Întrebare: Dacă o persoană devine neînfricată, la ce poate conduce acest lucru?
Răspuns: Nu va deveni neînfricat în Cabala. Dimpotrivă, îi va fi și mai frică, deoarece va dezvălui tot mai mult cât de dependent este de Creator.
Dar aceasta nu mai este o frică precum cea a unui bebeluș, ci o teamă de a fi într-un contact reciproc tot mai mare atunci când acționează împreună: Creatorul și o persoană.
Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 26/04/20
Întrebare: Spuneți că natura este un sistem integral și că totul in ea este construit prin iubire. Dar din istorie știm că totul în natură se bazează pe concurență, supraviețuire și suprimarea aproapelui. Cum ați comenta acest lucru?
Răspuns: Este foarte simplu. Fiecare dintre noi este format din două părți: cea animala și cea umana – într-o singură formă. În forma animală, ne supunem evoluției generale și nu se poate face nimic in legatura cu acest lucru.
Iar omul din noi ar trebui să fie mai presus de concurență, doar în asistență reciprocă. Kabbalah ne învață cum să creăm o societate umană din noi animalele. Acesta este singurul mod în care putem supraviețui. În caz contrar, vom dispărea pur și simplu – chiar și ca animale.
Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 12/12/20
Michael Laitman, pe Quora: „Care sunt lucrurile care nu contează în viață?”
Suntem făcuți din material egoist, unde în primul rând considerăm beneficiul propriu în detrimentul celorlalți.
Cu cât ne dezvoltăm, cu atât ego-ul nostru crește și, în special, în era noastră, ego-urile noastre s-au dezvoltat atât de mult încât ni se pare tot mai dificil să ne împlinim pe noi înșine.
Dincolo de elementele esențiale ale vieții noastre – hrană, sex, familie și adăpost – ego-urile noastre ne fac să credem că bogăția, puterea și faima sunt importante, atât de mult încât mulți oameni sunt dispuși să își dedice întreaga viață pentru a atinge unul sau mai multe dintre aceste obiective.
Cu toate acestea, dacă am înțeles că dincolo de toate obiectivele corporale pe care ni le putem imagina, există un obiectiv spiritual mai exaltat care ne așteaptă pe toți – unul în care devenim premiați cu un suflet etern, o împlinire fără limite, o percepție și o senzație completă a realității, precum și, armonie și echilibru cu calitatea altruistă a naturii – atunci vom vedea plăcerile corporale ca fiind neimportante, deoarece acestea sunt trecătoare și nu duc la o împlinire de durată.
S-a scris despre țelul spiritual de către cei care l-au atins, că dacă o persoană ar experimenta chiar și cea mai mică parte a plăcerii spirituale, atunci ar fi dispus să renunțe la tot ce are în caporalitate de dragul creșterii spirituale.
Acest lucru se datorează faptului că, dacă ar fi disponibilă cu ușurință, atunci am fi atașați de ea pur și simplu pentru că ar fi o plăcere mult mai mare decât tot ceea ce este disponibil în lumea noastră și, făcând acest lucru, nu vom exercita nicio alegere liberă în căutarea noastră spirituală.
Ajungem pe calea spirituală când simțim un anumit tip de goliciune și lipsă de împlinire în dorințele noastre corporale. Oricât de mult ne umplem cu mâncare, sex, familie, bani, onoare, control și cunoștințe, suntem în continuare lipsiți, dorind ceva diferit și în cele din urmă punem sub semnul întrebării sensul și esența vieții.
Cei cu întrebări existențiale împreună cu experiențe amare în dorințele lor corporale sunt conduși la o căutare spirituală, unde verifică diferite materiale și grupuri căutând răspunsuri, iar în cele din urmă, privind motivul pentru care sunt în viață.
Dacă ajungem la realizarea că trăim pentru a ne ridica la o percepție și o senzație superioară a realității, unde ne atingem sufletul etern, atunci când măreția acestui scop spiritual se aprinde ca fiind de cea mai mare importanță în viață, pierdem importanța în scopuri corporale de avere, putere și faimă.
