„În mulțimea de oameni stă slava Regelui”, cu cât este mai mare numărul oamenilor, cu atât puterea colectivului este mai eficientă. Cu alte cuvinte, ei creează o atmosferă mai puternică de măreție și importanță a Creatorului. În acel moment, corpul fiecărui om simte că toate acțiunile pe care dorește să le facă pentru sfințenie –  în sensul de a dărui Creatorului – sunt ca o mare avere (Rabaş, „Agenda Adunării – 2”).

Totul depinde de cât de mult exprimăm noi în grup, importanța scopului nostru, importanța dezvăluirii Creatorului și importanța creării condițiilor pentru revelarea Sa. Principalul lucru este să nu uităm asta, și să trezim constant în noi înșine faptul că Creatorul este lumina care umple totul și că El este revelat doar în măsura asemănării noastre cu El. Dacă atingem chiar și 1% de asemănare, în acea măsură Îl vom revela. Și dacă există 2% de asemănare, în aceeași măsură Îl vom revela.

Prin urmare, pe de o parte fiecare om trebuie să simtă că există în grupul de zece ca o zecime din acesta. Pe de altă parte, el trebuie să simtă că este Malchut al acestui grup de zece și este responsabil pentru dorința întregului grup de zece.

Treptat, vom studia toate rolurile noastre în aceste zece părți, fiecare dintre acestea urmând să modeleze sufletul comun, adică să dezvolte calități suplimentare în cadrul acestuia, și apoi vom începe să-L simțim mai mult pe Creator.

Cât de mult simte lumea un embrion, sau chiar un copil mic? Îi lipsesc simțurile, calitățile, pentru aceasta. În același mod, trebuie să dobândim treptat calitatea fiecărei Sfire, și astfel, să-L simțim pe Creator din ce în ce mai puternic. Adică, fiecare dintre noi trebuie să se poziționeze ca fiecare Sfira.

Și astfel, în diferite combinații, în diferite configurații, ne vom asambla și îl vom „roti” pe Creator dintr-o stare, în alta, într-o a treia, ca un Cub Rubik. În acest fel, ne vom roti unul față de celălalt și îl vom dezvălui pe Creator în schimbări din ce în ce mai ample.

Astfel, ce este un grup de zece? De fapt, se dovedește a fi o posibilitate infinită de combinații ale tuturor calităților și dorințelor, atât ale inimii, cât și ale minții.

Din Congresul Internațional de Cabala din Moldova, 05.09. 2019, Lecția 0

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când un om intră sub impactul luminii superioare, apare puțin ciudat, ca și cum ar fi consumat un drog: pupile dilatate, activitate crescută, un sentiment de iubire față de toată lumea. Ce se întâmplă cu omul în acel moment?

Răspuns: Nu cred că poate avea simptome externe atât de puternic exprimate. Totuși, cine știe?

În principiu, acesta este tot efectul luminii superioare. În spatele fiziologiei noastre, nu se ascunde nimic în afară de lumină și vase. Prin urmare, influența luminii asupra vaselor, chiar și sub forma luminii înconjurătoare, provoacă în orice caz, tot felul de excitații, similare excitației din partea substanțelor chimice.

Așadar, dacă măsurăm reacția din influența luminii și reacția de la sedative sau efectele stimulatoare ale anumitor medicamente, vom vedea o reacție externă identică.

Întrebare: Dar din ce cauză se întâmplă acest lucru? Influențează lumina punctul din inimă sau fiziologia unui om? În general, există un concept precum „lumina influențează fiziologia”?

Răspuns: Desigur! Ce înseamnă „influențe”? Puls crescut, desigur! Excitație interioară, desigur! Creșterea tensiunii arteriale, desigur! Adică, aceasta este o consecință naturală a excitației, indiferent de cauza acesteia.

