Întrebare: Când spuneţi ceva într-o lecție, subliniaţi tuturor că asta depinde de tine și asta depinde de tine și așa mai departe. Aud și eu și mă întreb de ce nu conectați totul împreună?

Răspuns: Mă adresez lor pentru că astfel intru în realitatea lor. Le vorbesc la nivelul realității lor.

Dacă tu și cu mine ne-am ridica la un alt nivel, în care amândoi percepem realitatea diferit, ți-aș vorbi diferit, la un alt nivel de percepere a realității. Să presupunem că simțim amândoi absența acestei lumi și existăm în lumea Yeţira, atunci am comunica la nivel de forțe și nu de imagini, așa cum facem acum.

Chiar acum mă vezi pe ecranul computerului tău, iar eu te văd pe ecranul computerului meu. Dar dacă ar fi să trecem în domeniul semnalelor electrice, dincolo de ecran și să începem să comunicăm, nu prin imagini, ci așa cum comandă computerul, totul ar fi diferit. Imaginați-vă două fire conectate unul la altul, nimic mai mult. Iar informația curge de la unul la altul, nu ca imagini, ci ca impulsuri.

Dar într-o lecție, transmit informații oamenilor de parcă ei ar exista separat de mine, pentru că altfel nu aș putea explica nimic.

Și așa este descrisă toată Cabala. Cum ar putea fi altfel? Ne adresăm unui om care percepe lumea noastră ca o realitate obiectivă în care există, mai degrabă decât o realitate care există în el.

Întrebare: Deci vorbiţi cu ei? Sau îmi vorbiţi doar mie?

Răspuns: Vorbesc singur.

Întrebare: Pentru dvs.? Atunci de ce tot spuneţi că depinde de tine, de tine și de tine? O aud și eu, așa că se dovedește că depinde de mine și nu de ei.

Răspuns: Desigur! Doar de tine! Noi spunem: “Întreaga lume depinde doar de tine”.

Comentariu: Se simte ca un truc.

Răspunsul meu: Nu este un truc. Existăm într-o stare în care nu avem altă cale de a comunica. Nimeni nu înșală pe nimeni. Ne jucăm jocuri copilăreşti, ne înşelăm unii pe alţii pe lumea asta? Există ceva demn la acest nivel infantil în care oamenii se presupune că se înșală unii pe alții? Ei se înșală singuri!

Întrebare: Deci, cum ar trebui să mă raportez la aceste elemente cu care comunicați?

Răspuns: În niciun fel. Corectează-te.

Întrebare: Și conexiunea? Întotdeauna vorbiţi despre conexiune.

Răspuns: Conectați-vă! Și vei descoperi că totul ești tu, că totul este al tău, că tu ești singurul și uicul Adam împlinit de Creator. Iar toți ceilalți sunt doar părți din tine, care au devenit integral ale tale și doar tu exiști.

Întrebare: Dar spuneți că problema este că oamenii nu pot realiza conexiunea, pentru că nu toată lumea își dorește asta. Cum se poate că nu toată lumea își dorește asta, dar totul depinde de mine?

Răspuns: Pentru că acestea sunt propriile voastre dorințe pe care încă nu le-ați adunat și nu le-ați corectat pentru a vă asemăna cu Creatorul. Prin urmare, ei par a fi opuşi ție, stau împotriva ta, cu care trebuie cumva să lucrezi, să te conectezi și să-i atragi către tine.

Întrebare: Dar dacă este vina mea că nu există unitate, de ce nu puneţi presiune asupra mea, de ce nu spuneţi: “Este vina ta” în loc să vorbiţi întregii mase din jurul dvs.?

Răspuns: Pentru că fiecare dintre ei este la fel ca tine și fiecare trebuie să realizeze că totul este conținut în ei.

Întrebare: Nu, acest lucru este probabil imposibil de înțeles. Vorbiţi foarte încrezător, spunând că acest lucru este clar și asta este clar, dar în același timp, există o contradicție în asta.

Răspuns: Chiar și în fizica cuantică întâlnim astfel de paradoxuri. Ce poți face?

