Există o rugăciune care precede rugăciunea, o cerere ca eu să am nevoile corecte și să-mi pot vedea starea în adevărata ei lumină. Abia după aceasta apare o rugăciune adevărată.

Omul și-a pregătit Kli-ul pentru corectare, iar apoi are loc corectarea, ceea ce înseamnă că lumina influențează cu adevărat omul și acesta primește intenția de dragul dăruirii.

Nu este vorba că Creatorul are nevoie de rugăciunile, cererile, laudele sau binecuvântările noastre. Mai degrabă, prin ele definim starea noastră din fiecare tip de dorință în raport cu o stare corectată.

Și dacă vrem cu adevărat să obținem corectarea fiecărei calități, atunci este un semn că ne-am pregătit Kli-ul astfel încât în ​​el, pentru fiecare dorință, să poată apărea o intenție de dragul dăruirii.

Dar dacă dorința mea încă nu are nevoie de intenția corectă, atunci nu pot lucra cu ea. Numai în măsura în care realizez necesitatea acestei intenții omul poate începe să lucreze cu dorința; altfel, va fi coerciție, iar în spiritual nu există coerciție.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.02.2026, Rabaș – Art.27, 1988-Ce înseamnă „Creatorul nu-i tolerează pe cei mândri” în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, spunem că omul trebuie să lucreze constant la dezvoltarea unei simţiri a lipsei de lumină, chiar până la punctul „întunericului egiptean”. Pe de altă parte, se spune că până când omul nu acceptă ascunderea ca fiind cea mai bună stare posibilă pentru sine, el nu poate atinge revelația.

Cum poate el să împace construirea unei deficiențe, o sete de lumină care nu îl lasă să doarmă și acordul cu ascunderea?

Răspuns: Această contradicție provine din faptul că în noi există două „sisteme”, numite „Mocha” și „Liba”.

Liba este inima, dorința, care poate doar simți. Nu o poți înșela spunând: „Te simți bine!” când ea se simte rău și invers.

Mocha este mintea, înțelegerea omului despre ceea ce se întâmplă.

De exemplu, am o durere de dinți. Ce ar trebui să fac? Chiar și „împotriva voinței mele”, în ciuda protestelor naturii mele animalice, a inimii mele, iau o decizie rațională și merg la dentist. Îmi provoacă și mai multă durere, îmi face o injecție, îmi scoate nervul și așa mai departe, și chiar îi plătesc bani și îi mulțumesc. Și toate acestea pentru că, în cele din urmă, înțeleg, nu simt, ci tocmai pentru că înțeleg că mă voi simți bine după procedură.

Din aceasta vedem că, dacă omul nu dezvoltă ambele sisteme, Mocha și Liba, în sine va rămâne doar un animal și va acționa conform simţtirilor sale, conform naturii sale.

Datorită mecanismului lui Mocha, este capabil să aducă viitorul mai aproape, să facă ceva care nu aduce niciun beneficiu din punctul de vedere al momentului prezent. Cu cât omul este capabil să ia în considerare viitorul mai îndepărtat, cu atât acel om este mai măreț.

Vedem că există oameni care muncesc 20 sau 30 de ani pentru a realiza ceva și realizează cu adevărat multe. Și există alții care sunt incapabili să facă mai mult decât să lucreze într-un mic magazin: să dea, să primească, să ia plata „chiar pe loc”, câteva monede, dar imediat. Omul se mulțumește cu pasărea din mână; O minte mică nu este capabilă de mai mult.

Ni se cere să dezvoltăm o minte extrem de avansată, Mocha. Trebuie să fiu pregătit să trec prin întregul proces de corectare. S-ar părea că sunt pregătit pentru asta, totuși nu fără motiv, Creatorul spune: „Vino la Faraon!”

Singur sunt incapabil să fac asta și nici măcar nu aș putea să-mi doresc asta, decât în ​​cazul în care știu că este în beneficiul meu să merg împreună cu El și să mă corectez de dragul scopului, poate unul foarte îndepărtat. Poate că abia după cinci, șapte sau chiar zece ani voi atinge cu adevărat pe Cel superior. Dar merită să o încep, pentru că nu văd nicio altă împlinire în această viață pentru care ar merita să trăiesc.

Dacă omul revine constant la analiza acestui punct, el nu va părăsi câmpul de luptă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

În întreaga realitate nu există nimic altceva decât Creatorul și ființa creată. De ce a aranjat Creatorul astfel încât creația, omul, să nu fie singur, ci să fie înconjurat de mulți alții ca el, înconjurat de o lume întreagă, în care există derutat și nedirecţionat către Creator?

Dacă Creatorul ar sta în fața mea, m-aș înțelege cumva cu El. În orice caz, nu aș evita contactul cu El și chiar dacă aș încerca să-l evit, aș ști totuși că nu am de ales, că numai El există și că trebuie să stabilesc contactul cu El. El nu ar dispărea din câmpul meu vizual.

Totuși, lumea este aranjată în așa fel încât în loc de Creator, sunt obligat să mă ocup de tot felul de lucruri: prieteni, societate, profesor și cărți. Trebuie să organizez întreaga lume, familia mea, copiii mei, atât de multe detalii din mediul meu încât mă îndepărtez tot mai mult de Creator și uit de El. Și chiar dacă îmi amintesc de El, mediul mă derutează imediat, și încă o dată, mă îndepărtez de scop.

Acest lucru este făcut intenționat, astfel încât prin propriile mele eforturi, să cresc importanța Creatorului. Dacă numai Creatorul ar sta în fața mea, aș fi îndreptat automat către El: nu ar exista nicio cale de ieșire, fie că aș vrea sau nu, aș fi obligat să stabilesc această conexiune și nu aș avea unde să fug.

