Întrebare: Ați spus în repetate rânduri că ne aflăm într-un stadiu de tranziție față de ultima generație de dezvoltare egoistă și că astfel este construit întreg sistemul educațional. Cum vedeți sistemul cabalist de educație?

Răspuns: Ar trebui să se desfășoare prin Internet, atunci când din centre serioase ale lumii în care se află educatori cabalişti oamenii învață tot ceea ce face Cabala: metodologia schimbării unei persoane, percepția realității, libertatea voinței, sistemul universului , interacțiunea și conexiunea oamenilor între ei, sistemul intern de comunicare și așa mai departe. Cabala se ocupă de mecanica structurală a întregului univers.

În plus, specialiștii ar trebui să învețe corect copiii tot ceea ce ține de științele naturii, care sunt predate pe baza revelării sistemului global al universului.

Omul are în mod constant o viziune generală asupra întregii imagini a lumilor ca o singură lume: unde este locul său, care este scopul lui. Iar atunci când acest lucru i se dezvăluie copilului, începe să o simtă și să lucreze cu forțele naturii și cu societatea.

Un omuleț (sufletul nu are vârstă) începe să vadă ce element important este el în sistemul global, că are pe cineva de la care să ia exemplu și vede realizarea de sine.

La o vârstă fragedă, cinci, șase sau zece ani, când i se explică totul, asta îl fascinează cu adevărat. Nu există un sistem de pedepse sau recompense. Însăși revelarea lumii adevărate în care ne aflăm captivează pe toată lumea. Așa suntem construiți. Și prin urmare, sistemul devine general, global și binevoitor.

Sper că în curând vom ajunge la o asemenea nevoie și o vom face.

Din KabTV “Prim-plan. Generaţia Lady Gaga” 3/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaș, Articolul 6 (1984), „Iubirea pentru prieteni – 2”: Prin adeziunea fiecăruia la societate și anulându-se în fața acesteia, devin un singur corp.

De exemplu, dacă există zece persoane în acel corp, acesta are de zece ori mai multă putere (când este unită) decât are o singură persoană. Totuși, există o condiție: atunci când se adună, fiecare dintre ei ar trebui să creadă că acum a venit cu scopul de a-și anula iubirea de sine. Înseamnă că nu se va gândi cum să-și satisfacă acum dorința de a primi, ci se va gândi pe cât posibil doar la iubirea celorlalți (despre unirea și împlinirea prietenului). Acesta este singurul mod de a dobândi o dorința și  nevoia de a obține o nouă calitate, numită „dorința de a dărui”.

Iar de la iubirea de prieteni se poate ajunge la iubirea de Creator, adică de a aduce mulțumire Creatorului.

Uite câte culori sunt în acest pasaj.

Anulându-se în fața grupului, fiecare formează un grup, un singur întreg.

În acest întreg unificat, fiecare are de zece ori mai multă putere decât are singur.

Imaginați-vă că dacă ați avea de zece ori mai multe puteri spirituale, calități de dăruire, decât ați avea acum, ați sări deja în lumea superioară.

Imaginați-vă, dacă mă încorporez în alții și iau de la fiecare dintre ei literalmente un sâmbure din ceea ce este în ei, din dorința de spiritualitate pe care Creatorul a sădit-o în ei și mă anulez în fața lor, am deja zece astfel de părți și imediat mă regăsesc în lumea spirituală, mă ridic deasupra mea, deasupra egoismului. Am puterea să fac asta, am primit-o de la prietenii mei.

Prin urmare, dacă acest întreg (grup) este format din zece persoane, atunci fiecare dintre noi are de zece ori mai multă putere decât fiecare în parte.

Cu toate acestea, există o condiție: când se adună, fiecare dintre ei ar trebui să creadă că acum a venit cu scopul de a-și anula iubirea de sine. Înseamnă că nu se va gândi cum să-și satisfacă acum dorința de a primi, ci se va gândi pe cât posibil doar la iubirea celorlalți. Acesta este singurul mod de a dobândi dorința și nevoia de a obține o nouă calitate, numită „dorința de a dărui.”

