Ce este inclus în conceptul de „Tora”? Există doar două lucruri în univers: Creatorul și creația. Dar, dintr-o dată, descoperim atât de multe nume, caracteristici și conexiuni încât devenim confuzi.

Creația este dorința de a primi, iar Creatorul este dorința de a dărui, de a dărui plăcere. Manifestarea Creatorului către creație este în esență, tot ceea ce se întâmplă. Creatorul fie Se revelează creației, fie Se ascunde de ea și astfel provoacă diverse fenomene în creație. Vorbim despre aceste fenomene; ele sunt întreaga noastră viață, toate grijile noastre. Acesta este vasul (Kli) în raport cu lumina și nu mai este nimic de adăugat aici.

Manifestarea Creatorului către creaturi are mii de nume, deoarece acestea se referă nu numai la dorința de a primi, ci și la ceea ce așteaptă această dorință de la Creatorul care i se revelează.

Apoi, creația începe să dorească mai multe lucruri de la Creator. Practic, vrea ca Creatorul fie să-i umple și să-i ofere plăcere, fie să-i dea puterea de a primi această plăcere, astfel încât să simtă că procedând astfel, îi oferă plăcere Creatorului. Nu poate exista decât o astfel de relație între ei.

Dorința de a primi din creație este constantă; dorința Creatorului de a dărui este de asemenea, constantă. Simțirea Creatorului în creație se numește „plăcere”. Dar din moment ce creația, pe lângă manifestarea Creatorului în ea ca plăcere, simte și „personalitatea” Creatorului (esența Sa, ceea ce este El, dăruitorul), atunci creația începe să se raporteze nu numai la plăcere, ci și la Creatorul însuși, la dăruitor.

Astfel, atitudinea față de plăcere este dorința de a primi. Vreau să primesc plăcere de la Tine, să Te văd. Este ca un bărbat care iubește o femeie și se bucură la vederea ei. În ceea ce privește atitudinea față de esența Creatorului, dăruitorul, apar două mișcări în dorința de a primi: fie de a folosi dăruitorul în scopul bucuriei (nu doar de a te bucura, ci de a te bucura de propria relație cu Creatorul: vreau să mă bucur de Tine), fie de a dori să-I faci pe plac. Astfel, există o dorință și există o intenție, fie pentru sine, fie de dragul Creatorului.

Prin urmare, toate relațiile dintre creație și Creator se reduc la intenția creației, la scopul acesteia. Dacă creația are intenția pentru propriul beneficiu, dar dintr-o dată este determinată de un impuls de a se îndrepta către intenția de a dărui Creatorului, adică de a primi și de a se bucura, dar de dragul Lui, atunci creația cere – din nou de la Creator – oportunitatea de a face acest lucru. Cererea sa este întotdeauna îndreptată către Creator: fie este o cerere de bucurie, fie pentru natura folosirii acelei bucurii.

Tot ceea ce primește omul de la Creator se numește lumină (Or) sau Tora. Rezultă că în această lumină, în revelarea Creatorului către creaturi, găsim două manifestări principale. Creatorul Se revelează fie ca un dăruitor al puterii de a schimba, de a corecta intenția, fie Se revelează ca bucurie. Prin urmare, există Tora, lumina care se întoarce la sursă, și există Tora, numele Creatorului, revelările luminilor în Kelim, corectate cu intenția de a dărui.

Din Lecțiile zilnice de Cabala, 18.01.2026 și 19.01.2026, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O haită de lupi poate avea grijă de un animal invalid, schilodit sau bătrân. Îl hrănesc cu mâncare mestecată, ca pe căței și chiar îl pot curăţa de purici. Dar există oricum o adăugare aici: „Într-un an flămând, haita nu își poate asuma responsabilitatea de a hrăni animalele bătrâne. Și bătrânii acceptă acest lucru.” Este și aceasta o chestiune de supraviețuire?

Răspuns: Este o chestiune de supraviețuire și necesitate pentru haită. Și de aceea există indivizi care se sacrifică pentru viața întregii haite.

