Michael Laitman pe Times of Israel: “Alegoria celor patru lumânări: pacea, credința, iubirea și speranța”

Patru lumânări pâlpâie încet într-o cameră. Prima șoptește: „Aduc Pacea, oamenii nu știu cum să mă protejeze” și se stinge. A doua declară: „Eu sunt Credința, oamenii nu au nevoie de mine” și se stinge. A treia se plânge: „Întruchipez Iubirea, oamenii nu mă apreciază”, înainte de a dispărea.

Deodată intră un copil mic speriat de întunericul tot mai mare și începe să plângă. A patra lumânare spune: „Nu plânge. Eu sunt Speranța. Atât timp cât strălucesc poți reaprinde celelalte lumânări prin mine”.

Atât timp cât speranța persistă, viața dăinuie. Ne ghidează calea către creștere. Speranța îi obligă pe oameni să traverseze oceane vaste, să caute noi pământuri și să facă noi descoperiri. Ea întruchipează esența viselor și alimentează spiritul.

Dar cum susține cineva speranța în absența păcii, a credinței și a iubirii? Când totul pare pierdut, ne predăm vieții, naturii sau unei puteri superioare, punând în ea credință deplină. Fiecare lumânare se estompează pentru a permite unui moment crucial – chiar înainte de întunericul complet – să prindă firul care ne leagă de sursa noastră, adică de ceea ce ne leagă de sursa vieții noastre, forța iubirii, dăruirii și conexiunii. Apoi ne putem continua călătoria împreună cu acea forță.

Speranța servește drept legătură între umanitate în domeniul fizic și lumea spirituală superioară. Rămâne veșnic luminată, simbolizând conexiunea veșnică. Așadar, dacă speranța se estompează momentan, este un semn că trebuie să ne realiniem: să recunoaștem armonia, fericirea și pacea care ne așteaptă atunci când ne conectăm la Forța sursă a vieții noastre, de iubire și dăruire iar acest lucru ar trebui să ne dea puterea de a avansa.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se spune în Introducere la Cartea Zohar că există trei tipuri de frică și doar una dintre ele este reală.

Primul tip de frică este atunci când o persoană respectă poruncile pentru a fi protejată de pedepse corporale și bănești în această lume.

Al doilea tip este frica de pedeapsă în lumea viitoare. Dar frica reală este al treilea tip, atunci când o persoană este în frică în fața Creatorului.

Deoarece Creatorul este o forță comună care include și deține întregul univers, împlinirea legilor Creatorului, adică poruncilor Sale, este cea mai importantă sarcină a unei persoane. Prin aceasta, ea nu numai că asigură starea corectă pentru ea însăși, pentru oameni, pentru lume și pentru întregul univers, ci privește și în viitor, vede și atinge tot ce se poate întâmpla și le corectează.

Din KabTV „Introducere la Cartea Zohar”, 10/12/23

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când o persoană este impresionată de spiritualitate pentru că eliberează cumva un loc în sine pentru a primi acest sentiment, este ca un dar pentru el. Dar când se întoarce la minte, cade din această simţire. În acest caz, cum se reglează echilibrul dintre simţire și rațiune?

Răspuns: Toate acestea sunt făcute de Creator. Nu putem face nimic noi înșine decât să-I cerem să nu se îndepărteze și să ne aducă mai aproape de El. Ne putem conecta și astfel să-L convingem să nu ne părăsească.

El trebuie să facă totul în funcție de ceea ce are nevoie fiecare: să ofere cuiva înțelegere, să ofere altcuiva un sentiment și așa mai departe. Singurul lucru pe care ar trebui să-l facem este să cerem să fim conectați unul cu celălalt și să ne apropiem de Creator. Înțelegerea și simţirile vor veni de la sine.

Întrebare: Este necesar să forțezi creierul să primească vitalitate din spiritualitate sau ar trebui să fie un proces natural?

Răspuns: Nu cred că ar trebui să o faci. Acesta este un proces natural. Ar trebui să ne gândim doar la conexiunea noastră și să ne apropiem unul de celălalt în grupuri de zece, sute și mii. Dacă ajungem la asta, atunci împreună ne vom apropia de Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 17/12/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Acțiunea influenţează gândirea“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pisica a spus: „Iepurii nu merită să fie învățați. Ofer lecții ieftine de prindere a șoarecilor și nici măcar un iepure nu a fost interesat.”

În principiu, întregul sistem de educaţie este construit pe aceasta. Sunt un „iepure” și sunt în mod constant bătut și forțat să studiez lucruri care nu mi se potrivesc deloc, de care nu am nevoie deloc.