Un medicament este aceeași lumină, doar că în înțelegerea noastră apare într-o formă materială, în niște elemente chimice. Și ce dacă? Aceasta este de asemenea, influența luminii, doar că îmbrăcată într-un astfel de purtător.

Să presupunem că beau cafea. Credeți că materia este în cafea, în acest lichid maro pe care îl beau acum? Nu. Aceasta este legată de o mică influență a microluminii care mă afectează în acest fel. Asta este tot!

De fapt, materia nu există. Dacă ați șterge acum această imagine, ați vedea un ecran mai interior pe care o forță, o dorință, folosește o a doua forță, o a doua dorință și așa mai departe.

Nu ați vedea nimic altceva decât vectori nesfârșiți și cum se schimbă aceștia sub influența unuia altuia. Vectorul numit „cafea” schimbă toate sumele de vectori care sunt în mine la un anumit nivel numit „corp”.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cel mai puternic drog”, 30.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce loc ocupă respectarea fizică a poruncilor, în munca spirituală?

Răspuns: Toate poruncile sunt doar expresii ale legilor spirituale din lumea noastră. Din păcate, respectarea lor fizică nu dă niciun rezultat. Acest lucru este confirmat de faptul că, în ciuda a două secole de respectare a poruncilor de către evrei, situația noastră nu a făcut decât să se înrăutățească.

În codul de legi, Şulhan Aruch, există multe reguli care vorbesc despre iubirea față de semeni, despre relații corecte și amabile dintre oameni. Dar le trecem cu vederea ca și cum ar fi fost scrise pentru copii mici și nu pentru noi.

Considerăm de exemplu, că cel mai important lucru este să îndeplinim ritualul spălării mâinilor. Totuși, acest ritual vorbește despre curățarea mâinilor de egoism, de dorința de a lua întreaga lume pentru noi înșine. Același lucru este valabil și pentru toate celelalte porunci.

Se spune că „o poruncă fără intenția corectă este moartă”. Prin urmare, dacă le respectăm doar într-o formă fizică, atunci din păcate, nu vom obține niciun rezultat pozitiv, cu excepția unui egoism în continuă creștere care divizează din ce în ce mai mult întreaga națiune, inclusiv pe oamenii religioși.

Am ajuns într-o stare în care revenirea la condiția de conexiune dintre noi devine obligatorie; fără ea, omenirea se va îndrepta spre distrugere. Și dacă luăm cărțile înțelepților noștri, vom vedea că ei vorbesc exact despre asta.

Dintr-o conferință publică din New York, 20.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui un om obișnuit, care nu tinde spre conexiunea cu Creatorul, ci vrea să trăiască calm și simplu pe acest pământ, să se raporteze la ceea ce îl aduce la rugăciune, la acele nenorociri, la acele necazuri?

Răspuns: Firește, omul nu își dorește suferință, rugăciune sau altceva.

Întrebare: Și cum ar trebui să mă raportez la asta? Ar trebui să fug de ele, să le ţin la distanță?

Răspuns: Desigur. Cel mai bine este să fug de ele; asta face toată lumea.

Întrebare: Adică, dacă nu tind spre nimic și vreau doar să trăiesc această viață bine pe acest pământ?

Răspuns: În acest caz, „lo em ve lo s’kharam” – „fără suferință și fără recompensă”.

Întrebare: Și care este sfatul dumneavoastră pentru astfel de oameni?

Răspuns: Încercați să trăiți pașnic. Chiar mai jos, chiar mai liniștit, chiar mai calm. Și să trăiți așa.

Întrebare: Pentru ca valurile să treacă peste noi?

Răspuns: Da. Dar aceasta este soarta. Există oameni care își doresc asta. Există oameni care nu sunt de acord cu asta. Și există oameni care nu sunt de acord, dar după câteva lovituri, sunt de acord.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, aceste lovituri pun omul la locul lui dacă este aici și vrea să-și trăiască viața aici?

Răspuns: Depinde de rădăcina sufletului.