Cu toate acestea, există o condiție: atunci când se adună, fiecare dintre ei ar trebui să creadă că acum a venit cu scopul de a-și anula iubirea de sine. (abolirea egoismului). Înseamnă că nu va lua în considerare (nu se va gândi) cum să-și satisfacă dorința de a primi acum (propriile dorințe egoiste), ci se va gândi pe cât posibil numai la iubirea pentru ceilalalţi (numai despre posibilitatea de a dărui aproapelui).

Aceasta este practic realizarea iubirii – a dărui altuia. Acesta este singurul mod de a dobândi dorința și nevoia de a obține o nouă calitate, numită „dorința de a dărui.”

Incluzându-mă în ceilalți și încercând să mă conectez cumva cu ei, suficient de mult încât să doresc să le dăruiesc, dobândesc o nouă calitate, dorința de a dărui. Deci de la iubirea de prieteni ajungem la iubirea Creatorului.

Creatorul este scopul comun final, suma tuturor relațiilor dintre noi. Și dacă vreau să dărui întregului grup, atunci încep să simt că atitudinea mea față de ei este iubirea pentru Creator..

Din Convenția internațională „Ridicarea deasupra noastra” 1/6/22, “Apropierea de Creator prin intermediul rețelei de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Antisemitism: Latura nepoliticoasa a Marii Britanii ”

„Întoarceți-vă în camerele de gazare” și „evrei murdari” sunt doar câteva dintre atacurile antisemite din ce în ce mai frecvente asupra tinerilor și copiilor evrei din Marea Britanie, care se confruntă și cu saluturi naziste, insulte și scuipături asupra lor. Între timp, evreii ortodocși adulți au fost bătuți cu brutalitate în plină zi în atacuri neprovocate. De ce este ura față de evrei atât de virulentă și fără ruşine în Regatul Unit atȃt de formal și adecvat?

Un total uluitor de 2.255 de incidente antisemite au fost înregistrate în 2021, cel mai mare total înregistrat vreodată în Marea Britanie și un număr record în ultimii ani de oriunde în Europa. Studiul realizat de Community Security Trust, un grup britanic de monitorizare a antisemitismului, a constatat o creștere cu 34% a incidentelor antisemite, față de 1.684 de cazuri înregistrate în 2020 de ură față de evrei.

În ultimele săptămâni, camerele de securitate au documentat cazuri deosebit de grave, cum ar fi bătăile neprovocate ale evreilor Hasidici. O mamă ultra-ortodoxă care mergea pe o stradă din Londra cu cei doi copii ai săi, unul într-un cărucior, a fost agresată verbal de un bărbat care a strigat: „Nu vrem evrei aici”. Într-un alt caz, copiii din afara unei școli evreiești au fost victimele insultelor antisemite ale unui bărbat care i-a amenințat: „Voi evreii, sunteți atât de răi, aș vrea să am o armă să vă împușc”. În decembrie anul trecut, în timpul sărbătorilor Hanukkah, în Londra, adolescenți evrei care călătoreau cu autobuzul au fost atacați de un grup de bărbați care i-au insultat și chiar i-au scuipat.

Generația mai tânără de evrei britanici este noua țintă a celor care urăsc evreii, nu pentru că ar fi o țintă ușoară, ci mai ales pentru că antisemiții nu își pot imagina o nouă generație de evrei care să crească în Marea Britanie.

Un astfel de comportament, desigur nu este așteptat în Marea Britanie aparent politicoasă, calmă și echilibrată. Am călătorit prin Marea Britanie de mai multe ori și pot depune mărturie că bunele maniere nu fac decât să ne înșele și să mascheze antisemitismul adânc înrădăcinat, care fierbe de generații.

