Noul meu articol pe Linkedin “Dieta – nu este vorba despre puterea voinţei ”

Încă din primul moment al existenței noastre, viața ne înfăţişează dificultăți și obstacole. De fapt, întreaga noastră viață este o serie de eforturi pentru a depăși obstacolele. Când puterea noastră de a le depăși scade, murim.

Fiind egocentrişti din natură, suntem atrași să facem doar ceea ce ne dorim. Atât timp cât ne dorim ceva, vom avea puterea să depășim obstacolele pentru a-l realiza. Dar când trebuie să mergem împotriva voinței noastre, atunci încep problemele.

De exemplu, nimeni nu vrea să se trezească dimineața și să meargă la muncă, chiar dacă lucrăm de acasă. Trebuie să ne reamintim că avem o familie de îngrijit, o ipotecă sau o chirie de plătit și alte astfel de stimulente care în cele din urmă ne trag afară din pat.

Același lucru este valabil și cu mâncarea. Nimeni nu vrea să țină dietă; vrem să mâncăm ce vrem, când vrem și cât vrem. De asemenea, s-ar putea să dorim să ne simțim bine și să arătăm bine, dar dacă dorința pentru cele două nu este la fel de puternică precum pofta de dulciuri și carbohidrați, nu vom putea să le rezistăm și să persistăm cu dieta. Cu alte cuvinte, întrerupem o dietă nu din lipsă de voință, ci din nehotărâre cu privire la ce scop este mai important.

Pentru a reuși cu o dietă, ca și cu orice altceva în viață, trebuie mai întâi să stabilim de ce avem nevoie de ea. Dacă nu înțelegem beneficiile de a fi slab, ușor și sănătos, nu vom aduna niciodată determinarea de a mânca alimente sănătoase și de a rămâne în consumul de cantități sănătoase.

Este o luptă constantă de a direcționa poftele, de a pune la îndoială ceea ce ne dorim, de a ne ajusta intențiile și scopurile și de a le consolida acolo unde devenim slabi. Nu ne concentrăm pe dorința în sine, ci creștem importanța scopului: să fim sănătoși și prezentabili.

Cel mai bun mod de a crește dorința pentru orice este să ne înconjurăm de oameni al căror scop este același cu al nostru. Împreună, ne putem întări și încuraja reciproc atunci când unul dintre noi devine mai slab. Mai mult, dacă ne concentrăm pe a-i încuraja pe ceilalți să-și atingă obiectivul comun, nu ne vom concentra pe propriile noastre slăbiciuni, iar încurajarea pe care le-o oferim ne va reveni ca forță suplimentară. În acest fel, nu ne va fi greu să reușim să ținem dietă sau în orice alt scop pe care ni l-am putea stabili.

Scopul vieții depășește cu mult menținerea unui fizic bun. Scopul său este de a ne ridica spiritul deasupra existenței materiale și de a ne duce într-un tărâm nou și expansiv al percepției. Suntem meniți să dezvăluim conexiunile dintre noi la niveluri mult mai profunde și mai semnificative decât orice angajament lumesc. Scopul vieții noastre este să experimentăm întreaga umanitate ca pe un singur organism ale cărui celule, care suntem noi, se cunosc și se simt la fel de clar și la fel de viu precum își simt propriile trupuri, dacă nu mai mult.

Dar calea spre atingerea acestei percepții este exact aceeași cu cea pe care o folosim pentru a slăbi. Dacă ne înconjurăm de oameni care caută același scop sublim ca al nostru, ne vom încuraja și ne vom sprijini reciproc pe parcurs, iar atingerea acestui obiectiv va deveni ușoară și rapidă. Dacă încercăm să atingem obiectivul singuri, nu vom avea nicio șansă, la fel ca și adoptarea unei diete.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Covid, acum ce mai e?”

Îl simți în aer, vorbești despre asta cu prietenii tăi, coronavirusul este în scădere. Deși încă există cazuri de infecție în lume, una după alta țările ridică restricțiile, elimină obligativitatea măştilor și permit călătoriile cu avionul.

Ministerele Sănătății au actualizat datele privind morbiditatea și raportează scăderi continue ale tuturor indicilor, inclusiv ratele de morbiditate și capacitatea spitalelor. Într-o oarecare măsură, sarcina actuală a Omicron este sub control. Se pare că al cincilea val se apropie de sfârșit și vom putea literalmente să respirăm în câteva săptămâni.