Întrebare: Care este sfatul pentru cei care se străduiesc spre Creator, spre conexiune?

Răspuns: Pentru ei, cel mai important lucru este apropierea de Creator și nu contează care este calea, dacă încă primesc câteva lovituri pe parcurs sau altceva.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, se vor raporta și trebuie să se raporteze la aceste lovituri ca la un ajutor?

Răspuns: Da. Dacă ne străduim să obținem conexiunea cu Creatorul, atunci diverse obstacole și condiții ni se pun în față, și vedem inevitabil că nu putem îndeplini aceste condiții în niciun fel, decât dacă primim ajutor serios de sus.

Întrebare: Adică, dacă ne străduim spre conexiunea cu Creatorul, atunci putem fi recunoscători pentru tot felul de obstacole?

Răspuns: Desigur. Pentru băț – da.

Întrebare: Bățul? Deci, când, așa cum spuneţi întotdeauna, „sărută bățul care te bate”, atunci îl sărutăm?

Răspuns: Da.

Comentariu: Iar altfel, va trebui să…

Răspuns: Altfel ne mișcăm cu egoismul nostru pe căi sinuoase, ca niște peștișori care înoată.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul „Lişma şi Lo Lişma”, Rabaş dorește să clarifice diferența fundamentală dintre aceste concepte. Diferența constă în tipul de combustibil care împinge omul să acționeze.

În primul rând, trebuie să înțelegem care sunt acțiunile noastre în general și dacă suntem stăpânii lor. Dacă acționăm pe baza dorinței de a primi, atunci, de fiecare dată când vedem o plăcere, o împlinire a dorinței, imediat, fără niciun calcul vrem să o obținem. Dorința precede calculul; mai întâi este creată dorința, apoi rațiunea. Mintea este o adăugare la dorință, pentru a realiza ceea ce este dorit.

Prin urmare, în momentul în care dorința de a primi vede o împlinire, o dorește și abia atunci începe să calculeze cum să o realizeze, și dacă este posibil, pur și simplu să se împlinească. Dacă dorința nu ar fi împiedicată de nicio limitare, ea s-ar împlini și nu ar necesita nicio planificare sau calcul.

Dar, din moment ce există condiții pentru a se umple cu plăcere, dorința de a primi trebuie să treacă printr-un proces de calcul pentru a se împlini. Apoi dezvoltă un sistem pe care îl numim „rațiune”, „calcul”, „Roş al unui Parţuf”, alături de sine. Aceste categorii apar deoarece este imposibil să satisfacem direct dorința de a primi.

Se pare că, în măsura în care apar obstacole în împlinirea dorinței de plăcere, există mai multe oportunități pentru dezvoltarea mentală și pentru implicarea personală a dorinței în acest proces.

Astfel, pentru a oferi acestei dorințe independență, este necesar să se pună 100% obstacole în fața ei în fiecare stare, și în diverse variații ale manifestării sale, pe toate căile care duc la împlinirea ei.

Numai aceste obstacole vor da dorinței de a primi o oportunitate de a analiza ceea ce vreau, de ce, cum ajung la împlinire, dacă asta este ceea ce vreau, dacă mă împlinește cu adevărat și ce este de preferat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Faptul că mă țin de grup nu este alegerea mea. Faptul că stau aici, ascult, citesc și discut nu este de asemenea, alegerea mea. Deci, unde este libertatea de alegere?

Răspuns: Voi nu ați venit aici din proprie voință. Fiecare dintre noi vede deja că nu a apărut aici din întâmplare; adică, ne-a adus Creatorul. În general, gândul de a veni, a asculta și a sta nu vine de la mine. Totul s-a întâmplat cumva, brusc, aproape inconștient. Este clar că în primele luni am venit și am stat aici, funcționând pe combustibilul primit de la Creator.

