Întrebare: Copiii de astăzi nu vor să asculte de oamenii în vârstă. Ce ați face dacă elevii dvs. ar fi la fel, dacă ar fi neascultători și nu ar vrea să vă asculte?

Răspuns: Nu am fost și eu așa cu părinții mei? Chiar i-am ascultat în ceva? M-au înscris la o școală de muzică; am părăsit-o. Mai mult, am plecat cu un mare scandal. Au încercat să mă împingă la o facultate de medicină, dar am fugit și de ea.

Am făcut totul în felul meu. Am mers la o facultate și nu mi-a plăcut. Am mers la alta, am absolvit-o ca student extern, m-am mutat în Israel și mi-am găsit o ocupație: Cabala. De ce? Pentru ce? Am abandonat o afacere profitabilă și așa mai departe.

Din punctul lor de vedere, părea că fac tot posibilul împotriva lor: „La urma urmei, sunt doi medici în familie, dar fiul este complet diferit.” A ales o cale, s-a atașat de un bărbat de optzeci de ani și și-a dedicat viața lui. De la vârsta de treizeci de ani s-a dedicat să fie lângă acest bătrân și să învețe de la el. Ce poți învăța de la un profesor de optzeci de ani fără educație? Să studiezi puțină Cabala, răutate, misticism?

Imaginați-vă că era începutul anilor ’80. Mă priveau ca pe o persoană foarte ciudată, cineva cu educație, o afacere minunată cu oportunități de dezvoltare, și dintr-o dată, a lăsat totul baltă. Pentru ce? Ca să studieze cine știe ce. În acei ani părea complet anormal.

Nu le puteam explica nimic rațional, la nivelul lumii noastre. Ce câștigam în bani, în sănătate, în bunăstare, într-o educație mai bună pentru copiii mei, în viață? Pierderea era în absolut orice.

Prin urmare, nimeni nu a susținut asta. Când părinții mei îi întrebau pe oamenii religioși: „Fiul nostru este implicat în Cabala. Ce credeți? Ce este asta?”, ei răspundeau „Ne pare rău pentru tine”. Prin urmare, părinții mei erau derutați. Am înțeles și am simțit asta la ei.

Înseamnă că am fost un rebel la fel de mult ca tinerii de astăzi. Rebeliunea mea nu a constat în a purta o jachetă cool sau o pălărie sau în a mă rade în cap într-un mod special. A fost o rebeliune serioasă împotriva întregului mod de viață. Această rebeliune este atunci când abandonezi o oportunitate de a câștiga milioane, de a trăi în lux, de a călători prin lume și așa mai departe.

Comentariu: Dezacordurile dintre tați și copii sunt o temă binecunoscută: lupta eternă a generațiilor.

Răspunsul meu: Nu, înainte era o bătălie între egoismul mai mare al tinerei generații și egoismul mai mic al generației anterioare, când aceasta din urmă nu era de acord cu micile schimbări făcute de generația următoare, era la același nivel animalic.

Totuși, acum se întâmplă ceva complet diferit. Acum, tânăra generație respinge total modul de viață pe care l-a avut generația anterioară. Acum există o reevaluare absolută a valorilor. Nu este genul de valori în care am nevoie de o mașină în loc de o căruță sau de un oraș în loc de un sat. Disputa este că nu vreau să trăiesc dacă trebuie să trăiesc ca tine.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Copiii lui Israel, partea 1”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omul să simtă dorința de a primi ca rău?

Răspuns: Să presupunem că am furat ceva și am fost prins. În acel moment, mă cert pe mine: „De ce fur? Trebuie să pun capăt acestui lucru, pentru că simt suferință având astfel de calități.”

Acest lucru este valabil și pentru munca noastră. Se spune că Adam HaRişon a fost un hoț. Orice primire fără intenţia de a dărui se numește furt.

Dacă aș vedea acest lucru ca fiind rău, aș scăpa de el. Se spune: „Avantajul luminii este dezvăluit din interiorul întunericului.” Dacă aș ști că prin acte de dăruire aș ajunge la bine, atunci aș vedea că actul de primire mă aduce la rău.

Cum pot vedea acest lucru? Fie prin suferință, când efectuez acțiuni în cadrul dorinței de a primi și pentru asta primesc lovituri. Atunci pur și simplu nu vreau să am această dorință; vreau să o restricționez.

„Mai puțină înțelepciune, mai puțină suferință. Nu cere mult și va fi mai bine pentru tine. De ce să alergi după ceva? Stai liniștit și totul va fi bine.” Așa înțelege întreaga lume.

Această cale se numește calea suferinței. Dar, cu toate acestea noi nu suntem capabili să trăim și să avansăm pe această cale, deoarece dorința noastră de a primi este în continuă dezvoltare și ardere. Și, deși nu o controlăm, ea își cere totuși partea cuvenită și apoi, fie că vrem, fie că nu, noi o folosim. Cu toate acestea, suferim chiar și din cauza faptului că vrem să o folosim, dar nu primim ceea ce ne dorim. Aceasta se numește calea suferinței în diferitele sale forme.

