După ce ne ridicăm din praf, făcând un diamant din nisip, cădem din nou în praf, chiar mai adânc decât înainte, pentru a ne ridica din el la o înălțime și mai mare. Și așa de fiecare dată; cu cât cădem mai adânc, cu atât creștem. Amplitudinea crește din ce în ce mai mult și acesta este un semn de avansare, așa cum se spune: „Cel care este mai mare, are cel mai mare egoism.”

De îndată ce transformăm praful într-un diamant, următoarea coborâre spre o stare și mai rea începe imediat. Într-adevăr, datorită presiunii noastre, am câștigat forță, am luat legătura cu starea spirituală și acum avem ocazia să lucrăm cu această putere de mai jos, să săpăm în dorința noastră egoistă și mai adânc ca o cupă de excavator și să facem un diamant mai puternic și mai valoros, din praful mai adânc.

Principalul lucru este să ne simțim și mai conectați cu ceilalți, apoi vom fi pregătiți pentru următoarea coborâre și noua muncă. Toată lucrarea constă în ridicarea unei rugăciuni către Creator, de jos, cu o cerere de a ne ridica.

Creatorul ne coboară împreună cu prietenii la pământ, ca minerii într-o mină, și simțim că suntem în adâncul dorinței noastre pentru plăcere. Toate relațiile dintre noi sunt egoiste; egoismul stă între noi și ne ține într-o temniță. Și apoi ne înghesuim înapoi în lift și rugăm Creatorul să ne ridice, deasupra suprafeței pământului, înapoi în lumină, în aerul curat, sub soare, în libertate.

Acum știm ce înseamnă să fim în dorința noastră de plăcere și ce înseamnă să ne ridicăm deasupra ei. Pare un fluture care iese dintr-o crisalidă. Copilul parcurge, de asemenea, o cale dificilă prin canalul de naștere până când ajunge în lume. Toată munca noastră merge zi și noapte, în praf, în efortul de a ne ridica din el.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/22/20,, „Cu privire la credinţa deasupra raţiunii”

Filed under: Munca interioara - Niciun comentariu→

Transformând Cabala în Filozofie

Comentariu: Umanistul german Johann Reuchlin, în cartea sa ‘Despre arta Cabalei’ scrie: „Cu toate acestea, superioritatea lui Pitagora nu a venit de la Greci, ci din nou de la Evrei. După lungi rătăciri, el a adus acasă ceva demn de admirație și a fost primul care a redenumit „Cabala” în „Filosofie” – un cuvânt grecesc necunoscut anterior. ”

Există multe fapte care confirmă faptul că Grecii antici au învățat de la înțelepții Primului și celui de-al Doilea Templu. Îți poți da seama că filozofiile lui Platon și ale lui Aristotel sunt pătrunse cu ideile lor.

Răspunsul meu: Savanții Greci nu au ascuns-o. Comunicarea era destul de ușoară în acele zile. Astăzi, există multe bariere civilizaționale.

Deși pare să existe o legătură între universitățile moderne; totuși, egoismul intern respinge un om de știință de altul. În vechime, învățarea unii de la alții era în general acceptată. Prin urmare, mulți filosofi și oameni de știință au învățat de la Evrei în timpul profeților, adică pe vremea Primului Templu.

Comentariu: Rabinul din Sochaczew a scris: „Știința Greacă a filozofiei, derivată din scrierile regelui Solomon, a apărut după distrugerea Primului Templu. În orice caz, aceste scrieri au fost corupte cu adaosuri, omisiuni și înlocuiri într-o asemenea măsură încât falsele cunoștințe s-au amestecat în ea. Dar, într-un fel sau altul, baza științei este bună, deși părți ale răului s-au amestecat cu ea. ”

În mod similar Cabalistul modern din secolul XX ,Baal HaSulam scrie: „Înțelepții Cabalei observă teologia filozofică și se plâng că au furat învelișul superior din înțelepciunea lor, pe care Platon și predecesorii săi Greci le-au dobândit în timp ce studiau cu discipolii profeților din Israel. Au furat elemente de bază din înțelepciunea lui Israel și au purtat o mantie care nu este a lor.”

Răspunsul meu: Adevărul este că Grecii antici au dobândit abordarea generală a cosmologiei din Cabala și au continuat extragerea propriilor concluzii din aceasta.