Apoi, dezvoltăm o abordare mult mai firească și mai echilibrată în ceea ce privește corporalitatea. Nu mai încercăm să extragem tot felul de plăceri de la dorințele corporale supra umflate, și în schimb, operăm deasupra lor cu intenția de a atinge scopul spiritual.
Este posibil să se ajungă la corecție evitând în același timp cele zece plăgi din Egipt? La urma urmei, natura ne-a provocat deja trimițându-ne coronavirusul și, în mod natural, ne așteptăm la multe alte provocări.
Coronavirusul ne-a făcut deja să renunțăm la toate angajamentele economice. După ce carantina este ridicată, vom vedea că majoritatea întreprinderilor care nu erau esențiale nu vor fi repuse în funcțiune.
Întreaga industrie se va micșora deoarece nu va mai exista cererea anterioară de combustibil și electricitate. Prima prioritate va fi să le oferim tuturor nevoilor vieții, adică mâncare și adăpost. Totul va fi mai modest, nu va fi nevoie să transportăm fructe exotice din alte părți ale lumii, deoarece putem crește local, în sere, tot ce avem nevoie. Lumea va lua o nouă formă.
Majoritatea oamenilor vor fi angajați în studiu și vor lucra la conexiune. Lucrul la conexiune va deveni obiectivul nostru principal și, orice altceva va fi îndreptat doar către furnizarea tuturor necesităților pentru construirea acelei conexiuni: alimente, îmbrăcăminte, educație, canale de comunicare. Totul se va învârti în jurul conexiunii.
Putem vedea deja cât de mult un virus nou ne-a modificat viața. Coronavirusul poartă cu el o cantitate extraordinară de informații despre cum ar trebui să ne organizăm viața.
Acest lucru va dura încă un an sau doi, ca în toate procesele de tranziție, când la început există schimbări puternice în amplitudinea lor, apoi fluctuațiile se diminuează treptat, pe măsură ce procesul se stabilizează.
Prin urmare, sper să nu ne aștepte războaie sau mari probleme. Oamenii vor începe să se schimbe intern chiar și fără ele. Micuți viruși care nu pot fi văzuți au avut deja un impact major asupra noastră. În fiecare zi, există schimbări pozitive care apar în interiorul unei persoane.
Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala din 14/06/20 „Obligativitatea diseminării Înțelepciunii Cabala celor mulți”
Întrebare: A fost un fenomen cunoscut ca grădinile zoologice chiar în secolele 18 și 19 unde popoarele indigene care ocupau Africa și interiorul Americii au fost aduse în Europa și America, iar europenii “civilizați” sau societatea americană au venit să observe ceea ce ei au denumit “barbari sălbatici”.
În Franța, mai mult de 20 de milioane de oameni au vizitat o asemenea “gradină zoologică” în câteva luni pentru a observa o asemenea curiozitate.
În locurile lor de rezidență permanentă, popoarele indigene puteau purta blănuri și să mănânce mâncare crudă, iar în Europa și America, desigur, erau alte condiții, însă ei au fost forțați să poarte blănuri, să mănânce carne crudă de câine și multe altele. Asta a provocat o încântare sălbatică în audiență.
Așa că, cine sunt sălbaticii?
Răspuns: Aceștia sunt oamenii francezi care s-au dus să se uite la aceia care au fost aduși din Africa.
Întrebare: De ce o asemenea dorință bestială, sălbatică apare într-o persoană civilizată?
Răspuns: Este natural pentru o persoană să învețe și să se întrebe despre alte forme de viață.
Întrebare: Crezi că asta este acceptabil?
Răspuns: Nu. Eu cred că noi ar trebui să aducem, de exemplu, africanii în Europa, să-i plătim normal, să-i hrănim normal, să le dăm tot ceea ce au nevoie, iar ei pot lucra o jumătate de zi sau o zi ca oameni primitivi care trăiesc propriul lor mod de viață african.
Întrebare: Ce învață o persoană din observarea formelor primitive de viață umană?
