Atunci când construiești mediul corect, există multe detalii, dar în general, această acțiune se numește iubire.

De ce nu se numește autoritate, comandă, compromis sau acord? De ce se numește iubire? La urma urmei, acesta este cel mai puțin concret dintre toate lucrurile de care te-ai putea agăța.

Alegi un grup pentru a-l iubi? Nu simt că fac ceva decisiv, că prin iubire îmi pot schimba în mod sigur prietenii și îi pot influența astfel încât şi ei să mă influențeze. Iubirea pare o forță prea blândă pentru a-mi guverna destinul, viața.

Toate acestea se datorează faptului că nu știm că nu trebuie să guvernez nimic altceva decât atitudinea mea față de cei din jurul meu. Iar guvernarea precisă a atitudinii omului este exact ceea ce se numește iubire.

Aceasta este foarte diferită de iubirea familiară nouă în această lume, între ființele create la nivel animal și uman: între părinți, între oameni. Această iubire este complet diferită, și prin urmare, nu este simțită. Noi nu vedem că un cabalist care stă într-un colț, are iubire față de umanitate. Ea este ascunsă, așa cum Creatorul este ascuns în raport cu umanitatea.

Aceste calități sunt spirituale; Acestea pot fi văzute doar atunci când omul este similar cu ele. Orice fenomen al naturii, material sau spiritual, îl percepem doar atunci când primitorul are aceeași calitate în interior. În măsura în care el seamănă cu ceea ce există în mediul înconjurător, el îl simte.

Și dacă omul nu are nicio legătură cu un anumit fenomen, nu îl poate percepe. Prin urmare, nu percepem relațiile și forțele care există deasupra acestei lumi. Nu înțelegem ce înseamnă că Creatorul iubește lumea cu iubire absolută. Nu știm ce înseamnă acest cuvânt „iubire”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/02/26, Rabaș – Art.883-Căci omul este pomul câmpului – 1

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Există sau nu deochiul? Ce credeţi?

Răspuns: Există. Dar nu este genul de deochi la care pur și simplu te privesc așa.

Prin dorințele noastre, suntem cu toții conectați într-o singură dorință comună, enormă, pe care Creatorul a creat-o. Și prin urmare, prin dorințele noastre, ne putem influența reciproc, fiecare de la propriul nivel, de la rădăcina sufletului său. Astfel, când mă gândesc rău despre ceilalți, mă rănesc pe mine și le fac rău celorlalţi. Cauzez rău pentru că acționez prin dorința mea.

Întrebare: Se întâmplă acest lucru involuntar?

Răspuns: Da, desigur.

Comentariu: Nu am liberă alegere.

Răspunsul meu: Oamenii nu știu asta. Dar de ce este lumea noastră atât de rea? Pentru că oamenii se gândesc unii la alții în acest fel!

Întrebare: Pentru că parcă își aruncă deochiul asupra altuia?

Răspuns: Desigur! Îi dorește cineva binele altuia?

Comentariu: Aceasta este, desigur, o întrebare.

Răspunsul meu: Nu este deloc o întrebare!

Întrebare: Nimeni nu dorește binele altuia?

Răspuns: Bineînțeles că nu! Și se dovedește că întreaga noastră lume trăiește doar pe baza deochiului, a respingerii, a respingerii reciproce dintre oameni.

Întrebare: Aceasta este ceea ce numiți dvs. lumea noastră, cea în care trăim?

Răspuns: Da. Ochiul este cel mai înalt organ: văzul, auzul, mirosul, gustul și atingerea.

Întrebare: Cele cinci simțuri, iar văzul este cel mai înalt dintre ele?

Răspuns: Cel mai înalt. Și prin urmare, trebuie să ne preocupăm să ne privim corect unii pe alții.

Întrebare: Când folosiți cuvântul „a privi”, ce puneți în el?

Răspuns: A relata.

Comentariu: Ceea ce tocmai ați afirmat – că întreaga noastră lume este construită pe deochi – este o afirmație destul de amplă. Este construită pe deochi.

Răspunsul meu: Unde ați văzut vreodată o atitudine normală a unui om față de altul?

Comentariu: Ei bine, nu într-o asemenea măsură.

Răspunsul meu: Nu contează în ce măsură, ci doar într-o direcție negativă!

Întrebare: Este asta pentru că eu exist? Pentru că gândurile mele sunt doar despre mine?

Răspuns: De la bun început, nu suntem îndreptați spre bine. De la bun început, nu suntem îndreptați spre o atitudine corectă unii față de alții. Stabilim acest lucru doar în anumite condiții – dacă el se comportă în așa fel, atunci și eu mă voi raporta corect la el și așa mai departe. Dar la început, nu am niciun bine față de celălalt. De ce aș face-o?

Întrebare: Ce vreţi să spuneţi prin „De ce aș face-o?”

Răspuns: Cum ar putea fi așa? De ce ar trebui să mă raportez cu bine la ceilalți? Te întreb ca pe un om normal din lumea asta. Așa ceva nu poate exista!

Comentariu: Dar în sinea mea, nu vreau deloc să fiu de acord cu dvs. că toate gândurile mele sunt doar pentru a face rău.

Răspunsul meu: Ești voluntar Komsomol din anii 1920!

Comentariu: Da, dar totuși, vrei să crezi că omul măcar depune un efort.

