Cabala spune că în interiorul omului există două sisteme. Ele există în noi și trebuie să existe în societate. Dar societatea nu se poate adapta corespunzător la aceste sisteme. Prin urmare, în vremurile Babilonului antic, s-a dezvoltat sistemul Nimrod  – capitalist, iar sistemul de grup al lui Avraam – cabalist.

În timpul nostru, ei încep să se regăsească treptat și să se conecteze unul cu celălalt. Faptul este că sistemul lui Avraam trebuie să fie realizat în toți oamenii, în sistemul general, conform principiului Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Sistemul lui Nimrod este în declin, întrucât constatăm că egoismul, dacă nu echilibrat, este cel mai mare rău.

Prin urmare, abia acum, după 3.500 de ani, încep să convergă pe măsură ce începem să înțelegem că este necesar să se echilibreze ambele sisteme. Ele sunt echilibrate sub forma primirii de dragul dăruirii. Primirea este proprietatea lui Nimrod, dăruirea este proprietatea lui Avraam. Așa ar trebui să fie realizate în societate astăzi.

Din emisiunea de pe KabTV„Stări spirituale” din 13.05.2019

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 1297 – O eră fără direcție și cu incertitudini

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Astăzi, toate cele patru generații sunt confuze: bunici, părinți, copii și nepoți. În generațiile anterioare, viața era simplă, în timp ce astăzi simțim că ceva a mers prost, lumea este imprevizibilă și nu știm ce să oferim copiilor noștri. Evoluția ne-a epuizat puterea de dezvoltare: dorința de a ne bucura, motivația noastră, cat si combustibilul nostru.

Lumea a ajuns într-un impas. Există un sentiment de neputință și disperare. Pentru prima dată în istorie, tinerilor le lipsește un exemplu bun de urmat și acest lucru ne aduce la marea întrebare a ceea ce înseamnă fericirea în primul rând. In  prezent nu vom mai putea să ne descurcăm în viață sau să supraviețuim fără o metodă care să ne ghideze. Toată lumea trebuie să ajungă la o înțelegere a stării interne a lumii.

Din emisiunea de pe KabTV „O viață nouă nr. 1297 – O eră in lipsa de direcție și incertitudini” de la KabTV

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atacaţi! Și să nu credeți că trebuie să atacați o singură dată. Atacul este necesar pentru fiecare ascensiune de la grad la grad, deoarece se produce într-un salt, într-un atac. Și acesta nu este un atac asupra unui dușman extern, ci asupra zidului dintre noi: atac asupra conexiunii.

De fiecare dată când construim un nou Partzuf,, va trebui să depășim o nouă dorinţă egoistă care este revelată în noi de sus. Trebuie să-l accepți, să fii de acord cu el, să-l legi așa cum Avraam l-a legat pe Isaac.

Când treceţi de la stare la stare, există întotdeauna loc de atac pentru unitate, apropiere, asistență reciprocă și guaranţie reciprocă. Când ajungem la acest lucru, suntem onorați prin ridicarea la gradul următor.

Acesta este un atac, astfel încât să ne conectăm cu ceilalți și, prin urmare, există un singur dușman împotriva noastră – egoismul nostru. Cu cât atacăm mai mult, cu atât devine mai puternic și mai persistent. Dar, în același timp, învățăm arta de a lucra cu el și de a lupta împotriva tuturor forțelor care ne împiedică să ne unim în grupul de zece ca o singură inimă.

Vreau să fiu trezit, inspirat de prietenii mei. Dacă mă trezesc singur, nu este forța potrivită, nu este spiritualitate. Spiritualitatea este doar atunci când suntem cu toții împreună. Chiar dacă Creatorul se dezvăluie brusc unei persoane în mod individual, acest lucru nu va duce la realizare și la o legătură adecvată și permanentă cu Creatorul.

