Noul meu articol pe Linkedin “Douăzeci și două de miliarde de dolari inutili fără iubire ”

Una dintre cele mai curioase persoane din industria financiară a criptomonedei este Sam Bankman-Fried. În doar câțiva ani, s-a transformat dintr-un fiu anonim a doi profesori de facultate în cel mai bogat om sub treizeci de ani (are douăzeci și nouă de ani), cu o avere netă de 22,5 miliarde de dolari. Conform listei Forbes 400, el se află pe locul 32 pe lista celor mai bogați oameni din lume ȋn 2021. Dar ceea ce este și mai extraordinar este că Bankman-Fried plănuiește să-i dea. El crede în utilitarism și plănuiește să doneze marea majoritate a averii sale către organizații de caritate.

Din păcate, oricât de nobile ar fi obiectivele lui, mai mulți bani nu vor rezolva și nici măcar nu vor îmbunătăți nimic. Lumea are mai mult decât suficient din toate, cu excepția singurului lucru care ar permite tuturor să beneficieze de abundență: iubirea. Din aceasta, nu există deloc.

Douăzeci și două de miliarde de dolari ar putea ajuta la stimularea iubirii în rândul oamenilor, dar pentru a face asta trebuie mai întâi să știm ce este iubirea. Înțelegerea noastră actuală este că iubim ceea ce ne face să ne simțim bine. Dacă o altă persoană mă face să mă simt bine, o voi iubi. Dacă a oferi mă face să mă simt bine, îmi va plăcea să dau. Dar acestea nu mă fac o persoană iubitoare.

Când fiica mea mai mică era copil, ne-am așezat la cină într-o seară și am mâncat pește. Am început să vorbim despre iubire și am încercat să-i explic ce înseamnă iubirea. Am arătat spre peștele din farfuria ei și am întrebat: „Îți place peștele?” Ea a răspuns cu entuziasm: „Îmi place peștele!” Am spus: „Atunci sărută peștele”. Grimasa de pe chipul ei spunea totul. Și-a dat seama că nu iubea peștele, ci gustul cărnii lui în gură.

A iubi înseamnă a dori să oferi altuia ceea ce dorește cealaltă persoană, să gândești, să visezi și să-ți planifici mișcările astfel încât să-i placă persoanei dragi. Iubirea înseamnă să te ascunzi în perspectiva celeilalte persoane și să folosești această înțelegere pentru a vedea cum poți mulțumi acea altăpersoană.

Banii nu ne pot învăța asta. Doar oamenii care știu cum este să fii așa te pot ajuta să obții asta. Așa cum nu ai lua drept ghid pe o potecă dificilă o persoană care nu a parcurs-o niciodată, dacă dorim să obținem iubire adevărată, dezinteresată, ar trebui să-i urmăm pe cei care au reușit să o trăiască.

Desigur, oricine poate pretinde că a reușit acest lucru și nu există nicio modalitate de a ști cine este sincer și cine nu. Prin urmare, singurul sfat pe care îl pot oferi este să-ți urmezi inima și să verifici în mod constant dacă profesorul tău te învață să iubești dezinteresat sau să-l iubești pe profesor sau alte tipuri de iubire necurată.

Dacă reușim să cultivăm iubirea altruistă printre noi, nu vom avea nevoie de miliarde de dolari, nici chiar de milioane. Tot ce vom avea nevoie este de noi înșine și din aceasta există abundență.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Normalizarea cu statele din Golf nu va aduce normalizare cu lumea ”

Recent, Ahmed Al-Jarallah, redactor-șef al Arab Times a scris un articol de opinie care a îndemnat statele din Golf să normalizeze relațiile cu Israelul și i-a criticat pe palestinieni. Al-Jarallah a declarat că statele din Golf nu ar trebui să-i sprijine financiar pe palestinieni sau să medieze între ei și Israel „ori de câte ori unul dintre ei aruncă o rachetă în Israel”. Dacă atacă Israelul, a sugerat el, „să reconstruiască ceea ce distrug prin propriile lor fapte”. În concluzie, Al-Jarallah a declarat: „Toate statele din Golf ar trebui să normalizeze relațiile cu Israelul pentru că pacea cu această țară, cea mai avansată, este ceea ce trebuie făcut”. Cât despre palestinieni, el a spus: „Lăsați-i pe cei proști să se descurce singuri”.

