Până când nu ajungem la o garanţie reciprocă pe baza „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, nu vom primi Tora. Iar Tora este lumina care este îmbrăcată în dorința creată de Creator. În principiu, legea globală „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este legea principală a universului, care va împlini ca fiecare să descopere întregul univers în sine.

Să încercăm să nu uităm de el și să ne asociem treptat cu el.

Din Convenția „Arava” în Europa — Lituania 2022, Lecția 2, 7/24/22

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este forța elevatoare a unei melodii cabaliste (Nigun)? Când cântăm împreună, cât de mult ne ridică?

Răspuns: Nu este vorba despre melodie, ci despre cât de tensionate sunt inimile voastre. Deci melodia în sine nu contează. Este important doar să vrem să exprimăm în ea cât de mult ne încordăm inimile și le punem împreună.

Melodia este bună pentru că este ușor de înțeles. Acesta este un limbaj comun pentru toată lumea. Nu se poate exprima în cuvinte. Și notele sunt aceleași pentru toată lumea.

Din lecția a 2a Convenția „Arava” în Europa – Lituania 2022, 7/24/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce fel recunoştinţa pe care o simţim faţă de Creator ca grup  nu neutralizează rugăciunea noastră intensă? Cum ne conduce sentimentul că primim totul de la Creator către accelerare, acțiuni active și rugăciune comună?

Răspuns: Nu poți simți încă pentru că simţirea este încă în dorința de a primi, nu de a dărui.

Dar în curând vei începe să simți cât de mult ți-ai adunat dorințele pentru a dărui și lumina dăruirii Creatorului va începe să se manifeste în voi. De îndată ce vei ajunge la gradul de echivalență al atitudinii minime a Creatorului față de tine, ceea ce înseamnă că Îl vei trata la fel cum te tratează El, vei începe imediat să simți interacțiunea dintre tine și Creator.

Din lecția 2 Convenția „Arava” în Europa—Lituania 2022, 7/24/22

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce atât de mulți oameni încearcă să trăiască mai mult?“

În general oamenii nu știu de ce vor să trăiască mai mult. Prin urmare, încurajez să te oprești mai întâi pentru a întreba „De ce trebuie să trăim mai mult?”

Să spunem că am un elixir al vieții. Poți lua o picătură și vei trăi încă o sută de ani. Atunci ce? Cum te va ajuta asta?

Avem un instinct de viață foarte puternic. Dacă am putea alege să trăim o altă rundă de viață, atunci cei mai mulți ar merge pentru asta, doar din frica de a muri. Cu alte cuvinte, impulsul nostru de a continua să trăim nu provine dintr-o motivație pozitivă, ci dintr-o motivație negativă – frica noastră de moarte.

Ne temem de moarte și încercăm să scăpăm de ea atunci când ne lipsește un scop clar în viață. Alternativ, sunt și o mulțime de bătrâni care sunt de acord cu moartea, care au dorința de a se întinde și de a nu se mai ridica niciodată. Pur și simplu s-au săturat de viață și văd că este inutil să suporte aceleași mișcări zi de zi.

Pe de altă parte, dacă găsim scopul vieții și vedem că atingerea lui justifică prelungirea vieții, atunci ne putem simți liberi să cerem o viață mai lungă: să mergem la casierie, să ne scriem declarațiile și să comandăm elixirul. Totuși, dacă aș avea un astfel de elixir de oferit, atunci personal nu l-aș da nimănui. În schimb, ar trebui să ne adaptăm mișcările către scopul vieții noastre în cadrul de timp natural care ni s-a oferit.

În timp ce oamenii urmăresc diverse scopuri în viață, scopul final al vieții pe care toți îl vom atinge în cele din urmă este o simțire eternă a forței naturii care ne-a creat și ne susține, care este o forță a iubirii și a dăruirii. După cum am menționat anterior, sensul și scopul vieții nu poate fi unul adevărat dacă nu implică atingerea unei simțiri eterne și nu implică scopul de a aduce beneficii celorlalți și naturii.