Răspunsul meu: Omul este creat în rău! Omul este rău! Nu există scăpare din asta. Numai educația îl poate ridica din această mlaștină egoistă și invidioasă – trageți-l de urechi, spălați-l, uscați-l bine, agățați-l de urechi la soare, astfel încât să-l evapore complet. Și abia după aceea putem începe să-l umplem cu ceva bun.

Întrebare: Atunci, întreaga știință a corectării, care se numește Cabala, este despre cum să transformi aceste gânduri rele, această privire rea în care există lumea noastră, într-o privire bună?

Răspuns: Da.

Comentariu: Adică, cum să ridici un om din această lume într-o lume a unei priviri bune, a bunătății și așa mai departe.

Răspunsul meu: Da. Aceasta va fi deja lumea spirituală, lumea superioară, lumea spirituală.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Un comentariu →

 Întrebare: Cum știe omul că mediul pe care îl creează este cel corect?

Răspuns: Omul nu știe nimic. Aceasta este munca pe care trebuie să o facă: să se încurce și să verifice, să investigheze și să se încurce din nou, să înțeleagă câte ceva și să se îndrepte către cărți, către profesor și către prieteni.

Așa ajunge omul să cunoască treptat sistemul numit guvernarea Creatorului asupra sa și începe să-l folosească prin propria decizie. Aceasta înseamnă că începe să guverneze lumea.

Întrebare: Există vreun fel de verificare pe această cale?

Răspuns: Verificarea este necesară în fiecare secundă. Trebuie efectuată în paralel cu munca. Fără ea, este imposibil să reușești.

Dacă omul nu efectuează verificarea, încetează să mai fie om. Nu simte unde toarnă apa care i-a fost dată pe tot parcursul anului. „Apa” înseamnă calitatea lui Bina, Forța superioară, cu care te corectezi, dar o torni degeaba, chiar dacă este măsurată cu precizie.

Adică, chiar acum, ți se oferă toate oportunitățile de a ajunge la corectarea finală. Chiar în această secundă, sosește Roș HaŞana al tău personal; asta trebuie să-și spună omul și nu contează când se întâmplă. Poate fi în mijlocul iernii sau al verii.

Ce înseamnă Roș HaŞana al tău? Înseamnă că în interiorul tău se află toate forțele, toate datele, toate sistemele, toate sursele și oportunitățile pentru a ajunge la corectarea finală. Trebuie doar să execuți un anumit număr de acțiuni în interiorul tău pentru a pune întregul sistem în ordine; aceasta este libera ta alegere.

Trebuie să iei aceste date și să le folosești corect.

Dacă faci asta, înseamnă că ești similar Creatorului. Ai învățat sistemul de guvernare de la El, atât verificarea, cât și execuția.

Aceasta înseamnă că ești contopit cu El: „Din acțiunile Tale Te vom cunoaște.”

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/02/26, Rabaș – Art.883-Căci omul este pomul câmpului – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În lumea noastră, vedem exemple de iubire, dar nu sunt foarte convingătoare.

Răspunsul meu: În lumea noastră, putem lua un grup de oameni, și prin exerciții psihologice, să-i facem atât de devotați unul altuia, încât nici moartea nu-i poate despărți. Se lucrează cu grupul în așa fel încât, în timpul unei acțiuni colective, nimeni nu se gândește la sine; toată lumea se gândește la grup și nu-și poate imagina viața fără el.

Există un caz cunoscut al unui echipaj de submarin care a suferit un accident și a trebuit să abandoneze nava. Nu toată lumea a avut șansa să scape, iar partea echipajului care ar fi putut pleca a ales să rămână și să moară împreună cu toți ceilalți.

La nivel corporal, vedem că rădăcinile spirituale se realizează în ramuri fără nicio problemă. Și aceasta este o forță umană; animalele nu o au. O mamă își poate da viața pentru copilul ei, dar animalele nu. Dacă un prădător îi amenință cu adevărat viața, femela abandonează puiul și fuge. O astfel de adăugare există doar la nivel uman.

Acest lucru indică faptul că deținem toate ramurile rădăcinilor spirituale. Dar vrem să atingem acele rădăcini. Și acolo, ele există într-o astfel de formă încât nu le poți atinge direct din egoul tău. Trebuie să te construiești într-o astfel de formă de la zero. Asta înseamnă că trebuie să ceri să devii așa.

Nu ți se cere să ai puterea de a deveni așa, nici un plan despre cum să o atingi, dar trebuie să ai dorința de a intra într-o astfel de stare, de a o dobândi astfel încât să devină natura ta într-o anumită formă; ești obligat să o găsești.

Tocmai aici constă problema. Dacă ți s-ar oferi să construiești un grup după modelul unui echipaj de submarin, l-ai construi. Dar pentru a realiza acest lucru la nivelul lumii spirituale, nu ai nicio capacitate.

A te ridica de la ramuri la rădăcini în iubire pentru prieteni este posibil doar prin cererea noastră. Nu prin execuție, ci în mod specific printr-o cerere.

Întrebare: Când ajungem la o astfel de cerere?

Răspuns: Când grupul îți arată că așa este cu adevărat. Îți spune că, ieșind din iubirea pentru sine, dobândim ceva măreț.

Și chiar dacă pentru tine acest lucru nu este adevărat, grupul te poate influența în așa fel încât va deveni adevărat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/02/26, Rabaș – Art.883-Căci omul este pomul câmpului – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→