Comentariu: Să dezvoltăm: ei au grijă de cei invalidi, de bătrâni…

Răspunsul meu: De toți.

Întrebare: Și noi ar trebui să avem grijă de bătrâni?

Răspuns: Da. Dar dacă există astfel de condiții când este imposibil să ai grijă de cei slabi…

Întrebare: Aceasta este într-adevăr o chestiune foarte dificilă! Cum este selectată?

Răspuns: Cel care oferă mari beneficii generației viitoare este ales.

Întrebare: Deci, tânăr și puternic?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci principiul este în continuare supraviețuirea haitei, supraviețuirea societății?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și acum dacă este posibil, vă rog să trageți concluzii.

Răspunsul meu: Concluzii: cu siguranță avem multe de învățat de la lupi. Trebuie să facem ceva pentru a ne îmbunătăți. Cu siguranță trebuie să ne gândim la organizarea societății noastre: cum să o restructurăm și să o facem mai sănătoasă și ce programe educaționale ar trebui să adoptăm pentru copiii noștri, pentru nepoții noștri, pentru generația viitoare?

Avem în față mai multe generații și trebuie să schimbăm ordinea socială pentru ele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din ce punct poate fi considerată metoda lui Avraam o religie autentică?

Răspuns: Din momentul în care a devenit o forță unificatoare, o forță pentru construirea unei societăți care se îmbibă cu această idee, o adoptă și o acceptă ca mod de viață.

Acest lucru s-a întâmplat atunci când grupul lui Avraam,, care părăsise odată Babilonul, a început să se formeze la Muntele Sinai. Este clar că în Tora, această poveste este prezentată pur alegoric. În realitate, oamenii nu stăteau fizic pe munte; mai degrabă, acestea erau stări interioare pe care oamenii le experimentau.

Din acel moment, se poate spune deja că aveau o singură religie, adică implementarea în rândul oamenilor a unei structuri organizate în zeci, sute și mii și stabilirea unei interacțiuni corecte unii cu alții în cadrul acestei structuri, în care Creatorul este revelat ca fiind calitatea iubirii, a dăruirii și a garanției reciproce.

De aici începe mișcarea socială a celor care au părăsit Babilonul, care în acest fel devin treptat o națiune.

Cu alte cuvinte, punctul de cotitură a fost momentul în care a apărut nevoia unei instrucțiuni pentru a se ridica deasupra urii reciproce. De aici, religia începe ca o metodă de unire a oamenilor într-un întreg, în echivalență cu Forța superioară.

Numim această metodă „religie” deoarece oamenii, în structura lor, vizează în mod constant echivalența cu Forța superioară, străduindu-se să facă totul astfel încât Forța superioară să se reveleze între ei.

Din KabTV emisiunea „Ultima generație”, 03.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Principiul de bază al Uniunii Sovietice era că toți ar trebui să fie la fel. Ce este bun în faptul că toți oamenii sunt la fel? Ce oferă asta?

Răspuns: Cabala nu vorbește despre asta. Cabala spune că toți trebuie să fie egali, dar fiecare în felul său, în realizarea deplină a sufletului său, iar sufletele sunt absolut diferite.

Dacă luăm cele 613 dorinţe și le prezentăm liniar, vom vedea că împreună formează un fel de spectru, iar când toate cele 613 dorințe sunt aranjate în funcție de nivelul lor de-a lungul unei linii, fiecare dorință are o curbă diferită.

Adică, fiecare om are propriile dorințe. Dar când fiecare se exprimă pe deplin, o face în dăruire către întregul sistem, către toți ceilalți. Și în asta, toți sunt egali. Cu alte cuvinte, nimeni nu este similar cu altul nici în cantitate, nici în calitatea sa de dăruire, totuși toți sunt egali prin faptul că fiecare acționează la maximum, din propriul sine unic.

Prin urmare, interpretarea incorectă a egalității este de a-i face pe toți la fel, astfel încât unul să nu poată fi distins de altul. Dimpotrivă, prin realizarea sufletelor noastre cât mai complet posibil, vom fi cât mai diferiți unii de alții.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Toată lumea ar trebui să fie la fel”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→