Și există calea Torei, când prin studiu și diverse acțiuni, încep să dezvălui că există o mare atracție în spiritualitate, în intenția de a dărui, lucruri foarte semnificative: eternitatea, perfecțiunea și atingerea, care nu există deloc în dorința de a primi.

Apoi văd că dorința de a primi este rea, nu pentru că primesc suferință în ea, nu pentru că sunt prins când fur, nu pentru că îmi doresc, dar nu primesc împlinire, ci pentru că ea nu-mi permite să ating lucrurile bune care există în spiritualitate. Astfel, încep să compar dorința de a primi cu spiritualitatea, și prin urmare, pur și simplu vreau să înlătur această dorință din lumea noastră, să o îndepărtez de mine.

Aceasta se numește calea Torei; este atunci când încep să văd dorința de a primi ca fiind rea și doresc să mă îndrept spre dăruire prin intermediul luminii superioare care mă luminează doar puțin. În aceasta, dorința de a primi nu mă împiedică. Cu cât este mai mare, cu atât mai bine. Nu o distrug, nu mă opun dezvoltării sale, deoarece acest lucru nu mă va ajuta oricum. Dimpotrivă, o iau în întregime și încep să cer luminii să o readucă spre bine.

Prin urmare, calea dezvoltării este naturală, atunci când operează lumina care se întoarce la sursă. Merge împreună cu dezvoltarea dorinței de a primi și cu dezvoltarea umanității. Aceasta este singura cale care poate oferi unui om un răspuns la toate întrebările.

Omul întreabă: „De ce sufăr?” Atunci nu suferi, folosește dorința de a primi care se dezvoltă în tine, dar folosește-o corect. Prin urmare, folosirea dorinței de a primi cu intenția de a dărui este răspunsul perfect la toate întrebările. Nu trebuie să te restricționezi sau să fugi artificial de plăceri. Dimpotrivă, începi să folosești dorința de a primi cu toată forța.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20.01.26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În univers există doar lumină și Kli [vas]. Așa cum lumina are diferite tipuri de manifestare raportat la Kli, tot așa Kli-ul are moduri diferite de a se simți pe sine. El se simte pe sine în această lume fie mineral, vegetal, fie animal, unde nu este deloc conștient de sine, nu știe ce este și acționează exclusiv în conformitate cu dorința sa de a primi.

Acestea sunt nivelurile mineral, vegetal și animal, unde creația nu se vede pe sine din exterior și nu se poate studia pe sine. Urmează apoi gradul de „vorbitor”, „uman”, când creația se poate raporta din exterior la dorința sa de a primi și la toate calitățile sale. Cu toate acestea, și acesta este foarte subiectiv.

Chiar dacă el se percepe incorect, nu poate înțelege ce este în interiorul dorinței de a primi și nu vede că toate acestea sunt predeterminate în avans, el totuși încearcă să se cunoască pe sine ca un fel de punct independent, ca un cercetător obiectiv neutru care se studiază pe sine din exterior.

Când poate creația, Kli-ul, să se judece cu adevărat pe sine însuși, complet liber? Când primește oportunitatea de a se privi din perspectiva Creatorului. În măsura în care Kli-ul dobândește dorința de a dărui, se poate raporta la dorința de a primi în același mod în care Creatorul se raportează la el. Și nu există mai mult decât aceste două puncte: fie te raportezi ca creație, fie ca Creator.

Dacă omul dobândește Kelim de dăruire, atunci el poate vedea că există două lumi, adică două tipuri de conștientizare, simțiri, care există pe două planuri. Și înainte de a primi Kelim de dăruire, omul nu înțelege deloc că există un alt unghi de percepţie, complet diferit de al său.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 25/01/26, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există întotdeauna o frică în om că Creatorul nu-i va da ceva?

Răspuns: O astfel de frică este întotdeauna prezentă în om. Dacă eu cred chiar și puțin că primesc de la Creator, atunci mi-e teamă că El nu-mi va da. Atunci alerg la sinagogă, dau o donație sau fac orice altceva, doar pentru a primi de la El.

Acest lucru nu are nicio legătură cu Cabala. Cabala vorbește despre cum ar trebui să mă raportez la Creator, astfel încât El să fie mulțumit, fără nicio legătură cu mine însumi.

În primul rând, facem o restricţie (Țimţum) și dobândim calitățile Bina, care nu sunt legate de niciun calcul cu privire la noi înșine, ci există exclusiv de dragul dăruirii („Al menat lehaşpia”). Ne acoperim dorința de a primi astfel încât să nu aibă niciun contact cu primirea și abia atunci începem să primim de dragul dăruirii.

Metoda Cabala este singura metodă care funcționează în direcția opusă. Toate celelalte metode se bazează pe principiul „Eu îți dau Ție, Tu îmi dai mie”. Acesta este comerț, calcul: Vrei porunci? Eu voi împlini poruncile, iar Tu mă umpli pe mine, viața mea, îmi dai sănătate, niște bani, onoare, respect, o familie, astfel încât totul să fie bine.

Hasidismul și alte metode sunt construite pe această abordare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→