Răspuns: Cred că totul depinde de cum le-o prezinți. Formele indigene de viață sunt de fapt cele mai sănătoase, cele mai naturale. Ele fac o persoană să se simță mai aproape de natură. Ele sunt construite pe principii foarte bune de respect reciproc, încredere, comunicare și consimțământ, deloc ca cele care au existat, de exemplu, în Franța.
Desigur, felul în care ei o prezintă: “Uită-te la barbarii pe care ți i-am adus așa că plătește cu banii tăi”, asta este, desigur, abordarea greșită și nu sunt multe de vorbit despre asta. Aceasta este o abordare barbară.
Cu toate acestea, a arata un mod de viață și a explica cum este mai aproape de natură, în ce măsură acești oameni sunt mai apropiați între ei, cum se înțeleg între ei, cum comunică și cum este frumos și bine pentru ei ar putea să impresioneze profund europenii și să le arăte viața pe care ei cândva au părăsit-o, la ce au ajuns și de ce au beneficiat într-un final din ceea ce au ei cu stilul de viață de astăzi cu tot haosul modern comparat cu simpla comunitate primitivă, care ne da libertate interioară, comfort și încredere.
Întrebare: Oamenii moderni pot aplica relațiile care există între popoarele indigene pentru ei înșiși?
Răspuns: Cum? Ei nu au absolut nicio societate!
Când am fost în Paris, nu era absolut nimic natural în legătură cu relațiile lor. Din contra, totul este foarte practic și primitiv. Nu vreau să critic, însă comparat cu un sat african simplu, care de asemenea are câteva mii de oameni, relațiile dintre oameni sunt, în special acum – vorbesc despre felul în care a fost acum 20 sau 30 de ani când am fost acolo – desigur, foarte diferite, nu în favoarea Parisului.
Întrebare: Unde pot atunci copiii care sunt aduși în asemenea condiții artificiale să primească moduri naturale de viață, relații naturale și să învețe ceva?
Răspuns: Noi știm că oamenii moderni cu toate acestea gravitează cu ce a fost cândva în familiile lor, printre strămoșii lor. Așa că totul se poate face, dar nu pentru a învăța oamenii moderni ce erau societățile primitive; mai degrabă din contra, pentru a arăta oamenilor moderni acest lucru ca ei să vadă cât sunt de primitiv.
Întrebare: O persoană modernă poate vedea valoarea relațiilor indigene dacă nu are un punct de percepție al relațiilor corecte?
Răspuns: O persoană modernă nu vede nimic. Ea vede doar ceea ce este în prezent la reducere, unde ceva este mai ieftin.
Ea vede doar ceea ce este îndesat în fața ochilor săi, nimic mai mult. Trebuie să pui ceva în fața sa, să frece nasul de el și asta este ceea ce vede. Toate acestea sunt făcute prin media, publicitate și așa mai departe.
Întrebare: La începutul secolului trecut, o persoană laică, un antropolog, a adus un pigmeu african în Statele Unite și l-a pus într-o cușcă cu alte animale, cimpanzei și urangutani și l-a prezentat ca pe “veriga lipsă în evoluția omului”, prin urmare insinuând că aceste triburi erau mai apropiate de maimuțe decât oamenii civilizați albi.
În mod natural, publicul și-a exprimat indignarea și omul a fost eliberat. Însă șase ani mai târziu el a comis suicid deoarece nu a putut să se integreze în condițiile americane.
Ce distinge persoana apropiată de natură de oamenii civilizați astfel încât să nu poată să se integreze în condițiile de fier ale orașului, ale civilizației?
Răspuns: Este greu de spus. Nu putem să înțelegem. Noi putem să vedem doar din rezultatele că viața noastră din secolele trecute – până la urmă, a fost și viața noastră – a fost atât de diferită de viața modernă încât nu putem să percepem acest sistem de relații, sistemul de valori și implementarea planurilor comparat cu ce a fost înainte.