Comentariu: Deci ele există, și în același timp nu există.

Răspunsul meu: Da. Când începem să ne apropiem de microlume unde există un fel de prag de tranziție către o altă lume, descoperim că nimic nu este definit, că două lucruri pot fi în același loc în același timp și un lucru poate fi în două locuri, distanța respectivă nu există – este în întregime condiționată.

Imaginează-ți că iau o bucată de hârtie și o îndoi și aduc două puncte opuse împreună. În geometria liniară ele sunt pe un plan. Dar prin plierea hârtiei, ele reprezintă acum un singur întreg. Totul depinde de percepția mea asupra spațiului.

Acesta este un salt spațial – capacitatea de a sări dintr-o parte a universului în alta de-a lungul a milioane sau miliarde de ani lumină. Într-un plan, ei sunt separați de miliarde de ani, dar pur și simplu pliez planul și mă găsesc instantaneu în alt punct. Și depinde doar de percepția mea — doar de mine! Dacă îl pot plia în mine, atunci sunt în orice moment aleg eu.

Totul există doar raportat la mine.

Întrebare: Practicaţi asta?

Răspuns: Nu este vorba de exersare sau nu. Este pur și simplu realitatea care există în tine.

Trebuie să te ridici la ea pentru că totul depinde de nivelul egoismului tău – indiferent dacă este liniară, plată, sau dacă o poți modela deja în vreun fel, o poți controla, îi poţi da orice formă și poţi construi adevărata ta realitate pe baza ei. Tu iei orice formă și spui: “Acesta este un avion” și îţi construiești geometria pe ea, adică percepi întreaga lume prin ea.

Și de ce depinde asta? Cât de mult poți integra cele nouă calități fundamentale, cele nouă Sfirot în a zecea, în Malchut. Iar apoi totul este în tine. Tu percepi cu adevărat totul dincolo de timp și spațiu, doar prin transformarea ta interioară, prin simțirea Creatorului din tine. Și nimic altceva nu există.

Și nu te întristezi din pricina pierderii de oameni, suflete sau comunicare. Totul este în interiorul tău și a devenit și mai apropiat, mai profund.

Din KabTV’ “Am primit un apel. În mine şi în afara mea” 26/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă un om are probleme în mod constant și apelează mereu la grup. Unde este pragul atitudinii de folosire a grupului?

Răspuns: Diferența constă în a înțelege că apelez la grup tocmai pentru a-i permite să se unească mai mult, să ajungă la conexiune și să se ridice din cauza problemelor mele, mai degrabă decât să le rezolv eu.

Întrebare: Dar spuneți că dacă există un obstacol care împiedică avansarea către scop, acesta ar trebui eliminat. În același timp, ni se oferă aceste obstacole să ne ridicăm deasupra lor, mai degrabă decât să le anulăm. Atunci unde este adevărul?

Răspuns: Omul descoperă adevărul în puritatea atitudinii sale față de scopul creaţiei: merită să-l privești într-un fel sau altul, să te ridici deasupra lui și să nu-i deranjezi pe alții, sau dimpotrivă, să-i încurci cu această problemă pentru a-i uni și mai mult pe toți. Nu poți să știi dinainte.

Din KabTV “Am primit un apel. Întreabă grupul” 15/06/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este înţelesul dezvoltării inconștiente?

Răspuns: Dezvoltarea inconștientă înseamnă pregătirea unui animal pentru a deveni om, deoarece de la bun început, dintr-o celulă, din punctul de vedere al dorinței, din nimic, este necesar să se dezvolte un astfel de instrument, o astfel de ființă, care să fie absolut asemănătoare și egală cu Creatorul.

Din KabTV “Am primit un apel. Dezvoltare inconştientă” 23/7/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este adevărul?

Răspuns: Adevărul este lumina superioară care acoperă toate diferențele și dezacordurile care există în Kelim(vase). Lumina Creatorului în forma sa pură, înainte de a trece prin Kelim, se numește adevăr.