Indiferent dacă coronavirusul dispare complet sau nu, probabil că nu vom scăpa atât de ușor de loviturile naturii. Pentru că dacă nu este această tulpină, atunci va apărea o altă tulpină sau noi probleme pe care nu le-am anticipat. La urma urmei, cum putem trăi fără ajutorul naturii?

Nu că îmi doresc boală și suferință, dar atât timp cât nu am implementat ceea ce legile naturii cer de la noi ca societate umană, nu vom fi eliberați de probleme, nu vom fi cu adevărat eliberați de diverse limitări.

Pandemia actuală și fiecare criză pe care o cunoaștem sunt reacția naturii la individualism, care rupe legăturile dintre noi și nu ne permite să ne contopim în armonie cu toate părțile naturii: alți oameni, animale, plante și materia neînsuflețită. Prin urmare, natura va continua să ne mai dea lovitură după lovitură, pentru a ne readuce pe calea cea bună.

Nu pot ignora lucrurile bune pe care ni le-a dat Covid. Ne-am obișnuit să trăim mai mult acasă, să petrecem timp cu familia, să facem lucruri împreună și să nu alergăm către diferite atracții din lume, ci să învățăm online și să descoperim frumusețea în lucrurile simple disponibile în jurul nostru.

Coronavirusul a tăiat grăsimea de prisos a societății umane; există mai puține afaceri inutile, mai puțină „cultură” inutilă, mai puține deșeuri absurde și mai puțină poluare. Ne-a învățat să trăim fără să fim sălbatici. Și acum, chiar dacă se diminuează cu o oarecare viteză, trebuie să continuăm linia de schimbare pe care a început-o și să extindem din proprie voință munca spre o viață bună și echilibrată.

În primul rând, trebuie să oferim o educație mai bună copiilor noștri, să creștem conștientizarea naturii noastre umane, a naturii lumii și a conexiunilor dorite dintre ei. În al doilea rând, trebuie să vedem cum putem crea condițiile necesare pentru fiecare persoană și fiecare familie, cum putem asigura nevoile vitale de hrană și cum ne putem pregăti pentru criza climatică ce se profilează și pentru o altă serie de boli.

Am fost atât de ocupați să facem față pandemiei de Covid, încât acum trebuie să punem recuperarea comunității în fruntea priorităților noastre. Trebuie să folosim spațiul de respiro pentru a vindeca adevărata boală descoperită în societate și pentru a repara relațiile dintre noi în toate aspectele vieții.

Adevărul este că este important să ne rezolvăm problemele împreună, înainte de a ne ocupa de tot ce am neglijat de-a lungul anilor. Acesta în sine este jumătate din remediu. Problema este lipsa unei bune conexiuni umane între noi; este deconectarea naturală care ne roade. Dacă ne ocupăm doar de lucrurile de bază și necesare pe care trebuie să le soluționăm acum, probabil că vom constata că cel mai important lucru este legătura amiabilă dintre oameni și sentimentul de fraternitate și solidaritate. Într-o strânsă legătură spirituală între noi, se dezvăluie o nouă viață, iar atunci când ne apropiem unul de celălalt, ne ridicăm cu adevărat la un nivel nou de existență.

Condițiile pentru schimbarea socială fundamentală sunt perfecte acum. În multe cazuri, nu mai trebuie să muncim fizic, să cheltuim bani de parcă nu ar exista un mâine sau chiar să ieşim din casă. Cu pași calmi și prudenţi, cu gândire deliberată și stabilă, ne putem transforma stilul de viață fără a trăi situații tragice. Oboseala, slăbiciunea, sfȃrşeala și epuizarea pe care le trăim în general acum, sunt de asemenea în avantajul nostru. Ele ne invită să mobilizăm mai multe forțe interioare decât conexiunile exterioare dintre noi, forțe spirituale care ne vor ajuta să creăm o viață fericită și satisfăcătoare pentru noi toţi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare: Anul trecut au fost atât de multe tipuri de dezastre naturale. Anul a început cu un val de frig aspru în Spania. Nu se așteptau la așa ceva și nu erau pregătiți pentru asta. Au fost cutremure; au fost inundații în Indonezia. Un ghețar s-a prăbușit în Himalaya indiană și a îngropat 170 de persoane. A fost o furtună de nisip în Beijing și inundații în Australia. În Europa de Vest, ploile torențiale au distrus mașini și au inundat orașe. Incendiile au făcut ravagii în California, Turcia și Grecia. Un cutremur în Haiti a provocat moartea a 2.200 de persoane. Pe insula Palma din Insulele Canare, un vulcan a erupt timp de trei luni. Acest lucru nu s-a mai întâmplat de 500 de ani. Zeci de tornade au măturat Statele Unite. Un taifun a lovit Filipine și a lăsat ravagii în urma sa.

