Întrebare: Ce loc ocupă respectarea fizică a poruncilor, în munca spirituală?

Răspuns: Toate poruncile sunt doar expresii ale legilor spirituale din lumea noastră. Din păcate, respectarea lor fizică nu dă niciun rezultat. Acest lucru este confirmat de faptul că, în ciuda a două secole de respectare a poruncilor de către evrei, situația noastră nu a făcut decât să se înrăutățească.

În codul de legi, Şulhan Aruch, există multe reguli care vorbesc despre iubirea față de semeni, despre relații corecte și amabile dintre oameni. Dar le trecem cu vederea ca și cum ar fi fost scrise pentru copii mici și nu pentru noi.

Considerăm de exemplu, că cel mai important lucru este să îndeplinim ritualul spălării mâinilor. Totuși, acest ritual vorbește despre curățarea mâinilor de egoism, de dorința de a lua întreaga lume pentru noi înșine. Același lucru este valabil și pentru toate celelalte porunci.

Se spune că „o poruncă fără intenția corectă este moartă”. Prin urmare, dacă le respectăm doar într-o formă fizică, atunci din păcate, nu vom obține niciun rezultat pozitiv, cu excepția unui egoism în continuă creștere care divizează din ce în ce mai mult întreaga națiune, inclusiv pe oamenii religioși.

Am ajuns într-o stare în care revenirea la condiția de conexiune dintre noi devine obligatorie; fără ea, omenirea se va îndrepta spre distrugere. Și dacă luăm cărțile înțelepților noștri, vom vedea că ei vorbesc exact despre asta.

Dintr-o conferință publică din New York, 20.07.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui un om obișnuit, care nu tinde spre conexiunea cu Creatorul, ci vrea să trăiască calm și simplu pe acest pământ, să se raporteze la ceea ce îl aduce la rugăciune, la acele nenorociri, la acele necazuri?

Răspuns: Firește, omul nu își dorește suferință, rugăciune sau altceva.

Întrebare: Și cum ar trebui să mă raportez la asta? Ar trebui să fug de ele, să le ţin la distanță?

Răspuns: Desigur. Cel mai bine este să fug de ele; asta face toată lumea.

Întrebare: Adică, dacă nu tind spre nimic și vreau doar să trăiesc această viață bine pe acest pământ?

Răspuns: În acest caz, „lo em ve lo s’kharam” – „fără suferință și fără recompensă”.

Întrebare: Și care este sfatul dumneavoastră pentru astfel de oameni?

Răspuns: Încercați să trăiți pașnic. Chiar mai jos, chiar mai liniștit, chiar mai calm. Și să trăiți așa.

Întrebare: Pentru ca valurile să treacă peste noi?

Răspuns: Da. Dar aceasta este soarta. Există oameni care își doresc asta. Există oameni care nu sunt de acord cu asta. Și există oameni care nu sunt de acord, dar după câteva lovituri, sunt de acord.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, aceste lovituri pun omul la locul lui dacă este aici și vrea să-și trăiască viața aici?

Răspuns: Depinde de rădăcina sufletului.

Întrebare: Care este sfatul pentru cei care se străduiesc spre Creator, spre conexiune?

Răspuns: Pentru ei, cel mai important lucru este apropierea de Creator și nu contează care este calea, dacă încă primesc câteva lovituri pe parcurs sau altceva.

Întrebare: Deci, într-un fel sau altul, se vor raporta și trebuie să se raporteze la aceste lovituri ca la un ajutor?

Răspuns: Da. Dacă ne străduim să obținem conexiunea cu Creatorul, atunci diverse obstacole și condiții ni se pun în față, și vedem inevitabil că nu putem îndeplini aceste condiții în niciun fel, decât dacă primim ajutor serios de sus.

Întrebare: Adică, dacă ne străduim spre conexiunea cu Creatorul, atunci putem fi recunoscători pentru tot felul de obstacole?

Răspuns: Desigur. Pentru băț – da.

Întrebare: Bățul? Deci, când, așa cum spuneţi întotdeauna, „sărută bățul care te bate”, atunci îl sărutăm?

Răspuns: Da.

