Michael Laitman, în Quora: „De ce omenirea merge iar și iar la război, când se știe deja că este exercițiu inutil?”

Omenirea merge la război din nou și din nou pentru că face parte din natura noastră umană egoistă să ne simțim superior celorlalți prin suprimarea lor. Oferă vieții un anumit sens .

Este felul în care am fost creați. Adică am fost făcuți să ne bucurăm în detrimentul celorlalți și al naturii și asta în scopul ca, dacă ne depășim machiajul egoist, atunci ajungem la echilibru cu natura. Mai mult, natura ne conduce treptat la atingerea unui astfel de echilibru.

Oprirea războaielor care au loc fizic necesită purtarea de războaie în interiorul nostru, pentru dorințele noastre egoiste – să ne ridicăm deasupra ego-ului nostru și să modelăm o nouă calitate a iubirii și a dăruirii prin negația și inversarea egoismului nostru. Cu alte cuvinte, putem modela o nouă calitate altruistă, nobilă și strălucitoare, inversând calitatea noastră egoistă coruptă care locuiește în noi.

Pe de o parte, dorința noastră egoistă este natura noastră, pe care nu o putem și nu trebuie să o eliminăm, deoarece este însăși materia noastră. Cu toate acestea, putem dezvolta o intenție de a folosi natura noastră egoistă într-o manieră inversată: în beneficiul celorlalți. Făcând acest lucru, intrăm în adeziune cu legile naturii și ajungem la starea de echilibru absolut cu natura, o stare caracterizată prin cuvintele: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Bazat pe „Știri cu Dr. Michael Laitman” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur pe 28 februarie 2022. Scrisă/editată de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Stijn Swinnen pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce poate face pe cineva să se simtă inferioar celorlalți? Acest lucru este împotriva naturii noastre.

Răspuns: Este autoeducație, atunci când studiază știința Cabalei și vede cât de neînsemnat este prin realizarea acesteia asupra lui însuși.

Comentariu: Pot să înțeleg acest lucru doar în relație cu ocineva care dezvăluie forța superioară, singura putere care controlează întreaga natură și vede ceea ce îl controlează.

Răspunsul meu: Și se dezvăluie în el în așa fel încât se simte mic, meschin și neînsemnat atât în ​​raport cu ea, cât și în raport cu întreaga lume.

Și cine este el? Dacă înțelege corect forța superioară, atunci el vede manifestarea ei în tot ceea ce îl înconjoară și se simte mic și slab în raport cu ceilalți.

Văzând manifestarea Creatorului în toți oamenii, începe să se simtă într-adevăr insuficient de inteligent, de dezvoltat, de amabil, că nu vede suficient mai departe. Și se bucură de asta.

Cu alte cuvinte, oricine este superior altora se simte de fapt inferior celorlalți.

Întrebare: Se pare că, fără a dezvălui forța superioară, omul nu își poate controla puterea?

Răspuns: Dacă nu descoperim puterea superioară, atunci vom rămâne animale înfiorătoare. Și asta este ceea ce vedem.

KabTV „Spiritual States” 22/03/2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Acei oameni care simt că soarta lor este în mâinile lor cred mai mult în propriile forțe. Poate o persoană cu frică de Dumnezeu să-și controleze mai bine natura, setea de putere, dacă crede în forța superioară a guvernării? Dacă crede, dar nu simte, poate ajuta?

Răspuns: Nu, pentru că credința nu este cunoaștere. Vedem că pe măsură ce ne dezvoltăm, dispare treptat din societatea umană, nu mai este loc pentru credință.

Întrebare: Crezi că omul nu va putea să-și depășească natura egoistă, setea de putere, fără să simtă clar forța superioară, ci doar să creadă în ea?

Răspuns: Treptat, va ajunge în punctul în care are nevoie de contact cu acesta, fără de care îi este greu să înțeleagă cum să trăiască.