Aceasta este o scurtă listă a ceea ce s-a întâmplat. Ne poți traduce în limbajul uman ceea ce ne spune natura?

Răspuns: Natura ne spune: „Vă servește de minune!” Într-adevăr, modul în care tratați natura—perturbându-i echilibrul în tot ceea ce este posibil, la toate nivelurile, în toate cazurile și posibilitățile—este modul în care reacționează natura.

Imaginați-vă că aveți un corp bolnav, întregul Pământ, întregul glob. Și ce veți face?

Întrebare: Deci, ce facem?

Răspuns: Nu interveniți, nu-i tulburați liniștea relativă. Este în homeostază—foarte bine, lăsați-o să rămână așa, nu o atingeți!

Întrebare: Dar, într-un fel sau altul, nu trebuie să producem ceva, să extragem minerale?

Răspuns: Depinde în ce doze. Este așa cum spune doctorul: „Cu moderație”. E la fel și aici: sapi în pământ, începi să scotocești în el, să scoți chestii, să sapi, să tragi afară lucruri, să-l secătuiești. Trebuie să înțelegeți că totul trebuie să fie reaprovizionat la un moment dat.

Noi îmbătrânim încet-încet și murim. Același lucru se întâmplă probabil și cu Pământul.

Întrebare: Cum intrăm în acest dialog? Cum ne comportăm cu natura astfel încât să avem homeostazie cu aceasta?

Răspuns: Trebuie să înțelegem că acesta este un organism viu, un organism viu real. Și dacă avem un impact asupra lui, trebuie să facem totul cu mare atenție și precauție.

Și este necesar să compensăm și să înțelegem că, dacă este vorba de un singur organism, nu contează unde operezi. Dacă faci ceva undeva în Australia, va avea rezonanță în Canada sau undeva în America de Sud. Suntem cu adevărat responsabili aici pentru tot și pentru toată lumea.

Nu avem decât acest pământ! Nu putem zbura nicăieri și nu putem face nimic. Iar astăzi facem ce vrem noi aici! Și nu există nici o reacție, nici un calcul, nici un gând pentru ziua de mâine!

Comentariu: Gândul nostru actual este să câștigăm din asta—să câștigăm mai mulți și mai mulți bani.

Răspunsul meu: Dar atunci pierdem de 20 de ori mai mult. Trebuie să compensăm pentru toate acestea.

Comentariu: Persoana are un gând: „După mine, potopul.”

Răspunsul meu: Întreaga problemă este în egoismul nostru. Asta e clar.

Întrebare: Dacă este posibil, mai poți oferi o rețetă? Care este munca unei persoane cu acest organism numit Pământ?

Răspuns: Pământul este un organism foarte înțelept. Legile sale, care ne sunt încă necunoscute, ascund straturi uriașe de înțelepciune care reprezintă viitorul nostru. Și de aceea trebuie să-l tratăm cu mare atenție și respect.

Întrebare: Vrei să spui că dacă acest gând intră într-o persoană și trăiește în ea, atunci va avea o atitudine complet diferită și totul în general?

Răspuns: Da, ceea ce înseamnă că, dacă sapi cu o lopată, trebuie să explici de ce, pentru ce și cum vei compensa acest lucru. E ca și cum ai împrumuta de la Pământ materia, energia și puterea sa pe care va trebui să o investească în ceea ce tu, de exemplu, plantezi în acesta.

Întrebare: Deci, chiar și pentru o intervenție atât de mică, trebuie să fac un calcul uriaș înainte de a o face?

Răspuns: Da. Este o atitudine, dar ne va salva. Altfel, Pământul, așa cum se spune,”vă va scuipa afară”.