Înțeleg că este destul de complicat să ajungi la o decizie de a urmări un astfel de obiectiv și este și mai complex să-l implementezi. Cu toate acestea, dacă ne îndreptăm într-o astfel de direcție și folosim metoda, instrumentele și mediile sociale pe care le avem la dispoziție pentru a ne întări în acest scop, atunci am descoperi în cele din urmă un nou echilibru cu natura. De asemenea întrebările despre o viață mai lungă ar dispărea din ţelurile noastre.

Bazat pe videoclipul „De ce atât de mulți oameni încearcă să trăiască mai mult?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Este complet îndepărtată de Infinit, mai departe de toate lumile.

De aceea este atât de corporală și total materializată

Deși este punctul de mijloc în interiorul tuturor cercurilor.

(Ari, Arborele Vieții)

Am tradus această poezie a lui Ari, care începe cartea Arborele vieții, din ebraică în rusă în urmă cu aproximativ 45 de ani, pentru a le prezenta oamenilor și a le atrage atenția asupra modului în care un Cabalist din secolul al XVI-lea scrie despre felul în care simte natura spirituală.

Mai mult, aceasta nu este o traducere literală, ci o adaptare a ceea ce am înțeles atunci din cartea lui Ari. Sensul însă, este păstrat complet.

Întrebare: Cum poate folosi cineva acest poem pentru progres spiritual?

Răspuns: Cu greu am auzit feedback de la cineva.

Întrebare: Aţi studiat această poezie cu profesorul dvs. sau cu altcineva?

Răspuns: Nu. Niciodată și cu nimeni. Totul este conform propriilor mele idei, sentimente și percepții.

Întrebare: De ce? La urma urmei, aceasta este o parte din cartea Arborele vieții (Etz Chaim)?

Răspuns: Da, acesta este începutul celei mai importante cărți despre Cabala după Cartea Zohar. Dar nu am studiat Arborele Vieții al lui Ari în sine, ci un comentariu la această carte, care se numește Studiul celor zece Sefirot.

Întrebare: Ați recomanda începătorilor să citească această poezie pentru o impresie generală?

Răspuns: Cred că această poezie în general, dă o idee despre lumea superioară, atrage oamenii. Aș recomanda introducerea acestuia în programul de predare a Cabalei.

Fără să simțim unele dintre fragmentele sale, nu putem avansa. Uneori se dezvăluie în noi acest gol și, datorită sentimentului de foame spirituală, deja ne îndreptăm spre țel.

Credeţi-mă, este necesar. Altfel, nu ne vom clinti! La urma urmei, suntem egoiști. Pentru a nu rămâne în vid, și anume pentru a ne împlini, trebuie să simțim că suntem în vid.

Mult noroc!

KabTV “Stări Spirituale” 7/5/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Este timpul de a fi împreună ”

De ce se simte din ce în ce mai mult ca și cum omenirea este bătăușul din cartier? Între națiuni, în relațiile personale, cu colegii de muncă, între colegii de la școală și față de natură, suntem la fel de stângaci ca un elefant într-un magazin de porțelanuri, spargem tot ce atingem și lăsăm în urmă o mizerie haotică. Există un motiv pentru asta: lumea din jurul nostru se schimbă. În timp ce suntem prinși în mentalitatea de a trebui să muncim doar pentru noi înșine și că dacă suntem slabi, alții ne vor mânca, viața și-a dezvăluit natura conectată și ne arată că dacă acționăm singuri, eșuăm. Realitatea a dat startul erei de a fi împreună, iar dacă vrem să reușim, va trebui să ne adaptăm.

În această nouă eră, nu putem reuși singuri. Puterea oamenilor nu vine din propriile abilități, ci din capacitatea lor de a se conecta și de a colabora cu ceilalți.

Când ne gândim la colaborare, adesea ne gândim că trebuie să facem compromisuri și să renunțăm la lucrurile pe care le-am dori pentru a menține o conexiune. Nu mai este cazul. Dimpotrivă, noua unitate cere să ne folosim toate abilitățile, talentele, ideile și aspirațiile. Cu toate acestea, le vom folosi mai degrabă pentru binele comun decât pentru al nostru.

În prezent, ne folosim abilitățile pentru propriul beneficiu și pentru a preveni pe alții să ne rănească sau să ne depășească. Acest lucru ne pune într-un război constant cu ceilalți. Drept urmare, anulăm frecvent ideile bune și punctele forte ale celuilalt, ele le anulează adesea pe ale noastre și ajungem cu toții obosiți, epuizați, cu potențiale neîmplinite, iar întreaga societate pierde.

