Întrebare: Descopăr răul chiar în folosirea dorinței de a primi. De ce este revelat în acest fel?

Răspuns: Primesc dorința și intenția de a mă bucura pentru mine de sus, ca un lucru dat. Acum trebuie să văd care este motivul. Ce fel de dorință am primit? Poate fi o dorință care îmi aduce o mare plăcere sau o oportunitate de a mă bucura pentru a atinge un scop.

Prin urmare, fac un efort să dezvălui că ceea ce este important pentru mine nu este împlinirea dorinței, ci intenţia pentru aceasta. Chiar dacă mă bucur pentru mine în dorință, așa cum fac acum, și rămân într-un Hisaron (lipsă) neîmplinit, intenția pe care am primit-o de dragul de a primi este totuși în esență, rea pentru mine. Adevărul este că Creatorul devine mai mare în ochii mei, decât împlinirea intenționată a dorinței.

Astfel, trebuie să prețuiesc măreția Creatorului mai mult decât plăcerea care poate fi obținută în dorință. Când realizez acest lucru, am ajuns la realizarea răului.

Dar acest lucru se întâmplă doar pentru că lucrăm în grup și încercăm să ne inspirăm de fiecare prin importanța scopului, a Creatorului. Apoi dezvolt nevoia de a face acest lucru și mă rog Creatorului să mi Se reveleze ca ceva mai mare decât dorința pe care mi-a dat-o înainte.

Cu alte cuvinte, în acțiunile Creatorului față de mine se întâmplă următoarele: El îmi dă o dorință cu intenția de a primi pentru mine, iar eu trebuie să dezvălui prin intermediul grupului, prin cărți, că această dorință este rea, deoarece dorința în sine este mai înaltă în ochii mei decât măreția Creatorului. Apoi Îi voi cere Creatorului să mi Se reveleze ca fiind măreț și nu ca o sursă de plăcere, astfel încât măreția Lui să mă ajute să-mi folosesc dorința cu intenția opusă – să-I dăruiesc Lui.

Când realizez acest lucru, rugăciunea mea devine o rugăciune pentru dăruire. Adică, nu mă rog pentru umplerea Kliului, ci pentru oportunitatea de a lucra de dragul dăruirii.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Mincinoșii sunt cei care spun că idealismul este fie inerent, fie un rezultat al educației. Mai degrabă, este un rezultat direct al religiei. Atât timp cât religia nu s-a extins suficient în întreaga lume, întreaga lume era barbară, fără un gram de conștiinciozitate.

Abia după ce slujitorii Creatorului s-au extins, posteritatea agnosticilor a devenit idealistă. Astfel, idealistul este așa doar datorită poruncii strămoșilor lui. Cu toate acestea, este o poruncă orfană, adică fără comandant.(Baal HaSulam, „Scrierile ultimei generaţii”).

Inițial, Baal HaSulam vorbește despre răspândirea cultului primitiv al idolilor în lume, unde oamenii venerau copaci, pietre și soare. Mult mai târziu, au apărut cele trei religii majore ale lumii (iudaismul, creștinismul și islamismul); toate acestea provenind din Cabala. Dacă nu ar fi fost Cabala, din care toți adepții ei cu excepția câtorva, s-au rostogolit la vale și au început să o transforme în practici pământești obișnuite, atunci astăzi nu ar exista nici cele trei religii principale, nici toate celelalte.

Întrebare: Deci, când Baal HaSulam vorbește despre religie, se referă la cea care exista înainte de iudaism, creștinism și islamism?

Răspuns: Tora afirmă că, înainte de apariția Cabalei în Babilonul antic, existau diverse credințe; fiecare om își venera propriul idol familial, iar aceasta era o practică pur psihologică.

Mai târziu, regele Nimrod a dorit să unească toate triburile care locuiau în stat (așa-numitele șaptezeci de națiuni ale lumii) într-o singură națiune. Pentru aceasta, avea nevoie de ceva unificator, de o singură imagine spirituală supremă.

La aceasta a început să lucreze Avraam, un rezident al Babilonului. Tatăl lui Avraam, Terah, nu numai că se închina la idoli, dar îi și fabrica și vindea. Avraam, spre deosebire de Terah, a intrat sub influența regelui Nimrod și a înțeles că era nevoie de o singură forță pentru a uni oamenii, deoarece egoismul creștea și îi diviza și îi înstrăina din ce în ce mai mult.

Pentru a crea un stat și o singură națiune, era necesară o forță de consolidare. Nimrod reprezenta autoritatea statală, în timp ce Avraam îndeplinea aceste funcții ca preot spiritual.

Însă când Avraam a început să dezvolte conceptul unei singure creații spirituale și al unei forțe supreme care ar guverna totul, a ajuns la concluzia că această forță exista deja. A descoperit-o încercând să armonizeze numeroasele totemuri la o singură sursă comună.