Fiecare pas este ca bătălia finală în care pun tot ce am, toată mintea și inima, dar principalul lucru este să te conectezi cu prietenii tăi și să mergem împreună. Punem presiune pe egoism pentru a construi un grad spiritual deasupra lui, o descriere a conexiunii noastre cu Creatorul.

La gradul următor, vor exista alte obstacole, un alt atac, o altă victorie și revelare a Creatorului, la fel cum joaca unui sugar diferă de jocul unui adolescent sau de bătăliile unui adult.

Suntem în război cu respingerea interioară, lipsa de dorință de a ne conecta inimile și de a ne ridica deasupra egoismului nostru, de a decide că este mai importantă conexiunea decât separarea și că puterea unității, Creatorul, este mai importantă decât întreaga noastră realitate egoistă.

Este necesar să atacăm forțele de separare care nu ne permit să vedem o singură realitate, deoarece noi înșine nu suntem conectați ca o singură persoană cu o singură inimă. Prin urmare, este necesar un atac.

Vă puteți conecta doar printr-un atac, deoarece atunci când ne apropiem, forța respingerii începe să acționeze. Este similar cu forțele intra-atomice, care la distanțe scurte trec de la conexiune la respingere. În același mod în care începem să simțim o rezistență imensă înainte de conexiunea finală și de aceea atacul este necesar aici.

Ne putem apropia unii de alții, ne putem îmbrățișa, să fim împreună, dar nu ne putem conecta cu adevărat. Acest lucru necesită forța superioară pentru a ne ajuta să depășim bariera potențială și să realizăm conexiunea. Există o scindare între noi și, pentru a vă ridica deasupra, aveți nevoie de multă energie potențială care să ne împingă.

Nu suntem capabili să o facem singuri; nu avem o astfel de dorință. Dar ne ajutăm reciproc să ajungem la Creator, care ne va ajuta să facem acest salt potențial, peste decalajul care ne separă.

Acest decalaj se manifestă din ce în ce mai mult pe măsură ce ne apropiem unul de celălalt și este posibil să-l depășim doar cu ajutorul forței primite de sus. Aceasta este lumina corectării, care nu este în noi și nu a fost în Adam HaRishon. Ea vine doar ca răspuns la rugăciunea ridicată din sfărâmare.

Cu fiecare lecție, cu fiecare întâlnire, colectăm treptat dorințele, una câte una, până când am acumulat suficient pentru a ne da seama că nu suntem capabili să străpungem noi înșine Machsom. La urma urmei, este imposibil să sari peste bariera potențială din fața noastră, se întâmplă doar dacă ne ridică Creatorul.

Se pare că acesta este un atac asupra Creatorului. Iar disponibilitatea pentru aceasta este determinată de măsura în care ne putem uni într-o singură inimă și putem cere doar conexiune. În starea de unitate, trecem prin bariera potențială, Machsom, și descoperim forța dăruirii, Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 2/23/20, “Atacaţi”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu poate exista decât o singură rugăciune când ne întoarcem spre Creator, singura sursă care controlează totul și face totul. Așadar, singura rugăciune la care răspunde El este cererea oportunităţii de a dărui, de gânduri despre dăruire.

Trebuie să ne ajutăm reciproc prin invidie și ambiție de a atinge o astfel de dorință de a primi puterea de dăruire de sus. Creatorul așteaptă această cerere de la noi și acesta este singurul lucru pe care El este gata să ni-l dea, nimic mai mult. El va continua să răsucească creaturile și întreaga lume până când vom realiza că singurul lucru de care avem nevoie este dorința altruistă, forța dăruirii.

Toate acestea le putem obține de la Creator: dorința, forța și instrucțiunile despre cum să le folosim. Și apoi vom construi din noi înșine Partzufim  spirituale despre care scrie Studiul celor Zece Sefirot și vom simți grade spirituale din ce în ce mai înalte, lumi, ajungând în cele din urmă la gradul Creatorului.