Este foarte ciudat să combini un gol de câteva sute de ani în acest fel. Imaginează-ți că tu îl inviți, să spunem, pe Regele Artur aici. Noi avem concepte și valori complet diferite. Așa că, nu este posibil.
Asta nu se poate compara. Însă, pe de-o parte, întreaga noastră civilizație, în principiu se îndepărtează de cea naturală. Rezultă că ne îndepărtăm de natură. Noi am creat un fel de coajă artificială pentru noi înșine, în care existăm. Iar asta nu este natural; nu ne duce la o viață bună.
Vedem cât de mult suferim, însă nu ne putem imagina nimic despre asta. Noi am devenit incluși în această aceeași natură, în această goană, în această mașină artificială și trebuie să alergăm odată cu ea.
Întrebare: Ieri ai fost întrebat dacă o persoană a urcat sau a coborât în dezvoltarea spirituală pe parcursul întregii istorii. Ai spus că în valoarea absolută omul a urcat, dar de fapt o persoană pare că a coborât în măsura în care revelează adevărul în interiorul său.
Care este diferența dintre dezvoltarea inițială a persoanei când trăiește în condiții naturale, este cu totul deschisă, iar încrederea și înțelegerea reciprocă conduc în tribul său și punctul nostru când o persoană modernă, de fapt, coboară în dezvoltarea sa? Care sunt diferențele și similaritățile lor?
Răspuns: În vectorul dezvoltării. Adevărul este că, să spunem, acum câteva mii de ani, noi am fi putut să ne ducem pe o dezvoltare complet diferită – nu egoistă, ci prin ridicarea deasupra naturii noastre, contrar ei, unde noi am fi preferat conexiunea bună dintre noi, am fi fost împreună ca o singură familie, am fi căutat asta și am fi avut grijă să nu ne separăm. Dacă ne-am fi comportat în acest fel, noi ne-am fi dus într-o direcție diferită a dezvoltării în comparație cu astăzi.
Am fi ajuns la o stare complet diferită! Astăzi, umanitatea ar fi fost o familie mare, bună. Iar noi nu am fi avut starea pe care o avem acum când noi ne gândim doar la cum putem câștiga pe seama celorlalți, cum ne putem ridica deasupra celorlalți, cum îmi compar viața cu a vecinului și așa mai departe.
Noi nu am fi avut nicio competiție, nicio crimă, nimic din acestea nu s-ar fi întâmplat. Ar fi fost adăpost bun, normal și ar fi fost comunicare normală între noi dacă am fi urmat această cale a dezvoltării.
Cu toate acestea, noi am ales să ne dezvoltăm în mod egoist, în modul în care natura noastră sălbatică ne împinge. Adică de fapt noi am mers pe dezvoltarea ca animalele, supunându-ne naturii noastre și ne-a adus aici. Așadar, noi nu avem nimic de care să fim mândri, astăzi suntem cele mai sălbatice animale dezvoltate și trăim într-o mare gradină zoologică.
Întrebare: Cum poate o persoană să descopere acea persoană primordială, naturală în ea însăși pentru a începe să urce la o nouă dezvoltare?
Răspuns: Pentru a face asta, noi trebuie să ne întoarcem la acele timpuri și să începem din nou. Asta este imposibil. Însă noi putem să recunoaștem răul stării noastre curente și să începem o cale nouă. Începând de acum.
Întrebare: În ce se va transforma atunci gradina zoologică?
Răspuns: Noi am lua ceea ce avem nevoie din ea. Asta se va sorta într-un mod natural. Noi trebuie doar să ne schimbăm atitudinea unuia față de celelalt. Adică să încetăm să fim animale sălbatice unii față de alții, care vor să se distrugă între ei și care încearcă să construiască relații între ei folosind forța.
Noi trebuie să ne ridicăm deasupra acestui lucru și să construim relații bazate pe îmbinare, pe implicarea corectă dintre noi. Și atunci noi vom vedea că lumea devine diferită.