Eforturile încep cu coborâri. Așa cum Creatorul mi-a dat un impuls și m-a adus în acest loc, atrăgându-mă cu „bomboane” pentru a mă face să simt că îmi pot îndulci viața aici, așa că acum El mi le ia. Iar eu, pentru a rămâne, a mă menține și a mă întări și mai mult, trebuie să depun eforturi mari.

Legea spirituală neschimbată spune: „Ați împrumutat de la Mine, iar eu colectez.” Creatorul îți dă putere, îți oferă direcție și îți oferă o oportunitate, dar mai târziu va trebui să plătești pentru asta.

Altfel, este imposibil. Cum voi putea să mă ridic la un grad superior dacă nu sunt familiarizat cu el, dacă nu am suficientă putere pentru asta și dacă nu am nicio legătură cu el?

Credem că în spiritualitate totul este ca în această lume: am putere, am dorințe, pot vedea ce voi dobândi, fac calcule, analizez, clarific, verific, cercetez. Nu este deloc aşa; totul este diferit în spiritualitate. Aici, gradul superior este detașat de tine, nu este simțit de tine, este de neînțeles pentru tine. Și chiar dacă dezvălui ceva din el, descoperi că este absolut opus ție și îl respingi.

Așadar, legea este simplă: „Ai împrumutat de la Mine, iar Eu colectez.” Adică, ți se dă oportunitatea, totul îți este dat de sus, iar mai târziu va trebui să-l returnezi. Prin urmare, eforturile constau în întărirea în direcția pe care ne-o arată Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam [care ne-a descris întreaga cale], prin care putem urca la nivelul de om, ca să nu rămânem la nivelul animal (Rabaş, „Scopul Societăţii – 1”).

În lumea noastră există niveluri ale naturii minerale, vegetale, animale și umane. Dacă vrem să ne ridicăm deasupra nivelului uman, trebuie să ne unim unii cu alții.

Dacă, deasupra tuturor obstacolelor, respingerilor, urii și refuzului de a ne uni, realizăm conexiunea între noi, nu avem nevoie de nimic altceva. Știința Cabala  nu ne învață nicio altă acțiune în afară de unificarea reciprocă.

Dacă în orice grup, în orice punct al lumii, oamenii sunt capabili să se ridice deasupra respingerii lor reciproce și să se conecteze unii cu alții, ei Îl vor revela pe Creator, Forța superioară, lumea superioară, imaginea lor eternă, numită „suflet”, deoarece vor crea condiția pentru revelarea Forței superioare în conexiunea dintre ei.

Prin urmare, știința Cabala este universală; ea nu are nicio limitare, cu excepția uneia: deasupra egoismului tău, conectează-te cu oameni ca tine, care vor să se unească pentru a-L revela pe Creator. Nu există alte condiții în afară de aceasta.

Baal HaSulam adaugă la aceasta: nu are rost să sperăm că va veni momentul în care vom putea atinge scopul dezvoltării noastre în vreun alt mod. Fără îndoială, îl vom realiza doar prin conexiunea dintre noi. Atunci vom vedea că Forța superioară împinge pe toată lumea spre conexiune: nivelurile mineral, vegetal, animal și uman.

Vedem felul în care toată lumea se conectează din ce în ce mai mult, fie că vrea sau nu, sub presiunea a tot felul de probleme și suferințe. Lumea devine din ce în ce mai interconectată, tehnologia și mijloacele de comunicare se dezvoltă în această direcție. Așa se face că Forța superioară, singura care operează în univers, împinge întreaga lume spre unitate prin mari presiuni și suferințe.

Cu toate acestea, ni s-a deschis o cale nouă, diferită: putem avansa spre unificare noi înșine, putem crește viteza unificării noastre și putem lucra între noi înșine ca într-un laborator, conectându-ne constant mai mult și văzând ce realizăm în acest proces.