Din Lecția zilnică de Cabala 22/03/25, Scrierile lui Rabaș – Art.41, 1990-“Ce sunt în muncă Mițvot (poruncile) ușoare pe care omul le calcă cu călcâiele?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lucrăm și ne pregătim să urcăm la un grad spiritual, dar tot ce putem face este să depunem efort și nimic mai mult.

Acțiunea propriu-zisă este realizată de lumină; Nu am puterea să mă ridic deasupra mea. Nu pot să mă apuc de păr și să mă scot din mlaștina egoismului!

Rezultatul tuturor eforturilor noastre se numește “El a muncit și a găsit”, deoarece acțiunea este realizată de lumina superioară.

Ieşirea din Egipt are loc prin trezirea de sus, datorită revelării unei lumini foarte mari, GAR de Hohma.

Se numește întunericul Egiptului pentru că lumina este revelată, dar nu avem haine de Hasadim pentru a o percepe.

De aceea se numește noapte și nu zi, și nu urcare prin grade spirituale ci mai degrabă o scăpare, un salt. Pesah provine de la cuvântul “a sări” (a trece peste).

Această ascensiune are loc la om ca un impuls unic dincolo de timp, mișcare, spațiu sau orice evaluare umană.

Totul se întâmplă prin forța influenței de sus. De aceea trebuie să fim pregătiți pentru acest exod.

Vine dintr-o dată, în grabă, și cu o clipă înainte să se întâmple, omul nici măcar nu își poate imagina că stă chiar în pragul ieșirii din Egipt care este pe cale să se întâmple.

Se întâmplă complet neplanificat. Iar despre tranziția în sine se spune că atunci când Creatorul ne face acest lucru, o trăim ca într-un vis.

Din Lecția zilnică de Cabala 31/03/10, Zohar, capitolul 166, „Bo”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne gândim tot timpul la schimbarea lumii. Acesta este egoismul. suprem.

Comentariu: Facem asta tot timpul. Dar aceste instituții media nu vor fi distruse, guvernul nu va fi răsturnat și șefii nu vor fi înlocuiți.

Răspunsul meu: Nimic din toate acestea nu este necesar. Ceea ce avem nevoie este să încercăm să arătăm lumii întregi că însăși natura ei – fie că este minerală, vegetală, animală sau mai ales umană – este absolut egoistă. Și aceasta este natura pe care trebuie să o corectăm. Mai mult, este corectată tocmai de la gradul de “uman”.

Întrebare: Deci încep întotdeauna cu mine?

Răspuns: Începi cu tine și cu ceilalți, cu conexiunea dintre noi, cu conexiunea dintre oameni. Și atunci natura se va schimba la toate nivelurile. De sus în jos, se va extinde la lumea animală, vegetală și minerală.

Întrebare: Dacă eu, un om obișnuit, încep cu conexiunile mele cu cei dragi și încerc să le fac bune indiferent de c ear fi, în ciuda oricăror conflicte și așa mai departe, voi începe să schimb lumea?

Răspuns: Da, desigur!

Unde este metoda de corectare a lumii? Este în corectarea ființei umane. Dar nu pur și simplu strigând și presând pe alții, ci printr-o metodologie de educație, rafinament și transformare a omului.

Întrebare: Dacă încep să mă schimb, ce văd?

Răspuns: Dacă încep să mă schimb, încep să văd că asta este exact ceea ce are nevoie lumea. Și lumea se va schimba în consecință odată cu asta. Voi vedea din ce în ce mai multă bunătate în această lume. Și astfel, prin atitudinea noastră față de lume, nu doar a mea, vom aduce lumea într-o stare de echilibru adecvat.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 3/01/22

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Deseori, omul are o stare în care încearcă să evite tranziția la spiritual. Adică, egoismul lui îl împinge și îl face să facă niște pași de retragere. Cum poate evita omul să greșească aici și să meargă în continuare împotriva ego-ului său?

