Întrebare: Cum pot cere ceva de la o întâlnire de grup dacă eu însumi nu pot să le dăruiesc prietenilor mei?

Răspuns: Cum pot cere ceva de la prietenii mei dacă eu însumi nu sunt foarte bun la asta? Dacă aș fi bun la asta, nu le-aș cere nimic; totul ar fi bine.

La urma urmei, mă alătur grupului pentru că mă simt slab și incapabil să avansez pe cont propriu și am auzit că acest lucru este posibil într-un grup, așa că sper că ceea ce îmi lipsește pentru a atinge scopul se va găsi în ei. Am nevoie de vase suplimentare în care să-L dezvălui pe Creator, iar aceste vase sunt în interiorul lor!

Aceasta înseamnă că trebuie să primesc toate impresiile, toate dorințele și toate gândurile de la ei și le pot dobândi doar dacă mă apropii de ei cu intenția de a dărui. Dacă mă raportez la ei cu intenția de a primi, atunci voi primi de la ei dorințele lor egoiste; nu am nevoie de acestea.

În măsura în care îi tratez cu dorința de a dărui, în acea măsură voi dobândi de la ei idei despre formele de dăruire. Altfel, unul se bucură de țigări, altul de Coca-Cola, altul joacă bingo, iar eu voi fi atras de fiecare dintre dorințele lor. Mă vor târâ la fotbal etc.; mă vor învăța să mă bucur de viața trupească.

Dar dacă mă alătur unui grup pentru a învăța formele de dăruire de la ei, atunci le iau aspirația și ascensiunea lor către Creator. Prin urmare, există loc pentru munca individului – cum se raportează el la grup și ce își dorește de la acesta.

Grupul în sine trebuie să oblige omul să se raporteze corect la el. Dacă omul îl abordează egoist, grupul trebuie să reziste unei astfel de abordări. Trebuie să „întoarcă” omul către ceea ce este benefic pentru el, către o atitudine de dăruire față de grup. „Dacă vrei să dăruiești, ești binevenit. Dacă vrei să primești, nu ai ce căuta aici.”

De ce? Ce-i poate oferi prietenul unui om care a venit pentru a primi de la el? El sau ea doar își va crește dorința de a primi, va dori să conducă grupul și să-l manipuleze conform dorințelor sale. Prin urmare, grupul trebuie să ne ajute să ne raportăm corect la această chestiune.

Din Lecția zilnică de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când părăsește omul o stare de epuizare și merge mai departe? Acest lucru se întâmplă atunci când omul simte în starea sa actuală toată amărăciunea separării de Creator. Aceasta dă naștere următoarei stări.

Toate stările noastre sunt treptele pe care le-am coborât de sus în această lume, și în interiorul ei, la cel mai de jos nivel. Acum începem călătoria de întoarcere și trecem prin aceleași trepte, singura schimbare fiind cum și în ce ritm le parcurgem. Aceasta, în esență este alegerea noastră.

Totul este deja așezat în sufletul meu, toți pașii, întreaga mea călătorie de întoarcere. Singurul lucru care nu este predeterminat este atitudinea mea față de cale, adică modul în care o voi construi: prin liber arbitru sau prin constrângere, pe calea luminii sau pe calea suferinței. Aceasta nu înseamnă că există două căi spre partea superioară, deoarece calea este atitudinea mea față de ascensiune.

Prin urmare, la fiecare pas, de îndată ce simt cât de departe sunt de Creator, cât sunt de opus Lui și vreau să corectez acest lucru, etapa a fost depășită. Apoi mă ridic la nivelul următor pentru a experimenta o amărăciune și mai mare din cauza distanței față de Creator și a opoziției față de El. Imaginați-vă câtă putere spirituală este necesară pentru a rezista acestui sentiment constant de lipsă!

Dar dacă înțeleg scopul și primesc sprijinul unui grup care mă ajută să am în minte în permanență măreția scopului, atunci toată această suferință devine dulce pentru că Îl văd pe Creator în ea. Introducându-L pe Creator în imaginea lumii mele, o „îndulcesc” și o transform complet.

Este ca și cum nu putem mânca fără sare. Avem absolut nevoie de un fel de „răsturnare” interioară, de o anumită ascuțime, în fiecare gust pe care îl experimentăm; altfel, nu vom simți nimic. Nu distingem între bine și rău, ci doar unul raportat la celălalt.

Dacă mi-e foarte foame, simt gustul exact la granița dintre lipsă (foame) și plăcere (mâncare) atunci când iau prima îmbucătură. Așa funcționează întregul nostru sistem senzorial. Prin urmare, am nevoie de fiecare dată de puterea de a dezvălui lipsa, la granița cu plăcerea, iar această simțire este întotdeauna acută și neplăcută, așa că numai mediul poate ajuta aici.

Din Lectia zilnica de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu obțin avansare în cadrul grupului, care este problema?

Răspuns: Dacă nu primești de la grup ceea ce crezi că ar trebui să primești, atunci se poate întâmpla una dintre următoarele: fie grupul nu îți acordă suficientă atenție, fie în general, este neatent la datoria sa de a trezi constant fiecare prieten.