Desigur mass-media israeliană a citat pe larg editorialul. În cele din urmă, cineva din lumea arabă a ascultat rațiunea, s-a uitat la fapte și a realizat că palestinienii sunt agresorii și Israelul acționează doar în autoapărare. Și eu m-am bucurat să aud cuvintele lui Al-Jarallah, dar cred că dacă Israelul ar face ceea ce ar trebui să facă, nu ar avea deloc dușmani, nici măcar pe palestinieni. La urma urmei, noi suntem cei care au conceput motto-ul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” și suntem cei de la care se așteaptă să-l realizeze.

O alianță cu Israelul poate fi grozavă pentru statele din Golf și cu siguranță, sunt fericit când orice țară arabă vrea să facă pace cu noi, mai degrabă decât să lupte împotriva noastră. Cu toate acestea, pentru Israel acest lucru este departe de a fi suficient. Nicio pace pe care o vom face nu se va menține până când nu vom face pace unii cu alții. Priviţi de exemplu, la pacea pe care o avem cu Egiptul și cu Iordanul. Poate că nu există lupte active între noi, dar există multă ostilitate față de Israel, în special în rândul cetățenilor celor două națiuni. Prin urmare, în cazul unui război Israelul nu poate avea încredere în aceste țări că nu se alătură dușmanilor săi.

Poate că nu ne dăm seama, dar Israelul, națiunea startup, a fost inițial o societate startup. „Experimentul” nostru a fost fără precedent și nu a mai fost încercat de atunci. Ideea a fost că oamenii care veneau din națiuni străine, adesea ostile ar putea forma o națiune lăudând ideea de unitate în sine. Dacă are succes, „formula” ar fi un model de urmat pentru umanitate.

Timp de secole, ne-am clătinat între succes și eșec, dar în cele din urmă, am dezamăgit lumea: am căzut într-o ură atât de diabolică unii față de alții, încât lumea nu a încercat de atunci să întemeieze o națiune bazată pe responsabilitatea reciprocă și să-i iubească pe alții ca pe sine.

Cu toate acestea, lumea nu a uitat obligația noastră. Nu numai propriile noastre scripturi ne amintesc de misiunea noastră, dar și antisemiții și istoricii o recunosc.

Printre acești antisemiți se numără cel mai notoriu duşman al evreilor din istoria SUA – Henry Ford, fondatorul companiei de automobile. În opera sa antisemită Evreul internațional – cea mai importantă problemă a lumii, Ford detaliază nemulțumirile sale împotriva evreilor. Totuși, ici și colo, el aruncă câteva afirmații foarte provocatoare: „Se poate ca atunci când Israelul va fi adus să vadă că misiunea lui în lume nu trebuie îndeplinită prin intermediul Vițelului de Aur” scrie el, „ cosmopolitismul Israelului cu privire la lume și integritatea lui naționalistă inevitabilă față de ea însăși, se vor dovedi împreună un factor mare și util în realizarea unității umane”. Ford s-a plâns, de asemenea că „în prezent, tendința totală evreiască face mult pentru a preveni” unitatea evreiască.

În ceea ce privește a fi o societate startup, Ford îi sfătuiește pe sociologii contemporani să studieze societatea israeliană antică, prin cuvintele sale, „Reformatorii moderni, care construiesc sisteme sociale model pe hârtie, ar face bine să se uite la sistemul social în care au fost organizați primii evrei”.

Similar cu Ford, apreciatul istoric Paul Johnson a scris în compoziția sa cuprinzătoare O istorie a evreilor: „Într-un stadiu foarte timpuriu al existenței lor colective [evreii] credeau că au detectat o schemă divină pentru rasa umană, ȋn care propria lor societate era de a fi pilot”.

Până în ziua de astăzi, lumea ne consideră datori. Ea nu poate crea genul de unitate de care are nevoie astăzi – între națiuni și credințe – și nu vede exemplul pe care trebuie să-l primească de la noi. Acesta este motivul pentru care palestinienii se pot simți încrezători că lumea va fi de partea lor. Ne acuză pentru fiecare conflict de pe planetă, nu numai cu palestinienii, ci și dintre ei. Și până când nu vom face pace unii cu alții și nu vom deveni societatea-pilot, modelul social pe care lumea se așteaptă să-l vadă, vom rămâne paria lumii.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: S-a estimat că recenta întrerupere a internetului a costat economia Kazahstanului 189 de milioane de dolari. Pierderea conexiunii are un impact masiv asupra umanității și aceasta este doar o singură țară.

Ce ar fi dacă s-ar întâmpla la scară globală, o pierdere bruscă a internetului? Putem cuantifica suma care ar reflecta costul conexiunilor întrerupte între noi, între țări, între oameni?