Această lume va fi ca o singură familie. Însă nu ca o familie modernă. Nu va fi nicio competiție; va fi sprijin reciproc și totul va fi doar pentru a face pe toată lumea să se simtă bine. Exact această grijă comună ca toată lumea să se simtă bine este esențială pentru noi toți. Dar nu o avem.
Noi trebuie să o obținem. Ea există în natură. În centrul naturii, acest sentiment există. Însă cum îl vom obține, simți, descoperi pentru noi înșine și trăi cu această stea în inimile noastre? Acest lucru trebuie învățat.
De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 1/14/20
Întrebare: Olanda are un muzeu dedicat corpului omenesc. Este atât de realist încât îți taie răsuflarea. În interiorul muzeului există un adevărat oraș alcătuit din diferitele componente ale corpului și te poți plimba nestânjenit printre ele.
Vizitatorii se simt mici atunci când traversează coridoarele omului-gigant artificial și privesc modul în care circulă sângele, cum funcționează sistemul digestiv, muscular și auditiv, coardele vocale, oasele și dinții, ascultă bataile inimii. Toate acestea pot fi studiate în detaliu și admirate în acțiune.
Călătorind prin corp, vizitatorii văd foarte clar că obiceiurile proaste afectează negativ funcționarea organelor și a sistemelor.
Ce transformări au loc în om atunci când se obișnuiește cu lumea din jurul lui și cu sistemul de conexiuni din ea? I se schimbă cumva atitudinea internă față de lume și față de el însuși?
Răspuns: I se poate schimba, desigur.
Întrebare: De ce această impresie, inspirație, nu acționează în om pe termen lung, pentru ca el să-și amintească permanent de sistemul de conexiuni?
Răspuns: Îi face plăcere sau nu? Dacă impresia nu-i face plăcere, o uită imediat. Dacă-i face plăcere, ea rezistă tot atâta timp cât plăcerea.
Întrebare: Este posibil să facem o simulare asemănătoare, un muzeu al „relațiilor dintre oameni”? Putem crea un astfel de model?
Răspuns: Poate fi unul imaginar, dar nu-l va învăța pe om nimic, fiindcă este opus naturii umane. Totul îi va provoca neplăcere.
Se va bucura de imaginea lui frumoasă dar nu va participa la această simulare care este opusă naturii sale egoiste!
Întrebare: Dar toată lumea îl va trata bine, va face totul ca el să obțină beneficii, nu se va lăsa angrenat în acest joc?
Răspuns: Toate acestea îl vor ține ocupat un anumit timp, ca și cum ar fi mers la un film.
Întrebare: Și ce-ar trebui să i se-ntâmple pentru ca el să se angajeze în acest joc și în același timp să se schimbe și să-și însușească jocul?
Răspuns: În acest scop, desigur că trebuie să acumuleze în viață un număr semnificativ de suferințe. Cum altfel și-ar dori așa ceva? În fond, totul se opune naturii noastre.
Întrebare: Când omul suferă, vrea să fugă de suferință, este cel mai ușor lucru. Și aici poate alege să-și însușească ceva diferit. Cum are loc acest punct de cotitură în care nu mai vrea să fugă și alege o cale nouă?
Răspuns: Nu are de ales. Trebuie să descopere scopul vieții, altfel viața lui nu merită trăită. Nu vreau nimic altceva în afară de scopul vieții! La ce-mi servește ea? Pentru ce trăiesc? De ce m-am născut? Dacă toate acestea îl preocupă, el se va putea schimba dar doar în măsura în care îi provoacă suferință.
Întrebare: Parcurgând coridoarele unui astfel de muzeu, care a fost creat și în Toledo sau New York, nu se va gândi el la semnificația vieții dacă suferă?
Răspuns: Desigur că nu! Totul ține de fiziologie și nu de lumea interioară a unei persoane. De organele interne și nu de lumea internă.
Întrebare: Unde se trezește întrebarea cu privire la scopul vieții?
Răspuns: Nu în interiorul omului. Nici în inimă și nici în minte, ci în sufletul lui. Iar sufletul nu se află în interiorul cuiva ci lângă el.
Întrebare: Cum se petrece în cineva apariția acestei întrebări?