Generalizând această idee și transformând toate zeitățile într-o singură forță, a înțeles că aceasta nu are imagine. Este atât de universală încât este lipsită de orice formă.

Astfel, unicul idol pe care doreau să-l creeze a „prins viață” brusc și a devenit real. După ce au descoperit că există o singură forță bună a naturii care conține totul, unește totul, generalizează totul și guvernează totul, Avraam a început să-i învețe pe oameni acest lucru.

Asta i-a convenit lui Nimrod, deoarece acum el era singurul conducător, rege și autoritate pe pământ, în timp ce Dumnezeu era în ceruri. Practic, toți conducătorii au folosit acest model până în zilele noastre.

Dar Avraam a început treptat să anuleze autoritatea lui Nimrod: „Cine este el? Trebuie să ne închinăm Creatorului și să interacționăm direct cu El.” O confruntare puternică a apărut între el și Nimrod, iar Avraam a fost forțat să părăsească Babilonul împreună cu adepții săi, care îl înțelegeau și erau de acord cu el.

Cei care nu ajunseseră încă la această înțelegere și își doreau o existență normală, sigură și egoistă au decis să rămână cu Nimrod. Dar nu au putut face acest lucru, deoarece fără forța unificatoare pe care a predicat-o Avraam, egoismul a început să-i separe, să-i divizeze și să-i întoarcă unii împotriva altora.

Și-au dat seama că trebuie să se disperseze, altfel s-ar distruge reciproc într-un război intern. Aceasta a fost o decizie rațională. Astfel, s-au împrăștiat în întreaga lume cu idolii lor, în timp ce slujitorii Creatorului au plecat cu Avraam.

Întrebare: Ce au învățat Avraam și adepții săi cu aceleași idei? A fost înțelepciunea Cabala?

Răspuns: Da, o metodă de unire a oamenilor, de a le permite să se ridice la nivelul Creatorului.

Întrebare: Cabaliștii numesc aceasta, religie?

Răspuns: În principiu, ceea ce a revelat Avraam se numește Daat („religie”).

Prin urmare, Baal HaSulam scrie că sensul singurei religii adevărate este atingerea unicei forțe a naturii care guvernează totul. Omul poate dezvălui această forță dacă urmează calea corectă către atingerea ei, prin care dobândește cunoașterea absolută a tuturor legilor realității.

Baal HaSulam nu acordă atenție la nimic altceva.

Din KabTV, emisiunea „Ultima generație”, 03.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În procesul muncii spirituale, omul ajunge la un grad în care își dorește să-și îngroape dorința. Nici măcar dorința în sine, ci intenţia. Trebuie să înțelegem că este imposibil să ajungi la îngroparea unei dorințe dacă nu știm exact ce îngropăm.

Ce înseamnă să „îngrop”? Este atunci când ceva a murit în mine și îi fac o corectare suplimentară.

Nu vreau să folosesc intenția de dragul de a primi, adică dorința mea, în forma în care există în prezent în mine. Pentru mine, este ca și cum ar fi moartă, și din partea mea nu este potrivită pentru utilizare. Moartea este un Ţimţum, o restricție, asupra dorinței pe care nu doresc să o folosesc. Este moartă pentru mine în termeni de utilizare.

Dar după aceea, încep treptat să descopăr că această dorință ar putea fi folosită dacă ar fi opusă. Încep să percep decăderea ei, descompunerea ei, cum este în esență, opusă Creatorului. În cele din urmă, ajung la concluzia că dacă dorința ar fi cu adevărat opusă stării sale actuale, aș putea să o folosesc diferit. În descompunerea sa, văd că starea opusă ar putea fi bună, deoarece în descompunere desluşesc calități ale „viului”, proprietăți ale vieții care ar putea exista acolo.

Astfel, când dorința ajunge la descompunerea completă, se formează în mine condițiile pentru a cere învierea. Sunt gata pentru schimbarea ei în „de dragul dăruirii”. Cer acest lucru și apoi are loc „învierea morților”.

Dorința rămâne aceeași, dar sunt gata pentru intenția de a începe să mă ridic „din morți”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că ieșirea dintr-o stare de coborâre depinde de pregătire. De ce se spune că depinde de Creator și nu de mediu, de grup?

Răspuns: De ce trebuie să se întâmple totul în mod specific prin Creator? Pentru că prin asta, devin ca El.

Nu poate exista o singură acțiune corectă din partea mea dacă nu-l conectez pe Creator la tot ceea ce mi se întâmplă, dacă nu suntem contopiți împreună, precum de exemplu, două pagini lipite împreună într-o carte.

Trebuie să mă raportez la fiecare stare, la fiecare determinare în acțiuni, gânduri și intenții prin Creator. Așa ajung să-L cunosc. Așa devin similar cu El.

În general, întregul meu efort constă în a rămâne constant cu El, indiferent de ceea ce parcurgem împreună. Aceasta înseamnă: „Nu există nimeni în afară de El.”

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/02/26, Rabaș – Art.32, 1988-Care sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→