Întrebare: Cum poate omul să simtă dorința de a primi ca rău?

Răspuns: Să presupunem că am furat ceva și am fost prins. În acel moment, mă cert pe mine: „De ce fur? Trebuie să pun capăt acestui lucru, pentru că simt suferință având astfel de calități.”

Acest lucru este valabil și pentru munca noastră. Se spune că Adam HaRişon a fost un hoț. Orice primire fără intenţia de a dărui se numește furt.

Dacă aș vedea acest lucru ca fiind rău, aș scăpa de el. Se spune: „Avantajul luminii este dezvăluit din interiorul întunericului.” Dacă aș ști că prin acte de dăruire aș ajunge la bine, atunci aș vedea că actul de primire mă aduce la rău.

Cum pot vedea acest lucru? Fie prin suferință, când efectuez acțiuni în cadrul dorinței de a primi și pentru asta primesc lovituri. Atunci pur și simplu nu vreau să am această dorință; vreau să o restricționez.

„Mai puțină înțelepciune, mai puțină suferință. Nu cere mult și va fi mai bine pentru tine. De ce să alergi după ceva? Stai liniștit și totul va fi bine.” Așa înțelege întreaga lume.

Această cale se numește calea suferinței. Dar, cu toate acestea noi nu suntem capabili să trăim și să avansăm pe această cale, deoarece dorința noastră de a primi este în continuă dezvoltare și ardere. Și, deși nu o controlăm, ea își cere totuși partea cuvenită și apoi, fie că vrem, fie că nu, noi o folosim. Cu toate acestea, suferim chiar și din cauza faptului că vrem să o folosim, dar nu primim ceea ce ne dorim. Aceasta se numește calea suferinței în diferitele sale forme.

Și există calea Torei, când prin studiu și diverse acțiuni, încep să dezvălui că există o mare atracție în spiritualitate, în intenția de a dărui, lucruri foarte semnificative: eternitatea, perfecțiunea și atingerea, care nu există deloc în dorința de a primi.

Apoi văd că dorința de a primi este rea, nu pentru că primesc suferință în ea, nu pentru că sunt prins când fur, nu pentru că îmi doresc, dar nu primesc împlinire, ci pentru că ea nu-mi permite să ating lucrurile bune care există în spiritualitate. Astfel, încep să compar dorința de a primi cu spiritualitatea, și prin urmare, pur și simplu vreau să înlătur această dorință din lumea noastră, să o îndepărtez de mine.

Aceasta se numește calea Torei; este atunci când încep să văd dorința de a primi ca fiind rea și doresc să mă îndrept spre dăruire prin intermediul luminii superioare care mă luminează doar puțin. În aceasta, dorința de a primi nu mă împiedică. Cu cât este mai mare, cu atât mai bine. Nu o distrug, nu mă opun dezvoltării sale, deoarece acest lucru nu mă va ajuta oricum. Dimpotrivă, o iau în întregime și încep să cer luminii să o readucă spre bine.

Prin urmare, calea dezvoltării este naturală, atunci când operează lumina care se întoarce la sursă. Merge împreună cu dezvoltarea dorinței de a primi și cu dezvoltarea umanității. Aceasta este singura cale care poate oferi unui om un răspuns la toate întrebările.

Omul întreabă: „De ce sufăr?” Atunci nu suferi, folosește dorința de a primi care se dezvoltă în tine, dar folosește-o corect. Prin urmare, folosirea dorinței de a primi cu intenția de a dărui este răspunsul perfect la toate întrebările. Nu trebuie să te restricționezi sau să fugi artificial de plăceri. Dimpotrivă, începi să folosești dorința de a primi cu toată forța.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20.01.26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În univers există doar lumină și Kli [vas]. Așa cum lumina are diferite tipuri de manifestare raportat la Kli, tot așa Kli-ul are moduri diferite de a se simți pe sine. El se simte pe sine în această lume fie mineral, vegetal, fie animal, unde nu este deloc conștient de sine, nu știe ce este și acționează exclusiv în conformitate cu dorința sa de a primi.

