Întărește-te pe Cale
Creatorul oferă inspirație unui om, datorită căreia acesta vine în comunitatea noastră, se așează, ascultă, arde de entuziasm în interior și se uită la ceilalți: „De ce dorm ei? Ce fel de grup este acesta?”
Apoi, dintr-o dată, după un timp – o lună, două sau trei – energia se termină, este epuizată, și în mod neașteptat, omul începe să se vadă imperfect, să simtă că este secuit de puteri și incapabil să se miște într-o asemenea măsură încât stă în pat și nu poate mișca nici măcar un deget. De asemenea, este incapabil să gândească; capul îi este gol; nu există niciun gând în el, nici măcar cel mai mic.
În acest fel, de sus, ți se arată că toată energia, toate motivațiile, literalmente totul îți este luat. Și apoi ți se oferă un loc pentru efort, pentru muncă perseverentă. Aceasta înseamnă că i se arată omului unde începe propria sa muncă, când trebuie să se întărească pe cale, depunând eforturi colosale.
Interpretăm greșit astfel de stări. Creatorul ți-a dat ceva la început; acum trebuie să dai ceva înapoi. Atunci apare întrebarea: „Este omul capabil să dea înapoi sau nu?” Nu suntem capabili să dăm înapoi. Se știe că într-o stare în care ni se ia ceva de sus, nu putem atinge independent lumina care ne înviorează.
O picătură mică care a ieșit din noi este aceeași lumină dătătoare de viață, aceeași lumină de Hochma, dar foarte slabă, doar o mică strălucire, o ușoară iluminare numită „lumânare subțire” (Ner Dakik). Acesta este motivul tuturor dezamăgirilor și depresiilor pe care le observăm astăzi la mulți oameni din lume. Noi nu suntem sursa luminii; sursa luminii este doar Creatorul.
Prin urmare, în mod natural, într-o stare în care El ne ia chiar și o picătură de lumină și noi teoretic, trebuie să depunem eforturi, suntem incapabili să le facem. Cu toate acestea, ca urmare a acestui fapt, se formează un Kli (vas).
Dar după ce ieșim din coborâre și ne ridicăm, posedând Reşimot (înregistrări) rămase după ea, atunci în timpul ascensiunii se face un calcul cu noi. În timpul coborârii, nu există nicio solicitare din partea noastră; ni se arată pur și simplu golurile noastre, golurile care există în noi. Dar în timpul ascensiunii, trebuie să avem deja grijă să ne întărim și mai mult pe această cale, să ne conectăm mai mult cu grupul, să ne conectăm cu toate lucrurile necesare pentru aceasta.
Adică, păstrând amintirea stării în timpul coborârii, sunt obligat să lucrez în timpul ascensiunii. Și aici are loc testul: în timpul ascensiunii, sunt într-un fel de nirvana, când mă simt bine, totul este în regulă, Creatorul este Bun și face Bine pentru mine, nu este nimic de făcut și bunăstarea este garantată? Sau mă raportez la aceste stări bune ca la o oportunitate care mi-a fost dată pentru o avansare ulterioară și apoi folosesc cu adevărat Reşimot din trecut, din coborârile anterioare în mod eficient și productiv, ca și cum le-aș atașa la AHAP de Aliyah. Adică, la ascensiunea pe care Creatorul mi-o trimite acum, la acest spirit al vieții, trebuie să atașez, să adaug din mine însumi stările anterioare.
O astfel de muncă se desfășoară în timpul ascensiunii, iar în timpul coborârii nu am nimic de făcut. În timpul coborârii, ar trebui să mă plasez sub influența grupului în cel mai simplu mod posibil pentru a trece mai repede prin această stare. Depunerea de eforturi, alegerea și toată munca în general au loc în timpul ascensiunii. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în cartea Şamati, în articolul care se numește exact așa: „Timpul Ascensiunii”.
Din Lecţia zilnică de Cabala 27/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma
Întrebare:
„Aceste două tipuri de frică – frica de pedeapsă în această lume și frica de pedeapsă în lumea viitoare – nu sunt esența fricii și rădăcina ei” (Rabaş, „
Răul guvernează lumea. Și Doamne ferește, dar totuși putem vedea totul.