Dar chiar din prima etapă, începem să simțim eternitatea și măreția creației, care este mai presus de toate limitele acestei lumi și include totul. Toate acestea se realizează numai în dorințele noastre de dăruire primite de la Creator. Trebuie doar să-I cerem să ni le dea.

Rugăciunea ar trebui să conțină o înțelegere clară că omul trebuie să obțină forța dăruirii, dar în același timp, că nu există o picătură din această forță în el și că numai Creatorul ne-o poate da. Aceasta este singura dorință a omului – de a primi forța dăruirii și nimic mai mult.

Înainte, pentru pregătirea congresului era necesar să depunem eforturi fizice uriașe: multe ore de zboruri, vize etc. Dar congresul care va urma va fi virtual și nu este necesar decât efort interior. Vrem să fim împreună, cu toată inima și sufletul nostru, deasupra spațiului și timpului, într-o singură inimă, adică într-o singură dorință.

Vrem să combinăm toate dorințele noastre de conexiune și integrare reciprocă într-o astfel de dorință, care se va potrivi cumva cu dorința Creatorului de a se conecta cu noi și a se îmbrăca în noi. Și apoi „Unul va adera la unul” și îl vom dezvălui pe Creator.

Toate acestea depind de puterea conexiunii noastre într-o singură dorință. Dacă această forță este suficientă pentru cea mai mică revelare a Creatorului, atunci Îl vom simți în unitatea noastră.

Cu toții încercăm să realizăm conexiunea, unindu-ne într-o singură dorință. Adică vreau să descopăr dorințele prietenilor mei și să mă topesc în ele. Dacă ne întoarcem la Creator cu aceasta, El se îmbracă în noi, pentru că El numai asta așteaptă. Acesta ar trebui să fie rezultatul congresului. Dacă reușim să facem acest lucru într-o măsură, am face deja un pas înainte în spiritualitate: fiecare se va deconecta de dorințele sale fizice, ne vom conecta cu toții și Creatorul ne va completa eforturile și se va îmbrăca în ele.

Oricine dorește să obțină forța dăruirii, revelarea Creatorului, trebuie să-și atașeze propria dorință de aspirațiile prietenilor săi și să-i unească. Și atunci Creatorul va auzi această cerere și îi va răspunde.

Este necesar să înțelegem că este imposibil să realizăm o dorință autentică dintr-odată. La urma urmei, trebuie să acționăm în direcția dăruirii și nu avem puterea să o facem. Nu putem decât să ne apropiem puțin de ea, apoi puțin mai mult și puțin mai mult, datorită faptului că suntem integrați unul în celălalt. Și de aceea trebuie să facem atât de multe acțiuni.

Dacă nu suntem integrați unul în celălalt, nu am putea avansa în munca noastră. Întreaga lucrare este despre interconectare: mai întâi suntem conectați puțin, apoi mai mult și mai mult. Și când această integrare reciprocă atinge măsura necesară, obținem rezultatul.

În caz contrar, Creatorul nu ne aude rugăciunea. El reacționează oarecum la orice strigare, dar răspunde doar la rugăciunea perfectă.

Prin urmare, nu dispera și nu renunța. Trebuie să luăm exemplu de la un copil care nu renunță la părinți și nu încetează să se plângă și să pretindă ce vrea. Așadar, ne formăm treptat și ne modelăm dorința de spiritualitate și ne combinăm dorințele într-una.

Dorința fiecăruia este încorporată între dorințele altora, apoi împreună sunt incluse în alte dorințe etc. Prin urmare, sunt necesare o mulțime de acțiuni pentru a realiza o conexiune integrală completă. Este un miracol când diferite dorințe opuse sunt combinate și construiesc un sistem perfect al întregii realități. Toate se contrazic reciproc, dar se conectează deasupra acestei contradicții și creează întreaga lume a Infinitului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 2/21/21, “Ruga”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem simți controlul Creatorului asupra întregii creații? Ce putem face cu hobby-urile corporale care ne copleșesc?

