Întrebare: Când simt o trădare teribilă, pur și simplu teribilă, pe care abia o mai suport, ard, spuneţi dvs., în acest moment sau puțin mai târziu, când te-ai epuizat puțin, trebuie să concentrezi totul asupra originii și nu asupra celui care m-a trădat?

Răspuns: Pe Creator! Ce treabă are un omuleț de statură cu asta?! El este o marionetă, iar Păpușarul este Creatorul.

Întrebare: Deci ar trebui să încep să vorbesc și să lucrez cu Creatorul? Și să-l las pe acest om care se presupune că m-a trădat. El nu a făcut-o.

Răspuns: Nu poți cere nimic de la el! El este o marionetă! Asta este tot. Și apoi te simți calm. Nu vezi trădători sau vânzători în jurul tău, nimic și nimeni. Vezi marionete. Și Creatorul de sus le trage sforile, asta este tot.

Întrebare: Aproape întotdeauna spuneţi că urâm pe cineva, în loc să începem să ne schimbăm pe noi înșine și atitudinea noastră față de Creator. Asta e tot?! Asta e toată munca noastră?!

Răspuns: Asta e tot. Dar asta e partea cea mai grea.

Comentariu: Deci, dacă mă pot controla în așa fel încât să-mi îndrept toate eforturile spre a lucra pentru El și numai cu El, atunci totul va începe.

Răspunsul meu: Atunci trebuie să redefinești complet ce sunt adevărul, minciunile, devotamentul și trădarea.

Întrebare: Toate conceptele dispar. Practic ai eliminat conceptul de „trădare”. Deci, acesta nu există din partea altcuiva, nu-l pot învinovăți?

Răspuns: Nu. Nu există iubire, ură, devotament, loialitate.

Întrebare: Ar trebui să țintesc vectorul spre mine și asta e tot?

Răspuns: Da, dar măcar ar fi frumos, adevărat și pur!

Întrebare: Va fi atunci un experiment clar?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar atunci Îl urăsc! O spun cu precauție.

Răspuns: Nu-ți face griji, El nu aude.

Comentariu: Înțeleg. Ca și citatul lui Guberman: „Este orb, nu-ți vede nebunia.” Așa este. Când urăsc un trădător, spui: „Creatorul face asta, mă îndreaptă spre o situație dificilă”. Atunci primul meu sentiment este: „Îl urăsc pe Creator!” Este adevărat?

Răspunsul meu: Desigur. Firește! Nu există nicio îndoială în această privință! Dacă urăști pe cineva, acela este Creatorul. Relația ta este întotdeauna cu El!

Întrebare: Cum se schimbă ura mea față de Creator?

Răspuns: Facem totul doar cu Creatorul. Suntem conectați doar cu El. Și tot ceea ce pare a fi în relații bune sau rele între noi este o minciună pură! Creatorul pune la cale astfel de cazuri, romane, povești și mistere pe care nimeni nu și le-ar fi putut imagina.

Întrebare: De ce ne face asta?

Răspuns: Așadar, am lăsa deoparte întreaga lume și am avea de-a face doar cu El. Dar pentru a face asta, trebuie să fim puri: fie egoiști absoluți, fie altruiști absoluți. El nu tolerează nimic altceva. Tot restul este deșeu, murdărie. Prin urmare, trebuie să ne conectăm doar cu Creatorul și să avem de-a face doar cu El.

Întrebare: Cum se transformă această stare a plângerilor, urii și rugăciunii mele către Creator: „Lasă-mă în pace!” într-o stare diferită – iubire?

Răspuns: Se transformă într-o rugăciune, că vreau să văd acțiunile Lui în spatele a tot ceea ce mă înconjoară, atât în ​​mine, cât și în jurul meu. Că nu există nimeni altcineva în afară de El!

Întrebare: Este aceasta rugăciunea principală?

Răspuns: Da, ca El să mi-o reveleze.

Întrebare: Este aceasta schimbarea fundamentală din interiorul unui om? Și schimbă totul, întreaga lume?