Acestea sunt nivelurile mineral, vegetal și animal, unde creația nu se vede pe sine din exterior și nu se poate studia pe sine. Urmează apoi gradul de „vorbitor”, „uman”, când creația se poate raporta din exterior la dorința sa de a primi și la toate calitățile sale. Cu toate acestea, și acesta este foarte subiectiv.

Chiar dacă el se percepe incorect, nu poate înțelege ce este în interiorul dorinței de a primi și nu vede că toate acestea sunt predeterminate în avans, el totuși încearcă să se cunoască pe sine ca un fel de punct independent, ca un cercetător obiectiv neutru care se studiază pe sine din exterior.

Când poate creația, Kli-ul, să se judece cu adevărat pe sine însuși, complet liber? Când primește oportunitatea de a se privi din perspectiva Creatorului. În măsura în care Kli-ul dobândește dorința de a dărui, se poate raporta la dorința de a primi în același mod în care Creatorul se raportează la el. Și nu există mai mult decât aceste două puncte: fie te raportezi ca creație, fie ca Creator.

Dacă omul dobândește Kelim de dăruire, atunci el poate vedea că există două lumi, adică două tipuri de conștientizare, simțiri, care există pe două planuri. Și înainte de a primi Kelim de dăruire, omul nu înțelege deloc că există un alt unghi de percepţie, complet diferit de al său.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 25/01/26, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există întotdeauna o frică în om că Creatorul nu-i va da ceva?

Răspuns: O astfel de frică este întotdeauna prezentă în om. Dacă eu cred chiar și puțin că primesc de la Creator, atunci mi-e teamă că El nu-mi va da. Atunci alerg la sinagogă, dau o donație sau fac orice altceva, doar pentru a primi de la El.

Acest lucru nu are nicio legătură cu Cabala. Cabala vorbește despre cum ar trebui să mă raportez la Creator, astfel încât El să fie mulțumit, fără nicio legătură cu mine însumi.

În primul rând, facem o restricţie (Țimţum) și dobândim calitățile Bina, care nu sunt legate de niciun calcul cu privire la noi înșine, ci există exclusiv de dragul dăruirii („Al menat lehaşpia”). Ne acoperim dorința de a primi astfel încât să nu aibă niciun contact cu primirea și abia atunci începem să primim de dragul dăruirii.

Metoda Cabala este singura metodă care funcționează în direcția opusă. Toate celelalte metode se bazează pe principiul „Eu îți dau Ție, Tu îmi dai mie”. Acesta este comerț, calcul: Vrei porunci? Eu voi împlini poruncile, iar Tu mă umpli pe mine, viața mea, îmi dai sănătate, niște bani, onoare, respect, o familie, astfel încât totul să fie bine.

Hasidismul și alte metode sunt construite pe această abordare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris: „Fiți atenți cu fiii săracilor… din ei va ieși Tora”. Omul care se simte sărac, care nu are Kelim (vase) reale pentru a primi lumina revelației Creatorului, este numit om sărac. De exemplu, „sărac în cunoaștere”.

Ce înseamnă „fiți atenți”? Adevărul este că omul neglijează astfel de stări, nu le dorește și fuge de sentimentul de sărăcie atunci când nu are nimic. La urma urmei, dorința de a primi, egoismul, nu este dispus să sufere, aceasta este natura sa.

Omul se calmează întotdeauna și trece cu vederea sentimentul că îi lipsește ceva, că ceva este în neregulă cu el. Nu se simte pregătit să-și dezvăluie adevăratele dorințe.

Egoismul este gata și îi place să-i ofere oportunitatea de a se compătimi și de a se „roade”, dar aceasta nu se numește sentiment de sărăcie.

Aici, sentimentul de sărăcie este o lipsă de putere de a dărui, iar aici dorința de a primi nu ne lasă nicio oportunitate, ne îndepărtează întotdeauna de ea. Prin urmare, este scris: „Fiți atenți la fiii săracilor”, adică trebuie să acordăm atenție tocmai consecințelor sentimentului de sărăcie, la ceea ce cer ca urmare a acestui fapt. La urma urmei, tocmai din această cerință vine Tora și de aici vine lumina care se întoarce la sursă. Kli-ul pentru primirea corectării se numește „cel sărac”.