Răspuns: Cred că ar fi un câștig net de câteva miliarde de dolari, nu o pierdere.

Cred că umanitatea nu a avut de pierdut din asta, ci doar a avansat. Și-au dat seama ce înseamnă să piardă legătura dintre ei. Și-au dat seama ce înseamnă atunci când nu există nicio conexiune între oameni, când sistemele de susținere a vieții nu funcționează și așa mai departe. Acest lucru este de neprețuit.

Întrebare: Vrei să spui că realizarea faptului că nu putem supraviețui fără conexiune compensează toate pierderile monetare? Asta este?

Răspuns: Bineînțeles.

Întrebare: Așadar, ne vom da seama că legătura dintre noi este pur și simplu indispensabilă, că este vitală și că nu vom putea supraviețui fără ea doar dacă vom continua să fim supuși unor astfel de întreruperi ale rețelei?

Răspuns: Doar dacă nu învățăm. Este foarte posibil să ne vină mintea la cap și să nu mai fim nevoiți să trecem prin astfel de întreruperi.

Întrebare: Deci crezi că a venit de sus, că acest tip de experiență vine de la Creator?

Răspuns: Totul vine de sus.

Întrebare: A fost această experiență dată umanității pentru ca noi să simțim că nu există nicio conexiune între noi?

Răspuns: Da, bineînțeles.

Întrebare: Ce se va întâmpla după ce o vom simți?

Răspuns: Vom începe să ne raportăm la asta într-un mod complet diferit. Vom începe să înțelegem importanța conexiunii dintre noi, importanța de a asigura tuturor necesitățile, modul în care ar trebui să ne construim societatea și așa mai departe.

Practic, o societate trebuie să fie creată în așa fel încât, orice s-ar întâmpla, fiecare individ sau familie să primească propriul pachet de lucruri esențiale.

O conexiune bună și reciprocă între noi va rezolva toate problemele.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 1/10/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Îți poți pierde instinctul matern?“

Cercetări recente arată că atenţia mamelor asupra smartphone-urilor și revistelor sunt dăunătoare pentru comunicarea mamă-copil, care la rândul său, dăunează dezvoltării copilului. În cadrul cercetării, mamele și-au folosit telefoanele pentru a interacționa cu rețelele sociale și de asemenea, mamele citind reviste, au petrecut de până la patru ori mai puțin timp vorbind cu copiii lor mici (cu vârste între doi și trei ani) decât atunci când nu erau pe telefoane sau reviste. În plus, mamele cu telefoane și reviste au răspuns mai puțin la apelurile copiilor lor, au avut un răspuns de calitate mai scăzută decât atunci când nu erau în media lor și uneori chiar și-au ignorat cu totul copiii.

Ce înseamnă atunci când vedem mame – simboluri ale devotamentului, iubirii și grijii – acordând o atenție din ce în ce mai mare telefoanelor și revistelor lor decât copiilor lor mici?

Este un exemplu actual al modului în care instinctul matern se diminuează, iar legătura naturală dintre mamă și copil slăbește cu cât egoul uman crește. Telefoanele și revistele se adaugă situației, dar ies și la iveală odată cu dezvoltarea noastră naturală, care este o creștere continuă a ego-ului uman, care ne detașează din ce în ce mai mult unul de celălalt, până la desprinderea mamelor de copiii lor.

Ca rezultat al dezvoltării noastre egoiste, din ce în ce mai puțini oameni din ziua de azi doresc să aibă copii sau nepoți și tot mai mulți oameni devin preocupați exclusiv de viața lor individuală. O astfel de dezvoltare trebuie să se desfășoare până când ajungem într-o stare de neputință și disperare, în care nu vom simți niciun mijloc de existență sau împlinire într-o viață de detașare crescândă unii față de alții.

Cu toate acestea, odată cu creșterea neputinței, vine și oportunitatea de a diagnostica corect cauza principală a detașării noastre crescânde unul față de celălalt – egoul uman exagerat care rezidă în fiecare dintre noi – și de a înceta să identificăm pulsiunile noastre egoiste ca fiind „sinele nostru” sau „Eul” nostru. Cu alte cuvinte, realizând ego-ul din spatele detașării noastre crescânde unul faţă de celălalt, până la un punct în care mamele își pierd instinctele materne, ar trebui  în consecință, să încetăm să-i ascultăm cerințele și să încetăm să ne raportăm la el ca fiind o parte din noi. Atunci am putea începe să ȋl corectăm.