Răspuns: Sufletul trimite o sugestie spre creierul persoanei care începe să se gândească la el.
Întrebare: Ce este sufletul?
Răspuns: Sufletul este întrebarea cu privire la scopul vieții. Deocamdată. Mai târziu se va dezvolta din această întrebare.
Întrebare: Și ce va deveni?
Răspuns: Va deveni o însușire care-i va permite să atingă scopul vieții. Dorința de a împlini scopul vieții se numește suflet, starea inițială a sufletului.
Apoi dorința începe să-l umple cu tot felul de înțelesuri spirituale – cu privire la sensul vieții. Și astfel, se dezvoltă.
Omul începe să pună întrebări tot mai inteligente, mai eterne, mai elevate și primește răspuns la ele. Aceasta este dezvoltarea sufletului.
Comentariu: Procesul de înțelegere a scopului vieții este diferită pentru fiecare dintre noi.
Răspuns: Și nu poate exista comparație. Cum aș putea să-mi extrag sufletul pentru a-l plasa în tine și astfel să-l compar cu al tău?
Întrebare: Fiecare om are o dorință tot mai mare de a obține scopul vieții. Este ceea ce numim suflet. Fiecare are propria sa dorință, diferită de a altora. Ce se întâmplă cu aceste dorințe? Se conectează între ele?
Răspuns: Nu se conectează. De ce s-ar conecta?
Comentariu: Se spune că există un suflet mare pentru noi toți.
Răspunsul meu: Conexiunea este diferită în cazul în care avem un scop comun. Când trebuie să atingem un scop comun, sufletele se conectează pentru a atinge acel scop comun. Doar că se conectează prin opoziție.
Întrebare: De ce sunt opuse?
Răspuns: Pentru a nu se anula. Și de îndată ce se conectează, obținem un întreg comun alcătuit din multe părți.
Întrebare: Cum se conectează?
Răspuns: Prin calități de dăruire și iubire.
Întrebare: Ce anume descoperă aceste dorințe conectate cu privire la sensul vieții?
Răspuns: Descoperă interacțiunea reciprocă peste egoismul comun.
Întrebare: Există o definiție a acestei interacțiuni dintre ele peste calitățile lor?
Răspuns: Este sufletul comun, Adam. Rețeaua comună de conexiuni se cheamă „Adam” de la cuvintele „similar cu Creatorul.”
Întrebare: Construind toate aceste sisteme de conexiuni, oamenii doresc în subconștient să atingă rețeaua superioară de conexiuni?
Răspuns: Da. Sufletul aspiră la ea.
Din emisiunea KabTV “Știrile cu Michael Laitman,” 3/3/20
Întrebare: Ce înseamnă să fii devotat Creatorului?
Răspuns: Creatorul este sistemul general al unei naturi integrale, închise care este într-un echilibru dinamic constant.
A fi devodat Creatorului înseamnă să menții echilibrul naturii, homeostaza sa. În acest caz, lunia dreaptă și stangă, și anume egoismul și altruismul, calitățile bune și rele, trebuie să fie echilibrate într-un asemenea mod încât toată natura poate să existe armonios și să se dezvolte așa încât toate părțile se completează una pe alta.
De pe KabTV “Fundamentele Cabalei” 5/10/20
Întrebare: În vremurile anterioare virusului, valorile principale ale unei persoane erau familia, să câștige bani, poate avea o afacere mică, ca să nu mai vorbim de una mare, etc. Și acum, când oamenii încep încet să se izoleze de sine, nu este clar ce să faci. Multe afaceri nu se vor recupera, nu va exista turism, avioanele nu zboară.
Cum poate trăi o persoană? După ce valori va exista lumea după criză?
Răspuns: Cred că, dimpotrivă, o persoană va avea valori reale. Toate zborurile din jurul planetei, care efectuează vânzări și alte activități inutile pentru care doar lucrezi, câștigi bănuți și cheltuiești, în timp ce altcineva profită de tine, făcând miliarde și, în general, nefăcând nimic cu ei – toate acestea vor ajunge la un fel de medie. Dacă nu complet, atunci cel puțin vor scădea la un nivel normal, se va „dezumflă”, cum se spune.