Răspuns: Dorințele de plăceri corporale nu dispar. Se spune că de la distrugerea Templului, doar cabaliștii au dorința de plăceri corporale.

Cel care care ajunge la înțelepciunea Cabalei este copleșit la început de metoda de studiu și este prins de aceasta, dar după un timp toate acestea dispar și este tras în direcții diferite.

Aici începe munca spirituală. Trebuie să înțeleagă că acesta este modul în care este atras să se dezvolte spiritual și că acum trebuie să-ți păstrezi în mod constant scopul în fața ta, să afli cum să-ți progresezi spiritual, cum să te apropii de scop și cum să nu fii distras de alte lucruri. Dacă ești distras, ar trebui să fie doar pentru o perioadă scurtă de timp și atunci ar trebui să revii imediat la calea spirituală.

Ca cineva care trebuie să mănânce, dar nu se întinde timp de două sau trei ore. Sau, de exemplu, simte că trebuie să facă un mic exercițiu – așa că aleargă timp de 15-20 de minute și se întoarce imediat la munca sa spirituală. Este la fel cu toate celelalte angajamente ale sale.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” din 09.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mă tot gândesc cum pot găsi un grup de zece mai confortabil, unul mai carismatic. Nu sunt mulțumit de ceea ce am acum. Astfel de gânduri îmi vin când avem un atelier iar prietenii mei nu mă inspiră. Ce ar trebui să fac în acest moment?

Răspuns: Îmi pare rău să aud astfel de lucruri, este foarte trist. Ar trebui să percepem grupul de zece ca pe un fenomen divin al structurii unui univers complet, ideal. Faptul că mi se pare că unul are urechi strâmbe, că are nasul strâmb, altul are ochii încrucișați, că doarme, altul are nevoie să-şi testeze IQ-ul și așa mai departe, înseamnă că acesta nu este un grup de zece; nu, dacă îmi văd prietenii în acest fel.

Adică, ar putea fi un grup de zece, dar eu nu sunt în el. Ar fi mai bine dacă l-aş părăsi.

Întrebare: Depinde de o persoană, de rădăcina sufletului cuiva? Sau doar vede totul în acest fel, ca fiind negru?

Răspuns: El poate vedea grupul în acest fel. Dar, pe de altă parte, el trebuie să se încline treptat, chiar și într-un mod fizic.

Să spunem că ești acum printre cei nouă prieteni și că ești al zecelea, apoi îţi laşi capul sub genunchi și stai ca un cal care își coboară capul. Încercați acum să faceți asta, dar nu fizic, ci interior. Încercați să acceptați că tot ce este în voi este îngrozitor, urât și că tot ce este în prieteni este perfect.

Din emisiunea de pe KabTV “Profesor—Student” 07.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rămâne omul liber dobândind natura Creatorului? Este scris că devine un sclav al Creatorului.

Răspuns: Acesta este scris pentru a ne arăta în ce măsură intrăm într-o stare diferită. Prin dobândirea proprietății dăruirii și a iubirii, proprietatea conexiunii reciproce, prin această proprietate de sprijin reciproc absolut, conexiune și obligații, semnăm un contract social complet diferit: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Toată lumea trebuie să atingă această stare. Făcând asta, începem să simțim libertatea absolută. Pare un paradox, prin alegerea principiului de a nu fi liber, omul intră în libertatea absolută.

Egoismul nostru este creat în mod intenționat în așa fel încât să ne împingă la necesitatea de a ajunge la conexiune cu ceilalți, astfel încât, în practică, „să ne iubim aproapele”.