Din Lecția zilnică de Cabala 1/18-19/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate o persoană să se uite la ceilalți și să-i vadă ca fiind imperfecți, să le vadă dorința de a primi într-o formă necorectată, dar să nu o vadă în sine?

Răspuns: Cum se face că o persoană se uită la ceilalți și vede că toți au dorința de a primi, dar el nu?

Rabaş oferă un exemplu foarte simplu: Eu am un copil, iar vecinul are un copil. Copilul meu este drăguț, adorabil, inteligent și cuminte. Îl privesc și văd un bărbat mic de statură. Dar când mă uit la copilul vecinului, pare murdar, ignorant, neglijent, nepoliticos și gălăgios. De ce? Totul stă în atitudine.

Este copilul meu diferit de cel al vecinului? Amândoi sunt copii, nu există nicio diferență, dar în copilul meu văd jumătatea bună, iar în al vecinului jumătatea rea. Adică atât tu, cât și prietenii tăi sunteți la fel. Doar că mă pot justifica, știu de ce sunt așa. Dar de ce este prietenul așa? Aceasta este diferența.

Mai târziu, vei descoperi ceva diferit, vei vedea lucruri negative în tine și lucruri pozitive în prietenul tău, și apoi vei începe să-l invidiezi. Aceasta va fi o invidie bună. La început este rea, apoi poate fi bună, când vrei să fii mai aproape de el pentru a învăța de la el și a deveni mai puternic cu ajutorul lui. Îi vei dărui, iar el îți va răsplăti.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/01/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vorbim despre o stare integrală, ne referim la societate, sau conform Cabala, este un singur organism spiritual?

Răspuns: Este unul și același lucru. Vorbim despre o societate care începe să se simtă ca un întreg comun. În cadrul ei, apar o minte colectivă, o simţire colectivă, nevoi colective și o perspectivă colectivă asupra tuturor lucrurilor. Adică, întreaga societate devine un întreg unificat și începe să simtă toate nivelurile naturii ca fiind complet interconnectate. Iar atunci când omul include această vastă natură în sine, o vede și o simte în interiorul ei, începe să-i internalizeze programul.

Ca parte a acestui program, omul începe să-l perceapă în întregime. Este ca și cum s-ar vedea ca având originea în urmă cu miliarde de ani și continuându-și dezvoltarea miliarde de ani în viitor, deoarece începe să fie inclus în acest imens organism al naturii integrale. Începe să simtă toate forțele în care există și înțelege cum funcționează aceasta, cum îl influențează și cum se poate influența pe sine, destinul său și viitorul său, ca singurul element activ în natură, nu instinctiv, ci conștient.

Totuși, el va atinge acest lucru doar atunci când este inclus integral în toate nivelurile naturii. Apoi se ridică la cel mai înalt nivel al naturii, la nivelul Creatorului, ca să spunem așa. Nu există un Creator ca atare; natura însăși este Creatorul. Dar omul atinge un astfel de nivel.

Întrebare: Cum putem defini chiar conceptul de societate, din moment ce societatea și un organism sunt percepute ca lucruri diferite? Societatea este uneori comparată cu un organism, dar aceasta este o metaforă, o imagine.

Răspuns: Aceste concepte sunt percepute ca diferite într-o societate în care toate elementele nu sunt interconectate. Dacă este vorba de un organism rupt în părți, în fragmente, ca un bolnav într-o stare groaznică, când toate sistemele sunt dezechilibrate, atunci aveți dreptate. Aceasta este starea societății de astăzi pe care încercăm cumva să o salvăm de la distrugere, de la dezintegrarea completă a tuturor sistemelor sale. Dar când toate sistemele sunt în sprijin și echilibru reciproc, fiecare și toate împreună, precum corpul uman, atunci aceasta este pur și simplu o societate integrală.

Comentariu: Deci trebuie să trasăm o linie clară între noțiunile de societate care predomină în sociologie. Acolo totul este foarte simplu: există o societate simplă, o comunitate primitivă, un trib și există o societate complexă, care trebuie să fie extrem de diferențiată.