În fiecare moment, ego-ul acordă prioritate împlinirii propriilor noastre dorințe față de ale celorlalţi. Cu cât ego-ul crește mai mult, cu atât mai mult ne face să ne gândim din ce în ce mai mult la noi înșine chiar și la propriile noastre familii. Cu alte cuvinte, ego-ul este iubire de sine și ne îndrumă să ne iubim doar pe noi înșine mai mult decât ne iubim propriii copii, soți și părinți, până la un punct în care nu simțim deloc iubire pentru oricine altcineva.

După ce diagnosticăm că ego-ul în creștere este cauza principală a detașării tot mai mari, care provoacă o serie de probleme în viața noastră, ar trebui să ne organizăm relațiile astfel încât să relaționăm cu toată lumea cu atitudini iubitoare și atente. Cu alte cuvinte, prin creșterea conștientizării necesității de a ne îmbogăți conexiunile cu mai multă iubire, considerație, sprijin și încurajare, atunci rețeaua mai largă de conexiuni pozitive pe care o punem asupra societății va servi pentru a ne influența pozitiv să reaprindem  iubirea la nivel de familie. Mamele ar experimenta apoi o renaștere a instinctelor materne, deși la un nivel cu totul nou: nu vor fi simple „instincte”, ci noul impuls al mamelor de a se apropia de copiii, familiile și rudele lor ar rezulta din dobândirea unui nivel mai înalt de conștiință, adică legătura cu forța pozitivă a iubirii și dăruirii care există în natură.

Bazat pe videoclipul „Cum au devenit mamele detașate de bebelușii lor” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Când sunt gata să lucrez pentru Creator și să mă bucur să lucrez pentru El, nu este egoism?

Răspuns: Dacă munca pentru Creator înseamnă a iubi pe toată lumea, a dori tuturor numai bine, a răspândi această dorință în lume și a încerca să-i facem pe toți să înțeleagă cine este Creatorul și ce vrea El de la creațiile Sale, atunci nu putem spune că această muncă este egoistă. Vrei să atragi mai mulți oameni ȋn această muncă și să le arăți exemplul tău.

Desigur, pot exista diverse răsturnări egoiste, dar în principiu, lucrând pentru a-i atrage pe alții, acționezi conform conceptului nostru – altruism. Nu ți se va permite de sus să rămâi un egoist, ci vei înainta constant spre calitatea dăruirii.

Din  Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostrus” 1/8/22, “Dobȃndirea măreției scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai spus că mă includ în prieteni și la un moment dat voi primi forța dăruirii. Ce înseamnă că obțin forța dăruirii prin includerea în prieteni?

Răspuns: Deodată ai o dorință, o intenție și o direcție de a le dărui. Începi să simți că se trezește în tine un impuls de a-i  împlini. De unde apare? Este exact la fel cum vezi la un copil: ieri nu a știut să facă ceva, dar azi o face. Te uiți la el: Da, ieri nu a fost așa ceva, dar astăzi există. De unde a venit? Aceasta se numește dezvoltare. Forța interioară a naturii lucrează asupra tuturor și ne dezvoltă.

Pentru asta, totuși noi, din partea noastră, trebuie să ne conformăm. Când facem asta într-un grup, îi dăm Creatorului posibilitatea de a acționa în noi și de a ne dezvolta într-o anumită direcție. Și așa ne dezvoltăm.

Creatorul ni se dezvăluie ca o forță care ne corectează, unește și ne ridică către El prin mai multe niveluri. El ne ia „pe aripile Sale”, adică ne ridică spre o restricţie și deasupra ei.

Din  Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostrus” 1/6/22, “Abordarea Creatorului prin intermediul rețelei de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, On The Times of Israel: “Antisemitismul – În serviciul mass-mediei ”

Frecvența tot mai mare a incidentelor antisemite în întreaga lume se datorează în principal accentului deliberat al mass-mediei pe astfel de incidente, care îi incită pe antisemiți să acționeze. Dacă mass-media nu coboară flăcările, totul se va termina cu o catastrofă. Singura modalitate de a limita rapoartele insidioase este ca evreii să stea umăr la umăr și să arate un front unit.

În urmă cu câteva zile, la ordinul organizației antisemite The Rights Forum, administratorii a peste o duzină de universități olandeze și-au instruit personalul să enumere interacțiunile lor cu organizațiile israeliene și evreiești, relatează Agenția Telegrafică Evreiască (JTA).