Omul nu este liber, iar înclinația rea ​​este natura lui. Singura alegere liberă pe care o are din punctul de vedere al Cabalei este să înțeleagă acest lucru și să dorească să se ridice deasupra naturii sale, care este identică cu realizarea Creatorului.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” 29.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: „M-am întors din moarte în sensul complet al cuvântului: am experimentat moartea clinică după ce am căzut de la etajul opt al unei clădiri. Am supravietuit. Ceea ce am văzut și simțit nu poate fi exprimat în cuvinte – a fost un sentiment de pace și dragoste. Genul de dragoste care nu există. Acum înțeleg că nu este groaznic să mori. Este mult mai rău să trăiești în această lume.

Puteți explica ce am văzut și de ce am fost readus în această lume? Și de ce suferim atât de mult aici dacă este atât de bine acolo? ”

Răspuns: Am experimentat și eu moartea clinică. Am simțit și eu această inspirație și această pace. Și ce? Încă trebuie să îndeplinim toate condițiile care ni se dau de sus, de la cel mai înalt nivel al naturii. Nu ar trebui să te oprești prea mult asupra acestui lucru.

Oricum nu o vei înțelege acum, nici nu o voi explica. Trebuie să trăiești conform legii, adică să încerci să rămâi în bine în ciuda a tot ceea ce natura trezește în tine.

Comentariu: Ce zici de faptul că omul trăiește cu această amintire despre cât de bine a fost și nu-i mai este frică să moară? Acest om nu se mai teme.

Răspunsul meu: Și aceasta i se dă acum. Destinul său este de a trece prin astfel de stări.

Întrebare: Ei bine, știi, există o mulțime de programe TV și cărți incredibile pe care oamenii nu le pot lăsă din mână, ele devin bestseller-uri. Acestea descriu modul în care omul se întoarce din lumea cealaltă și cât de bine a fost acolo: un tunel de lumină, dragoste și continuitate. Asta este totul pentru a ne calma?

Răspuns: Nu are nimic de-a face cu adevărul. Nici o legătură.

Comentariu: Acum frângi inimile oamenilor. Ei se țin de această noțiune.

Răspunsul meu: Principalul lucru este să îndulcești această viață a ta. Ei spun că viața de aici nu este atât de importantă, atâta timp cât ne așteaptă ceva mai târziu.

Nu vor exista piramide egiptene, concubine dansatoare sau altceva – nimic nu ne așteaptă acolo.

Întrebare: Dar ne spui în mod constant că, dacă ajungem în lumea spirituală, aceasta este o stare de iubire, o stare de dăruire, o stare de pace. Când spui asta, ce vrei să spui?

Răspuns: Lumea superioară este o stare de autoevaluare corectă. Adică, este mai mult ca o încercare, o evaluare psihologică foarte profundă a sentimentelor, gândurilor și acțiunilor tale din punctul de vedere al adevărului, care devine revelată atunci când te desparți de corp.

La urma urmei, ce înseamnă să trăiești sau să mori? Este vorba despre renunțarea la ego-ul tău. Abia atunci omul poate vedea nu prin ego-ul său, ci adevărata imagine a ceea ce se întâmplă în univers. Atunci poate vedea ceea ce se numește lumea viitoare, lumea superioară. Nu prin ego. Prin ego se vede doar această lume.

Întrebare: Deci, tu spui că de fapt că, treptat, dacă omul se desprinde de egoism, de acest corp, chiar puțin, poate experimenta deja stările care îi dau o astfel de impresie?

Răspuns: Da, poți spune asta.

Întrebare: Și adevărul, este de un miliard, de mai mult miliarde de ori mai mare decât toate acestea de aici?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și spui că omul poate ajunge la adevăr în această viață, în acest corp, în această lume? Chiar și într-o stare mult mai mare decât a simțit și visat?

Răspuns: Desigur! De un miliard de ori mai mare.

Acest lucru necesită o stare interioară specială a omului, a dorințelor, intențiilor, puterii sale. În caz contrar, îl va zdrobi. Prin urmare, omului nu i se permite să o experimenteze până nu dobândește în această lume ecranul – forța rezistenței la egoism – pentru a nu schimba aceste stări speciale cu ceva dulce. Apoi i se dă.