Când ne folosim avantajele individuale pentru binele comun, ne sporim reciproc calitățile, ne îmbunătățim realizările și facilităm realizarea potențialului celuilalt. Toată lumea beneficiază de asta. Ne simțim împliniți, încrezători, bineveniți în mediul nostru social, iar întreaga societate beneficiază de contribuțiile noastre. Energia pe care o cheltuim pentru autoapărare este orientată spre dezvoltare, iar realizările ne îndeamnă să dăm și mai mult din noi colectivului.

Singurul lucru care ne oprește să trăim în această societate de vis este ego-ul nostru încăpățânat. Atât timp cât îl lăsăm să conducă, va continua să ne distrugă și să ne demoleze societatea. În cele din urmă, va distruge totul și ne vom da seama că nu avem de ales decât să renunțăm la ego-ul nostru.

Dacă ne dăm seama de acest lucru acum mai degrabă decât mai târziu, ne vom scuti de acea perspectivă tristă și ne vom aduce viitorul în prezent. Dacă ne ajutăm unii pe alții să ne ridicăm deasupra noastră, vom putea face acest lucru, pentru că în era de a fi împreună, chiar și ridicarea deasupra egoului este posibilă doar dacă lucrăm împreună.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Succesul începe acasă ”

Un studiu recent realizat de Ministerul de Finanțe din Israel a constatat, fără a fi surprinzător, că locul în care locuieşti are un impact major asupra șanselor de succes. Studiul a constatat că oamenii care locuiesc în zone defavorizate din Israel au șanse mai mici de succes academic și financiar. De asemenea, studiul a mai constatat că șansele acestor persoane de a se deplasa – de la nivelul de venituri mai scăzut la cele mai mari – sunt de asemenea, mai mici dacă trăiesc în zone mai sărace ale țării.

Soluția pe care o folosesc oamenii cel mai des, dacă doresc să-și îmbunătățească situația, este să se mute în părțile mai bogate ale țării, unde mediul încurajează realizările iar oportunitățile sunt mai numeroase. Aceasta perpetuează starea proastă a zonelor defavorizate. Studiul sugerează că soluția pentru această problemă poate fi în dezvoltarea tinerilor lideri locali, care își vor crea propriul mediu de succes și își vor ridica zona la realizări mai bune.

Această idee poate funcționa, dar cred că succesul începe acasă. Dacă familia ta te încurajează să obții și îți oferă exemple de succes, șansele tale de succes sunt mult mai mari decât altfel. De exemplu, am trei nepoți care locuiesc în Canada. Cel mai mare a mers la facultate anul trecut, cel mijlociu a mers anul acesta, iar cel mai mic este încă la liceu, dar cu siguranță va merge la facultate.

Modelele pe care le văd, fac aproape un dat că vor urma aceeași cale. Ei știu pur și simplu, că o diplomă de facultate este o parte obligatorie a educației lor. Din păcate, în zonele defavorizate din Israel majoritatea oamenilor nici măcar nu iau în considerare ideea de școlarizare academică.

Costul învățământului superior în Israel este de asemenea prohibitiv pentru mulți, dar există multe burse și alte programe care permit studenților din zonele defavorizate să studieze la o fracțiune din costul real, sau chiar fără niciun cost. Deci problema nu este una de accesibilitate, ci de abordare, conștientizare și încredere.

Prin urmare, cred că primul pas către succes trebuie să înceapă acasă, prin crearea unui mediu de încurajare a școlii academice. Dacă există un astfel de mediu într-o familie, acesta poate fi capabil să compenseze un mediu extern mai puțin pozitiv în ceea ce privește învățământul superior.

Ulterior, tinerii lideri locali se pot ridica și avansa întreaga comunitate. Dacă se concentrează pe binele comun și încearcă să îmbunătățească situația societății în ansamblu și dacă ei înșiși dau un exemplu de succes, pot face mult bine.