Răspunsul meu: Comunitățile primitive apropo, erau practic comunități integrale. Pentru ele, acest lucru se baza pe un nivel instinctiv, ca în lumea animală.

Dar noi ne deosebim de lumea animală prin faptul că egoismul a crescut în noi. Și acum începem să ne unim la un alt nivel.

Animalele se unesc instinctiv într-o comunitate integrală. Natura le ține împreună prin legea sa generală. Apoi, deasupra corpului nostru animal, crește egoismul și trebuie să începem să ne integrăm deasupra lui, împreună cu el. Adică, egoismul în sine ne oferă un nou nivel de integrare.

Din KabTV „Lumea Integrală”, 26.11.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce au ales Cabaliștii „limbajul ramurilor” pentru explicațiile lor?

Să presupunem că eu am atins legătura dintre rădăcină și ramură la primul grad, iar altcineva o înțelege la un grad superior, iar o a treia persoană la un grad și mai înalt. Nu contează; ramura rămâne aceeași ramură.

Un copil știe că dacă bagi un ștecher într-o priză electrică, jucăria va funcționa. Eu știu că există electricitate în priza care intră în casă prin fire. Și o persoană care este și mai educată din punct de vedere tehnic știe că există o centrală electrică undeva și așa mai departe. Dar cu toții vorbim despre același proces, indiferent de cât de mult îl înțelege fiecare dintre noi și cât de mult „privește fiecare în rădăcină”.

Rădăcinile continuă în aceeași direcție către sursa lor superioară, dar ramura, în lumea noastră, rămâne o ramură. „Limbajul ramurilor” este preluat din realitatea însăși; este imposibil să inventăm un alt limbaj. Și acesta nu trebuie inventat. Se pare că acest limbaj este pregătit pentru noi de natură pentru comunicarea în interiorul nostru, între noi și cu Creatorul.

Moise în cartea sa Tora, a fost primul care a descris întreaga cale a ascensiunii spirituale, la toate gradele, în această limbă. Cartea Zohar oferă comentarii și completează limbajul lui Moise cu propriul său limbaj.

Rabi Șimon a trecut prin aceleași grade ca Moise, pe care fiecare om trebuie să le parcurgă, iar în descrierea sa, a adăugat o conexiune mai mare între ramură și rădăcină. Prin urmare, Cartea Zohar este atât de eficientă în atragerea luminii (lumina înconjurătoare, Or Makif) de la rădăcină la ramura sa (la noi).

Baal HaSulam a descris legătura dintre rădăcină și ramură și mai mult, adăugând definiții cabaliste și conexiunea în cele trei linii.

Toate vorbesc despre aceeași imagine vizibilă și rădăcinile sale, dar fiecare cabalist adaugă descrierea conexiunii în felul său, crescând astfel puterea ascensiunii (lumina înconjurătoare descendentă, Or Makif), și de asemenea, deschizând o cale pentru ca noi să trecem prin gradele lumii superioare.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.01.2010, Raşbi, Zohar pentru toți, Vol. 6, „Şmini”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Acum puteți înțelege cuvintele lor despre versetul: „Eu, Domnul, o voi grăbi la vremea ei”. Sanhedrin (98) a interpretat: „Nerecompensat – la timpul său; recompensat – o voi grăbi”.

Astfel, există două modalități de a atinge obiectivul menționat mai sus: prin propria lor atenție, care este numită „calea pocăinței”. Dacă sunt recompensați cu aceasta, li se va aplica „o voi grăbi”. Acest lucru înseamnă că nu există un timp stabilit pentru aceasta, dar atunci când sunt recompensați, corectarea că se încheie cu siguranță.

Dacă nu li se acordă atenția, există o altă cale, numită „calea suferinței”, după cum au spus înțelepții noștri, Sanhedrin 97: „Pun asupra lor un rege precum Haman și ei se vor pocăi, împotriva voinței lor”, adică la timpul său, pentru că în aceasta există un timp stabilit, iar ei o vor dori.(Baal HaSulam „Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot p. 7).