Solicitarea cerea „să primească toate informațiile despre perioada de la 1 ianuarie 2012 până la 24 ianuarie 2022, mai mult de zece ani. Și toate acestea trebuie depuse, dacă este posibil pe hârtie, în termen de 28 de zile”. Un angajat al universității a glumit: „Care este următorul pas? Că evreii din universități ar trebui să poarte cu toții o stea galbenă?” Rabinul-șef al Olandei nu s-a amuzat deloc. „Ceea ce mă preocupă cu adevărat” a spus el, „este numărul de universități care au fost atât de conforme cu o cerere atât de evident antisemită. Ne amintește că majoritatea primarilor au cooperat în timpul ocupației pentru a transmite numele cetățenilor lor evrei germanilor”.

Rapoartele despre incidente antisemite inundă mass-media și toate poartă același mesaj: antisemitismul este în creștere. Este adevărat că incidentele antisemite au crescut, dar nu cred că ura față de evrei crește sau scade. Ura pentru evrei există întotdeauna în inima fiecărui non-evreu; este o constantă. Ceea ce se schimbă însă, este măsura în care oamenii își permit să-l exprime, iar asta depinde de mass-media. Cu cât mass-media relatează mai mult astfel de incidente, și mai ales cu cât le raportează mai mult cu un ton „sumbru” care implică escaladarea antisemitismului, cu atât mai mult îi încurajează și îi incită pe antisemiți.

Prin mass-media, mă refer la toate formele de media: social media, canale TV și radio, ziare, cărți, reviste și tot ce iese în aer și ajunge cumva la public. Dacă mass-media ar înceta să mai raporteze incidente antisemite, frecvența incidentelor antisemite ar scădea instantaneu. Nu ar diminua ura față de evrei, dar și-ar diminua expresia deschisă și în principal violenţa.

Din păcate, acest lucru nu se va întâmpla. „Antisemitismul este flagelul pe care ni l-a trimis Dumnezeu pentru a ne aduce împreună și a ne uni” a spus dr. Kurt Fleischer, liderul liberalilor în Adunarea Comunității Evreiești de la Berlin, în 1929. Ura ascunsă continuă să caute modalități de a se manifesta, iar cel mai bun loc pentru a exprima ura este mass-media.

Singura modalitate de a reduce expresiile de ură este de a o dizolva, iar singura modalitate de a dizolva ura față de evrei este de a dizolva ura dintre evrei.

Cu bună știință sau nu, poporul Israel este întotdeauna în centrul atenției. De la bun început, când am făcut o națiune din descendenții proscrișilor din fiecare națiune din Semiluna Fertilă, am fost desemnați să fim eroii sau paria lumii. Isprava incredibilă pe care primii evrei o făcuseră în stabilirea națiunii lor împotriva oricăror nenorociri și mai presus de toate ura pe care o simțiseră unul față de celălalt a fost un precedent pe care nimeni nu a reușit să-l reproducă de atunci. Chiar și evreii s-au învrăjbit unii cu alții până s-au dizolvat în cele din urmă într-un război civil sângeros, care a dizolvat națiunea lor și a adus asupra lor pe Titus, care a cucerit Ierusalimul, a distrus ceea ce a mai rămas din Templu și a exilat masele înfometate la Roma. .

De atunci, evreii au fost persona non grata oriunde au mers. Dacă au fost tolerați, a fost doar pentru că domnitorul i-a exploatat pentru câștiguri politice sau monetare, de obicei cele din urmă, dar nu a durat niciodată.

Evreii vor fi bineveniți oriunde vor merge, doar dacă mai întâi se unesc între ei. Unitatea nu este scutul lor împotriva adversarilor; este exemplul pe care trebuie să-l dea lumii. Când se unesc, lumea îi întâmpină și spune: „Devine bine să te agăți doar de această națiune”, așa cum scrie cartea Sifrey Devarim. Când sunt divizați, ce se întâmplă este ceea ce are loc astăzi, ceea ce s-a întâmplat în 1492 și ceea ce s-a întâmplat în anii 1940.

Trebuie să înțelegem că mass-media deschide și închide supapa în cazul expresiilor de antisemitism, dar acțiunile noastre unul pentru sau împotriva celuilalt determină dacă media deschide sau închide supapa.

Mai multe despre acest subiect în cartea mea Alegerea evreiască: unitate sau antisemitism, fapte istorice despre antisemitism ca o reflectare a discordiei sociale evreiești. .

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→