Răspuns: Schimbă totul. Dă totul peste cap! Îmi face probleme! Pentru că am crezut întotdeauna că sunt conectat la altceva, dependent de altcineva, făcând altceva. De fapt, nu există nimeni și nimic!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: După cum se știe, cineva trebuie să fie în fruntea unei organizații – este imposibil să te descurci fără un lider. Oamenii trebuie să creadă în cineva. Acesta le oferă un exemplu, așa cum dvs. le daţi exemplu studenților dvs..

Răspunsul meu: Cred că studenții mei vor înțelege că numai împreună, într-un grup puternic care include deja zeci de mii de oameni, vor putea realiza ceva. La urma urmei, un lider spiritual nu este o persoană individuală, ci o forță comună, o idee comună. Purtătorul său este grupul care poate uni și conduce pe toată lumea înainte.

În acest caz, nu vorbim despre o lume egoistă, ci despre o lume a unității, o lume altruistă, în care liderul este Creatorul. Cred că sunt ultimul care într-un fel, este un lider spiritual în Cabala – un profesor și un răspânditor care are mulți studenți.

Aspirația mea este să-mi aduc studenții într-o stare în care doar unitatea lor îi va conduce înainte. Doar unitatea!

Și când toți vor deveni unul și vor forma un astfel de element care îi va conduce înainte, când în unitatea lor Îl vor simți pe Creator, atunci El va fi cel care îi va conduce înainte, și nu o personalitate tangibilă cu barbă și ochelari. Doar așa! De aceea încerc să creez un fel de stimulator în cadrul conducerii spirituale.

Adică, totul trebuie să fie aranjat astfel încât să fie grupul! Și dacă este vorba de o singură persoană, atunci va apărea o a doua, și o a treia, și totul se va destrama, așa cum s-a întâmplat în trecut în mișcările hasidice și în alte mișcări. Toate acestea au dus pe o cale greșită, și în final, totul a dispărut.

Comentariu: Dar aveți studenți foarte puternici.

Răspunsul meu: Nu sunt puternici în nimic, absolut! Sunt puternici și cu forţă doar din punctul de vedere al egoismului și ar trebui să fie temuți. Tocmai cei considerați avansați nu sunt în niciun fel mai spirituali decât ceilalți. La nivelul lumii noastre, astfel de oameni au pur și simplu o capacitate mai mare de a convinge și de a vorbi.

Din această cauză, nu trebuie să-i urmați!

Vă avertizez: Nu ascultați pe niciunul dintre studenții mei individual! În locul meu, nu poate exista decât o direcție spirituală. Sub nicio formă, nici cei apropiați mie, nici cei departe de mine. Doar așa!

Cine vrea să se organizeze separat, cine are un fel de „mâncărime creativă”, să plece și să deschidă noi comunități. Într-o societate cabalistă acest lucru nu poate exista. Doar o adunare generală, în fruntea căreia se află conducerea spirituală!

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Distrugerea lui Laitman”, 18.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În lumea corporală, există trei categorii de timp: trecut, prezent și viitor. În lumea spirituală însă, nu există timp, ci mai degrabă o ordine de acțiuni, grade sau stări, în care omul își dezvăluie locul în care se află cu adevărat.

Fiecare stare prin care trece omul face parte din acea stare eternă, perfectă în care existăm de fapt. Dar atitudinea față de o stare trebuie să vină din cele două grade cele mai apropiate: din gradul anterior și din gradul viitor. Aceasta este ceea ce se numește „din trecut și din viitor”.

Totul depinde de legătura pe care o are omul cu gradele superioare și inferioare relativ la starea sa actuală, astfel încât totul să intre în prezent. El își ia încrederea din trecut, își construiește credința în viitor pe baza acestuia, bucurându-se de starea următoare, atrage lumina înconjurătoare din lumea viitoare care strălucește pentru el în present, și în acest fel, își construiește stările prin care trece.

Prin urmare, atunci când nu vedem viitorul și nici măcar nu înțelegem starea în care ne aflăm în prezent și nu știm cum să folosim corect trecutul, ci încercăm să ne raportăm în mod intenționat la aceste trei stări, la aceste trei timpuri, atunci putem fi întotdeauna în ascensiune, în inspirație, cu puterea de a folosi fiecare minut exclusiv de dragul scopului, și astfel, scurtăm timpul.