Înaintea noastră există două căi pentru atingerea aceluiași scop, iar noi ne aflăm la răscrucea lor. În fiecare moment trebuie să ne simțim la această răscruce care determină libera noastră alegere. Iar alegerea aici este foarte simplă: să mergem pe calea luminii sau pe calea suferinței.

Nu există o a treia cale! Suntem obligați să avansăm pe una dintre aceste două căi și în fiecare moment trebuie să decidem cum să facem următorul pas. Piciorul este deja suspendat în aer; alege unde să-l pui: pe calea luminii sau pe calea suferinței?!

Va trece un moment și din nou va trebui să faci aceeași alegere. De sus, piciorul tău este ridicat, obligându-te să faci un pas și trebuie să decizi unde să-l cobori, pe care dintre drumuri. Și în funcție de aceasta, vei primi forțele și mijloacele pentru înaintare, pentru că în orice caz ești obligat să mergi înainte.

Dar dacă avansezi pe calea Beito (dezvoltare naturală, la timpul ei), atunci forțele naturii te împing înainte împotriva egoismului tău, deoarece dorești să mergi în conformitate cu egoul tău. Și prin urmare, asupra ta acționează forțe care se opun egoismului tău și încearcă să te mențină în dăruire.

Prin calea Achișena (grăbirea timpului), tu însuți începi să te convingi, prin intermediul mediului, că merită să fii în dăruire, și în acest fel atragi asupra ta lumina înconjurătoare, care te întoarce la bine.

Pe calea Beito, primești lovituri și înveți din ele, până când în final, ajungi și la o cerere, o rugăciune pentru corectare și avansare, la fel ca atunci când urmezi calea Achișena.

Și dacă iei imediat calea luminii, economisești timp pe prima secțiune a căii, unde l-ai fi pierdut nevrând să asculți și să depui propriile eforturi.

Nu există timp pentru deliberare asupra cărei căi să păşeşti! Totul depinde de pregătirea mediului.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/8/10, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când omul traversează Machsom-ul și are deja vase de dăruire, Creatorul începe din nou să-i dezvăluie răsplata și pedeapsa, iar omul, în ciuda acestui fapt, trebuie să prefere în continuare conexiunea cu Creatorul, deoarece dorește să se contopească cu viața adevărată, cu rădăcina ei.

Dacă mai devreme Îl judeca pe Creator în funcție de răsplata și pedeapsa din vasele de primire, acum Îl judecă în funcție de răsplata și pedeapsa din vasele de dăruire. Prin aceasta, vasele de primire sunt unite cu vasele de dăruire, iar aceasta se numește că el corectează mai întâi dubla ascundere și apoi ascunderea singulară. Astfel, Creatorul lucrează constant cu ființa creată. În „jocul” Său cu dorința de a primi, El poate ridica ființa creată deasupra acestei dorințe de fiecare dată.

Când El dă o dorință mai mare de a primi, atunci răsplata și pedeapsa apar omului ca fiind mai mari, și pe baza lor, el aderă la rădăcină. Aceasta se numește a merge cu credință deasupra rațiunii. Și astfel, el se conectează cu Creatorul din ce în ce mai mult până când întreaga sa dorință de a primi intră în acțiune, adică răsplata și pedeapsa devin enorme și umplu întregul volum al sufletului.

Se pare că el a realizat pe deplin recompensa și pedeapsa pentru a adera pe deplin la Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 25.01.2026, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem simți măreția Creatorului în starea noastră actuală?

Răspuns: În starea noastră, simțim măreția Creatorului sub forma luminilor înconjurătoare.

Avem o mare dorință de a primi, care vrea să se bucure și să fie împlinită. Adică, vreau să simt măreția Creatorului în așa fel încât El să stea deasupra dorinței de a primi, astfel încât această simțire să fie ca o lumină înconjurătoare în jurul acestei dorințe. Atunci mă voi agăța de lumina înconjurătoare și pot face ceva mai presus de rațiune.

Aceasta înseamnă că primesc puterea de a mă ridica deasupra dorinței de a primi de la luminile înconjurătoare cu credinţă deasupra raţiunii.

Din Lecția zilnică de Cabala 25.01.2026, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→