De ce este așa? Motivul este că, cu cât o societate este mai avansată și mai cultă, cu atât devine mai antisemită, și nu invers așa cum s-ar putea crede. De fapt, pe lângă faptul că sunt foarte dezvoltați, britanicii au și o latură foarte neplăcută, simplă și încăpățânată. Pe lângă calomniile medievale de sânge care sunt încă prezente și folosind conflictul israelo-palestinian drept pretext, au toate elementele pentru a fi cu adevărat antisemiţi.

Tocmai din dezvoltarea lor au înțeles clar că evreii au un rol special, pe care nu îl îndeplinesc. Acest rol este de a se conecta pozitiv „ca un popor cu o singură inimă”, de a dezvolta relații armonioase, unificate între ei, pentru a deveni un exemplu pentru restul lumii, pentru a deveni o lumină pentru națiuni.

Întreaga umanitate simte că totul depinde de ego sau de interesul propriu și că noi, evreii, am ridicat ștacheta egoismului la cel mai înalt nivel. Ei așteaptă ca noi să echilibrăm acest ego depăşindu-ne diferențele și unindu-ne în beneficiul tuturor. Dacă nu atingem acest scop, împiedicăm calea bunătății și liniștii pentru toți și apare antisemitismul.

Ura virulentă care se ridică în Marea Britanie și în întreaga lume ar trebui să servească drept o trezire pentru a ne uni și a dezlănțui forța pozitivă a naturii care va fi activată atunci când vom deveni unul. Acum depinde de noi să fim o lumină pentru națiuni, să aducem unitate, pace și liniște lumii, deschizând calea şi pentru alţii. Atunci vom garanta un viitor bun pentru această generație și pentru generațiile viitoare.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Convoiul Libertăţii este o luptă de putere”

Convoiul Libertăţii a fost creat inițial pentru a protesta împotriva obligativităţii de vaccinare pentru trecerea graniței Statelor Unite, dar mai târziu s-a transformat într-un protest față de restricțiile Covid-19 în general. În timp ce mulți dintre șoferii și activiștii care participă la convoi o fac cu bună-credință, forțele din spatele lor nu au nimic de-a face cu libertatea sau sănătatea, ci au totul de-a face cu puterea și bogăția.

Este foarte trist că o problemă atât de importantă precum sănătatea noastră a fost deturnată atât de la public, cât și de la profesioniștii din domeniul sănătății, care sunt cei pe care ar trebui să-i ascultăm. În schimb fiecare parte, pro și împotriva mandatelor obligatorii de vaccinare și a purtării de mască, își atribuie drumul, nu din cauza problemelor de sănătate de cele mai multe ori, ci pentru că entitățile politice și industriale plătesc un dolar pentru ca oamenii să promoveze agenda care îi aduce beneficii financiare sau din punct de vedere politic. În ceea ce privește sănătatea oamenilor, aceasta este lipsită de importanță. Întrucât nu există niciun profit în grija pentru public, nu există niciun motiv pentru a o promova.

După cum văd eu, singurul beneficiu din luptele izbucnite în privința obligativităţii vaccinării și purtării de măști este că ne vom da seama de adevărata noastră natură. În cele din urmă, fiecare parte este atât de concentrată pe câștig, încât este imposibil să știi cine are dreptate, cine greșește sau chiar dacă există bine și rău în această ciocnire.

Soluția la întrebările cine are dreptate și ce trebuie făcut, va veni doar atunci când vom schimba societatea umană de la bază. Virusul dizolvă structura societății tocmai pentru a ne forța să o reconstruim și să o reconstruim corect.

Reconstrucția societății trebuie să înceapă acolo unde societatea este cea mai slabă – în atitudinea noastră față de ceilalți. Abia atunci când începem să-i tratăm pe ceilalți mai întâi cu considerație și, în cele din urmă cu grijă, și alte aspecte ale societății vor începe să se îmbunătățească. Până când nu vom iniția această transformare, lucrurile vor continua să se deterioreze. Dacă nu inversăm cursul în timp, societatea se va prăbuși.

Războiul, orice război, nu duce niciodată la pace. Un război se încheie atunci când una sau mai multe părți pierd sau când părțile rămân fără putere, fonduri, soldați sau orice combinație a celor de mai sus. Nu se termină pentru că părțile vor pace.

Singura modalitate de a transforma dușmanii în prieteni este prin explicații. Odată ce oamenii sunt prea epuizați pentru a lupta, nu vor mai avea de ales decât să asculte. Atunci va fi posibil să vorbim cu ei despre dependența reciprocă, beneficiile cooperării, avantajele relațiilor pașnice și alte idei pe care mândria și vanitatea le evită cȃt timp suntem puternici.

Interesant este că cuvântul ebraic pentru pace este shalom, care provine de la cuvântul shlemut (întregime/completare). Înseamnă că suntem în pace doar atunci când ne completăm unul pe altul și împreună alcătuim un întreg. Pentru a face asta, trebuie să privim fiecare problemă din orice unghi și să îmbrățișăm toate perspectivele.

Înțelepții noștri au exprimat această noțiune în diverse moduri, dintre care unele sunt destul de poetice. Cartea Likutey Halachot (Reguli alese) de exemplu, scrie: „Vitalitatea este în principal prin unitate, prin faptul că toate diferențele sunt incluse în sursa unității. Din acest motiv, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este marea regulă… pe care să o includeți în unitate și pace. Vitalitatea, susținerea și corectarea întregii creații sunt în principal construite de către oameni cu opinii diferite, care devin incluși împreună în iubire, unitate și pace”.

În mod similar, Raaiah Kook a scris: „Orice diviziune între… un colectiv și altul… construiește lumi. Întrucât totul este îmbunătățire și construcție, nu există niciun motiv să vorbim cu amărăciune, ci să anunțăm măreția pe care ambele părți o fac și că împreună desăvârșesc structura veșnică și corectează lumea. Apoi, … iubirea va crește în funcție de intensitatea urii, iar legătura va crește în funcție de dimensiunea separării”.

Doar dacă abordăm disputa noastră cu această atitudine pozitivă și proactivă, avem șansa de a transforma diviziunile tot mai adânci din societate într-o unitate mai mare. Dacă insistăm să luptăm până la capăt, societatea noastră se va sfârși înainte ca bătălia să se încheie.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum pot să nu mai fiu superstițios?“

Nu suntem familiarizați cu natura în ansamblu. Există mai multe forțe de acțiune care ne apar brusc și nu știm ce să facem cu ele. Apoi credem în tot felul de lucruri care completează puterea noastră de credință, care servesc pentru a ne familiariza cu astfel de forțe și a prelua controlul asupra acestora. Acestea sunt ceea ce numim „superstiții”.

Apoi, întrebarea devine, cum ar trebui să ne raportăm la necunoscut? În primul rând, avem nevoie ca credința noastră să fie în forța iubirii și a conexiunii, că există o singură forță care susține totul și pe toți într-un singur sistem. Dacă ne dorim ca totul și toți să fie la fel, atunci suntem pe drumul cel bun.

Putem astfel înceta să mai fim superstițioși, atunci când ne raportăm logic la realitate: că există o forță superioară a iubirii, a dăruirii și a conexiunii în natură și putem face anumite acțiuni în lumea noastră pentru a dezvălui acea forță și a ne adapta ei.

Prin urmare, conform înțelepciunii Cabalei, dacă dorim să primim protecție în viața noastră, ar trebui să ne îndreptăm către forța iubirii, a dăruirii și a conexiunii – forța naturii – și făcând aceasta, vom atrage această forță în viețile noastre. Acesta este sensul a ceea ce este scris în textele cabaliste: „Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea”.