KabTV „Stări spirituale” 22/03/2022

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă omul a atras ceva lumină, dar nu este în măsură să o rețină permanent, deoarece dorințele sale nu sunt încă suficient de corectate pentru a primi lumina cu intenția de a o dărui, atunci această lumină trebuie să dispară din el. Reiese că realizează dăruirea, dar de fiecare dată se întoarce în trecut. Și așa își repetă încercările din nou și din nou.

Principalul lucru este să nu vă opriți și să continuați această muncă. După cum spune proverbul despre un om căruia i s-a permis să intre în vistieria regală și să adune bani acolo cu o ceașcă mică. Dar la ieșire, paznicul îi dădea peste ceașca din mâini, banii se vărsau și el trebuia să se întoarcă la vistierie.

Așa că a plâns, gândindu-se că nu-și va umple niciodată vasul. Cu toate acestea, după multe astfel de încercări, el a început să devină mai inteligent și să înțeleagă planul regelui. La urma urmei, în acest fel putea scoate multe scântei de lumină dintr-un loc încuiat și să lumineze această lume întunecată situată în afara vistieriei regale!

Picătură cu picătură, se acumulează o sumă mare, iar în final recuperează toată lumina pierdută. În cele din urmă, datorită unor astfel de intrări și ieșiri, a dobândit calitățile dăruirii.

Dacă nu ar fi pierdut puțină lumină la început, nu ar fi putut obține mai multă cu vasul lui minuscul. Prin urmare, urcăm în niveluri. Cum pot ajunge la nivelul următor? Doar datorită faptului că vasul meu, pe care l-am umplut de dragul dăruirii, s-a golit. Datorită acestui lucru, voi câștiga de două ori dorința de a-l umple față de împlinirea anterioară, pe care am pierdut-o acum.

Se dovedește că acest minus din sentimentul de pierdere și plusul anterior din împlinire, împreună, susțin în mine dorința de a ajunge la nivelul următor. Despre aceasta se spune că „întunericul va străluci ca lumina”. Am primit o împlinire de dragul de a dărui o sută de grame și, după ce am pierdut această împlinire, datorită pierderii, am început să-mi doresc deja două sute de grame. Și așa de fiecare dată îmi dublez dorința și avansez.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 31.03.2022, „Pesach (Paștele)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există cicluri ale sufletelor?

Răspuns: Da, ele există; trebuie doar să înțelegi ce sunt.

Oamenii de ştiinţă au susținut că au descoperit unde este sufletul uman și cât de mult cântărește. Sunt unii entuziaști care caută mereu așa ceva. Și eu mi-aș dori ca oamenii să-și găsească în cele din urmă sufletul, dar nu în acest fel, nu prin cântărire sau un fel de examinare medicală.

Ce este reîncarnarea? Pentru ce este? Cine se reîncarnează? Ce se transmite de la viață la viață prin moarte? Ce moare, ce rămâne, ce curge deasupra existențelor noastre? Dacă definim acest lucru, atunci nu vom fi confuzi.

Reîncarnarea în Cabala este înțeleasă ca reîncarnarea sufletelor, în timp ce umanitatea o percepe ca ceva care trece din viața noastră în viața următoare, adică o persoană , din când în când se naște din nou și din nou.

Este corect că s-a născut din nou. Dar este aceeași persoană? Ce a mai rămas din viața lui trecută? Ce trece prin stadiul morții, pe care nu o observăm în lumea noastră, într-o nouă existență, pe care o observăm din nou în viața noastră? Acest lucru trebuie determinat.

Există o colecție specială de informații, ceea ce se numește Reshimo, din cuvântul „Roshem” (înregistrare), care trece cu adevărat de la viață la viață. Prin urmare, în fiecare generație ne dezvoltăm și devenim mai egoiști, inteligenți și dibaci. Aceasta este dezvoltarea noastră, spre deosebire de animale.

Animalele se dezvoltă mult mai lent, iar oamenii se dezvoltă în mod constant, literal prin viețile lor. Un animal atinge apogeul dezvoltării în câteva săptămâni după naștere, la maximum câteva luni. Și după aceea, trăiește doar dezvoltându-se fizic, într-un mod animal.

O persoană se dezvoltă și în mod animal, adică crește în masă, și în același timp crește în intelect, în minte, în acumularea de informații, în stăpânirea comunicării cu această lume. Prin urmare, în comparație cu animalele, avem o cantitate imensă de informații suplimentare care se transmit din generație în generație.

Vedem cum următoarea generație se naște cu niște abilități pe care noi nu le avem pentru că își ia datele de informații din generația anterioară, din reîncarnarea anterioară și le transferă în următoarea.

Deoarece o persoană se desparte de trecut și se reîncarnează la următorul nivel al vieții, chiar și în același nivel egoist pământesc, fără nici un anexă spirituală, ea se comportă deja diferit, tratează lumea diferit și percepe această lume într-un mod complet diferit.

Priviți cum percep copiii noștri, și cu atât mai mult nepoții, computerele, telefoanele mobile, toate aceste noutăți. Este absolut firesc pentru ei! Ei sunt deja născuți cu această informație. Dar acesta nu este sufletul.

Aici nu diferim prea mult de o persoană obișnuită care nu se angajează intenționat în Cabala, dezvoltarea sufletului. Pur și simplu nu o are. Are așa-numitele gene informaționale care îl însoțesc pe tot parcursul vieții, se dezvoltă și trec de la viață la viață.

Forța sa vitală excită din nou corpul, se naște într-un nou înveliș și în el continuă să-și dezvolte datele informaționale (mintea și sentimentele pe care le definim drept egoism) până când într-una dintre reîncarnările materiale egoismul său se dezvoltă până la capăt, unde începe să se întrebe: „Pentru ce trăiesc?”

Adică, el întreabă deja nu numai în cadrul acestei lumi: „De ce exist? Cum pot să trăiesc mai bine?”, ci într-una mai mare: „Pentru ce trăiesc?” Pare că vrea să se ridice și să privească toată metamorfoza care i se întâmplă de sus în jos, parcă din afară.

Atunci apare nevoia de dezvoltare a sufletului. O astfel de persoană ajunge la știința Cabala; nu mai are unde să-și dezvolte sufletul. El începe să o dezvolte de la acea genă informațională inițială care întreabă despre sensul vieții, nu numai sensul existenței în această viață, ci deasupra ei, pentru a-i înțelege efectiv sensul.

O persoană nu se mai oprește la nicio metodă de meditație liniștitoare, ci vrea să dezvăluie în mod direct, în mod sensibil, lumea superioară în sine.

[295412]
Din KabTV “Prim-plan. Reîncarnare” 5/3/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde vine fenomenul transgender, când o persoană se naște în exterior bărbat, dar se simte ca o femeie  și suferă o operație de schimbare a sexului? Sau vice versa?

Răspuns: Acest lucru vine din faptul că toți suntem rezultatul spulberării unui suflet comun.

Creatorul a creat un singur suflet, o singură structură spirituală, care a fost special împărțită în mai multe părți, astfel încât noi să-l putem cunoaște pe Creator prin ele și să ajungem la statutul Său, gradul Său și să ne unim cu El.

Nu a fost doar împărțit în diferite părți în ceea ce privește puterea, calitățile și caracterele, ci și în funcție de gen. În același timp, o parte a sufletului este angajată în stăpânirea tehnicii de corectare și atragerea unei forțe superioare, cealaltă dezvoltă dorința și trezește partea masculină la dezvoltare cu ajutorul aceleiași forțe superioare.

Deoarece suntem părți rupte ale unui singur suflet, în procesul de corectare, adaptare și întoarcere în lumea superioară din care am căzut după ce am fost spulberați, ne amestecăm constant unul cu celălalt. Împreună, bărbații și femeile nasc atât băieți, cât și fete.