Comentariu: Da, ne va scuipa afară. Se pare că indiciile au devenit deja foarte clare și ne bat la ușă.

Răspunsul meu: Da. Este un început.

Comentariu: Să sperăm că vom înțelege.

Răspunsul meu: Nu, nu va fi nici o speranță aici. Până când o persoană nu-și va corecta egoismul, va dăuna inevitabil naturii și planetei pe care trăiește. Și va fi rău.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 30.12.21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Greta Thunberg îi mustră pe liderii mondiali pentru anii de discuții goale și inacțiune în domeniul climei. Ea critică Anglia, SUA și China pentru manipularea statisticilor și oferă multe exemple, în special despre Anglia. Anglia se autointitulează lider mondial în domeniul climei și, după cum spune ea, are centrale electrice care sunt una dintre cele mai mari surse de emisii de dioxid de carbon.

Răspunsul meu: Da, ei fac totul pe cărbune. Este o tradiție.

Întrebare: Ea „i-a pus pe toți la colț”. Se simte ca și cum nu mai ascultăm oamenii de știință, nu mai avem încredere în ei, iar această fată este publicată peste tot; este ascultată; ea este pe un piedestal. Așa este timpul nostru?

Răspuns: Timpul nostru este cel mai corupt și cel mai murdar. Au luat-o pe această fată, au făcut din ea pe cine au vrut și i-au dat drumul în lesă scurtă.

Întrebare: Crezi că sunt niște forțe în spatele ei? Presa nu știe ce să facă.

Răspuns: Da, cine ar fi auzit-o altfel? Ei se uită la o persoană cu un singur ochi și înțeleg unde poate fi mai potrivită pentru a câștiga un rating. Chiar credeți că un copil sare pe scenă de unul singur? Cine permite asta? Cine îi dă timp la radio, timp pe ecran, timp la televizor, etc.?

Întrebare: De ce se face acest lucru?

Răspuns: În primul rând, lumea are nevoie de astfel de zgomot. Este o distragere a atenției. În al doilea rând, există forțe mari în spatele acestor lucruri, forțe care beneficiază de pe urma lor.

Întrebare: Ce eroi ai scoate astăzi în evidență? De ce fel de eroi are nevoie timpul de astăzi?

Răspuns: Trebuie să fie o organizație foarte serioasă, o reuniune a oamenilor de știință, politicienilor și economiștilor care să stea împreună și să discute serios despre ce putem face. Dar mai întâi avem nevoie de un raport foarte serios, adică de cercetare.

Întrebare: Trebuie să ajungem la profunzimea problemei a ceea ce se întâmplă?

Răspuns: Noi înțelegem profunzimea problemei.

Întrebare: Este clar pentru tine. Nimeni nu prea vorbește despre asta. Va trebui ca omenirea să ajungă la profunzimea problemei?

Răspuns: Nu vom fi în stare să facem nimic. Fiecare trage în propria direcție spre locul unde poate face mai mulți bani.

Întrebare: Deci, la întrebarea mea: „Pe cine ar trebui să scot în evidență pentru a fi ascultat?” este răspunsul: „Cel care conduce la profunzimea problemei”?

Răspuns: Dacă ar aborda cu seriozitate această problemă, ar ajunge la concluzia că nu se poate face nimic și că nu este nevoie de nimic!

Răspunsul este unul singur. Putem aduce lumea la echilibru doar dacă noi înșine intrăm în echilibru în relațiile noastre. Și atunci ne vom regăsi pur și simplu într-o lume în care totul va fi suficient și bun pentru fiecare.

Aceasta nu este o fantezie sau o utopie; este doar ceva ce se va întâmpla involuntar. Dacă facem echilibrul în lume la nivelul de „om”, atunci toate nivelurile inferioare—animal, vegetal și mineral—vor ajunge și ele la echilibru.

Comentariu: E ca și cum te-ai adresa unei persoane și i-ai spune că trebuie să se schimbe de dragul unor conexiuni bune. Iar o persoană nu poate face asta! Nu vrea să o facă!

Răspunsul meu: El nu poate. Atunci va fi doborât.

Comentariu: Are nevoie de un dușman.

Răspunsul meu: El însuși este dușmanul!