Dacă, pe lângă Creator, există multe alte atracții, factori și cauze și se pare că acestea sunt cele care îmi modelează viața, mă derutează, par mai importante, ca și cum mi-ar oferi mai multă plăcere decât Creatorul și îmi determină viața în locul Lui, atunci am o problemă serioasă. În acest caz, trebuie să-mi organizez relația cu Creatorul, fiind în același timp conectat la toate aceste lucruri.

Așa se „joacă” Creatorul cu mine. Dorind să fie important în ochii mei, El mă înconjoară cu diverse lucruri, iar acestea mă derutează, mă atrag, îmi determină viața, ca și cum aș depinde de ele și nu de El. Acest lucru continuă până când clarific că în realitate, toate acestea sunt false și că nu soția mea, societatea, lumea, soarta, națiunile sau țara mă guvernează.

Ajung la concluzia că trebuie să-mi construiesc constant relația cu Creatorul pe fondul acestor tulburări.

Dacă pun în mod constant importanța Lui în ochii mei mai presus de orice tulburare pe care El o ridică în fața mea, atunci fără îndoială, devin din ce în ce mai atașat de Creator și mă apropii treptat de El. El știe deja ce tulburări poate folosi pentru a întări conexiunea dintre noi.

Acest proces se numește munca pentru recunoașterea importanței Creatorului. În toate obstacolele, văd constant că în spatele lor stă același și unicul Creator. În acest fel, mă construiesc și adun putere pentru a ajunge la El. Toate aceste tulburări se transformă pentru mine în organe și forțe care se încorporează în sufletul meu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 2/16/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cine stabilește direcția spirituală?

Răspuns: I-am adunat pe oamenii din direcția spirituală tocmai pentru că au o predispoziție de a găsi un teren comun și niciunul dintre ei nu vrea să iasă în evidență. Doar din acest motiv!

Ei înțeleg că o decizie comună este cea corectă. Și nu pentru că este corectă în sine, ci pentru că atunci când este împărtășită, colectivă, atrage o binecuvântare de sus, de la Creator.

De fapt, poate fi absolut greșit în comparație cu ceea ce ar putea veni de la unii studenți inteligenți de-ai noștri. Dar el este singur, și prin urmare, nu va primi sprijin spiritual de sus. Ei însă, sunt împreună, și prin urmare, vor primi sprijin spiritual. În cele din urmă, ei vor câștiga.

Există o vorbă: „Ceea ce construiesc tinerii, duce la distrugere, iar ceea ce distrug bătrânii duce la construcție.” Și acest lucru este cu adevărat așa.

În comparație cu toți oamenii inteligenți ai lumii noastre, eu nu valorez nimic. Dar spun ceea ce gândesc la nivelul meu și se adeverește. De ce? Pentru că doar sprijinul există. Doar acest sprijin determină și organizează totul.

Conform logicii, poți spune: „Nu ar trebui să fie așa”. Și totuși nimic nu va funcționa pentru tine, în timp ce pentru mine va funcționa. Prin urmare, dacă direcția spirituală ia decizii colective, ceilalți o pot urma în siguranță cu ochii închiși. În niciun caz nu ar trebui să facă parte din ea „băieți inteligenți” singuri!

În locul meu poate exista doar un colectiv și de aceea l-am ales dinainte.

Întrebare: Și cum se îmbracă Forța superioară în acest colectiv, în procesul de luare a deciziilor?

Răspuns: Ei înșiși nu știu. Fac asta prin ei, prin intermediul Forței superioare. Ei nu au nicio legătură cu asta. Trece prin ei pur automat și asta este tot.

Cine sunt ei? Sunt la același nivel ca tine sau chiar mai jos. Ce diferență face?! Poți vedea singur, există oameni speciali acolo? Sunt pur și simplu oameni care înțeleg că o decizie colectivă prevalează asupra uneia personale – asupra oricărei decizii personale! Adu-i pe cei mai puternici, cei mai inteligenți, cei mai excepționali, orice vrei, nu va face absolut nicio diferență.

Întrebare: Cum poate împiedica omul pe „băieții deștepți” să preia puterea?

Răspuns: Dacă totul rămâne așa cum este acum, doar cu direcția spirituală în locul meu, și oricine începe să se opună este imediat înlăturat din „Bnei Baruch”; acesta poate să meargă oriunde vrea, în orice direcție, atunci comunitatea noastră va continua să existe în forma corectă.

Doar colectivul! Nimeni în locul meu. Nimeni. Totul rămâne unde este, fiecare rămâne pe pozițiile sale. Nimeni nu comandă, nimeni nu iese în evidență și totul în organizație funcționează conform aceleiași ierarhii ca acum. Doar direcția spirituală conduce. Nimeni nu are dreptul să ia decizii sau să facă ceva fără ea.

Întrebare: Dar oamenii pot argumenta despre direcție, pentru a o stimula?

Răspuns: Nu, asta nu se numește argumentare, ci propunere. Și dacă direcția consideră necesar, va accepta propunerea. Dar cel mai bine este să nu propunem nimic. Cine poate propune ce? Cel care propune trebuie să înțeleagă cine este.

Să presupunem că ne pregătim acum pentru un Congres. Pot exista propuneri de organizare a acestuia într-un fel sau altul, dar numai la nivelul pur tehnic al acestei lumi. Tot ce privește luarea deciziilor la un nivel superior, nu.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Distrugerea lui Laitman”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→