Răspuns: Acest lucru trebuie făcut în avans. În momentul în care îl ratezi, nimic nu te va ajuta. Egoismul te va păcăli în continuare, te va trage înăuntru, îți va distrage atenția și nu vei putea scăpa de el. Prin urmare, trebuie să te protejezi întotdeauna în avans, ca un alpinist care este într-o echipă, atârnat de frânghie cu alții. Fără aceasta nu poți face nimic; o astfel de conexiune este esențială.

Mai mult, trebuie să fie constantă, în fiecare secundă. În Cabala, cazi în fiecare secundă, iar fără această conexiune, cazi în abis, iar apoi trebuie să urci înapoi. Acest lucru durează o viață întreagă. De aceea omul nu reușește să atingă spiritualitatea, cu atât mai puțin să avanseze prin cei 125 de pași.

Totul este creat foarte clar și logic atunci când acționezi corect. Este legea naturii. Nu există concesii de la Creator aici: “Ești atât de mic, iubitul meu; voi face totul bine”. Nu! Aici, forța dăruirii și forța primirii sunt opuse una cu cealaltă. Și trebuie să găsești conexiunea potrivită între ele și să acționezi clar. Aceasta este legea!

Nu este ca în lumea noastră, în care din slăbiciunea noastră creăm constant condiții nenaturale pentru noi înșine. Natura nu are milă așa cum ne imaginăm noi. A primi ceea ce nu merit este ceea ce numim milă, dar acest lucru este greșit. De ce ar trebui să fie așa? “Pentru că sunt atât de frumoasă!”

Dacă am înțelege esența naturii și cum ar trebui să ne comportăm cu ea, am reuși cu adevărat, am justifica acțiunile Creatorului și nu am aștepta niște favoruri. Este exact ca în zicala: “Nu ar trebui să așteptăm favoruri din partea naturii”. Nu ar trebui să așteptăm ca ea să arate milă față de noi, ci ar trebui să-i studiem legile și să le reproducem clar în noi înșine. Și atunci nu vor fi probleme. Vom vedea cât de perfectă și veșnică este și vom deveni asemănători cu ea.

Întrebare: Care ar putea fi soluția ca omul să se pregătească din timp?

Răspuns: Este doar în conexiunea cu ceilalți, doar în stare de garanție reciprocă. Iar aceasta este dată.

Din  KabTV “Am primit un apel. Cum să înșeli egoismul” 18/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

“Şi un anumit om l-a găsit, şi iată, el rătăcea pe câmp. Şi omul l-a întrebat spunând: ‘Ce cauţi’? Şi el a răspuns: ‘Îmi caut fraţii. Spune-mi, te rog, unde îşi pasc ei oile’”? (Geneza, 37)

 (Rabaş – Art.3, 1984, “Iubirea pentru prieteni-1“).

În momentul în care un om adună toate căutările anterioare, îndoielile, regretele și aspirațiile în sine, atinge o stare numită “Iosif” [Jozef] în dezvoltarea sa. Cuvântul “Iosif” este derivat din “asefa” sau “osef”, care înseamnă “a colecta”.

În acest moment, Omul, cu majusculă, apare în interiorul unei persoane și întreabă: “Ce cauți cu adevărat?” Acesta marchează începutul călătoriei spirituale.

Înainte de aceasta, omul era sfâşiat interior și nu știa unde, de ce, în ce scop sau cum să procedeze. Nici acum omul nu știe cu adevărat, dar “Omul” care iese în el sau ea din interior începe să-şi explice scopul vieții, ce cale ar trebui să urmeze, pentru ce să se dedice și ce să realizeze.

Apoi se întreabă: “Deci, ce vrei cu adevărat?” Iar Iosif înăuntrul lui răspunde: “Îi caut pe frații mei”. Aceasta înseamnă că o stare de adevăr s-a manifestat în el și descoperă adevăratul scop al creației. Acum el ia o cale directă către Egipt, în inima egoismului, către Faraon, pentru a-și explora natura, și prin corectarea ei, atinge scopul creației.