La fel este și în lumea spirituală. Naștem atât suflete masculine, cât și suflete feminine, iar Creatorul, a treia forță, determină în principiu, soarta fiecăruia dintre ele în conformitate cu scopul final. În general, acesta nu este un sistem simplu.

Timp de zeci de mii de ani de existență a umanității, a existat o amestecare fiziologică constantă a animalelor, mai ales în vremea noastră când pe de o parte, egoismul a crescut și pe de altă parte, s-a ajuns la o amestecare teribilă și uimitoare între națiunile din generația noastră.

Mai mult, această amestecare nu este atât fizică, cât interioară – în cultură, în mentalitate și în dependență unul de celălalt. Ca urmare, există o astfel de agitație în suflete atunci când nu se pot asocia cu exactitate cu rădăcinile lor, inclusiv sexual.

Și aici o persoană se confundă cu orientarea sa atât spiritual, cât și fizic. Chiar și în munca spirituală, observăm uneori că un bărbat care ar trebui să se realizeze ca bărbat tinde de fapt către o versiune mai feminină a corectării sufletului. În schimb, există multe femei care ar dori să fie în locul bărbaților în realizarea lor spirituală.

Cred că acesta este un grad necesar al dezvoltării noastre. Conține un plan foarte serios, când prin pătrundere reciprocă, apropiere și amestecare de sus, începem să analizăm, să absorbim și să separăm mai bine sexele.

Acest lucru va duce la faptul că bărbații din lumea spirituală și fizică vor înțelege mai bine femeile, iar femeile vor înțelege mai bine bărbații. Dar astăzi nu există o astfel de înțelegere. Pentru aceasta trebuie să fii un cabalist serios pentru a putea intra cu adevărat în lumea interioară a unei femei și a o înțelege, și invers.

Unul dintre scopurile educației cabaliste este de a oferi oamenilor posibilitatea de a ajunge la interacțiunea corectă unii cu alții. Altfel, lumea noastră va deveni o lume de oameni care nu se văd. Se întâlnesc doar ocazional undeva, întrețin relații sexuale și fug. Și chiar dacă locuiți împreună cu cineva, o astfel de conviețuire nu este ceva în comun.

Cu alte cuvinte, amestecarea noastră reciprocă este necesară chiar și în formele atât de neplăcute, nefirești de dezvoltare egoistă, deoarece numai așa putem ajunge la un tip special de egoism, care constă din toate formele posibile, și atunci fiecare va putea înțelege pe celălalt mai mult si mai bine.

Din KabTV “Prim-plan. Reîncarnare” 5/3/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt câteva soluții pentru șomajul tehnologic?“

Soluția pentru șomajul în masă este de a crea un sistem în care nevoile de bază ale oamenilor sunt satisfăcute, în timp ce aceștia se angajează într-o educație care îmbogățește conexiunile.

Când începem să învățăm, să ascultăm și să discutăm la scară largă care este natura noastră, ce este natura în general, cum funcționează natura, cum evoluăm într-o astfel de natură și ce putem face pentru a ne conecta pozitiv și făcând asta, atingem echilibrul cu natura, atunci vom vedea o îmbunătățire imensă în fiecare domeniu al vieții noastre. Șomajul în masă ne oferă o oportunitate de a implementa o astfel de formă de educație la scară de masă.Nu avem nevoie ca opt miliarde de oameni să lucreze timp de 8 până la 12 ore pe zi. O jumătate de miliard de oameni este suficient pentru a ne asigura nevoile de bază.

Dacă am distribui în mod egal responsabilitățile pentru a ajunge la un nivel rezonabil de întreținere, atunci ne-am asigura că fiecare își va primi condițiile optime de viață și elementele esențiale ale vieții. În afară de a face față nevoilor vieții, să zicem aproximativ cinci sau șase ore pe zi, am fi liberi să ne angajăm în auto-îmbunătățirea interioară prin educație și activități care îmbogățesc conexiunile, care în mod ideal ar umple canalele noastre media.