Prin urmare, conform sfaturilor cabaliștilor ne unim în grupuri mici de zece, pentru a ne fi mai convenabil și mai ușor, și pentru a ne putea conecta din ce în ce mai mult într-un mod mai flexibil și mai ușor de gestionat, și pentru a vedea cum dezvăluim Forța superioară într-o formă sau alta de conexiune. O dezvăluim în funcție de tipul unității noastre, deoarece vasul nostru determină revelarea luminii în el.

Așadar, nu trebuie să avansăm fără tragere de inimă spre scopul final, unde toate părțile naturii se vor uni într-o formă integrală, globală, ca un singur întreg. Putem realiza această muncă nu sub presiunea suferinței, ci cu înțelegere, conștientizare și autocontrol; putem alege viteza de avansare, putem vedea cum o facem, și de asemenea putem atrage întreaga umanitate să ne urmeze.

La urma urmei, dacă îi tragem după noi, devenim mai puternici, iar atunci Forța superioară se dezvăluie cu o putere mai mare, pentru că nu mai sunt mii de oameni care se unesc ca în grupul nostru mondial, ci milioane și chiar mai mulți.

Prin urmare, dezvăluim puterea Forței superioare în toată profunzimea sa, în toată sfera sa de aplicare, în toate sistemele sale, înțelegem modul în care domnește asupra tuturor lucrurilor și guvernează totul, cum funcționează întregul sistem. Aceasta se numește revelarea Șchina.

Nu există o plăcere mai mare decât să vezi această armonie, cum toate părțile creației – diferite, împrăștiate, urându-se reciproc, îndepărtate unele de altele – ajung să se conecteze unele cu altele și între ele se dezvăluie nu doar conexiunea, ci iubirea reciprocă. Acest lucru ne împlineşte și ne oferă simțirea vieții veșnice.

Din Congresul Internațional de Cabala din 17.07.2015, Guadalajara, Lecția 1

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Stiinta - Niciun comentariu→

Comentariu: În 1938, un om de știință elvețian a dezvoltat accidental LSD, un drog care se presupune că arată omului o realitate diferită. Cei care l-au încercat au început să privească lumea diferit și se presupune că au simțit o stare „dincolo de timp”.

Răspunsul meu: Nu pot fi expert în această întrebare, deoarece nu am luat niciodată droguri. Întotdeauna am crezut că sunt false, o deconectare de la realitate. Cu astfel de mijloace este imposibil să ieșim din lumea noastră, să ne ridicăm deasupra timpului, spațiului și mișcării într-o dimensiune diferită. Sunt pur și simplu diverse senzații psihosomatice. Perturbăm buna funcționare a creierului, și prin urmare, se presupune că ne înălțăm într-un alt spațiu.

Este clar că acest lucru nu are nicio legătură cu Cabala, deoarece omul nu dobândește calitatea dăruirii și iubirii pentru lumea înconjurătoare. Omul poate fi cumva acordat la acest lucru cu ajutorul drogurilor și poate fi convins că va începe ca să spunem așa, să-i iubească pe ceilalți, să fie vesel, fericit și înclinat să comunice cu ceilalți. Dar toate acestea se întâmplă doar pentru că l-am acordat în acest fel și i-am dat mijloace care suprimă sentimentul de egoism din om.

Este ca și cum omul ar primi o rană emoțională, sau dimpotrivă, un mare dar al destinului, dar el nu s-ar schimba și nu ar dobândi noi calități.

Este clar că acei oameni care consumă droguri nu devin evident altruiști și nu văd lumea ca fiind blândă, bună și cu un scop. Ei văd tot felul de imagini distorsionate în interiorul lor.

Prin urmare, acest lucru nu are nicio legătură cu lumea pe care o dezvăluie un cabalist, în măsura în care egoismul său este transformat în dăruire și iubire, într-o calitate opusă naturii cu care s-a născut.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala și LSD”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Starea 1 (starea noastră prezentă) este „dăruirea către sine” în care se află plăcerea și împlinirea dorită.