Cum ar trebui să fie cu adevărat structurat sistemul de învățământ? Ca „iepure”, ce ar trebui să mi se dea? Ar trebui să învăț cum să obțin varză și morcovi corect sau ar trebui să fiu învățat cum să prind șoareci? Ce ar trebui să știu?

Răspuns: În primul rând, ar trebui să înveți să exişti în siguranță. Acesta este cel mai important lucru pentru un organism viu.

Priveşte ce își învață animalele urmașii, exact asta. La fel ar trebui să oferim astfel de cunoștințe noii generații: împotriva a ce ne apărăm, cum să ne apărăm, de ce să ne apărăm și așa mai departe. Aceasta este prima prioritate. Elementele de bază acolo ar trebui să fie.

Întrebare: Ce urmează apoi? Unde mă îndrept?

Răspuns: Următorul? Înmulțiți-vă și asigurați traiul pentru copii, dacă aceasta este filosofia unui iepure.

Întrebare: Întotdeauna vorbim despre obiectiv și încotro să mergem. Ar trebui cumva să fiu ghidat către asta?

Răspuns: Desigur, ar trebui să vi se arate întotdeauna noul obiectiv – mai detaliat, mai înalt și așa mai departe.

Întrebare: Ar trebui să fiu pregătit pentru un obiectiv înalt?

Răspuns: În principiu, cred că nu este necesar. Cred că problemele încep atunci când urmărești acest obiectiv înalt. Încercăm să-i împingem pe cei dragi către el, și în general asta nu duce la bine.

Cel mai important lucru pentru noi este să oferim oamenilor cunoștințe, încredere, cum își pot construi în siguranță o familie și împrejurimile în care pot exista.

Întrebare: Dar obiectivele înalte despre care vorbiţi tot timpul? Conexiunea cu ceilalți. Sau asta se încadrează la siguranţă? Conexiuni bune cu ceilalți și așa mai departe.

Răspuns: Dar acesta nu este un scop înalt; este o necesitate a existenţei.

Întrebare: Deci asta este ceea ce avem nevoie pentru existență astăzi? Conexiuni bune cu ceilalți. Unde este forța supremă de guvernare în tot acest sistem? Unde este Creatorul?

Răspuns: Acolo unde este necesar, Îl vei găsi.

Întrebare: Deci ar trebui să ajung la necesitatea Creatorului în viața mea?

Răspuns: Într-o oarecare măsură. Nu excesiv. Dacă promovați Creatorul și conexiunea cu El, veți avea probleme foarte mari. Nu e nevoie. Oricât de mult poate o persoană să trăiască în pace și să existe în cercul său restrâns, asta ar trebui să i se ofere.

Întrebare: Ce urmează?

Răspuns: Nu există urmare.

Întrebare: Doar pentru a trăi conform acestor obiective?

Răspuns: Da. Cine suntem noi să avem nevoie de ceva mai mult?

Comentariu: Până la urmă suntem ființe gânditoare, conștiente.

Răspunsul meu: Toate gândurile și toate acțiunile noastre sunt doar pentru a începe să-i dominăm pe ceilalți. Deci nu cred că este o cale bună. Este o cale nesigură, și în general dăunătoare, care duce la distrugere.

Comentariu: Adică, atunci când vorbiţi despre siguranță, spuneţi că distrugerea altora nu poate fi o cale sigură.

Răspunsul meu: Trebuie să înțelegem că un înțelept este cel care știe să se mulțumească cu împlinirea normală a propriei persoane și a societății înconjurătoare. Adică, dacă ajungem la punctul în care doar necesarul îmi este suficient, totul va începe să se aşeze la locul său.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 9/11/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când Laurens van der Post într-o noapte

În deșertul Kalihari le-a spus boșmanilor

Că nu putea auzi stelele

Cântând, nu l-au crezut. S-au uitat la el,

Pe jumătate zâmbind. I-au examinat fața

Pentru a vedea dacă glumea

Sau să-i înșele. Apoi doi dintre acei bărbați mici

Care nu plantează nimic, care nu au aproape

Nimic de vânat, care trăiesc

Cu aproape nimic, și cu nimeni

Ci ei înșiși l-au dus departe

Din focul de ghimpe, trosnitor

Și a stat cu el sub cerul nopții

Și a ascultat. Unul dintre ei a șoptit:

Nu le auzi acum?