Bazat pe videoclipul „Cum se raportează un cabalist la superstiții”, cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cum definiți progresul uman?“

Progresul uman are loc în atitudinea noastră unul față de celălalt și față de natură. Cu cât înțelegem mai mult natura ca un mecanism perfect și cu cât ne adaptăm mai mult la ea, cu atât putem considera că progresăm. Făcând astfel de progrese, intrăm în cele din urmă în echilibru cu natura și, făcând acest lucru, obținem armonie și perfecțiune.

Progresul în atitudinile noastre unul față de celălalt și față de natură ne conduce la echilibrul între forțele pozitive și negative și capacitatea de a naviga cu succes printre aceste forțe.

Ne naștem și existăm în forța negativă, egoul uman. Această forță ne face să acordăm prioritate beneficiului propriu față de beneficiul celorlalți și al naturii. Progresăm să ne echilibrăm cu ei și cu natura, urmărind o stare în care fiecare, dorim să beneficiem de ceilalți și de natură mai mult decât de noi înșine și lucrăm împotriva ego-urilor noastre pentru a obține un astfel de echilibru.

Un astfel de progres în atitudinile noastre unul față de celălalt și față de natură necesită investiții în programe educaționale care să le facă să se întâmple. Aceste programe ar trebui să se concentreze pe îndrumarea oamenilor pentru a ajunge la o stare de conexiune pozitivă unul cu celălalt, mai presus de impulsurile noastre egoiste și dezbinătoare. Dacă progresăm în alte direcții, de exemplu, știință și tehnologie, fără a progresa în atitudinile noastre unul față de celălalt și față de natură, atunci ne vom afla din ce în ce mai mult în încurcătură, folosind tot ce facem sau descoperim  în detrimentul nostru, mai degrabă decât în ​​ beneficiul nostru.

Bazat pe videoclipul „De ce noua tehnologie NASA nu impresionează cabaliștii” cu kabbalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care este cel mai important lucru pe care să-l predai elevilor ca profesor?“

Viziunea corectă asupra lumii: o viziune asupra lumii, a vieții, a unei persoane și a unei epoci.

Acest lucru este cel mai important pentru mine – să poziționez o persoană în perspectiva corectă a vieții sale. Pentru a face acest lucru, trebuie să explic mai mult sau mai puțin imaginea lumii în care trăim, încotro se îndreaptă lumea, cum să o schimb în cea mai bună direcție posibilă și să ofer mijloacele pentru a face acest lucru.

Lumea derivă din percepția noastră. Nu trăim de fapt în lume; lumea trăiește în noi. Așadar, trebuie să învăț că noi ne creăm lumea, pictând-o în interiorul nostru. Este destul de greu să ajungi în acel punct. A începe să relaționezi cu lumea în acest fel este o revoluție spirituală foarte serioasă și interioară.

Mai mult, trebuie să ne atragă atenția asupra faptului că lumea nu este ceea ce simțim. Lumea este un derivat al atitudinii noastre față de ea, adică ne putem recrea și readapta la percepția unei alte lumi. Lumea nu are ȋnfăţişare sau formă proprie. Este o imagine pe care o putem programa. Prin urmare, putem crea lumea în care trăim și ea se va schimba în funcție de schimbarea dorințelor, calităților și eforturilor noastre.

Bazat pe „Știri cu Dr. Michael Laitman” din KabTV din 9 decembrie 2021. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii lumii ai secolului XX, lumea trecutului, au trăit pe baza ideii că fiecare persoană își poate găsi o ocupație rațională și că fiecare țară trebuie să fie dezvoltată și să producă ceva util.

Apoi, în diferite țări — în Siria, Libia, Irak și Venezuela — au ajuns la putere tineri maiori și colonei, președinți și părinți ai națiunii. Au construit fabrici și drumuri, au pregătit oameni pentru a deveni ingineri și medici, au creat brigăzi de tancuri și au încercat să atingă standardul american și german și chiar standardul sovietic.

Ce s-a întâmplat? Cum dintr-o s-a dovedit că distracția este mai profitabilă decât a produce ceva, că specularea în cifre este mai profitabilă decât tranzacționarea cu bunuri și că gestionarea haosului este mai profitabilă decât gestionarea echipelor? Lumea veche a intrat într-un declin, iar liderii au încetat să mai fie tați.