Într-un fel sau altul, va trebui să ne ridicăm la un nou grad de existență, unul în care ne conectăm pozitiv și descoperim forța pozitivă a naturii care locuiește în conexiunea noastră. Dacă nu reușim să trecem printr-un astfel de upgrade prin mijloace pozitive, adică prin educație care îmbogățește conexiunea, atunci vom primi suferință la nivel personal, social și ecologic, până când vom fi de acord să ne exercităm alegerea liberă și să ne ridicăm la o nouă schimbare, la nivelul de existenţă din proprie intenţie. Cu alte cuvinte, ridicarea la un nou nivel de existență este munca noastră cea mai reală, iar munca în care sunt angajați atât de mulți oameni astăzi este în mare măsură inutilă. Dacă ne străduim să ne conectăm pozitiv pentru a ne ridica la un nou nivel de existență, atunci am primi o viață cu totul nouă, armonioasă, pașnică, eternă și perfectă, în echilibru cu natura și făcând asta, ne-am realiza scopul ultim al vietilor noastre.

Mai mult, o astfel de muncă este pentru toată lumea. Șomajul în masă este un fenomen pe care l-am avea cu scopul de a ne oferi timp liber la scară de masă și am folosi acel timp liber pentru a suferi o îmbunătățire a conștiinței noastre și a conexiunilor unul cu celălalt. Pentru a face acest lucru, este nevoie de stabilirea unui sistem educațional la scară de masă, nu doar educație așa cum ne gândim de obicei despre el, de exemplu cum sunt școlile și universitățile, ci educația în ceea ce privește toate influențele pe care le primim de la societate: de la școală până la masă și rețelele sociale pe care le întâlnim în mod regulat.

Bazat pe clipul KabTV „Prim-plan. Acord de parteneriat” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 4 iulie 2010. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de LinkedIn Sales Solutions pe Unsplash.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care a fost relația dintre Israelul antic și Roma antică?“

Potrivit înțelepciunii Cabalei, Roma și Israel, precum și confruntările lor, mai ales în cele mai vechi timpuri, sunt privite dintr-o perspectivă spirituală, adică reprezintă două filosofii de viață care se confruntă.

La rădăcina problemei, există o contradicție între forța superioară a dăruirii, Creatorul, și forța de primire, ființa creată. Cu alte cuvinte, există o contradicție între calitățile iubirii, dăruirii și conexiunii aparținând naturii superioare și naturii ființei create, care dorește doar să primească împlinire și bucurie în mândria, puterea, cunoașterea și bogăția sa.

Prin urmare, filosofia de viață a Israelului antic, care este grupul care a apărut din Babilonul antic și a devenit o națiune, a fost formată pe baza egalității – „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuți” – și, în consecință, a existat în simţirea forței superioare, adică în înțelegerea modului în care se dezvoltă în raport cu scopul său ultim în viață, care este o stare în care ființa creată își egalizează calitățile cu cele ale Creatorului. O astfel de abordare se opunea celei barbarilor.

Romanii erau barbari în ceea ce privește atitudinea lor față de viață, deoarece credeau că viața constă numai în existența corpului.

Atitudinea pe care o reprezentau romanii este cea a celei mai puternice, mândre și dominatoare forțe egoiste. Această viziune asupra lumii afirmă că cucerirea, suprimarea și înrobirea dau sens vieții umane.

Israel totuși, a reprezentat în mod diferit sensul vieții: că sensul vieții este să te ridici deasupra pulsiunilor trupești și să ajungi la o stare de „iubiți-vă pe aproapele ca pe voi înşivă” ca mijloc de egalare în calități cu cele ale Creatorului, adică, calități ale iubirii, dăruirii și conexiunii. Abordarea romană era astfel în total dezacord cu abordarea lui Israel. Astfel, ca două atitudini opuse față de viață, două filozofii, două fundamente, două idei, s-au ciocnit și au izbucnit războaie groaznice între ele.