Poate că membrii grupului nu depun suficientă energie și efort în gândul comun, în dorința împărtășită; poate că nu sunt suficient de atenți la faptul că o flacără interioară ar trebui să se aprindă cu adevărat între prieteni, ceva ce trebuie simțit în aer, nu doar în cuvinte, mesaje text sau alte lucruri exterioare.

Trebuie să fie cât mai interioară posibil, dar în așa fel încât nimeni să nu se poată odihni și toată lumea să se simtă obligată să se îndrepte către vârtej. Cu alte cuvinte, individul este de vină pentru că nu a trezit grupul, iar întregul grup este de asemenea de vină, deoarece nu îi include pe toți. La urma urmei, grupul este o colecție a tuturor dorințelor noastre, a tuturor speranțelor noastre.

Întrebare: De unde începem pentru a corecta o astfel de situație?

Răspuns: Adunându-ne și hotărând ce dorim. Și de îndată ce simțim că alunecăm, fiecare prieten începe imediat să „trezească” grupul pentru a nu coborî de la nivelul pe care l-am stabilit. Același lucru este valabil și pentru acțiunile externe.

Deși acțiunile externe sunt doar un mijloc către conexiune interioară și arderea interioară, sunt inspirat de disponibilitatea fiecărei persoane de a depune eforturi în cadrul grupului pentru a avansa odată cu grupul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Forța motrice dinainte de Machsom este intenția „pentru sine”. Dincolo de Machsom, în simțirea Creatorului, forța mea motrice rămâne întrebarea: „Ce voi câștiga din următorul nivel?”

Răspuns: Întotdeauna! Combustibilul meu este întotdeauna: „Ce voi câștiga din asta? Dar înainte de Machsom, această întrebare sună ca „Ce se va întâmpla cu mine?” Este frica de a nu primi beneficii, frica de a muri și de a nu avea timp să primesc totul, frica de a suferi etc.

Dincolo de Machsom, există aceeași întrebare, doar într-o formă diferită: „Ce se va întâmpla cu mine ca să-I pot dărui Lui?” Întrebarea este aceeași, sensul este opus.

Aceasta se numește „Lişma”. Tot ceea ce simțim, simțim și evaluăm prin dorința noastră de a primi; nu avem alt sistem de măsurare.

Altfel, cum putem acționa? Dacă nu obțin plăcere, nu am nimic să-I dau! Plăcerea mea de fapt, este ceea ce Îi dau Lui, El se bucură de ceea ce mă bucur și eu.

Din Lectia zilnica de Cabala 09/02/26, Rabaș – Art.15, 1990-Ce înseamnă că înainte ca ministrul egiptean să cadă, strigătul lor nu a primit răspuns, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum își poate spori omul puterea de a depăși, atunci când se dezvăluie o dorință egoistă și mai mare?

Răspuns: Toate calitățile unui om, indiferent cum i s-ar părea, de la cele bune la cele mai rele, sunt dezvăluite în cadrul unui sistem general de suflete care se îndreaptă spre unitate conform programului creației. Prin urmare, nu putem atribui niciuna dintre manifestările personale ale unui om, omului însuşi. Asemenea unei roți dințate, a unei părți integrante a sistemului, omul este obligat să dezvăluie în sine un anumit set de înclinații, impulsuri și stări.

Orice s-ar întâmpla într-un om, nu trebuie să facă niciun calcul în legătură cu asta. La urma urmei, nu el însuși, ci sistemul general, într-o anumită stare, determină ce se întâmplă cu el acum.

Așadar, nu trebuie să vă faceți griji cu privire la starea actuală; nu puteți face nimic în privința ei. Este țesută din mii de factori externi vouă. Cât despre starea viitoare, nici la ea nu este nimic de gândit, pentru că nici aceasta nu depinde de voi; este determinată de nevoile sistemului care trebuie să facă un pas înainte.

În esență, tot ce trebuie să mă gândesc este cum voi face acest pas. Ce depinde de mine?

Și aici există lucruri care sunt îndeplinite nu de mine, ci de Forța superioară, revelate nu de mine, ci de lumina superioară. Omul efectuează o analiză și ajunge la punctul în care se poate realiza cu adevărat pe sine. Și vede o acțiune foarte clară și precisă, cum ar fi apăsarea unui buton.

Aceasta este sarcina unui om: să identifice doar acțiunea care i se cere în fiecare moment și să o împlinească. În cursul acestei analize, se dezvăluie și multe alte lucruri, și ca urmare, apăsând butonul, se activează sistemul și omul începe să-l perceapă, să-l accepte și să se integreze în el.

Cu alte cuvinte, un om începe să atingă sistemul ca întreg. Nu este în niciun caz un cobai care găsește în labirint butonul pentru hrană. Dimpotrivă, prin eforturile sale în diferite stări, omul atinge condițiile, cauzele și esența a ceea ce se întâmplă.

Odată ce omul ajunge la buton, îl va apăsa, fără îndoială. Întreaga chestiune de aici este în analiză și asta este adevărata comoară.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/11/11, Rabaș – Art.17, 1985-Cunoaște azi și răspunde inimii tale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→