Starea 2 (starea pe care vrem să o atingem) este dăruirea către Creator, care va fi plăcerea noastră, iar aici există o contradicție.

În dăruirea către sine, atât acțiunea în sine, munca, cât și recompensa sunt toate într-o singură direcție, într-o singură linie. Prin urmare, aceasta se numește lumină directă, și totul aici ne este clar; începutul și sfârșitul, precum și atingerea acestui scop final, toate curg într-o singură direcție, către mine însumi.

Dar dacă vreau ca dăruirea către Creator să fie plăcerea mea, atunci există o problemă a opoziției dintre intenție și rezultat, deoarece am nevoie de o corectare a intenției, ceea ce este împotriva dorinței mele!

Dăruirea către Creator trebuie să se transforme în primirea plăcerii pentru mine! Și sunt obligat să mă bucur de ea, deoarece acesta este scopul creației, dar bucuria trebuie să vină din dăruire, iar acest lucru este complet opus mie!

Scopul creației este bucuria, iar corectarea creației este dăruirea. Dar aceste două condiții se contrazic reciproc. Acesta este principalul obstacol și dificultatea în percepția noastră, care ne blochează întotdeauna calea și ne privează de oportunitatea de a realiza ceea ce intenționăm.

Pe de o parte, noi trebuie să depunem eforturi mari și să împlinim o cantitate enormă de muncă, iar pe de altă parte, rezultatul său nu depinde de noi; este dat de sus. Noi dezvăluim dorința din noi înșine doar prin munca noastră; nu obținem scopul în sine; noi realizăm Kli-ul, vasul care îl poate conține.

Prin urmare, aceste două opuse – dăruirea către Creator și bucuria din aceasta – pot fi unite doar prin adeziunea noastră la El. Și numai lumina superioară, care ne schimbă natura, ne poate aduce la această adeziune.

Dintr-o stare în care inima domnește asupra omului, și prin urmare acesta este numit „păcătos” în termenii Cabalei, trebuie să trecem la o stare în care omul din noi domnește asupra inimii sale, și prin urmare este numit „drept”. Există o singură soluție pentru atingerea acestui scop: un grup cabalist, care ne servește drept exemplu, un cadru, un șablon în care ne putem verifica și vedea în ce măsură corespundem sau nu acestui obiectiv.

Grupul este capabil să-mi insufle faptul că nimic nu este mai prețios pentru mine decât dăruirea către Creator! Dar pe de altă parte, dezvălui că nu sunt capabil de nimic și numai Creatorul mă poate ajuta. În acest fel, ajung la dorința necesară, la o rugăciune.

Dar în prezent, aceste două opuse polare nu există în noi: Keter și Malchut, lumina directă și lumina reflectată, corespondența inversă dintre lumină și dorință, toate există doar în Kli-ul corectat, unde intenția este opusă dorinței.

Acesta este modelul pe care trebuie să-l construim în noi înșine mai întâi, primele zece Sfirot, și apoi vom dobândi o structură interioară, precum prima celulă a unui nou organism din care se va dezvolta în continuare embrionul sufletului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 31.08.2010, Rabaș – Art.32, 1988-Ce sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există patru stări prin care trec oamenii atunci când împlinesc Tora și Miţvot.

Ce înseamnă să împlinești Tora și Mițvot? Pentru oamenii religioși, este vorba despre ceea ce au fost învățați de la o vârstă fragedă: să îndeplinească anumite acțiuni și ei le împlinesc. Dacă ar fi fost învățați și alte acțiuni, le-ar fi îndeplinit.

În acest caz, așa cum scrie Rabaş, cauza și motivația pentru împlinirea Torei și Mițvot este influența externă. Aceasta nu înseamnă că îndeplinesc poruncile pentru că mi-e frică de acești oameni sau că vreau să fiu considerat mare printre ei, bun și drept, un om respectat etc. Nu contează ce alte motive ar putea exista, principalul lucru este că fac ceea ce am fost învățat, nimic mai mult. În general, îndeplinesc dorințele altor oameni.