Dezvoltarea leadershipului necesită programe speciale și o pregătire unică. Liderii trebuie să învețe mai întâi cum să se comporte între ei, apoi cu comunitatea lor. Ei nu ar trebui să fie crescuți pentru a fi politicieni, ci lideri care deschid calea prin exemplul personal. Dacă pot demonstra cum se rezolvă problemele prin grija pentru întreg și cooperând cu ceilalți, vor reuși, iar comunitatea va reuși cu ei.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Sincronia ciudată dintre noile vremuri și cabaliștii revoluționari ”

Săptămâna aceasta, comemorăm aniversarea trecerii în neființă a marelui cabalist Isaac Luria, cunoscut sub numele de Sfântul ARI. Prin urmare, este un moment bun pentru a reflecta la o sincronie ciudată între sosirea sa și evenimentele globale ale vremii sale. Cu toate acestea, înainte de a vorbi despre ARI ar trebui să vorbim despre fondatorul înțelepciunii Cabala ca atare, rabinul Shimon bar Yochai, cunoscut și sub numele de Rashbi.

Rashbi, autorul Cărții Zohar, cartea fundamentală a Cabalei, a trăit într-un punct critic în istoria omenirii. El a trăit în secolul al II-lea e.n., la scurt timp după ruinarea celui de-al Doilea Templu și exilarea poporului Israel din Ierusalim și dispersarea lui în întreaga lume.

Acea perioadă, primele secole ale Erei Creştine, a fost o perioadă de transformări globale radicale. Lumea trecea de la păgânism la monoteism. Roma era în declin treptat, împreună cu panteonul său de zei, iar o religie în curs de dezvoltare care a devenit cunoscută sub numele de Creștinism, își accelera expansiunea. Acea perioadă a văzut de asemenea, diminuarea culturii grecești și începutul unei epoci mai întunecate în istoria omenirii: Evul Mediu.

Când Evul Mediu s-a încheiat și a început o renaștere cunoscută sub numele de Renaștere, a apărut și un nou cabalist cu învățături revoluționare – Isaac Luria, sau ARI, care a trăit la mijlocul secolului al XVI-lea. Tot atunci a început să se răspândească Renașterea în toată Europa. A fost și perioada în care Martin Luther a trăit și a răspândit ideile sale. Aceste două mișcări revoluționare, Renașterea și protestantismul, au schimbat lumea pentru totdeauna. Cabala lurianică, numită după Isaac Luria, The ARI, a fost la fel de revoluționară; a schimbat modul în care cabaliştii au studiat şi predat Cabala şi a deschis calea pentru explicarea ei într-o manieră pe care lumea o poate înţelege.

Al treilea mare cabalist care a trăit într-un moment crucial al istoriei a fost Rav Yehuda Ashlag, cunoscut sub numele de Baal HaSulam. El a trăit ambele războaie mondiale și a avertizat despre un iminent genocid al evreilor cu ani înainte ca acesta să se întâmple. De asemenea, a trăit pentru a vedea înființarea Statului Israel și apariția blocurilor sovietic și american.

În scrierile sale, Baal HaSulam a scris comentarii ample și clare despre scrierile celor doi predecesori ai săi, Cartea Zohar a lui Rabbi Shimon bar Yochai și scrierile lui ARI. El este cel care a făcut Cabala cu adevărat accesibilă tuturor și care a fost pionier în răspândirea înțelepciunii Cabala în întreaga lume.

Deși nu văd o legătură directă între sosirea cabaliștilor revoluționari și apariția transformărilor ideologice, religioase și culturale în lume, există totuşi o conexiune între cele două, în sensul că ambele exprimă apariția unei schimbări evolutive în umanitate. Lumea se schimbă în expresia sa fizică, iar Cabala se schimbă în expresia sa spirituală, dar ambele procese demonstrează apariția unei noi faze în evoluția umanității. Prin urmare, deși se întâmplă simultan, ele nu sunt derivate una din alta.

