari de stres posttraumatice (PTSD), au niveluri si mai scazute.

Aceste rezultate sunt un ecou al multor altor studii epigenetice umane, care arata ca efectele unor experiente din copilarie sau adolescenta, persista in mod special la indivizi, si uneori, chiar intre generatii.

Cu niveluri scazute de cortizol si niveluri ridicate ale enzimei care il descompune, multi urmasi ai supravietuitorilor Holocaustului ar fi adaptati sa supravietuiasca foametei ei insisi. De fapt, acel profil al hormonului de stres, i-ar face si mai susceptibili la PTSD, tulburari de stres posttraumatice; studii precedente au sugerat intr-adevar ca urmasii supravietuitorilor din Holocaust, sunt mult mai vulnerabili la efectele stresului si exista o mai mare probabilitate sa aiba experienta simptomelor de PTSD. Acesti urmasi pot fi la risc si de sindromuri metabolice legate de varsta, incluzand obezitatea, hipertensiunea arteriala si rezistenta la insulina, in special intr-un mediu bogat.

Comentariul meu: Daca iei in considerare 20 de secole de opresiune sistematica, atunci nu este clar cum acesti oameni inca pot sa experienteze bucuria, sa creasca copii si sa iubeasca umorul.

Filed under: Criza, globalizare - Niciun comentariu→