Comentariu: Spui că există pentru noi iubire, o fericire atât de mare, incredibilă, încât trebuie să …

Răspunsul meu: … fii pregătit pentru asta. Și omkul se pregătește pentru asta în lumea asta, dacă vrea.

Din emisiunea de pe KabTV„Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.02.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Cum putem opri abuzul de substanţe”

În urmă cu aproape cincizeci de ani, în 18 iunie 1971, președintele Richard Nixon a declarat că abuzul de droguri este „inamicul public numărul unu”. Dar o jumătate de secol mai târziu, putem declara că războiul împotriva drogurilor este o cauză pierdută. Drogurile sunt legale aproape peste tot și, în unele locuri sunt permise chiar și drogurile dure, prin lege. Ceea ce a fost cândva de neconceput este acum un dat.

Cu toate acestea, dacă la un moment dat, cineva ar dori să reducă dependența oamenilor de droguri, există o modalitate ușoară de a face acest lucru: învățarea scopului vieții. Intuiția oamenilor este corectă, frustrarea lor justificată. Viața este mai mult decât anii pe care îi petrecem ca formă de viață proteică. Viața este eternă, completă și fiecare element din ea este conectat la orice alt element, iar omul a fost destinat să descopere totul și să experimenteze această eternitate.

Nu ar trebui să ne mirăm că este așa. Legalizarea drogurilor, inclusiv a drogurilor dure, a fost un proces continuu de câteva decenii. A fost singura soluție la care s-au putut gândi autoritățile pentru problema tot mai mare a frustrării oamenilor privind lipsa de sens din viața lor. Deci în loc de țigări, care nu amorțesc mintea oamenilor, ci mai degrabă îi ajută să gândească, autoritățile au decis să ne amorțească prin delegitimarea țigărilor și legalizarea drogurilor.

Și, în timp ce se ocupă de asta, autoritățile și-au dat seama că ar putea face o avere din asta, folosind dependenții ca un fel de „public captiv” dacă vreți, pentru a le oferi un venit sigur, și sute de milioane de utilizatori recreativi de la care să facă profituri enorme. Ca formă de autoîndreptăţire, autoritățile ne reamintesc că este alegerea noastră voluntară consumul de droguri.

Dar nu este chiar alegerea noastră. Omenirea folosește droguri din timpuri imemoriale. Viața a fost întotdeauna grea, iar drogurile au fost întotdeauna un mod de a face lucrurile să pară mai ușoare și să ne scape de greutățile zilnice.

Problema este că dificultățile de astăzi sunt mai puțin existențiale și mai mult emoționale. Majoritatea oamenilor, cel puțin în lumea dezvoltată, se pot susține pe plan fizic. Cu toate acestea, ei nu înțeleg de ce anume au nevoie, care este scopul vieții? Majoritatea oamenilor nu își raționalizează și nu își verbalizează frustrarea, dar întrebarea de bază pe care o pun milioane de oameni este ceva de genul: „Deci OK, pot să trec peste asta; am destul de mâncare, un acoperiș deasupra capului, haine de purtat și chiar niște bani de cheltuit pentru divertisment. Dar pentru ce este totul? La sfârșitul zilei mă întreb de ce am trăit de la o zi la alta? Care va fi rezultatul final al vieții mele? Timpul pe care l-am petrecut pe social media? Nenumăratele ore pe care le-am petrecut jucând jocuri online? Care este adevăratul sens al vieții mele? ” Incapabili să răspundă la această întrebare, mulți oameni apelează la diferite forme de evadare, cum ar fi sporturile extreme, călătoriile frenetice, muncă în exces, violența și agresivitatea față de ei înșiși sau față de ceilalți, și foarte adesea, de asemenea, la abuzul de substanțe, legal sau ilegal.