Poporul evreu nu avea un astfel de concept de a se închide faţă de ceilalți. Dimpotrivă, apropierea lui Israel a fost una îmbietoare: „veniți și trăiți ca noi, uniți”. În Templu a existat și un loc special pentru alte națiuni, conform principiului din abordarea israeliană că fiecare poate rămâne în religia și filosofia sa de viață, dar iubirea ar trebui să-i acopere pe toţi și să se conecteze între ei. Astăzi însă, nu mai rămâne nimic din asta.

Trebuie remarcat faptul că doar discutăm despre vechile națiuni ale Israelului și Romei, care nu au nimic de-a face cu italienii de astăzi. Acestea sunt națiuni complet diferite.

Bazat pe clipul KabTV „Prim-plan. Formula Creatorului” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 8 iulie 2010. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Susan Q Yin pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

 Cometariu: Mulți telespectatori își pun această întrebare: „Cum le să le vorbim copiilor despre război? Cum le explicăm ce se întâmplă?” Cum să explicăm de ce bombardează și de ce s-a încheiat copilăria acelor copii care se ascund cu părinții lor în adăposturile anti-bombă și în metrou?” Iar alți copii a căror copilărie continuă, cei care nu aud sirene și explozii dar văd ce se întâmplă cu semenii lor, se întreabă de ce este așa.

Și întrebarea principală este: cum creștem copiii într-un moment ca acesta când războaiele, suferința și lacrimile sunt non-stop?

Răspunsul meu: Copiii pot înțelege pentru că se luptă și între ei. La urma urmei, egoismul funcționează de la o vârstă foarte fragedă.

Deci nu există nimic aici care să fie ascuns de ei. Într-adevăr, dacă nu creștem corect copiii, atunci, la fel cum ei se joacă în copilărie și vor să se îndepărteze unul de celălalt și să devină asemenea bătăuși, ei continuă la vârsta adultă și de aceea ajungem la războiul ca un rezultat. Bărbații mari nu mai au în mână doar lopeți sau bețe, acum e ceva serios. Și atunci începe războiul.

Deci ce ar trebui sa facem? În timp ce copiii sunt mici ca voi, amintiți-vă, le spunem copiilor, trebuie să vă învățăm, să vă creștem pentru a putea vorbi unii cu alții, pentru a ajunge să fim de acord unii cu alții și să învățăm să facem compromisuri. Atunci nu vei ajunge la probleme atât de groaznice și mari ca acești oameni care încep aceste războaie. Asta rezultă din faptul că în copilărie nu s-au supus mamei lor.

Întrebare: Crezi că un copil va asculta asta?

Răspuns: Când vede chiar acest lucru? Este extrem de impresionat.

Întrebare: Când este sub bătaia armei? I se poate spune chiar așa?

Răspuns: Spune-i exact așa. Desigur. Aceasta este adevărata educație. Aceasta este baza educației în timpul războiului.

Întrebare: Deci să nu trăim cu „dușman”, „ura” sau „împotriva noastră”?

Răspuns: Nu, ei nu vor înțelege; nu au nicio concepție despre asta, nici o bază. Dar când explici în termeni de joc din copilărie și de a da și de a primi, „când ai vrut să iei ceva, dar el nu ți l-a dat”, poți vorbi despre orice.

Nu este așa cum funcționează cu adevărat? Aceste jocuri cu petrol și gaze și tot felul de relații internaționale, nu sunt aceleași jocuri pentru copii?

Comentariu: S-a transformat în ceva periculos.

Răspunsul meu: Da, pentru că nu l-au oprit la timp sau nu au putut explica la timp. Deci așa a ieșit. Pentru că în copilărie nu puteau explica să înțeleagă că nu este niciodată necesar să rezolvi disputele cu forța. Poți să-i convingi pe ceilalți? Dacă da, grozav. Dacă nu, compromis.

Întrebare: Ar trebui copilul să înțeleagă că disputele nu se rezolvă prin forță?