Și van der Post a ascultat, nedorind

Să nu creadă, dar a trebuit să răspundă,

Nu. L-au plimbat încet

Ca pe un om bolnav până la micul, slabul

Cerc de foc și i-au spus că

Le pare teribil de rău,

Și lui i-a părut și mai rău

Pentru el însuși și a dat vina pe strămoșii săi

Pentru ciudata lor pierdere a auzului,

Care era pierderea lui acum. În unele nopți senine

Când casele din apropiere își  opresc televizoarele,

Când traficul se diminuează, când pe străzi

Sunt între sirene și zboruri deasupra capului

Sunt între intersecţii, când vântul

Atârnă foc în acele brazilor,

Și bufnița cu urechi lungi din crângul vecin

Între apeluri se referă la propriul său întuneric,

Mă uit din nou la stele așa cum am făcut-o prima dată

Să mă şcolesc în numele constelațiilor

Și îmi amintesc prima mea simţire a teribilei lor îndepărtări,

Încă aud ce am crezut

La marginea tăcerii erau glumele interioare

A bătăilor inimii mele, a traficului meu arterial,

DO-ul de deasupra DO-ului înalt al urechii mele interne, eu însumi

Fredonez fără ton, dar acum știu ce sunt:

Partea mea loială din muzica sferelor

Și grup de stele în curs de maturare,

A cântecelor din gâtlejul vechilor zei

Încă îngrijind chiar și creaturile surde

Prin exilurile lor în deșert.

(„Tăcerea stelelor” de David Waggoner, din Lumina Călătoare: Poezii adunate și noi)

Întrebare: Totul este invers în această lume. Cine aude stelele este trimis la doctori. Spuneţi-mi vă rog, cine este bolnav până la urmă — cel care aude stelele sau cel care nu o face?

Răspuns: Nu pot spune despre stele.

Comentariu: Probabil că prin asta ne referim la natură.

Răspunsul meu: Da. Oricine nu aude natura este desigur, bolnav. Este rupt de natură și îmi pare rău pentru el.

Întrebare: Ce înseamnă „a auzi natura”?

Răspuns: A auzi natura înseamnă a fi aproape de ea. O persoană apropiată de natură este o persoană care percepe totul în jurul său ca atitudinea Creatorului față de el. Și de aceea nu vede nimic rău în asta. Până la moartea lui, în care el nu vede nimic rău, totul vine, pleacă iar eu avansez și eu.

Întrebare: Este posibil să trăiești așa: cald, calm?

Răspuns: Desigur. Este o voce interioară din tine, care doar trebuie dezvăluită.

Comentariu: Dar am fost lipsiți de această calitate a naturii auditive.

Răspunsul meu: Egoismul nostru este cel care ne închide în interior și nu ne permite să ne întoarcem nicăieri.

Întrebare: Deci, este mai bine să nu auzim natura?

Răspuns: Este o forță rea care acționează în paralel cu o forță bună, dar noi dăm avantaj acestei forțe rele.

Întrebare: Și cum putem simți că ne este dor de natură, de acest auz?

Răspuns: Încercarea de a pătrunde în interiorul naturii înseamnă conexiunea cu Creatorul. Trebuie să încercăm să ne apropiem de El. Și atunci vom reuși.

Întrebare: Dar acest lucru necesită clarificări. Ce este Creatorul pentru o persoană obișnuită, ce este El?

Răspuns: Tot ce este în jurul nostru.

Întrebare: Toate acestea sunt Creatorul?

Răspuns: Da. Și chiar și tot ceea ce este în interiorul nostru este tot Creatorul.

A te apropia de El înseamnă a-ți dezvălui sentimentele, astfel încât să nu existe granițe sau bariere între tine și Creator. Și atunci vei simți că întreaga lume este plină de cântări delicate. Așa aș spune.

Comentariu: Frumos! Spuneţi-mi, este acest lucru necesar pentru supraviețuirea noastră?

Răspunsul meu: Nu este vorba despre supraviețuirea în această lume. Ideea este să fii în armonie cu El. Și așa vine totul.

Întrebare: Acum, mulți oameni părăsesc orașele, merg în niște sate uitate, case abandonate, reconstruiesc și chiar merg în păduri și locuiesc acolo. Ce este asta în principal? Este aceasta o evadare din suferință sau este o căutare?

Răspuns: Este o căutare a armoniei, atunci când mă simt bine cu ceea ce am. Sunt multumit de ce am, sunt multumit de el. Nu am nevoie de nimic, nu am nicio reclamație față de nimeni. Așa trăiesc. Aceasta este o atitudine bună față de lume.

Întrebare: La un moment dat ați spus că odată, adevărații Hasidimi, cabaliștii, au lăsat totul în urmă și au plecat aproape un an. Fără nimic: fără pâine, fără bani, au plecat în lume. Ce fel de mișcare a fost asta? A fost o căutare a acestei armonii, după cum spuneţi?

Răspuns: Da. Aceasta se numește „plecare în exil”. Dar de fapt, a fost un exil de sine. Și mulți oameni au făcut asta. Nu a fost doar în Rusia. Acesta a fost cazul și în Asia Centrală.

Întrebare: Deci, nu este doar iudaismul? Și alte religii fac asta?