Suntem constant sub guvernarea fie a luminilor, fie a vaselor, ceea ce înseamnă că fie Reşimot din vase sunt revelate în noi, fie luminile care strălucesc în ele. Când luminile strălucesc în Kelim, nu avem dificultăți în a face față stărilor noastre, deoarece acestea sunt deja stări pe care le merităm după corectările la fiecare nivel.

Dar dacă suntem încă în iluminarea lui Malchut, această stare luminează golul și imperfecțiunea pentru noi, ceea ce se exprimă ca o lipsă de încredere, suferință, temeri și tot felul de deficiențe de împlinire.

Totuși, dacă în loc să fie atașat de vas, omul se întoarce către luminile viitoare care sunt destinate să fie revelate în acest Kli și încearcă să se conecteze cu viitorul, cu luminile înconjurătoare, atunci acestea strălucesc imediat pentru el în prezentul său, iar omul este în adeziune cu Creatorul chiar și în cele mai grave stări. Astfel, în fiecare stare, avem oportunitatea de a fi conectați cu luminile, cu dăruitorul, și nu cu vasele, cu deficiențele.

Prin urmare, în orice stare m-aș afla, fie că este o stare de lipsă de perfecțiune și lipsă de împlinire, fie, dimpotrivă, împlinire și muncă în linia dreaptă, fiecare stare este determinată de un singur criteriu. Acesta trebuie să fie cât mai înalt posibil și să-mi permită să fiu în adeziune cu Creatorul. Și dacă în ciuda tuturor plăcerilor cu care sunt plin, pot rămâne și în adeziune cu Creatorul, nu există niciun motiv ca aceste plăceri să dispară.

Din Lecția Zilnică de Cabala 31.01.2026, Rabaş – Art.24, 1985-Cele trei timpuri în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce numește Rabaş măsura judecății „Elokim” în articolul „Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată?

Răspuns: Creatorul, în guvernarea Sa, ne apare în mai multe forme, dar nu ca Aţmuto; mai degrabă, așa cum se spune, „Prin acțiunile Tale Te cunoaștem”. Acțiunile Sale față de noi sunt cele nouă Sfirot relative la Malchut.

Malchut, prin crearea unei restricții, a unui ecran și a unei lumini reflectate asupra sa, preia primele nouă calități și dorește să se asemene lor. Apoi se dovedește că ecranul și lumina reflectată sunt Kli-ul lui Malchut, atitudinea ei față de superior, conform principiului „așa cum El este milostiv, așa fii și tu milostiv”. Adică, în măsura în care dezvălui cum se raportează El la mine, în aceeași măsură o accept și mă raportez la El în mod similar, și nimic mai mult.

Una dintre atitudinile Creatorului față de noi se numește „Elokim”. Se spune că este măsura judecății. Cum poate exista o măsură a judecății în primele nouă Sfirot?

Judecata este o limitare din partea creației, atunci când aceasta nu poate accepta întotdeauna guvernarea Creatorului ca fiind bună și făcând binele, nu o poate percepe ca atare, și prin urmare, această dăruire apare creației ca fiind categoria judecății. Aceasta este ceea ce se înțelege atunci când spunem că lumina construiește întunericul. Dacă Creatorul este revelat lui Malchut într-o stare în care nu-L poate accepta, Îl simte ca întuneric.

Ce este Elokim? Când Malchut se ridică la Bina, ea își aduce limitarea în Bina, și conform acestei limitări, dăruirea lui Bina este împărțită raportat la Malchut în „Mi” și „Eleh” – „Elokim”.

Când Malchut se ridică la Bina, pe de o parte, ea ridică măsura judecății acolo, și pe de altă parte, dorința de a dobândi calitățile lui Bina. Apoi, Malchut însăși începe să îndepărteze măsura judecății, și în măsura în care dobândește calitățile dăruirii de la Bina, le poate realiza.

Atunci acest nume Elokim operează pe deplin. „Mi” și „Eleh” se unesc: „Mi” este Galgalta ve Eynaim, „Eleh” este AHAP. Astfel, este revelat numele Elokim.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/01/26, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→