Cum de ni s-a întâmplat asta?

Răspuns: Oamenii au descoperit că nu au nevoie de toate, nici de progres sau de orice altceva. Tot ce au nevoie oamenii sunt pâine și circ.

Întrebare: Suntem atât de primitivi?

Răspuns: Aceasta este natura noastră! Acesta nu este ceea ce se numește primitivism. Primitivismul este o artă înaltă.

Cometariu: Dar noi suntem creația supremă a naturii, așa cum spuneau ei în tinerețea noastră.

Răspunsul meu: În tinerețe ai fost învățat că ești creația supremă a naturii. Dar, de fapt, pur și simplu nu au vrut să-ți spună. Dacă tu, ca persoană prudentă și înțeleaptă, vrei să-ți trăiești viața rațional, atunci alege un loc de muncă liniștit, un mediu liniștit și un hobby preferat..

Cometariu: Așa deci, la început omenirea a vrut ceva și liderii au vrut să fie părinții națiunii, să fie părinții poporului lor.

Răspunsul meu: Au vrut doar să fie la conducere. Nu era nimic altceva în ei. Ei nu au fost mânați de nimic altceva decât de dorința de a se arăta egoist, în bine sau în rău, de a se vorbi despre el, de a avea putere și faimă.

Întrebare: De ce a dispărut asta?

Răspuns: În primul rând, egoismul nostru se schimbă. Și în al doilea rând, au aflat că nimic bun nu vine din asta și că întreaga umanitate este ingrată. Indiferent cât de mult ai încerca să-l faci să facă ceva, nu vrea nimic!

Întrebare: Unde se îndreaptă totul acum?

Răspuns: Astăzi, niciunuia dintre lideri nu-i pasă că țara lui, poporul lui, ar fi mai înalt, mai bun, mai curat sau special.

Cometariu: Că ar trăi bine, ar trăi mai bine.

Răspunsul meu: Copiii lui, da. Dar doar copiii lui.

Întrebare: Am devenit meschini, mai mici?

Răspunsul meu: Egoismul a devenit mai mare. Prin urmare, cere mai mult de la noi și noi, desigur, nu putem obiecta în niciun fel.

Întrebare: Vrei să spui că nu va veni niciodată un moment când va exista grija față de oameni? Chiar și o îngrijorare ostentativă, indiferent de ce, chiar despre care se vorbește?

Răspuns: Nu, nu mai poți cumpăra oameni cu asta. Poți să te urci pe orice podium și să țipi. Vor trece pe lângă tine și vor merge mai departe. Asta este; lumea a trecut deja prin toate acestea.

Întrebare: Atunci întrebarea principală este: unde mergem? La ce lideri? Poate un înțelept să devină un lider astăzi?

Răspuns: Nu, nimeni. Care înțelept? Cine l-ar asculta? Un înțelept este făcut de public, care arată spre el și spune: „Acesta este un înțelept! Uite!”

Întrebare: Crezi că oamenii sunt cei care aleg liderul?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Pot să aleagă un lider astăzi ca în trecut?

Răspuns: Nu. Totul a dispărut.

Întrebare: Nici nu vrem să alegem un lider care să aibă grijă de noi, corect?

Răspuns: Nu. În primul rând, nu cred în nimeni, nu am încredere în nimeni. Dacă aleg pe cineva astăzi, atunci mâine îl voi respinge. Se dovedește că nu există lideri și nu există înțelepți; am rămas pierduți, confuzi, mici și egoiști. Și nu avem nevoie de nimic din toate acestea.

Dar nici nu știm de ce avem nevoie.

Întrebare: Ce se va întâmpla?

Răspuns: Cred că, ca de obicei, un război va alege oameni grozavi. Nu-mi pot imagina cum este posibil să influențezi oamenii. La urma urmei, nimeni nu ascultă. Nimeni nu aude.

