Medium a publicat noul meu articol “Redefinirea fericirii şi siguranţei ”

Pentru mulți oameni fericirea este un sentiment că sunt iubiți, acceptați și în siguranță în mediul lor social. Ne simțim în siguranță atunci când avem o imagine pozitivă a viitorului. Un sentiment optimist cu privire la viitor ne oferă un motiv de a trăi. Dacă îl pierdem, devenim abătuți și uneori chiar sinucigași. Viitorul este mai important pentru noi decât prezentul; luminează sau întunecă prezentul, așa că este vital să înțelegem cum să construim un viitor sigur, înconjurat de iubire și prietenie.

În prezent, pentru a ne simți în siguranță, ne înconjurăm cu polițe de asigurare, fonduri de pensii și altele asemenea. Dar la sfârșitul zilei foarte puțini oameni se simt calmi și în siguranță când vine vorba despre viitor.

În trecut, unitatea familială era o sursă atât de iubire cât și de siguranță. Astăzi, legăturile de familie sunt atât de destrămate încât nu ne mai putem baza pe ele în momente de nevoie. Ne simțim singuri, trăim într-o epocă a înstrăinării și a izolării.

În loc să fim legați de o familie iubitoare, astăzi suntem legați de întreaga lume. Umanitatea a devenit o rețea globală în care toată lumea se simte conectată, influențându-se reciproc și dependentă unul de celălalt. Este ca și cum omenirea stă într-o barcă, plutind peste apele furtunoase; suntem dependenți unul de celălalt pentru supraviețuirea noastră, dar nu ne putem suporta și nu dorim ca ceilalți de la bord să trăiască. Într-o astfel de stare, bineînțeles că ne simțim nesiguri și neiubiți.

O astfel de stare ne poate face să vrem să renunțăm, dar o putem vedea și ca pe o provocare, o trambulină pentru următorul nivel în dezvoltarea noastră. Pentru a face asta, trebuie să inversăm interdependența negativă care ne-a fost impusă de realitate într-una pozitivă, precum legăturile de familie pe care le simțeam.

În astfel de relații nu vrem să ne anihilăm unii pe alții. Dimpotrivă, vrem să ne susținem și să ne ajutăm unii pe alții. Prin crearea unui sistem reciproc în care toată lumea îi ajută pe ceilalți, creăm o societate în care toată lumea are grijă de toți ceilalți și începem să generăm sentimente de iubire și siguranță la nivel social. Acest nivel este mult mai plin de satisfacții decât să fii iubit de doar câțiva membri ai familiei; este o cu totul altă percepție a societății, un sentiment de apropiere de toți oamenii. Este fericirea la un nivel nou, mai profund și mult mai puternic.

Într-o stare în care toți membrii societății se simt apropiați unul de altul, fiecare contribuie cu abilitățile sale pentru binele comun și se bucură de contribuțiile tuturor celorlalți. Societatea devine un corp ai cărui membri sunt celulele și organele sale: fiecare dintre ele are funcția sa unică, dar toate lucrează spre același scop, cu aceeași dăruire și iubire absolută.

Suntem deja interconectați și interdependenți. Nu putem întrerupe conexiunile, așa că singura noastră alegere este să mergem înainte. Din moment ce rezistăm acestui proces, ne simțim din ce în ce mai speriați și singuri într-o lume în care suntem dependenți de inamici. Dacă îmbrățișăm procesul, ne vom simți, așa cum tocmai am descris, ca niște celule care lucrează în armonie pentru bunăstarea corpului, simțindu-ne în siguranță și iubiți de toți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →