În cursul dezvoltării umanității, dorința de a primi crește în fiecare om, iar acesta suferă din ce în ce mai mult până când ajunge la o stare în care pur și simplu trebuie să dezvăluie cauza suferinței sale, dar nu este capabil să o facă. Ei încearcă să evite suferința, dar nu reuşesc. Atât suferința internă, cât și cea externă vin metodic, îi înconjoară din toate părțile, dar toată este îndreptată către cauza sa, către Creator, astfel încât omul să găsească această cauză.

Dacă omul ar ști cum să facă față suferinței, să spunem prin acțiuni corecte, ar obține plăcere sau stări pozitive; iar dacă ar comite acțiuni rele, ar primi pedepse. Atunci recompensa și pedeapsa ar fi dezvăluite și el ar învăța să distingă ce este benefic și ce nu, și nu ar mai avea nevoie de nimic.

Întrucât însăși substanța noastră este dorința de a primi, dacă am ști cum să o împlinim prin anumite acțiuni, asta ne-ar fi suficient. Nu am întreba niciodată despre nimic altceva, deoarece omul cere doar despre ceea ce îl privește, conform dorințelor inimii sale.

Însă guvernarea Creatorului este ascunsă și nu devine revelată unui om din lumea noastră până când acesta nu traversează Machsom-ul. Tocmai această ascundere îl ajută să ajungă la cauză: cel care îi trimite toate situațiile din viață, deoarece dezvoltă o mare dorință de a ști de ce i se întâmplă acest lucru, nu cum să fie liber de suferință, ci de unde vine și în ce scop.

Astfel, el merege către Creator și începe să-I dezvăluie măreția. Apoi, importanța măreției Creatorului și „răsplata și pedeapsa” se schimbă pentru el. Omul începe să înțeleagă că răsplata și pedeapsa nu sunt ceea ce contează; principalul lucru este să fie în conexiune cu Creatorul.

În acest fel, el se include în Creator, în cauză, vrea să se contopească cu acesta, și în măsura în care face acest lucru, în el se formează vase de dăruire. Aceasta se numește traversarea Machsomului.

Din Lecția zilnică de Cabala 25.01.2026, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Israel” și „Tora” sunt același lucru.

[Inițial, Tora este o instrucțiune pentru corectarea răului, numită 613 sfaturi pentru corectarea a 613 părți ale egoismului.]

1) Tora este considerată ca fiind 613 sfaturi, 613 indicii pentru supunerea răului.

[Iar după corectare, Tora reprezintă porțiunile de lumină a Creatorului corespunzătoare fiecăruia dintre cele 613 organe corectate ale sufletului.]

Rezultă că, în timp ce împlinește Mițva, omul extinde la organul corespunzător din sufletul și corpul său gradul de lumină care aparține acelui organ și tendon (Rabaş, Art.3, 1990-Ce înseamnă că lumea a fost creată pentru Tora).

Întrebare: Cum se poate explica cât mai simplu unui om ce sunt Israel, Tora și Creatorul și care este semnificația unității lor?

Răspuns: Noi existăm într-o stare neschimbată, așa cum se spune: „Eu nu m-am schimbat”.

Această stare unică se numește Malchut a lumii infinitului. Creatorul, care a dorit să dăruiască bunătate creației, a creat-o într-o stare de bunăvoință corespunzătoare.

Dar pentru a simți această binefacere, creația trebuie să treacă prin diverse transformări care dezvoltă dorința și apetitul, care provoacă disperare, necazuri și agitație în interiorul ei, cu alte cuvinte, care provoacă simțiri opuse simțirii binelui care face binele. Altfel, creația nu L-ar simți.

Totuși, pentru ca simțirile binelui care face binele, precum și opusurile lor, să nu lovească creația ca o dublă lovitură, Creatorul a aranjat astfel încât să adunăm simțiri neplăcute picătură cu picătură, treptat, în porții mici. „Au!” și asta e de ajuns. Din nou „Au!” și asta e de ajuns. Astfel, avansăm pe cale, ne clarificăm dorința și învățăm ce este bine și ce este rău.

Per total, trebuie să fim sensibili și receptivi la bine și la rău. Cu cât omul este mai sensibil la recunoașterea răului, cu atât gradul său este mai ridicat și cu atât pătrunde mai adânc în substanța creației.

Prin urmare, în starea neschimbată pe care a creat-o Creatorul, există deja dorința de a se bucura de dragul dăruirii, care este corectată de intenția corectă, precum și lumina care umple această dorință și intenție. Acolo, toate sunt unite fără nicio distincție. Această stare se numește „Israel, Tora și Creatorul sunt una”.

Israel (ישראל) este un vas, un Kli cu intenția de a dărui Creatorului, cu alte cuvinte, „direct către Creator”, Yashar-El (ישר-אל). Tora este întreaga lumină care îl corectează și îl umple. Și ei sunt Una pentru că au atins o stare în care sunt complet egali și există în adeziune.

Egalitatea și adeziunea dintre Creator și creație este singura formă în care există. Fiecare creatură dezvăluie treptat această formă odată ce se trezește în interior dorința de a o dezvălui.

Prin dezvăluirea golului în starea noastră actuală și în problemele acestei lumi, Creatorul ne conduce treptat către un sentiment de gol, lipsă de scop și lipsă de sens în viața noastră. În același timp, El trezește în noi începutul unui Kli spiritual, sămânța recunoașterii răului. Starea mea este mizerabilă nu pentru că este plictisitoare la gust, ci pentru că îmi lipsește adeziunea cu Creatorul.

Îmi dau seama de asta treptat. La început, nu înțeleg deloc ce am nevoie, ca un copil care nu știe de ce plânge. Dar încetul cu încetul, detaliile ies la iveală, devin mai clare, apar în mine și încep să aud ceva.

Apoi ajung la un grup, la un professor, și timp de câțiva ani, sunt supus influenței luminii în diverse stări pe care le experimentez împreună cu profesorul, cărțile și grupul. Procesul continuă și devin puțin mai sensibil la recunoașterea răului. Iar răul constă în faptul că nu vreau să mă conectez la cărți, la profesor și la grup. Când încep să simt că tocmai acesta este răul meu, atunci iau direcţia corectă spre corectare.

În același timp, înțeleg că trebuie să mă unesc cu prietenii, să primesc trezirea de la ei, să le dobândesc mintea și simţirile, să mă contopesc cu ei. Mă includ în ei, în dorințele și intențiile lor îndreptate spre scop. Și pentru această includere, trebuie să atrag lumina care se întoarce la sursă; cu alte cuvinte, trebuie să studiez împreună cu ei și să atrag lumina.

Dacă se întâmplă acest lucru, acumulez cantitatea și calitatea necesară de efort și ajung la corectarea vaselor mele.

Bineînțeles, acest proces constă într-o serie întreagă de acțiuni. Nu pot suporta corectările majore sau salturile mari dintr-o dată. Prin urmare, există multe grade, împărțite în etape și subetape, prin care ajung la starea despre care se spune: „Israel, Tora și Creatorul sunt una”. Exist deja în această stare, dar se dezvăluie în mine treptat.

Nu am putea suporta totul dintr-o dată, deoarece această unitate este prea opusă naturii noastre.

Din Lecția zilnică de Cabala 21.02.2011, Rabaș – Art.3, 1990-Ce înseamnă că lumea a fost creată pentru Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că un om simte că îi lipsește o anumită calitate pentru a avansa. Poate fi aceasta dobândită?

Răspuns: Nu aveți nimic de care să vă plângeți. Omul este structurat în așa fel încât totul în om este ideal pentru avansarea sa, nici mai mult, nici mai puțin. Tocmai aceste calități, chiar și cele mai rele, sunt cele care ajută omul.

Fiecare are ceva al său care pare negativ, dar în cele din urmă, veți vedea cum tocmai această calitate, și chiar ceea ce apare ca o abatere, este cel mai util lucru. La urma urmei, este rezultatul forțelor sufletului și fără această calitate, nu ar fi posibilă corectarea lui.

Nu contează ce simțiți pe parcurs, toate aceste lucruri sunt utile. Nu vi se cere să vă dați seama dacă v-ați oprit din avansare sau nu, nu știți asta. Vi se cere un singur lucru: să vă dați seama de libertatea de alegere. să atrageți din grup forțe pentru avansare, care sunt mai mari decât cele pe care vi le-a dat Creatorul.

La început, nu avem astfel de forțe. Ni se dă un impuls inițial, restul trebuie să îl obținem singuri din grup. Dacă putem face asta, avansăm; dacă nu, nu avansăm. Problema este că dobândim diverse tipuri de cunoștințe și simțiri și ni se pare că acesta este un avans. Dar nu este. Se poate continua așa timp de 20 până la 30 de ani și nu va exista niciun avans dacă nu primim forțe suplimentare din partea grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala 18-19/1/26, Rabaș – Art.3, 1990-Ce înseamnă că lumea a fost creată pentru Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul a creat o singură stare, o dorință plină de lumină, lumea infinitului. Suntem în această infinitate, dar nu ne simțim adevărata stare deoarece dorințele noastre au fost corupte intenționat, iar acum simțim această defecțiune. Simțim o lume coruptă a infinității, a cărei întreagă dorință imensă a fost împărțită într-un număr infinit de părți, iar fiecare parte în alte 613 dorinţe.

Întreaga problemă constă în faptul că, în loc de intenția de a dărui, a apărut o intenție egoistă, una pentru sine, de a se umple pe sine și de a avea grijă de sine, în loc să se unească.

A corecta aceste 613 dorințe individuale înseamnă „a auzi instrucțiunile Sale”, toate „613 sfaturi” despre cum să atingem starea corectată. Și atunci când realizăm corectarea și înlocuim intenția egoistă de astăzi cu intenția de a dărui, dezvăluim lumina care umple dorința noastră corectată în lumea infinitului.

Este ca și cum ne-am întoarce la infinit, ne-am recăpăta conștiința și am primi întreaga lumină care umple dorințele noastre corectate, în care a fost întotdeauna prezentă sub forma unui depozit ascuns, secret! Ne întoarcem la starea bună în care am existat dintotdeauna, doar că nu am observat încântarea care ne-a umplut, pentru că era încântarea provenită din dăruire!

Am fost acordați și îndrumați doar către gama de primire; prin urmare, în loc de vasta plăcere, am simțit doar o forță minusculă care susține viața, care ne-a fost dată pentru a ne putea întoarce la starea corectată!

Astfel, urmăm cele 613 sfaturi pentru a ne corecta cele 613 dorințe, a primi în ele cele 613 lumini și, astfel, a ajunge la sfârșitul corectării. Dar această stare finală există deja și așteaptă să o simțim în intențiile noastre de dăruire! Prin urmare, aceste 613 porunci sunt numite „Pkudin” de la cuvântul „Pikadon” (depozit), un depozit plasat la început de Creator în contul nostru, care așteaptă corectarea noastră.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/7/10, Rabaş – Art.7, 1986-Importanţa Rugăciunii Celor Mulţi

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să „cumpărăm un prieten”? Sau va trebui să lucrăm cu fiecare om, individual?

Răspuns: Nu cred că trebuie să tratezi pe cineva sau ceva individual sau să alegi trei sau patru persoane pentru tine. Să presupunem că lucrez cu mai multe persoane aici. Sunt mai mulți colegi la serviciu din departamentul meu, de exemplu.

Îi cunosc mai bine, deoarece sunt în același grup, dar asta nu înseamnă că mă raportez la ei ca și cum ar fi prieteni spirituali.

Prietenii mei spirituali pot fi complet diferiți, cei de la care mă inspir mai mult, cei care mă pot influența în felul lor, prin modul în care se raportează la spiritualitate, cum mă influențează și cât de devotați sunt muncii. Poate că această persoană este diferită de oamenii cu care lucrez, deși fac aceleași lucruri; depinde de caracter. Depinde de modul în care omul o face.

Să presupunem că unul dintre ei lucrează aici de dimineața până seara, face totul și sunt în contact constant cu el, dar îl admir mai mult pe celălalt. Unul nu are nicio legătură cu celălalt.

Forma în care face asta, pare să mă afecteze; Depinde de caracterul meu, de anumite calități pe care le am. El mă influențează mai mult decât oricine altcineva. Ce pot face? Așa stau lucrurile.

În general, nu ar trebui să te concentrezi pe nicio persoană, ci doar pe grup. Acest lucru îți va oferi mai multe oportunități de a dărui grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.01.2026, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Încă din copilărie, probabil că am fost legați de această lume cu o „sfoară” subțire și nu încercăm să scăpăm. Ne suprimă această lume?

Răspuns: Da, chiar de la început.

Comentariu: Știm că există libertate undeva, dar tot ne este frică să facem acest pas.

Răspunsul meu: Pentru a face acest lucru, trebuie să ne depășim pe noi înșine, adică toate obiceiurile noastre, atitudinea noastră față de lume și unii față de alții; trebuie să anulăm cumva toate acestea.

Întrebare: Și ne este frică să facem asta?

Răspuns: Da.

Comentariu: De fapt, înțeleg de ce ne este frică. Avem o casă, vom avea hrană, dar ceea ce este acolo este necunoscut. Acolo ne este frică să mergem. Dar dvs. ne îndemnaţi să ne eliberăm cumva.

Răspunsul meu: Nu eu îndemn la asta. Marii înțelepți ai Cabalei sunt cei care vorbesc despre asta.

Întrebare: Au făcut ei acest pas?

Răspuns: Da. Ei spun că trebuie să ne eliberăm de această atracție, să ne ridicăm deasupra ei. Și atunci vom vedea o altă lume; Ne vom vedea pe noi înșine diferit, și în general, întreaga viață și întregul univers diferit.

Întrebare: Cum au căpătat curajul să facă acest pas?

Răspuns: Le-a fost dat de la natură.

Întrebare: Deci nici măcar nu a fost propriul lor curaj?

Răspuns: Nu a fost curajul lor.

Comentariu: Deci curajul este dat de sus unui om, iar el face pasul.

Răspunsul meu: Este dat de sus anumitor oameni, din starea lor interioară, din esența lor interioară. Și toți ceilalți pot urma sfaturile lor și pot acumula o anumită rezervă de energie în ei înșiși, care le-ar da capacitatea de a se elibera de această atracție.

Comentariu: Dacă încerci să te eliberezi de această atracție, îi urmezi pe cabalişti, faci ce spun ei și vezi că nu funcționează iar și iar, ani de zile!

Răspunsul meu: Este o acumulare. Este un proces de acumulare a energiei și eforturilor necesare, care ne va permite în cele din urmă să ne eliberăm de gravitația Pământului.

Întrebare: Cum putem evita disperarea că a trecut atât de mult timp?

Răspuns: Nu avem altă modalitate de a părăsi acest „stâlp” de care suntem legați cu o „frânghie”.

Întrebare: Adică, în ciuda timpului, în ciuda faptului că disperarea a venit deja, continui să încerci să faci acest pas?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Și totuși, întrebarea este cum să nu disperăm.

Răspuns: Nu există altă cale.

Întrebare: Și trebuie să ajungi la această realizare, că nu există altă cale?

Răspuns: Da, nu există altă cale. Dacă ești norocos ca să spunem așa, vei acumula putere și te vei elibera, vei rupe „frânghia” și vei alerga ca un mic elefant peste câmpul vieții. Iar dacă nu ești norocos, vei rămâne pe „frânghie” până data viitoare.

Întrebare: Cuvântul „norocos” nu este ofensator?

Răspuns: Nu cunoaștem toate legile lumii, așa că o spunem așa.

Întrebare: Și ce va ajuta la dublarea sau triplarea puterii?

Răspuns: Asta studiem. Este unitatea noastră, studiul legilor lumii superioare. În cele din urmă, acumulăm o anumită rezervă de energie pentru a ieși pe o orbită liberă.

Întrebare: Deci o evadare ca grup este cu siguranță mai bună decât o evadare singur?

Răspuns: Da, mult mai probabil.

Întrebare: Dar este posibilă evadarea chiar și a unei singure persoane?

Răspuns: Vedem acest lucru de la vechii cabaliști și chiar de la cei nu atât de departe de noi în timp, precum Baal HaSulam și alții. Ei au reușit să se elibereze de atracția egoistă, pământească.

Întrebare: De ce îi credem că într-adevăr este așa? La urma urmei, încă nu ne-am eliberat.

Răspuns: Pentru că altfel, esența vieții pământești își pierde orice fundament.

Întrebare: Deci viața pământească are sens doar dacă facem acest pas?

Răspuns: Da.

Întrebare: Pentru asta există?

Răspuns: Da. Cum altfel?

Întrebare: Deci, spuneţi că sensul vieții este să faci acest pas și să te desprinzi de această „frânghie”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care este spațiul în care intrăm atunci când ne desprindem?

Răspuns: Este un spațiu liber, în care putem acționa conform legilor sale, legilor acestui spațiu liber.

Întrebare: Care sunt acestea?

Răspuns: Este libertate. Eliberare de gravitația pământească, de egoism.

Întrebare: Gravitația pământească este egoism?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și când mă eliberez, ce se întâmplă acolo?

Răspuns: Acțiuni libere, viață liberă, zbor liber. Cu adevărat ca un elefant în aer.

Întrebare: Deci acum toate acțiunile mele sunt egoiste, sunt condus și nu sunt liber aici? Iar acolo…

Răspuns: Iar acolo, ești liber.

Întrebare: Liber. În adâncul sufletului, îmi doresc asta, nu-i așa?

Răspuns: Nu cred că ne dorim asta cu adevărat atât de mult.

Comentariu: Toată lumea vorbește despre libertate și și-o imaginează într-un fel.

Răspunsul meu: Nu știu de ce omul are nevoie de libertate. Și nici el nu știe. Vrea doar să fugă de „frânghia” sa. De ce? Poate din cauza prostiei sale copilărești. Și ce mai este, încă nu știm.

Întrebare: Dar libertatea este eliberarea de egoism. Este aceasta adevărata libertate?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este inclus în conceptul de „Tora”? Există doar două lucruri în univers: Creatorul și creația. Dar, dintr-o dată, descoperim atât de multe nume, caracteristici și conexiuni încât devenim confuzi.

Creația este dorința de a primi, iar Creatorul este dorința de a dărui, de a dărui plăcere. Manifestarea Creatorului către creație este în esență, tot ceea ce se întâmplă. Creatorul fie Se revelează creației, fie Se ascunde de ea și astfel provoacă diverse fenomene în creație. Vorbim despre aceste fenomene; ele sunt întreaga noastră viață, toate grijile noastre. Acesta este vasul (Kli) în raport cu lumina și nu mai este nimic de adăugat aici.

Manifestarea Creatorului către creaturi are mii de nume, deoarece acestea se referă nu numai la dorința de a primi, ci și la ceea ce așteaptă această dorință de la Creatorul care i se revelează.

Apoi, creația începe să dorească mai multe lucruri de la Creator. Practic, vrea ca Creatorul fie să-i umple și să-i ofere plăcere, fie să-i dea puterea de a primi această plăcere, astfel încât să simtă că procedând astfel, îi oferă plăcere Creatorului. Nu poate exista decât o astfel de relație între ei.

Dorința de a primi din creație este constantă; dorința Creatorului de a dărui este de asemenea, constantă. Simțirea Creatorului în creație se numește „plăcere”. Dar din moment ce creația, pe lângă manifestarea Creatorului în ea ca plăcere, simte și „personalitatea” Creatorului (esența Sa, ceea ce este El, dăruitorul), atunci creația începe să se raporteze nu numai la plăcere, ci și la Creatorul însuși, la dăruitor.

Astfel, atitudinea față de plăcere este dorința de a primi. Vreau să primesc plăcere de la Tine, să Te văd. Este ca un bărbat care iubește o femeie și se bucură la vederea ei. În ceea ce privește atitudinea față de esența Creatorului, dăruitorul, apar două mișcări în dorința de a primi: fie de a folosi dăruitorul în scopul bucuriei (nu doar de a te bucura, ci de a te bucura de propria relație cu Creatorul: vreau să mă bucur de Tine), fie de a dori să-I faci pe plac. Astfel, există o dorință și există o intenție, fie pentru sine, fie de dragul Creatorului.

Prin urmare, toate relațiile dintre creație și Creator se reduc la intenția creației, la scopul acesteia. Dacă creația are intenția pentru propriul beneficiu, dar dintr-o dată este determinată de un impuls de a se îndrepta către intenția de a dărui Creatorului, adică de a primi și de a se bucura, dar de dragul Lui, atunci creația cere – din nou de la Creator – oportunitatea de a face acest lucru. Cererea sa este întotdeauna îndreptată către Creator: fie este o cerere de bucurie, fie pentru natura folosirii acelei bucurii.

Tot ceea ce primește omul de la Creator se numește lumină (Or) sau Tora. Rezultă că în această lumină, în revelarea Creatorului către creaturi, găsim două manifestări principale. Creatorul Se revelează fie ca un dăruitor al puterii de a schimba, de a corecta intenția, fie Se revelează ca bucurie. Prin urmare, există Tora, lumina care se întoarce la sursă, și există Tora, numele Creatorului, revelările luminilor în Kelim, corectate cu intenția de a dărui.

Din Lecțiile zilnice de Cabala, 18.01.2026 și 19.01.2026, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O haită de lupi poate avea grijă de un animal invalid, schilodit sau bătrân. Îl hrănesc cu mâncare mestecată, ca pe căței și chiar îl pot curăţa de purici. Dar există oricum o adăugare aici: „Într-un an flămând, haita nu își poate asuma responsabilitatea de a hrăni animalele bătrâne. Și bătrânii acceptă acest lucru.” Este și aceasta o chestiune de supraviețuire?

Răspuns: Este o chestiune de supraviețuire și necesitate pentru haită. Și de aceea există indivizi care se sacrifică pentru viața întregii haite.

Comentariu: Să dezvoltăm: ei au grijă de cei invalidi, de bătrâni…

Răspunsul meu: De toți.

Întrebare: Și noi ar trebui să avem grijă de bătrâni?

Răspuns: Da. Dar dacă există astfel de condiții când este imposibil să ai grijă de cei slabi…

Întrebare: Aceasta este într-adevăr o chestiune foarte dificilă! Cum este selectată?

Răspuns: Cel care oferă mari beneficii generației viitoare este ales.

Întrebare: Deci, tânăr și puternic?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci principiul este în continuare supraviețuirea haitei, supraviețuirea societății?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și acum dacă este posibil, vă rog să trageți concluzii.

Răspunsul meu: Concluzii: cu siguranță avem multe de învățat de la lupi. Trebuie să facem ceva pentru a ne îmbunătăți. Cu siguranță trebuie să ne gândim la organizarea societății noastre: cum să o restructurăm și să o facem mai sănătoasă și ce programe educaționale ar trebui să adoptăm pentru copiii noștri, pentru nepoții noștri, pentru generația viitoare?

Avem în față mai multe generații și trebuie să schimbăm ordinea socială pentru ele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din ce punct poate fi considerată metoda lui Avraam o religie autentică?

Răspuns: Din momentul în care a devenit o forță unificatoare, o forță pentru construirea unei societăți care se îmbibă cu această idee, o adoptă și o acceptă ca mod de viață.

Acest lucru s-a întâmplat atunci când grupul lui Avraam,, care părăsise odată Babilonul, a început să se formeze la Muntele Sinai. Este clar că în Tora, această poveste este prezentată pur alegoric. În realitate, oamenii nu stăteau fizic pe munte; mai degrabă, acestea erau stări interioare pe care oamenii le experimentau.

Din acel moment, se poate spune deja că aveau o singură religie, adică implementarea în rândul oamenilor a unei structuri organizate în zeci, sute și mii și stabilirea unei interacțiuni corecte unii cu alții în cadrul acestei structuri, în care Creatorul este revelat ca fiind calitatea iubirii, a dăruirii și a garanției reciproce.

De aici începe mișcarea socială a celor care au părăsit Babilonul, care în acest fel devin treptat o națiune.

Cu alte cuvinte, punctul de cotitură a fost momentul în care a apărut nevoia unei instrucțiuni pentru a se ridica deasupra urii reciproce. De aici, religia începe ca o metodă de unire a oamenilor într-un întreg, în echivalență cu Forța superioară.

Numim această metodă „religie” deoarece oamenii, în structura lor, vizează în mod constant echivalența cu Forța superioară, străduindu-se să facă totul astfel încât Forța superioară să se reveleze între ei.

Din KabTV emisiunea „Ultima generație”, 03.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Principiul de bază al Uniunii Sovietice era că toți ar trebui să fie la fel. Ce este bun în faptul că toți oamenii sunt la fel? Ce oferă asta?

Răspuns: Cabala nu vorbește despre asta. Cabala spune că toți trebuie să fie egali, dar fiecare în felul său, în realizarea deplină a sufletului său, iar sufletele sunt absolut diferite.

Dacă luăm cele 613 dorinţe și le prezentăm liniar, vom vedea că împreună formează un fel de spectru, iar când toate cele 613 dorințe sunt aranjate în funcție de nivelul lor de-a lungul unei linii, fiecare dorință are o curbă diferită.

Adică, fiecare om are propriile dorințe. Dar când fiecare se exprimă pe deplin, o face în dăruire către întregul sistem, către toți ceilalți. Și în asta, toți sunt egali. Cu alte cuvinte, nimeni nu este similar cu altul nici în cantitate, nici în calitatea sa de dăruire, totuși toți sunt egali prin faptul că fiecare acționează la maximum, din propriul sine unic.

Prin urmare, interpretarea incorectă a egalității este de a-i face pe toți la fel, astfel încât unul să nu poată fi distins de altul. Dimpotrivă, prin realizarea sufletelor noastre cât mai complet posibil, vom fi cât mai diferiți unii de alții.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Toată lumea ar trebui să fie la fel”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→