Comentariu: Spui unei persoane: „Tu ești de vină! Din cauza ta se întâmplă aceste probleme ecologice”.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Cum ieșim din această poveste?

Răspuns: Nu există nicio posibilitate. Ori ne sinucidem, ori începem să ne schimbăm. Una sau alta.

Numai corectarea omului poate aduce natura în echilibru. Și este posibil să aducem o persoană în echilibru doar dacă creăm treptat între noi o atmosferă de iubire a aproapelui.

Întrebare: Ar trebui să ne epuizăm cu toții în căutarea unei ieșiri? Trebuie să fim epuizați pentru a ajunge la ceea ce spui?

Răspuns: Atunci am vrea cu adevărat să auzim răspunsul aici. Am fi capabili să-l auzim.

Nu-i nimic! E în regulă. Guvernarea superioară știe totul și poate face orice, și face totul oricum.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 11/1/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă măreția Creatorului depinde de măreția prietenilor în ochii mei, nu este mai bine să vorbesc despre măreția grupului de zece și nu despre măreția Creatorului?

Răspuns: În principiu, este același lucru. Măreția Creatorului nu poate fi mai mult decât măreția grupului de zece.

Prin urmare, dacă vrei să știi exact cât de mare este Creatorul în ochii tăi, o poți măsura prin atitudinea ta față de prieteni, cât de mari sunt ei în ochii tăi. Așa funcționează.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, „Absorbim măreția scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut [Garanția reciprocă]”, punctul 17: Iar în partea negativă, dacă o parte a poporului nu vrea să respecte Arvut, ci alege mai degrabă să se bălăcească în iubire de sine, această parte face ca și restul poporului să rămană cufundat în necurăția și în starea sa umilă, fără să găsească vreodată o cale de ieșire din necurăția lor.

Garanția reciprocă presupune că toți cei din grupul de zece mai mult sau mai puțin înțeleg necesitatea de a respecta această garanție reciprocă și de a se îndrepta spre o conexiune comună. Doar în aceasta vor găsi proprietatea Bina—proprietatea de a dezvălui Creatorul, lumea superioară.

Dacă o parte a poporului nu vrea să respecte Arvut, înseamnă că nu îi înțelege importanța

Sunt oameni care nu realizează că acest lucru este important. Ei au nevoie de timp. Știu personal cât de dificil este. Eu, de asemenea, nu am început imediat să înțeleg nevoia de garanție spirituală, pentru că înainte de asta studiasem tot felul de teorii și tot ceea ce mă respingea de la a studia acest subiect.

În fiecare zi, chiar în fiecare clipă, trebuie să ne ridicăm din nou, prin credință deasupra rațiunii, la proprietatea dăruirii, să ieșim din noi înșine, să ne ridicăm deasupra sinelui nostru (Malchut), și astfel să ne asigurăm această garanție din partea prietenilor noștri.

De aceea, Baal HaSulam scrie că, dacă o parte a poporului nu vrea să păstreze garanția reciprocă, ei forțează restul poporului să se cufunde în egoism și să rămână în el.

Din Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, „Lucrăm în Arvut” Lecția 6

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne spui că atunci când dăruim societății, eforturile se întorc la noi. Cum funcționează asta?

Răspuns: Nu avem alte mijloace de a ne influența dezvoltarea decât participând la dezvoltarea unui grup de zece, Kli-ul nostru comun. O persoană nu se poate scoate singură din mlaștină.

Prin urmare, trebuie să ne dăm seama de starea în care ne aflăm, să o înțelegem și să o simțim în mod clar. Atunci veți vedea legea Arvut (garanția reciprocă) ca pe o condiție vitală pentru trecerea la o stare mai bună.

Întrebare: Când dăruiesc grupului meu de zece fără garanție reciprocă, mi se pare că nimic nu se întoarce la mine. Oare așa stau lucrurile?

Răspuns: Bineînțeles că nu. Dar trebuie să încercăm să asigurăm o garanție reciprocă. Atunci efectul este mult mai mare și mai puternic, iar progresul este mai rapid. Dar chiar dacă dăruiești grupului de zece fără să simți o dăruire reciprocă din partea acestuia, există totuși un progres, atât al tău, cât și al lor.