Tocmai după ce frații săi, însemnând calitățile sale interioare, l-au trădat, l-au vândut și l-au redus la nimic, el începe să înțeleagă că numai anulându-se pe sine se poate uni cu ei și îşi poate simți cu adevărat natura – tot ce este în el, dar nu a ieșit încă la iveală – și să atingă pe Creator din ea.

El simte că toate calitățile sau “frații” lui sunt împotriva lui, deoarece adevărata lor natură egoistă începe acum să se manifeste.

Prin urmare, din punctul de bifurcație pe care l-a trecut, se ataşează de ei anulându-se. De acum înainte, el le poate încorpora pe toate în sine, adică să devină Iosif, adunând în el toate calitățile sale anterioare: Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah și Hod. El însuși este Yesod, ultimul dintre cele șase Sfirot.

Iosif nu are o calitate proprie; nu poate decât să adune laolaltă calitățile sale anterioare, tot ceea ce aspiră și de care este capabil, pentru ce este potrivit și ceea ce îi lipsește. Aceasta este misiunea lui. Abia atunci se poate conecta corect cu egoismul, cu Malhut, în care se va manifesta Keter, calitatea Creatorului.

Comentariu: Spuneeți că Iosif trebuie să se anuleze înaintea fraților săi pentru a-i include în el însuși. Dar articolul spune că trebuie să se anuleze în fața lui.

Răspunsul meu: Se spune astfel, deoarece frații lui sunt calitățile sale pe care trebuie să le adune în sine. La început, ei există în el într-o formă egoistă, și prin urmare, atunci când îl vând în sclavie, el își schimbă atitudinea față de ei, față de modul în care ar trebui să adune aceste calități.

Inițial el are o aspirație de realizare, către Creator, pentru sensul vieții, dar este încă îmbrăcat în egoism general. Dar când este aruncat într-o groapă și apoi răscumpărat, el își formează deja o atitudine corectă față de misiunea sa. El trebuie să se ridice deasupra lui însuși. Dacă mai devreme credea că toată lumea ar trebui să se unească egoist în el, acum înțelege că este necesară doar anularea de sine.

Din KabTV “Am primit un apel. Ultima generaţie” 21/06/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Israel nu se vor întoarce în pământul [țara=areț>rațon=dorința] lor, până când nu vor fi toți ca un mănunchi.

Înțelepții noștri au spus: „Israel nu va fi răscumpărat până când nu vor fi toți ca un mănunchi”.

2) Trebuie să înțelegem că unitatea Israel este asociată cu mântuirea.(Baal HaSulam, “Moştenirea pământului“).

Ce înseamnă “întoarcerea la pământul lor”?

Dacă vorbim despre lumea exterioară, întoarcerea în țara lui Israel nu este o problemă atât de mare. Este posibil să fi putut face asta acum câteva sute de ani. La urma urmei, evreii au trăit întotdeauna aici.

Totuși, vorbim despre legătura dintre ramură și rădăcină. “Întoarcerea în țara lor” înseamnă întoarcerea la o dorință care este în întregime îndreptată către Creator (Yaşar-El). Aceasta este originea numelui “Israel”.

Cum îmi pot întoarce dorința către Creator? Acest lucru este posibil doar dacă, împreună cu toate celelalte dorințe, devin un tot unitar.

Prin interpretarea corectă a termenilor, vedem că totul se aliniază. Înțelepții nu s-au jucat cu cuvintele, ci le-au aranjat exact după semnificația lor. Israelul nu se pot întoarce în țara lor până nu devin unul. Făcând acest lucru, ei realizează esența acestor cuvinte și contopesc dorințele într-o singură aspirație către Creator.

Pe de altă parte, în exil, în afara țării lui Israel, ei sunt divizați, despărțiți unul de altul și plini de ură reciprocă.

Înțelegerea sensului cuvintelor face clară semnificația lor. Avraam L-a întrebat pe Creator: “De unde voi ști că voi moșteni țara aceasta?” Cu alte cuvinte, de ce trecem prin acest proces și cum ne întoarcem pe pământul nostru, dorința îndreptată în întregime către Creator, spre dăruire?