Nici o interdicție nu va funcționa în ceea ce privește abuzul de substanțe, fără sancțiuni și fără război împotriva drogurilor. La urma urmei, nu poți aresta pe toată lumea, pur și simplu este prea scump. Mai rău încă, autoritățile obțin profituri uriașe din dependența oamenilor, așa că nu au niciun interes în limitarea abuzului de droguri, deoarece acest lucru le-ar paraliza afacerea..

Cu toate acestea, dacă la un moment dat, cineva ar dori să reducă dependența oamenilor de droguri, există o modalitate ușoară de a face acest lucru: învățarea scopului vieții. Intuiția oamenilor este corectă, frustrarea lor justificată. Viața este mai mult decât anii pe care îi petrecem ca formă de viață proteică. Viața este eternă, completă și fiecare element din ea este conectat la orice alt element, iar omul a fost destinat să descopere totul și să experimenteze această eternitate.

Celulele din corpul nostru nu funcționează ca ființe independente, ci ca elemente ale unui sistem mai mare, care este corpul nostru. Fiecare celulă funcționează oricât are nevoie și atât timp cât are nevoie, dar conștiința întregului corp este cea care determină modul în care funcționează celulele și cât trăiesc. Și noi suntem elemente din sistemul mai larg al naturii sau al realității și, de asemenea, avem un anumit rol de jucat și un anumit interval de timp pentru a-l juca. Dacă suntem conștienți de corpul general, din care suntem părți, nu vom simți propria noastră existență finită, ci existența nesfârșită a întregului corp. Scopul nostru în această viață este de a ne schimba conștiința de la conștientizarea autolimitată a existenței noastre fizice la conștientizarea extinsă a întregii realități.

Dacă vom realiza acest lucru, nu vom avea probleme precum frustrarea față de viață, depresia pentru că nu-i putem găsi sensul și orice altă problemă legată de depresie va dispărea de la sine. De fapt, dacă începem să gândim mai degrabă ca un corp complet decât ca celule separate, toate problemele noastre vor dispărea, nu doar abuzul de substanțe, deoarece ne vom simți ca o singură entitate și vom coopera pentru a crea cele mai bune condiții posibile pentru noi toţi. Când vom realiza acest lucru, vom înceta să ne luptăm unii cu alții, să nu ne mai îmbolnăvim reciproc, să nu mai abuzăm unul de celălalt și de toată natura și vom înceta să mai abuzăm de droguri

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ipocrizia scandalurilor sexuale”

Din când în când, și astăzi mai des decât înainte, un scandal sexual explodează în mass-media și toată lumea este șocată să audă că această celebritate, care obișnuia să fie un model cu care am crescut și pe care l-am admirat cu toții, este cu adevărat un monstru deghizat. Când se întâmplă acest lucru, moraliștii se întrec în dezaprobare și se îndreaptă rapid către rețelele sociale pentru a-și exprima indignarea și neîncrederea că această persoană, idolul tinereții noastre, era de fapt un prădător sexual, un ticălos de tipul cel mai rău.

Când vorbim despre schimbări climatice, pandemii, întreruperi de curent sau chiar un blocaj de trafic, nu ne dăm seama că acestea sunt manifestări ale conexiunii noastre. Singurul motivul pentru care apar aici este că nu suntem conștienți de faptul că atitudinea noastră nepăsătoare și neglijentă unul față de celălalt le provoacă.

Cred că sunt ipocriți. În primul rând, atunci când se lansează un astfel de scandal, veți găsi întotdeauna oameni care știau despre asta dar au tăcut sau ar fi știut despre asta dacă nu ar fi încercat atât de mult să nu vadă ceea ce era evident. În al doilea rând, nu este nimic nou în legătură cu acest fenomen; perversiunile sexuale au fost o parte inseparabilă a perversiunilor umane de-a lungul veacurilor. În culturile antice, cum ar fi Egiptul, Grecia sau Roma, unele perversiuni erau permise și acceptabile, iar altele erau considerate o monstruozitate. În vremurile mai puritane, cum ar fi Evul Mediu, cineva se putea trezi pus la zid pentru că a făcut același lucru pe care alții îl făceau în antichitate, fără ca cineva să facă zarva despre asta. Nu că puritanii care condamnau nu au comis aceleași „infracțiuni” pe care le condamnau la alții; doar că le-au ascuns mai bine și au fost în primul rând mai bine “conectați” cu autoritățile însărcinate cu dezvăluirea unor astfel de comportamente „imorale”.

