Michael Laitman, pe The Times of Israel: “ O carte nouă explică un vechi adevăr”

Recent, cea mai recentă publicație a lui Daniel Gordis, Suntem divizați: ruptura dintre evreii americani și Israel, a fost tradusă în ebraică și publicată în Israel. S-au întâmplat multe de când a fost publicată, acum doi ani și jumătate, dar problema, așa cum se referă Gordis la ruptura dintre evreii americani și Israel, abia s-a adâncit de atunci. Cred că, dacă vrem să fim sinceri cu noi înșine, trebuie să recunoaștem că în afară de organizațiile a căror finanțare se bazează pe susținerea legăturilor dintre Israel și evreimea americană, ambele comunități nu sunt interesate una de cealaltă. De fapt, cele mai răspândite sentimente între cele două comunități sunt resentimentele, condescendența și antipatia.

Într-un interviu pentru ziarul israelian Makor Rishon, Gordis și-a amintit de o scrisoare pe care aproximativ 100 de studenți rabinici reformați au semnat-o în timpul campaniei militare „Gardianul Zidurilor” (10-21 mai 2021). Scrisoarea acuza Israelul că a implementat apartheid împotriva palestinienilor și a cerut comunităților evreiești americane să tragă Israelul la răspundere pentru „suprimarea violentă a drepturilor omului”, dar nu a spus nimic despre cele peste 4.000 de rachete trase asupra orașelor civile israeliene sau despre faptul că Hamas Carta solicită în mod explicit anihilarea Statului Israel. În concluzie spune Gordis, „În războiul din Mai, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Egipt au sprijinit Israelul mai mult decât studenții rabinici care au semnat scrisoarea”.

Într-adevăr, nu văd nicio legătură între cele două comunități. Înțeleg că pentru respectarea evreilor, sărbătorile evreiești și Israelul au o semnificație. De asemenea, dacă evreii dintr-o țară au familie în cealaltă țară se vor simți conectați, mai ales dacă se vizitează des unul pe celălalt. Există, de asemenea, evrei în America care cred că Israelul poate fi un refugiu sigur în cazul în care trebuie să fugă, așa cum au făcut evreii întotdeauna de-a lungul istoriei când au fost persecutați. Dar, ca şi comunități nu văd nicio legătură între cele două.

Dacă evreii americani caută adăposturi sigure împotriva antisemitismului, ar fi mai bine să cumpere un teren în America Centrală, Mexic sau Canada și să-și ducă viața acolo. Există deja astfel de așezări, cum ar fi orașul evreiesc ortodox Kiryas Tosh din Quebec, Canada, și mai sunt și altele.

Majoritatea evreilor americani nu au fost niciodată în Israel. Ei nu vor să vină aici și nu simt nicio legătură cu statul evreu. Ei nu au ales să fie evrei, s-au născut aşa, dar nu au niciun interes în Israel. Dacă este ceva, este faptul că există organizații care încearcă să strângă legăturile dintre cele două comunități iar asta doar îi enervează. Acesta este motivul pentru care mulți evrei americani spun despre Israel: „Este păcat că existați. Dacă nu aţi exista, oamenii ar uita de noi. Acum ei știu că acolo este poporul lui Israel și ne urăsc”.

Pentru că nu există nicio legătură între cele două comunități, niciun efort al vreunei organizații nu va reuși. Dacă ar exista o conexiune, nu am avea nevoie de nimic altceva. Dacă am putea trezi iubirea printre noi evreii, toți evreii din întreaga lume ar dori să vină aici. Dar pentru că suntem dezbinați, nimeni nu vrea să vină aici și nimeni nu vrea nicio conexiune cu noi sau cu evreii.

Din perspectiva israelienilor, cred că ceea ce trebuie să facem este să ne îngrijorăm cu privire la propria noastră unitate și să uităm să încercăm să ne conectăm cu cei care nu doresc conexiunea. Oamenii care locuiesc aici, în Israel, ar trebui să se conecteze între ei și să formeze o legătură atât de strânsă încât întreaga lume să se uite la noi și să se străduiască să ne urmeze exemplul.