Răspuns: Ele nu pot fi rezolvate prin forță; altfel, ne vom distruge unul pe altul. Îți poți imagina asta în lumea modernă?

Întrebare: Cum se rezolvă disputele? Ce ar trebui să înțeleagă copilul pe care îl creștem? Cum îi explici unui copil cum să rezolve disputele?

Răspuns: Doar prin persuasiune, când nu forțați o altă persoană la pace, ci când vă explicați unii altora cum puteți ajunge la pace împreună, cu concesii reciproce, și nu cu abordarea „eu am dreptate și voi greșiți, iar acum o ve-ți înțelege.”

Comentariu: Acum ai spus un lucru foarte serios, că un copil ar trebui să poată face compromisuri.

Răspunsul meu: Desigur! Acesta este cel mai important lucru în educație. Altfel, la ce servește toată educația? Să înveți cum să lovești mai întâi? Să lovești mai tare? Sau mai bine? Este de dragul de a putea să vă opriți și să faceți compromisuri.

Întrebare: Acesta este cel mai dificil lucru, mai ales pentru copii.

Răspunsul meu: Desigur. Pentru că au expus egoismul, mic, dar revelat.

Întrebare: Deci propui să înveți concesii, să înveți un copil ca să poată ceda altora?

Răspuns: Totul trebuie explicat. Și apoi stați într-un cerc și efectuați exerciții practice.

Comentariu: Dacă există o ceartă, să o rezolvăm? Cum să nu luptăm, ci să facem pace. Acesta este un sistem atât de lung…

Răspunsul meu: Altfel, va dura și mai mult.

Întrebare: Poate fi explicat acest lucru copiilor care sunt sub bătaia armei?

Răspuns: Tuturor! Totul depinde de cuvintele, vocabularul și expresiile pe care le folosești. Îi explici asta ego-ului, care este același la un copil mic ca și la un bărbat adult, este același egoism.

Comentariu: Problema principală aici este formarea profesorilor, pregătirea celor care pot preda ce înseamnă să ajungi la pace și ce înseamnă anularea.

Răspunsul meu: Da, acesta este cel mai important.

KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 3/3/22

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce sectoare mari ale umanității sunt uneori lovite de încercări majore ale suferinței, cum ar fi dezastrele naturale și războaiele?“

Cu cât umanitatea evoluează mai mult, cu atât este mai aproape de a descoperi interconexiunea și interdependența naturii la scară globală. La un anumit moment al dezvoltării noastre, primim o invitație de a ne ridica la un nivel cu totul nou de existență unde, prin strângerea conexiunii noastre globale, descoperim că nu mai rămâne nimic decât să activăm preocuparea reciprocă.

De ce atunci, primim din ce în ce mai mult lovituri majore de suferință, precum dezastre naturale, războaie și pandemii? Pentru că natura încearcă să revină la echilibru și pentru ca natura în ansamblu să intre în echilibru, umanitatea trebuie să treacă printr-un anumit tip de corectare morală și spirituală.

Și cel mai simplu și mai direct mod al naturii de a îndemna omenirea să realizeze nevoia ei de corectare este să ne trimită suferință.

În momentul în care suferim, nevoile noastre scad instantaneu. Devenim pregătiți să ne mulțumim cu mai puțin pentru a nu suferi. Luați de exemplu, ceea ce se întâmplă în timpul războaielor și după dezastrele naturale. Oamenii se mulțumesc cu puțin, nu fac nicio mișcare pentru surplusuri de lux în viața lor și devin gata să se unească și să se ajute unii pe alții.

Suferința ne purifică, ne coboară impulsurile egoiste și ne face gata să fim mulțumiți cu mai puțin. Apoi devenim pregătiți să ne conectăm cu ceilalți pentru a primi încredere și sprijin.

Bazat pe clipul KabTV „Close-Up. Acord de parteneriat” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman pe 4 iulie 2010. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→