Pentru cineva care a fost obișnuit să facă asta încă din copilărie, devine o a doua natură; altfel, el se simte rău, iar făcând acțiunile sale obișnuite, se simte bine. Indiferent dacă omul a fost crescut în acest fel sau s-a convertit la credință la o vârstă mai târzie, el se uită la mediul său, care îl obligă să împlinească anumite acțiuni.

Și într-adevăr, mediul are legi minunate. Trebuie să mergi la sinagogă. Nu este corect să nu mergi acolo să te rogi. Ești obligat să sărbătorești sărbătorile conform anumitor reguli și să te îmbraci într-un anumit fel. Ești obligat. Societatea stabilește mii de legi pentru tine. Și asta înseamnă că împlinești Tora și poruncile sub influența unor persoane externe, și nu din proprie voință.

Pe când noi, vorbim despre corectarea dorinței omului. În acest caz, îți pui dorința deoparte, ca și cum ai îndepărta-o din tine, ai pune dorința altcuiva în tine și ai împlini-o. Acesta se numește un „soldat bun”, care își folosește corpul, și punând dorința comandantului în el, el se supune ordinelor acestuia. Pentru masele religioase, această formă de respectare a poruncilor este acceptabilă, ceea ce este foarte bine. Altfel ar fi o dezordine, ar fi haos.

Al doilea tip de motivație pentru împlinirea Torei și a Mițvot este Creatorul în combinație cu persoane externe, care promovează și impun respectarea Torei și Mițvot. Adică, omul începe să încorporeze un anumit amestec în calculele sale anterioare, ca și cum le-ar „contamina”. Deja începe să ia în considerare nu doar mediul înconjurător, ci și pe Creator.

Ce înseamnă să fii cu Creatorul? Aceasta înseamnă că în interiorul omului apare un fel de conflict, o contradicție interioară. Aceasta nu este încă o ciocnire a două părți opuse; nu sunt încă doi poli opuşi.

Două autorități opuse nu pot exista în mine în același timp, altfel aș fi sfâșiat de faptul că nu știu pe cine să ascult sau cui să dau preferință. Nu pot să mă îndrept în ambele direcții. Am o singură dorință. Nu mă pot acorda la două, așa că apare o problemă. Acesta este începutul căii.

A treia condiție este atunci când „doar Creatorul îl obligă pe om să împlinească Tora și poruncile; nu oamenii externi, ci omul însuși este și motivul pentru îndeplinirea Torei și a poruncilor”. Acesta este al treilea tip de motivație, atunci când Creatorul obligă omul să îndeplinească Tora și poruncile, iar omul însuși, așa cum scrie Rabaş, „este motivul”. Aș spune că el contribuie la acest lucru.

Iar al patrulea tip de motivație este că raţiunea pentru împlinirea Torei și a poruncilor este doar Creatorul și nimeni nu contribuie la acest lucru. Aceasta este numită „introducerea mulțimii mixte în Kduşa”. În acest caz, nu există absolut niciun alt factor care să contribuie sau chiar să-l susțină, în care spunem că omul se întărește pe parcurs și se presupune că face ceva pe cont propriu. Nu, totul este făcut exclusiv de Creator. Dar acesta este nivelul de adeziune completă cu Creatorul.

Drept urmare, unui omi se dezvăluie că toate acestea sunt căile de guvernare ale Creatorului. Nu este vorba că eu acționez într-un fel sau altul pe măsură ce avansez, ci pe măsură ce muncesc din greu, dezvălui diverși factori care mă obligă să acționez.

La început, acești factori par a fi oameni externi, apoi oameni externi și Creatorul, apoi eu și Creatorul, și în final doar Creatorul. Numai că în procesul dezvoltării sale, omul începe să descopere care este motivul existenței sale și cine este sursa existenței sale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→