Legătura dintre noi nu are nevoie de organizații, care vin cu propriile interese. De asemenea, nu are nevoie de birouri guvernamentale, care își impun propriile agende. Tot ceea ce avem nevoie sunt oameni care doresc să se conecteze mai presus de toate diferențele lor. În cele din urmă, motto-ul străvechi pe care nu l-am implementat niciodată, dar l-am propovăduit mereu: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, este singura noastră salvare. De asta avem nevoie și cel mai bun serviciu pe care îl putem face lumii este să îl implementăm și să dăm un exemplu bun lumii.

Pentru a încheia, aș dori să amintesc cuvintele lui Nathan Sternhartz, principalul discipol și scrib al rabinului Nachman din Breslov, care a îmbrăcat în mod concis întreaga idee: „„Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este marea regulă a Torei, la incluşi în unitate și pace, care sunt inima vitalității, persistenței și corectării întregii creații, atunci când oamenii cu opinii diferite sunt incluși împreună în iubire, unitate și pace”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce nu sunt lăsați copiii ȋn afara războaielor și conflictelor?“

Shahid, o copilă de 10 ani care trăiește într-o tabără de refugiați din Siria, a fost intervievată și întrebată ce își dorește în anul viitor, la care a răspuns: „Un cort, să aibă un cort”. Această transmisie pe rețelele sociale arabe i-a șocat profund pe mulți dintre cei care urmăreau, că visele unui copil pot ajunge la un nivel atât de scăzut.

Transmisiunea a scos la iveală întrebări precum „Cum am ajuns într-o astfel de lume?” și „De ce nu putem lăsa copiii în afara războaielor și conflictelor noastre?”

Răspunsul la această din urmă întrebare este pur și simplu că niciun jucător important nu dorește să scoată copiii din astfel de situații, nici ONU, UNESCO, nici alte organizații internaționale și țări. Fondurile sunt date armatelor și organizațiilor teroriste, care obligă oamenii să continue să trăiască în astfel de tabere de refugiați din întreaga lume. În timp ce organizații precum ONU și UNRRA există aparent pentru a proteja copiii, totul este o minciună. Ele sunt doar jucării în mâinile politicienilor.

Siria se confruntă de câțiva ani cu tulburări civile între susținătorii și opozanții lui Assad. Adulții sunt angajați în luptă, ucidere și tortura reciprocă, iar copiii nu câștigă nimic din această situație. De asemenea, copiii nu au nicio influență asupra adulților care își continuă conflictul ȋn indiferenţă. Când astfel de copii vor crește, atunci probabil că și ei se vor alătura activ conflictului.

Dacă aş fi întrebat ce mi-aș dori pentru Shahid, aș explica că ea și toți ceilalți pot avea nu doar un cort, ci o casă și că lumea este plină de abundență, dar ego-ul uman ne pune față în față unul împotriva celuilalt, fără să ne lase să ne bucurăm de abundența care este chiar în fața noastră.

Natura noastră egoistă, care ne face pe fiecare să ne dorim să ne bucurăm în detrimentul celorlalți și al naturii, ne duce la conflicte și nu ne dă pace.

Dacă vrem să avem un viitor bun, fără conflicte și să ne bucurăm de abundența care există în lume, atunci trebuie să ne ajustăm atitudinile unul față de celălalt: în loc să lăsăm ego-urile să ne conducă în conflict, trebuie să începem să ne apropiem unul de altul. Conexiunea noastră pozitivă, deasupra impulsurilor egoiste și dezbinătoare deține cheia ca noi toți să ne bucurăm de o viață perfectă și abundentă.

Bazat pe videoclipul „De ce nu sunt copiii lăsați ȋn afara războaielor și conflictelor?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→