Adevărul despre aceste scandaluri nu este că astfel de infracțiuni sunt în plină dezvoltare, ci că sunt folosite mai des decât înainte împotriva autorilor lor. Cu alte cuvinte, astăzi acuzațiile de abateri sexuale sunt o armă pe care politicienii o folosesc pentru a-și distruge rivalii. Expunerea infracțiunilor sexuale nu va preveni următoarea infracțiune și nu va face potențialele victime mai sigure. Cu toate acestea va afecta acuzatul, chiar dacă acuzația se dovedește a fi falsă. Prin urmare, data viitoare când va izbucni un scandal sexual verificați cine beneficiază din expunerea sa.

Dacă vrem să prevenim infracțiunile sexuale, nu trebuie să ne concentrăm pe pedepse, ci pe educarea publicului. Nu spun că nu ar trebui să pedepsim infractorii sexuali; doar subliniez că, dacă vrem să prevenim astfel de infracțiuni, modalitatea de a face acest lucru nu este prin intimidare, ci prin educație în considerarea celorlalţi.

Suntem crescuți într-un mediu social care nu ne învață decât să ne concentrăm asupra propriilor dorințe și nevoi și să le ignorăm pe cele ale altora. Cu o astfel de educație narcisistă, oamenii sunt nevoiți să fie nesocotiți și apatici la suferința altor oameni; nu se vor restricţiona la gândul de a răni alți oameni.

Dar adevărul este că astfel de comportamente îl rănesc și pe infractor, nu numai pe victimă. În realitate, suntem conectați și dependenți unul de celălalt, chiar dacă nu suntem conștienți de asta. Am putea deveni conștienți de asta, am putea ști cum să ne comportăm într-un mod care ne satisface pe noi și pe toți cei din jurul nostru, dar trebuie mai întâi să învățăm să ne vedem în imaginea mai largă a umanității.

Când vorbim despre schimbări climatice, pandemii, întreruperi de curent sau chiar un blocaj de trafic, nu ne dăm seama că acestea sunt manifestări ale conexiunii noastre. Singurul motivul pentru care apar aici este că nu suntem conștienți de faptul că atitudinea noastră nepăsătoare și neglijentă unul față de celălalt le provoacă.

Dacă am fi educați despre interconectările noastre, am ști cum să ne comportăm pentru a nu provoca pandemii. Mai mult decât atât, ar exista nenumărate beneficii pentru o astfel de conștientizare: nu ne-am răni unii pe alții, deoarece ne-am simți nu doar din punct de vedere intelectual, ci am simți cu adevărat în inimile noastre că suntem cu toții conectați. Și așa cum nu mi-aș face mie rău, nu aș răni pe nimeni altcineva.

Vă puteți imagina cum s-ar simți traiul într-o astfel de societate? Nu ar trebui să ne facem griji cu privire la infracțiunile sexuale sau la orice infracțiune de altfel, deoarece oamenii nu ar visa să facă rău altor persoane; s-ar simți conectați!

Rezultă că adevărata cunoaștere de care avem nevoie cu toții nu este următorul dispozitiv tehnologic, ci conștientizarea faptului că suntem cu toții conectați și ne afectăm reciproc în nenumărate feluri. Dacă am ști acest lucru și am trăi după această conștientizare, ne-am trata unul pe celălalt uman, în modul în care ființele umane ar trebui să trateze alte ființe umane și nu ar exista scandaluri de niciun fel.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→