Din emisiunea de pe KabTV „Analiza sistematică a dezvoltării Poporului Israel, partea 6” din 7/8/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi sunt conștient de ceea ce sunt. Asta cumva îmi permite să îmi găsesc calea în această lume. Când studiez articolele tale și mă uit la videoclipurile tale, deseori te aud spunând că dobândirea Creatorului înseamnă a fi în adeziune cu El.

Asta invocă frica în mine că dacă mă apropii de Creator și mă unesc cu El, eu voi înceta să exist. Ce este această frică și ce este adeziunea cu Creatorul?

Răspuns: Adeziunea cu Creatorul este obținută atunci când egoismul tău se disipă și importanța lui descrește, și apare în schimb, importanța atributului dăruirii, pe care noi îl numim Creatorul. El începe să conducă toate celelalte atribute, forțe și intenții ale tale.

Asta înseamnă că atributul dăruirii, conexiunea și iubirea pentru tot ceea ce este exterior ție este mijlocul care te aduce aproape de Creator. Acesta este un atribut spiritual. Dacă începi să simți că se manifestă gradual în tine, înseamnă că ești pe calea corectă.

Întrebare: Nu îmi pierd unicitatea, individualitatea mea prin asta?

Răspuns: Nu piezi nimic deoarece atributul pe care îl obții izvorăște de asemenea din egoismul tău, dar este opus acestuia.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 1/26/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De obicei de Pesah, în special în timpul sărbătorii Seder [cina ceremonială], există o senzație de vacanță comună în Israel, în rândul tuturor oamenilor, în toate familiile. Însă anul acesta, Pesah se simte altfel, ca un nor anost, de carantină, coborât asupra noastră și care ne-a închis în casele noastre.

Ne pregăteam pentru o masă de Pesah cu întreaga familie mare și, dintr-o dată, toată lumea trebuie să stea acasă.

Cert este însă că noi înșine am construit această stare. Coronavirusul este doar o modalitate de a descoperi adevărul și de a arăta separarea noastră: atât timp cât nu suntem un singur popor, nu stăm la aceeași masă și nu vrem să părăsim astăzi Egiptul nostru.

În acest an, Seder Pesah a corespuns doar structurii poporului Israel, în care nu există unitate.

Nu am părăsit Egiptul și, prin urmare, nu avem nimic de sărbătorit. Trebuie să ne gândim de ce ne aflăm în această stare. Am părăsit deja Egiptul, dorința noastră egoistă? Am devenit un singur popor al Creatorului?

Credem că acest Pesah nu este real pentru că nu ne întâlnim ca de obicei cu întreaga familie, cu bunicul și cu bunica. Dar tocmai acest Pesah este real, deoarece ne arată cât de departe suntem de poporul noștru.

Problema nu este în Seder Pesah, ci în modul în care suntem în fiecare zi, nu numai în relațiile din cadrul familiei, ci mult mai larg, în întreaga societate israeliană. Pe tot parcursul anului nu ne comportăm ca un singur popor și, în consecință, acum suntem nevoiți să stăm de Pesach, singuri, acasă.

Ne-am dezvoltat până la punctul în care nu este suficient să stăm cu bunicii și să sărbătorim evenimentele care au avut loc acum 3.500 de ani.

A venit momentul să înțelegem că nu am părăsit Egiptul.

Ieșirea din Egipt este calea ieșirii din egoismul nostru, o stare în care devenim cu adevărat uniți ca un singur popor, ca un singur om cu o singură inimă și primim Tora, puterea care este revelată între noi și ne leagă ca un singur popor special, al Israelului.

Dar nu avem nimic din toate acestea. Și atunci apare un simbol special, numit coronavirus și ne explică unde ne aflăm: că nu am părăsit Egiptul, ci trăim în interiorul unui egoism uriaș, chiar mai puternic decât în alte națiuni. Nici măcar nu avem dreptul de a ne numi Israel, deoarece aceasta înseamnă direct către Creator (Yashar-Kel) și nu ne străduim pentru puterea dăruirii, pentru iubire și unitate reciprocă.

Deci, suntem trimiși să stăm singuri, fără o bunică și să ne gândim de ce suntem singuri și de ce este declarată carantina. Virusul vine special să ne explice cine suntem și că nu ne raportăm cu adevărat la sărbătoarea de Pesah și la dreptul de a fi numiți evrei care au părăsit Egiptul.

Pesah este sărbătorit în amintirea exodului din Egipt, dar nu avem ce să ne amintim.