Comentariu: Iar altfel, va trebui să…

Răspuns: Altfel ne mișcăm cu egoismul nostru pe căi sinuoase, ca niște peștișori care înoată.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolul „Lişma şi Lo Lişma”, Rabaş dorește să clarifice diferența fundamentală dintre aceste concepte. Diferența constă în tipul de combustibil care împinge omul să acționeze.

În primul rând, trebuie să înțelegem care sunt acțiunile noastre în general și dacă suntem stăpânii lor. Dacă acționăm pe baza dorinței de a primi, atunci, de fiecare dată când vedem o plăcere, o împlinire a dorinței, imediat, fără niciun calcul vrem să o obținem. Dorința precede calculul; mai întâi este creată dorința, apoi rațiunea. Mintea este o adăugare la dorință, pentru a realiza ceea ce este dorit.

Prin urmare, în momentul în care dorința de a primi vede o împlinire, o dorește și abia atunci începe să calculeze cum să o realizeze, și dacă este posibil, pur și simplu să se împlinească. Dacă dorința nu ar fi împiedicată de nicio limitare, ea s-ar împlini și nu ar necesita nicio planificare sau calcul.

Dar, din moment ce există condiții pentru a se umple cu plăcere, dorința de a primi trebuie să treacă printr-un proces de calcul pentru a se împlini. Apoi dezvoltă un sistem pe care îl numim „rațiune”, „calcul”, „Roş al unui Parţuf”, alături de sine. Aceste categorii apar deoarece este imposibil să satisfacem direct dorința de a primi.

Se pare că, în măsura în care apar obstacole în împlinirea dorinței de plăcere, există mai multe oportunități pentru dezvoltarea mentală și pentru implicarea personală a dorinței în acest proces.

Astfel, pentru a oferi acestei dorințe independență, este necesar să se pună 100% obstacole în fața ei în fiecare stare, și în diverse variații ale manifestării sale, pe toate căile care duc la împlinirea ei.

Numai aceste obstacole vor da dorinței de a primi o oportunitate de a analiza ceea ce vreau, de ce, cum ajung la împlinire, dacă asta este ceea ce vreau, dacă mă împlinește cu adevărat și ce este de preferat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Faptul că mă țin de grup nu este alegerea mea. Faptul că stau aici, ascult, citesc și discut nu este de asemenea, alegerea mea. Deci, unde este libertatea de alegere?

Răspuns: Voi nu ați venit aici din proprie voință. Fiecare dintre noi vede deja că nu a apărut aici din întâmplare; adică, ne-a adus Creatorul. În general, gândul de a veni, a asculta și a sta nu vine de la mine. Totul s-a întâmplat cumva, brusc, aproape inconștient. Este clar că în primele luni am venit și am stat aici, funcționând pe combustibilul primit de la Creator.

Eforturile încep cu coborâri. Așa cum Creatorul mi-a dat un impuls și m-a adus în acest loc, atrăgându-mă cu „bomboane” pentru a mă face să simt că îmi pot îndulci viața aici, așa că acum El mi le ia. Iar eu, pentru a rămâne, a mă menține și a mă întări și mai mult, trebuie să depun eforturi mari.

Legea spirituală neschimbată spune: „Ați împrumutat de la Mine, iar eu colectez.” Creatorul îți dă putere, îți oferă direcție și îți oferă o oportunitate, dar mai târziu va trebui să plătești pentru asta.

Altfel, este imposibil. Cum voi putea să mă ridic la un grad superior dacă nu sunt familiarizat cu el, dacă nu am suficientă putere pentru asta și dacă nu am nicio legătură cu el?

Credem că în spiritualitate totul este ca în această lume: am putere, am dorințe, pot vedea ce voi dobândi, fac calcule, analizez, clarific, verific, cercetez. Nu este deloc aşa; totul este diferit în spiritualitate. Aici, gradul superior este detașat de tine, nu este simțit de tine, este de neînțeles pentru tine. Și chiar dacă dezvălui ceva din el, descoperi că este absolut opus ție și îl respingi.

Așadar, legea este simplă: „Ai împrumutat de la Mine, iar Eu colectez.” Adică, ți se dă oportunitatea, totul îți este dat de sus, iar mai târziu va trebui să-l returnezi. Prin urmare, eforturile constau în întărirea în direcția pe care ne-o arată Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→