Dacă ne întoarcem la dăruire, ne vom întoarce inevitabil în țara spirituală a lui Israel. Apoi, prin însăși natura realității, forțele spirituale vor influența lumea corporală și o situație corespunzătoare va apărea și aici.

În trecut, am aderat la intenția de dăruire atât în ​​corporalitate, cât și în spiritualitate. Ca urmare, pământul fizic al lui Israel corespundea rădăcinii sale spirituale. Apoi, după ce ne-am pierdut aspectul spiritual, am fost expulzați și din pământul fizic al lui Israel.

Acum, așa cum afirmă Baal HaSulam, ni s-a oferit o oportunitate de ascensiune spiritual, și prin urmare, ne-am întors aici. Deși în esență nu ne potrivim încă cu pământul corporal al Israelului, totuși ni s-a oferit această oportunitate pentru a ne putea urca la pământul spiritual al Israelului. Acesta este mecanismul interior al evenimentelor.

Pe vremea Templului, eram la nivel spiritual. Apoi l-am pierdut și ne-am împrăştiat. În paralel, în lumea corporală, am trăit în Țara lui Israel, și chiar și după căderea noastră am rămas aici pentru o anumită perioadă, să numim acest lucru condiționat “70 de ani”. În realitate, această perioadă de “70 de ani” a durat mai mult și a arătat semne clare ale distrugerii iminente a Templului și a exilului. În cele din urmă, am fost expulzați și împrăștiați în întreaga lume.

Acum, 2.000 de ani mai târziu, procesul se desfășoară invers. Mai întâi ni s-a dat ocazia să ne întoarcem în Țara trupească a Israelului cu speranța că prin aceasta ne vom ridica la țara spirituală a lui Israel. Astfel, în cuvintele lui Baal HaSulam ni s-a dat o șansă de mântuire.

Cât timp va rămâne deschisă această fereastră nu se știe, dar a fost deschisă de peste 100 de ani. Așa cum a existat o amânare înainte de căderea noastră corporală, acum ni s-a acordat din nou o întârziere, o șansă de care trebuie să profităm.

Dacă nu reușim să facem acest lucru, dacă pierdem ocazia, așa cum am ratat șansa de a ne corecta căderea spirituală în trecut, atunci, așa cum scrie Baal HaSulam, s-ar putea să ne găsim din nou în exil.

Din Lecția zilnică de Cabala 10.5.11, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – “Moștenirea pământului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce include înțelegerea garanţiei reciproce? Puteți să o descrieţi puțin?

Răspuns: La fel ca în cazul alpiniștilor, doar împreună putem atinge obiectivul. Trebuie să te consider ca pe mine însumi, ca egal. De la egal la egal!! Susțin fiecare mișcare a ta, așa cum mă susțin pe mine.

Comentariu: Este de înțeles cu alpiniștii, pentru că altfel vor cădea, iar ei ştiu asta. Dar aici, te întorci constant la plăcerile acestei lumi, iar acestea te fac fericit.

Răspunsul meu: Aceasta face parte din același program de sprijin reciproc, conștientizare reciprocă a faptului că mergem înainte în această stare și trebuie să ne susținem unii pe alții. Trebuie să realizăm asta. Și ar trebui să existe și sprijin reciproc în acest sens; adică pur și simplu preocupare pentru ceea ce se întâmplă celorlalți, pentru că fără asta nu îți vei atinge scopul.

Și apoi brusc, sub influența luminii superioare, începi să simți pentru ei un sentiment că devin importanți pentru tine, mai importanți decât tine însuţi..

Este la fel ca în lumea noastră, când începi să ai grijă de copilul altcuiva, iar el devine important pentru tine, începi să-l iubești. Aceasta este influența luminii superioare.

Întrebare: Dar nu este o teamă obsesivă, când ei încearcă să te oblige încotro să mergi: acum la dreapta, apoi la stânga?

Răspuns: Nu. Încearcă.

Din KabTV “Am primit un apel. Cum să înşeli egoismul” 18/05/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→