Sincronia ciudată dintre sosirea noilor vremuri și apariția cabaliștilor revoluționari este creată nu pentru că sunt conectate una cu cealaltă, ci pentru că ambele sunt legate de aceeași sursă, motorul realității, Forța creatoare a dăruirii care generează totul, susține totul și dezvoltă totul până la scopul său final: unitatea completă a tuturor lucrurilor, legate între ele prin fire de dăruire și iubire reciprocă într-o unitate totală.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Redefinirea fericirii şi siguranţei ”

Pentru mulți oameni fericirea este un sentiment că sunt iubiți, acceptați și în siguranță în mediul lor social. Ne simțim în siguranță atunci când avem o imagine pozitivă a viitorului. Un sentiment optimist cu privire la viitor ne oferă un motiv de a trăi. Dacă îl pierdem, devenim abătuți și uneori chiar sinucigași. Viitorul este mai important pentru noi decât prezentul; luminează sau întunecă prezentul, așa că este vital să înțelegem cum să construim un viitor sigur, înconjurat de iubire și prietenie.

În prezent, pentru a ne simți în siguranță, ne înconjurăm cu polițe de asigurare, fonduri de pensii și altele asemenea. Dar la sfârșitul zilei foarte puțini oameni se simt calmi și în siguranță când vine vorba despre viitor.

În trecut, unitatea familială era o sursă atât de iubire cât și de siguranță. Astăzi, legăturile de familie sunt atât de destrămate încât nu ne mai putem baza pe ele în momente de nevoie. Ne simțim singuri, trăim într-o epocă a înstrăinării și a izolării.

În loc să fim legați de o familie iubitoare, astăzi suntem legați de întreaga lume. Umanitatea a devenit o rețea globală în care toată lumea se simte conectată, influențându-se reciproc și dependentă unul de celălalt. Este ca și cum omenirea stă într-o barcă, plutind peste apele furtunoase; suntem dependenți unul de celălalt pentru supraviețuirea noastră, dar nu ne putem suporta și nu dorim ca ceilalți de la bord să trăiască. Într-o astfel de stare, bineînțeles că ne simțim nesiguri și neiubiți.

O astfel de stare ne poate face să vrem să renunțăm, dar o putem vedea și ca pe o provocare, o trambulină pentru următorul nivel în dezvoltarea noastră. Pentru a face asta, trebuie să inversăm interdependența negativă care ne-a fost impusă de realitate într-una pozitivă, precum legăturile de familie pe care le simțeam.

În astfel de relații nu vrem să ne anihilăm unii pe alții. Dimpotrivă, vrem să ne susținem și să ne ajutăm unii pe alții. Prin crearea unui sistem reciproc în care toată lumea îi ajută pe ceilalți, creăm o societate în care toată lumea are grijă de toți ceilalți și începem să generăm sentimente de iubire și siguranță la nivel social. Acest nivel este mult mai plin de satisfacții decât să fii iubit de doar câțiva membri ai familiei; este o cu totul altă percepție a societății, un sentiment de apropiere de toți oamenii. Este fericirea la un nivel nou, mai profund și mult mai puternic.

Într-o stare în care toți membrii societății se simt apropiați unul de altul, fiecare contribuie cu abilitățile sale pentru binele comun și se bucură de contribuțiile tuturor celorlalți. Societatea devine un corp ai cărui membri sunt celulele și organele sale: fiecare dintre ele are funcția sa unică, dar toate lucrează spre același scop, cu aceeași dăruire și iubire absolută.

Suntem deja interconectați și interdependenți. Nu putem întrerupe conexiunile, așa că singura noastră alegere este să mergem înainte. Din moment ce rezistăm acestui proces, ne simțim din ce în ce mai speriați și singuri într-o lume în care suntem dependenți de inamici. Dacă îmbrățișăm procesul, ne vom simți, așa cum tocmai am descris, ca niște celule care lucrează în armonie pentru bunăstarea corpului, simțindu-ne în siguranță și iubiți de toți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Universuri paralele în Israel ”

Recent, pare că israelienii trăiesc în universuri paralele. Toată lumea pare să aibă propria sa percepție a realității și oricine are opinii diferite este privit drept miop, eronat, ignorant sau pur și simplu prost. Guvernul a fost dizolvat din cauza unor astfel de dezacorduri; poliția și procurorul general al țării sunt acuzați de corupție și nimeni nu știe pe cine să creadă; Fostul prim-ministru al Israelului este judecat, iar relatările din presă sunt atât de contradictorii încât ai crede că raportează procese care nu au legătură; mass-media în ansamblu a pierdut încrederea publicului și fiecare parte consumă doar știrile care corespund opiniilor lui. Drept urmare, lumile în care trăiesc israelienii par complet neînrudite și deconectate, într-adevăr universuri paralele