Întrebare: Care este scopul naturii? Care este scopul Creatorului care ne-a pus în această poziție?

Răspuns: Pentru a dezvolta egoismul corect în noi, care ar înțelege că este de fapt fără scop. Este foarte necesar, dar nu este directionat spre scopul corect. Și pentru a-l face să se întrebe cum să se redirecționeze.

Întrebare: Are nevoie egoismul nostru să simtă asta? Trebuie să simțim asta??

Răspuns: Da, dar nu avem suficientă acuitate interioară de percepție pentru asta. Prin urmare, nu știm. Mergem acolo, mergem aici… „Uite, Black Friday! Să alergăm la magazin!”

Întrebare: Vrei să spui că ar trebui să existe un fel de durere?

Răspuns: Da. O furtuna! O furtună foarte serioasă.

Întrebare: Deci, te aștepți la o furtună și nu poate exista altă cale?

Răspuns: Nu. Această furtună nu trebuie să fie fizică. Poate fi intern, în interiorul oamenilor, dar ar trebui să se întâmple. Trebuie să pătrundă chiar așa. Ar trebui să ne ia prin surprindere.

Întrebare: Ar putea fi un gol total sau altceva?

Răspuns: O persoană cade sub această influență și începe să se schimbe.

El își va dori în sfârșit un scop – cel adevărat. Nici la cumpărături, nici la recreere, nici la nimic. Își va dori un scop pentru că va înțelege că acesta este ceea ce îl poate umple, îl poate opri, îl poate îndruma și îi poate da sens.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 12/20/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce există prieteni în grupul de zece care nu participă la viața lui?

Răspuns: Trebuie să acceptăm și să realizăm că există un loc și pentru asta. La urma urmei, noi înșine avem astfel de calități încât putem lucra puțin spre dăruire cu unii dintre ei și cu alții absolute deloc. Același lucru îl vedem la prieteni. Încercați totuși să-i apropiați. Toate acestea vor fi corectate.

Întrebare: Este posibil să folosim invidia pentru un mare prieten care nu este în grupul de zece sau în munca colectivă de diseminare?

Răspuns: Da. Dacă el este cu adevărat angajat în muncă spirituală și tu ești în contact cu el, atunci îl poți invidia. Dar aceasta nu-ţi va înlocui relația cu grupul de zece, de care trebuie să te agăți cu toate „ghearele”.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui  nostru” 1/8/22, “Dobȃndirea măreției scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabash scrie că o persoană ar trebui să spună: „Vreau să fiu un lucrător al Creatorului chiar dacă nu am idee despre această lucrare”. Când începe această perioadă, cine mă aduce în această stare: Creatorul, sau este pregătirea mea?

Răspuns: Nu contează dacă Creatorul vă aduce într-o anumită stare sau dacă vă pregătiți pentru aceasta. Cum poți fi gata dacă asta nu vine de la Creator? Tot ceea ce este în noi vine de la El și nimic mai mult. Dar depinde de noi cum vom trece prin următoarele stări, cât de mult vom trece prin ele împreună.

Întrebare: Pe de o parte, vreau să dezvălui Creatorul. Pe de altă parte, cer ca El să nu fie descoperit pentru că vreau să cred prin credință mai presus de rațiune. Deci voi fi mereu într-o stare de ascundere și nu-L voi vedea niciodată?

Răspuns: Nu. Îl vei vedea pe Creator, dar Îl vei vedea tocmai în credință mai presus de rațiune, în calitatea dăruirii. În măsura în care ÎL tratezi pe Creator așa cum te tratează El pe tine, în aceeași măsură El Se va manifesta în tine.

Nu ar trebui să-L ȋndepărtezi, ci doar să te aduci pe tine în echivalență cu calitățile Lui. Și atunci ÎL poți simți pe El.

Din  Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui  nostru” 1/8/22, “Mergând cu credință mai presus de rațiune” Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→