Din Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, „Lucrăm în Arvut” Lecția 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cea mai importantă este rugăciunea. Adică, cineva trebuie să se roage Creatorului să-l ajute să meargă deasupra rațiunii, ceea ce înseamnă că munca ar trebui să fie făcută cu bucurie, ca și cum ar fi fost deja răsplătit cu raţiunea Kdușa, și ce bucurie ar simți atunci! (Rabash, articolul nr. 12 (1991), „Aceste lumânări sunt sfinte”).

Principalul lucru este apelul către Creator. Faceți tot ce vă stă în putință. Imaginați-vă lumea noastră umplută de Creator. Acționați ca și cum ați fi în interiorul Lui. Așa vă tratați prietenii, dar nu și pe toți ceilalți.

Ridicați-vă la nivelul credinței deasupra rațiunii și dezvoltați-o în cadrul grupului.

Cereți Creatorului să ne ajute să ne ridicăm deasupra stării noastre în calitatea de dăruire, deasupra a ceea ce vedem în lumea noastră și în noi înșine, în limitele rațiunii. Acest lucru se numește credință deasupra rațiunii. Iar această muncă ar trebui să fie în bucurie, ca și cum ar fi fost deja recompensată.

Întrebare: Care este rostul rugăciunii, dacă tu crezi că Creatorul este bun și face binele? Cine sunt eu să nu fiu de acord cu asta și să văd lucrurile altfel?

Răspuns: De ce să nu fii de acord? Tocmai pe baza faptului că tu presupui că El este bun și face bine, poți cere să ți se dea stări în care să fii ca El.

Întrebare: Dacă cer să-mi văd prietenii ca fiind cei mai mari din generație, răspunde Creatorul la o astfel de rugăciune?

Răspuns: Sigur. Să ceri să-ți vezi prietenii ca fiind perfecți este cea mai bună rugăciune.

Întrebare: Ce înseamnă să te rogi toată ziua? Este un gând, o abordare, un sentiment sau o acțiune?

Răspuns: Aceasta este percepția lumii în care domnește Creatorul. Dacă tratez această lume și pe Creator în acest fel, aceasta este rugăciunea. Vreau să fiu în această lume umplută de Creator și conectat în mod constant la grup.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, „Mergem cu credință deasupra rațiunii” Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Suntem foarte apropiați în grupul nostru de zece, dar uneori există dezacorduri și fricțiuni între noi. Ce ar trebui să facem pentru a ne apropia?

Răspuns: Ar trebui să aveți și mai multă fricțiune. Altfel, deasupra a ce vă veți ridica? În ciuda a ce vă veți apropia?

Nu ne putem doar apropia, trebuie să vedem obstacolele și să ne ridicăm în mod specific deasupra lor. Este ca în cazul îndrăgostiților: dacă nu se ceartă, atunci nu au cu ce să-și reînnoiască relația. Așa suntem făcuți.

Prin urmare, viața noastră constă întotdeauna în negru-alb, negru-alb. Și dacă ne construim corect relația pe contrastul acestor două elemente și ne ridicăm deasupra lor de dragul unui al treilea element, un factor mai important, atunci relațiile noastre continuă și înfloresc.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Ne apropiem de Creator prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cer condițiile garanției reciproce (Arvut) să fie îndeplinite doar de mine sau și de prietenii mei?

Răspuns: Și din partea prietenilor. Trebuie să vă puneți de acord între voi pentru că noi vom pune în aplicare condițiile în grup pe care Baal HaSulam și Rabash le explică.

Dar totuși, trebuie să luăm în considerare cât de dificil este, pentru că oamenii care vin la Cabala pot fi foarte diferiți. Știu din propria mea experiență că, în momentul în care am realizat aceste condiții și am simțit necesitatea lor, trecuse mult timp.

Întrebare: Sub ce formă pot cere garanție reciprocă?

Răspuns: Facem un acord între noi prin care suntem obligați să fim în garanție reciprocă. Dacă încercăm să îndeplinim condițiile acestuia, atunci începem să Îl atingem pe Creator.

Semnificația garanției reciproce este de a oferi fiecăruia dintre noi un astfel de Kli spiritual, un astfel de vas în care se poate revela întregul univers, inclusiv Creatorul. Altfel spus, garanția reciprocă înseamnă conectarea tuturor părților sparte ale sufletului lui Adam.

Din Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, „Lucrăm în Arvut” Lecția 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→