Cu toate acestea, aceste universuri există în același spațiu și prin urmare se ciocnesc frecvent între ele. Ciocnirile perpetue au slăbit societatea israeliană până la punctul în care se dezintegrează din interior. Absența totală a solidarității face pe fiecare să-și ia drumul, indiferent de ceilalți, și fiecare crede că numai partea lui are dreptate și cealaltă greșeşte. Și pe măsură ce oamenii se comportă aşa la fel și partidele, până când întreaga structură se dărâmă.

Statul evreiesc este diferit de alte țări, deoarece evreii sunt diferiţi de alți oameni. Fiecare dintre noi poartă în el forțe, dorințe și discernăminte contradictorii, egale cu cele ale unei întregi națiuni. Prin urmare, singura modalitate de a ne împăca și de a ne conecta este să facem concesii reciproce. Atât timp cât evităm, alunecăm mai aproape de dizolvarea completă și ireversibilă. În vara anului 70 e.n., în această perioadă a anului, ni s-a întâmplat un dezastru teribil. Acum ne apropiem de o reluare a acelei tragedii.

Din momentul în care am început să ne străduim să restabilim un stat evreiesc în țara Israelului, am început să simțim că suntem închiși într-o cușcă cu oameni pe care nu îi putem suporta. Suntem ca niște fiare sălbatice, care se macină una pe cealaltă, în timp ce dușmanii noștri așteaptă bucuroși să ne terminăm unul pe altul sau să alergăm spre asta.

Chiar dacă încercăm să împărțim țara în mai multe țări mai mici, în care oamenii sunt mai mult sau mai puțin de acord unii cu alții, tot nu va ajuta. Împărțirea nu este doar între noi; este în noi! Trebuie să redevenim întregi la fel de mult cum trebuie să refacem întreaga societate Până când nu înțelegem cine suntem ca popor, ca popor evreu, ce trebuie să facem ca evrei și să acceptăm că trebuie să ne îndeplinim chemarea, nu vom face pace unii cu alții, cu atât mai puțin cu alte națiuni.

Evreii au avut întotdeauna dezacorduri. Universuri paralele au existat între noi și în interiorul nostru încă de la începutul naturii noastre. Ele nu pot fi anulate și nici nu ar trebui. Ne-au fost date; sunt inerente naturii noastre și prin urmare, nu pot fi revocate. Sarcina noastră nu este să le facem să dispară, ci să construim deasupra acestor rupturi astfel de legături de iubire care să fie mai puternice decât prăpastia care ne desparte și să ne întărească structura ca națiune.

Conexiunea și unitatea poporului Israel sunt foarte diferite de cele ale altor națiuni. Alte națiuni mențin unitatea menținând asemănarea vederilor, culturii sau credinței. Evreii pe de altă parte, mențin solidaritatea, dacă reuşesc prin înțelegerea vitalității contradicțiilor, îmbrățișând conflictele ca un impuls pentru a promova legături mai puternice și construind o conexiune mai puternică tocmai pentru că trebuie să depășească un decalaj mai profund decât simte orice altă națiune.

Este o conexiune nefirească, o iubire creată de om care provoacă ura naturală pe care natura a instalat-o în noi pentru oricine este diferit de noi. Cu toate acestea, tocmai această conexiune este cea care ne face puternici, care construiește o nouă națiune bazată pe alegerea liberă a oamenilor de a se uni mai presus de ura lor.

Această unicitate este secretul robusteții și durabilității poporului Israel. Înțelegerea modului de a forma o astfel de conexiune este înțelepciunea secretă pe care națiunea noastră trebuie să o predea lumii, iar incapacitatea noastră de a o face este motivul pentru care atât de mulți oameni îi urăsc pe evrei.

Universurile paralele care există între evrei și în interiorul nostru nu vor dispărea niciodată și nici nu ar trebui să dispară. Dar când evreii învață să construiască punți de iubire între realitățile lor paralele, ei vor găsi pacea și fericirea, iar lumea o va găsi împreună cu ei.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→