Răspuns: Multe națiuni, da.

Întrebare: Plecau să audă acest sunet blând despre care vorbeaţi? Asta i-a condus?

Răspuns: Da. Nu erau pustnici, erau înconjurați de oameni, dar s-au străduit să fie cât mai independenți. În felul acesta s-au străduit să-L simtă pe Creator.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 20/11/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că ar trebui să fiu cu teamă în fața Creatorului. Cum pot fi în această frică? Ce este ea? Este un gând, o stare?

Răspuns: Aceasta este o stare în care caut modalități de a-I face pe plac Creatorului și ce pot face pentru a-I aduce mulțumire.

Comentariu: Am sentimentul că în fiecare zi pierd atât de multe oportunități de a-I aduce mulțumire…

Răspunsul meu: În cele din urmă, toate oportunitățile se vor reuni și totul va funcționa pentru noi.

Întrebare: Cum pot ajunge să simt măcar o dată că Îi aduc cu adevărat mulțumire?

Răspuns: Încercați să vă îmbrățișați prietenii și să-i ridicați pe toți împreună la Creator. Treziți-i pentru ca împreună să vă apropiați de El.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 18/12/23, Scrierile lui Rabaş „Ce este „Pământul se temea și a rămas tăcut”, în muncă?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Făcând corectări și înaintând mai departe, influențăm cumva mediul extern, rudele și colegii noștri?

Răspuns: Desigur că o facem. Prin influențarea cercurilor exterioare, îi aducem mai aproape de calea accelerată a dezvoltării (Achishena).

În niciun caz nu trebuie să îi abandonăm. La urma urmei, ei la rândul lor, ne susțin, fără ei nu ne vom putea îndrepta către Creator. Deci, această muncă ar trebui să fie constantă și strict direcționată.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 12/17/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă arătăm iubire în grupul de zece, poate ea să învelească dulce egoismul şi să facă rău?

Răspuns: Nu, iubirea nu poate face niciodată rău.

Întrebare: Dacă nu este o manifestare sinceră de iubire, ci manipulare și minciuni, ce ar trebui să fac într-o astfel de situație?

Răspuns: Continuă să iubești. Ar trebui să simți că cei care vor să avanseze împreună se susțin reciproc doar cu iubire, nu cu critică.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/12/23, Scrierile lui Rabaş „Ce este Hanuca”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că trebuie să alegem munca mai presus de rațiune de fiecare dată, chiar și într-o situație în care vedem o oportunitate de a lucra în rațiune?

Răspuns: Lucrul în rațiune nu ne ridică pe scara spirituală. Doar munca deasupra rațiunii ne corectează și ne conectează.

Întrebare: Care este următoarea noastră stare comună la care trebuie să ajungem? Care ar trebui să fie scopul nostru final și spre ce ar trebui să țintim în fiecare zi? De exemplu, sportivii se antrenează în fiecare zi, iar scopul lor final este să câștige Cupa Mondială. Care va fi victoria noastră în campionatul nostru?

Răspuns: Vom ajunge la victorie doar atunci când ne ridicăm deasupra rațiunii, în credință și încercăm să rămânem constant la acest nivel.

Întrebare: Când pot face verificări cu prietenii mei?

Răspuns: În orice moment, poți să verifici unde te afli și să încerci să dezvălui dorința comună în care te afli.

Întrebare: Cum putem ajunge în grupul de zece la conștientizarea că forța care ne împinge din egoism se află în el? Cum ne putem preda influenței sale și să simțim inima comună a grupului de zece pentru a ajunge la o nouă stare?

Răspuns: Bazați-vă unul pe celălalt, atunci Creatorul va fi revelat între voi și va începe să vă furnizeze forța Sa.

Din Lecția zilnică de Cabala 16/12/23, Scrierile lui Baal HaSulam „Și Israel a văzut egiptenii“

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce cea mai mare rezistență a egoismului apare atunci când studiem Tora și facem verificări în grupul de zece?

Răspuns: Este special aranjat de sus, astfel încât egoismul să nu vă permită să vă angajați în corectarea voastră, deoarece această muncă este îndreptată împotriva lui.

A practica Tora înseamnă să te angajezi în calitățile tale egoiste și să faci treptat ca acestea să fie influenţate de lumina superioară, Creatorul.

În acest fel, te vei schimba de la egoism la altruism. Și fiecare persoană și întreaga lume se vor schimba de asemenea.

Întrebare: Cum ne putem influența reciproc și să-i inspirăm pe cei din grupul de zece să studieze Tora cu bucurie?

Răspuns: Numai prin exemplu, nu există altă cale.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/12/23, Scrierile lui Rabaş „Ce este Hanuca”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→