Prin urmare, stăm acasă cu familia apropiată, ca înainte de a părăsi Egiptul și ne gândim ce trebuie să facem pentru a ieși din el. Aceasta este doar noaptea exodului din Egipt, dar nu și ieșirea din el, în sine.

Carantina arată că egoismul ne-a lăsat singuri în deșert: fără rude, prieteni sau națiunea noastră. Pesah simbolizează doar dorința de a ieși din această singurătate și de a face conexiunea cu ceilalți, ca un singur om cu o singură inimă.

Care este diferența dintre această noapte și toate celelalte nopți? Nu că toată lumea stă singură în casa lui, ci că acum înțelegem de ce stăm singuri în această seară festivă. Și, de asemenea, diferă prin faptul că ne gândim, în sfârșit: Suntem gata să părăsim Egiptul? Trebuie să-l înfruntați.

Egiptul este egoismul nostru, ura reciprocă, concurența. Aceasta este esența nopții de Pesah – este noapte, dar într-o manieră organizată (seder) ne pregătește să ieșim din egoismul nostru, în țara lui Israel (Yashar-Kel), adică la o putere superioară, de dăruire și iubire. Creatorul este puterea iubirii.

Din KabTV  “O viaţă nouă #1220” 4/2/20

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acum suntem în carantină în casele noastre, unde ar trebui să mergem după ieșirea din acest Egipt? În primul rând, trebuie să înțelegem exact de ce facem acest lucru și unde mergem. Calea de ieșire din Egipt este calea ieșirii din egoism, în iubire între noi. Suntem în Egipt, sub stăpânirea Faraonului, egoismul nostru comun, care ne ține pe toți în sclavie și ne pune unul împotriva celuilalt. Vrem să ieșim din această ură nefondată și să ne întoarcem față în față unul cu celălalt, cu inimile deschise.

Aceasta ar trebui să fie dezvăluită ca iubire reciprocă, care se numește exodul din Egipt în țara lui Israel, spre dorința îndreptată direct către Creator, către puterea superioară a iubirii.

Pesah este o sărbătoare a eliberării de îngerul morții, de egoismul nostru. Ne imaginăm eliberarea ca fiind revenirea la viața dinainte de coronavirus, astfel încât să putem ieși în sfârșit din casă, să mergem la un restaurant și să facem o plimbare pe malul mării sau în parc. Așa vedem libertatea și oamenii liberi.

Virusul ne arată cȃt suntem de lipsiţi de libertate și că suntem cufundați în egoismul nostru. Coronavirusul spune: „Nu ieşiți din casă! Dacă ești blocat în egoismul tău, vei fi blocat în viața ta materială în același mod.”  Virusul ne arată imaginea adevărată, dependența noastră în sclavia dorinței de a ne umple pe noi înșine, de Faraon. Ne supunem blând la toate cerințele egoismului nostru și nici nu ne dăm seama. Egoismul ne domină gândurile și dorințele; asta se numește sclavie.

„Am fost sclavi în Egipt” – sclavii egoismului nostru, dorința noastră de a ne umple, fără să ne gândim la ceilalți. Dar suntem în același sistem integral, cu toți oamenii acestei lumi, cu toate nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii și oamenii. Și dacă acțiunile mele se referă numai la dorințele mele personale, asta înseamnă că lucrez pentru Faraon. Iar a te gândi la toți ceilalți înseamnă a lucra corect, cu respectarea naturii, Creatorul. Și atunci nimic, niciun virus nu ne poate face rău.

În timpul mesei de Pesah, este o tradiție să puneţi un pahar de vin pentru oaspetele de onoare, Profetul Ilie. S-a făcut o glumă de acest Pesah, că de data aceasta nu l-am invitat pe Profetul Ilie, pentru a nu-l infecta cu virusul, deoarece se află în grupul cu risc, datorită vârstei sale. Deci ar trebui să ne așteptăm sau nu la Profetul Ilie? Ilie vine să anunțe că Mesia vine. Mashiach (Mesia în ebraică), este forța care ne scoate din egoismul nostru, adică din toate nenorocirile și ne aduce la starea de dăruire și iubire universală, care este Creatorul și dorința în care toți suntem conectaţi între noi și cu forța superioară a naturii. Este mesajul pe care ni-l aduce profetul Ilie.

Adică, nu așteptăm o persoană, ci o forță specială care ne va conduce la iubire. Iubirea înseamnă că îi tratez pe ceilalți ca pe mine însumi și chiar mai bine. Îl așteptăm pe Profetul Ilie de atâția ani și încă nu a venit. Dar nu am așteptat niciodată pe adevăratul Ilie. Am vrut vreodată să iubim pe cineva? Ne așteptăm ca Ilie să ne aducă bani, o mașină nouă, o casă nouă, un avion privat; fiecare avȃnd propria interpretare. Așteptăm un Ilie greșit!

Ilie este forța cea mai înaltă, care ne va duce la o unificare atât de puternică, chiar până la iubire, încât ne vom simți nu numai ca o singură națiune, ci ca un singur corp și o singură dorință și vom simți Creatorul în noi, așa cum se spune: „Israelul, Tora și Creatorul sunt unul singur.”

Creatorul este puterea dăruirii și iubirii, nu un fel de imagine materială. Această putere a iubirii trebuie să locuiască în noi, între noi. Aceasta este ceea ce numim revelația Profetului Ilie, eliberarea, ieșirea din Egipt și adevăratul sfârșit al corectării. Atunci vom simți întreaga națiune ca o singură familie. Pentru a face acest lucru, nu trebuie să ieșiți din casă. Forța lui Ilie, puterea unității, acționează deasupra tuturor zidurilor și granițelor. Vom simți brusc această lume întreagă, ca fiind transparentă, fără ziduri între camere, case și părți ale universului. Totul va fi simțit ca un întreg, în care toată lumea este în conexiune cu ceilalți și fiecare persoană include pe fiecare, în sine. Până la urmă, fiecare persoană este o lume mică. Așa vom simți întreaga realitate și în ea Creatorul.

Prin urmare, în acest Pesah, efortul nostru principal este să ne concentrăm asupra puterii iubirii a Profetului Ilie, astfel încât să ne îmbrace și să ne conecteze cu întreaga lume, într-o singură îmbrățișare reciprocă, ceea ce ne va conduce la adevăratul exod din Egipt.

Din KabTV “O nouă viaţă #1220” 4/2/20

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă 1218 – Coronavirus, ce vrea Dumnezeu

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi

Coronavirusul este răspunsul lui Dumnezeu, care este sistemul integral al naturii, la faptul că oamenii nu sunt atenți unii la alții așa cum ar trebui. Este parte din planul lui Dumnezeu de a ne corecta. Toate diversiunile noastre față de legile absolute ale sistemului echilibrat se acumulează, iar sistemul răspunde în conformitate. La fel ca părinții, Dumnezeu nu este supărat și nu vrea să producă durere, ci vorbește în limbajul oamenilor. Pentru a ne conecta cu Dumnezeu, noi trebuie să construim un sistem în interiorul nostru care se aseamănă cu iubirea și dăruirea. Noi trebuie să Îi cerem lui Dumnezeu să putem să Îl înțelegem astfel încât vom înțelege de ce ne-a creat cu o inclinație rea și cum ar trebui să ne dezvoltăm. Atât forța bună cât și cea rea izvorăsc din aceeași rădăcină, iar noi trebuie să le echilibrăm. Vom începe să simțim ce este Dumnezeu și vom putea să vorbim cu El. Coronavirusul va dispărea atunci când completează vindecarea egoismului uman. Întreaga lume ar trebui să se roage să aibă mintea și emoția pentru a-L simți pe Dumnezeu și să respecte legile Lui.

De pe KabTV “O viață nouă 1218 – Coronavirus, ce vrea Dumnezeu” 3/31/20

Video: Play Now | Download

Audio: Play Now | Download

Filed under: Coronavirus, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Cuvântul „Creator” mă încurcă foarte mult. Este El un om în vârstă sau altceva?

Răspuns:  De ce ar trebui să fie bătrân? Poate că este tânăr și chipeș?

Cu toate acestea, serios, să fim de acord aici că există o forță mai mare în univers, care include absolut toată natura și tot ceea ce se întâmplă sub ea. Această forță superioară se numește Creatorul.

Nu are nicio legătură cu lumea noastră, cu corpurile noastre și cu imaginea noastră. Este doar o forță. Imaginează-ți o forță electrică sau magnetică sau un câmp. Același lucru se întâmplă aici.

Un câmp care include absolut tot ce se află în interiorul său se numește Creatorul, deoarece El creează, face și acționează. Trebuie să deschidem acest câmp. Suntem în el, dar nu simțim efectul lui asupra noastră. Prin urmare, trebuie să mă schimb într-un fel, pentru a-L simţi.