Prin urmare, o persoană va căuta, în primul rând, valori în viața ei. Se va întreba pentru ce trăiște și va încerca să găsească răspunsul, ceea ce deja contează. Cred că suntem pe drumul cel bun.
Apoi, totul depinde de oameni, să nu cedeze înșelăciunii și unor promoții, pe care sunt încurajați să le ia de unii proști și nou îmbogățiți, care nu văd nicio valoare în viață, decât să adauge încă un miliard în contul lor bancar și apoi încă un miliard. Sper că oamenii vor începe să caute ceva mai sus.
Iar valorile înalte nu sunt în interiorul vieții noastre, ci mai presus de ea. Ce este de căutat în ea, dacă se termină? Mai mult, vedem că nu există fericire în viață. Avem nevoie de ceva diferit, mai puternic, etern și perfect. În măsura în care o persoană poate înțelege întreaga viață și ce este dincolo de ea, va trebuie să dea un răspuns la întrebarea: „Pentru ce este această viață?”
Dacă ne-am îngriji doar de existența noastră fizică, ca și animalele care nu văd nimic mai mult, atunci ne-am alimenta instinctiv și am fi satisfăcuți. Asta ar fi suficient.
Dar dacă țintim un pic mai sus, fără să vrem să ne blocăm în limitele înguste ale lumii noastre, de la naștere la moarte și nu mai mult, atunci trebuie să răspundem la întrebarea: „Pentru ce se oferă viața de fapt?” Unde este răspunsul pentru a-ți potoli setea de căutare a sensului existenței?
Natura nu face nimic degeaba. Și dacă întrebarea existenței non-biologice apare în noi, în viața noastră biologică, atunci putem și trebuie să găsim răspunsul la ea.
Există persoane în care acest lucru apare ca o cerere urgentă și, există cei care încă trebuie să se dezvolte până când să pună această întrebare; ei nu o pot îndepărta de la sine și vor trebui să găsească un răspuns. Nu e ușor. Dar totuși, însăși faptul că, la chemarea naturii, apare în noi această întrebare – este un lucru minunat.
Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 17/05/20
.
O viață nouă nr. 1203 – Echilibrarea minții și a emoției
Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz
Mintea ne ajută să ne gestionăm și să ne manifestăm emoțiile sau dorințele. Dorința este esența întregii creații. Emoția este un fenomen din dorința care este fie împlinită, fie goală. Mintea fără emoție îi lipsește simțul vieții care îi va aduce mintea la o lucrare finalizată. De exemplu, obiectivul de a deveni milionar capătă valoare prin emoție. Emoția fără minte este de asemenea dezechilibrată. Înțelepciunea Cabalei ne învață cum să echilibrăm mintea și emoția prin crearea mediului potrivit.
Din „New Life 1203 – Balancing Mind And Eotion”, de la KabTV, 30/01/20
| Video: Play Now | Download | Audio: Play Now | Download |
Întrebare: Acum carantina a fost relaxată, oamenii au ieșit pe străzi: restaurante, frizerii și magazine pentru consumul continuu. Totul este la fel ca înainte, nimic nu s-a schimbat. Așa că, de ce a fost necesar virusul?
Răspuns: Eu cred că nu ne putem schimba de prima dată. Însă cu toate acestea noi am început să ne îndoim dacă am fi putut să trăim incorect. Totul este revelat prin comparație.
Dar de prima dată, este puțin probabil că vom putea să tragem concluziile. Mai mult, noi încă nu ne-am întors la trecut și să analizăm ce s-a întâmplat. Noi luăm statul nostru acasă ca pe o încarcerare, întemnițare.
Și acum noi vom merge înapoi la muncă și gradual vedem că întoarcerea la practicile consumului se va manifesta în noi ca negativă. Apoi vom știi ce să facem.
De pe KabTV” Fundamentele Cabalei”, 5/3/20