Ce trebuie făcut? Se spune că dacă creezi un grup în care devii mai apropiat de prietenii tăi, atunci în această acțiune de dăruire vei începe să te simți mai aproape sau mai departe de acest cȃmp. Acest lucru este foarte similar cu interacțiunea sarcinilor electrice într-un câmp magnetic. Acesta este principiul revelării sale.

Concluzie: avem nevoie de un grup ca să descoperim, cu ajutorul lui, cȃmpul Creatorului.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei,” 2/16/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Marele poet sufist al secolului al treisprezecelea, Rumi, a comparat emoțiile precum bucuria, tristețea sau indiferența cu niște oaspeți neinvitați, recomandând să le râdem în față. Noi însă ne comportăm diferit și pretindem că nu-i observăm.

În același timp, studiile psihologice arată că acceptarea emoțiilor negative este un mod mai bun de a restabili și menține echilibrul spiritual.

Răspunsul meu: Omul este construit astfel încât să fie obligat să-și echilibreze emoțiile pozitive și negative. În caz contrar, nu are niciun motiv să trăiască.

Întrebare: Să zicem că mă confrunt cu o problemă; cum ar trebui s-o abordez?

Răspuns: La fel, cauți partea pozitivă din ea. Mă bat, dar cel puțin pot respira între lovituri.

Întrebare: Este paradoxal, desigur, dar aș vrea să întreb despre evenimente mai rele – catastrofele de exemplu.

Răspuns: Da. Le vei supraviețui și lor.

Întrebare: Deci, această atitudine se cheamă acceptarea loviturii?

Răspuns: Problema îți iese în cale și nu i te poți împotrivi. Totuși, instinctul de auto-consevare te forțează să găsești ceva pozitiv în toate circumstanțele. În caz contrar nu mai ai de ce să trăiești iar impulsul de a trăi este cel mai important lucru.

Întrebare: Ce se întâmplă cu cel care se sinucide?

Răspuns: Oamenii care își iau viața prin suicid au, în principiu, totul. Există oameni care, comparați cu cei care comit suicid, sunt cu adevărat săraci, extrem de bolnavi, dar în același timp, fericiți. Este un paradox.

Întrebare: Este într-adevăr un paradox. Oamenii se sinucid în Europa, dar în Africa o fac mult mai rar.

Ai vreun sfat de dat? Cum ar trebui să se comporte cineva care se confruntă cu o situație negativă, cu un necaz?

Răspuns: Ar trebui să-și lase capul în jos, să-și reducă pretențiile și să se conecteze cu alții ca el. Apoi va simți că poate găsi împlinirea, liniștea și chiar un scop în viață în această conexiune cu alții.

Înțelege dintr-o dată de unde vine suferința (despre care el gândește că este un ghinion) și începe să să vadă în ea, în starea cea mai de jos, când este la pământ și nu-și mai poate înălța capul, că în acest fel este îndrumat.

Înțelege că i s-a dat șansa de a se târî printr-o gaură de vierme spre o stare nouă, una mai înaltă, mai detașată de corporalitate, de materialism și anume, o stare spirituală sublimă.

Întrebare: Ai afirmat că în această stare începi să cauți conexiunea cu alți oameni?

Răspuns: Da. Din cauza acestei stări. Sau poate că în interiorul ei. Aceste lucruri depind de rădăcina sufletului. Omul trebuie să atingă astfel de stări prin conexiunea cu alții sau individual.

Întrebare: În ce moment începe cineva să înțeleagă? De unde și de ce a venit lovitura?

Răspuns: Va începe să înțeleagă providența superioară. Și acest lucru îi deschide deja o atitudine diferită față de viață: conexiunea internă, conexiunea cu ceilalți. Omul începe să descopere stări care se găsesc în afara corpului său.

Întrebare: Vrei să spui că omul se poate atașa de ceva superior lui, de Creator, doar în urma suferinței?

Răspuns: Este singura cale. Depinde doar de modul în care percepi și înțelegi această suferință. Suferința poate fi atât plăcută cât și satisfăcătoare pentru că știu că mă detașează, mă dezlipește de această lume, cum ai dezlipi banda adezivă, de exemplu. Așa mă sfâșie, iar eu mă alipesc la o lume complet diferită.

Din programul de pe KabTV “Știrile cu Michael Laitman,” 12/16/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→