Acum puteți înțelege cuvintele lor despre versetul: „Eu, Domnul, o voi grăbi la vremea ei”. Sanhedrin (98) a interpretat: „Nerecompensat – la timpul său; recompensat – o voi grăbi”.

Astfel, există două modalități de a atinge obiectivul menționat mai sus: prin propria lor atenție, care este numită „calea pocăinței”. Dacă sunt recompensați cu aceasta, li se va aplica „o voi grăbi”. Acest lucru înseamnă că nu există un timp stabilit pentru aceasta, dar atunci când sunt recompensați, corectarea că se încheie cu siguranță.

Dacă nu li se acordă atenția, există o altă cale, numită „calea suferinței”, după cum au spus înțelepții noștri, Sanhedrin 97: „Pun asupra lor un rege precum Haman și ei se vor pocăi, împotriva voinței lor”, adică la timpul său, pentru că în aceasta există un timp stabilit, iar ei o vor dori.(Baal HaSulam „Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot p. 7).

Înaintea noastră există două căi pentru atingerea aceluiași scop, iar noi ne aflăm la răscrucea lor. În fiecare moment trebuie să ne simțim la această răscruce care determină libera noastră alegere. Iar alegerea aici este foarte simplă: să mergem pe calea luminii sau pe calea suferinței.

Nu există o a treia cale! Suntem obligați să avansăm pe una dintre aceste două căi și în fiecare moment trebuie să decidem cum să facem următorul pas. Piciorul este deja suspendat în aer; alege unde să-l pui: pe calea luminii sau pe calea suferinței?!

Va trece un moment și din nou va trebui să faci aceeași alegere. De sus, piciorul tău este ridicat, obligându-te să faci un pas și trebuie să decizi unde să-l cobori, pe care dintre drumuri. Și în funcție de aceasta, vei primi forțele și mijloacele pentru înaintare, pentru că în orice caz ești obligat să mergi înainte.

Dar dacă avansezi pe calea Beito (dezvoltare naturală, la timpul ei), atunci forțele naturii te împing înainte împotriva egoismului tău, deoarece dorești să mergi în conformitate cu egoul tău. Și prin urmare, asupra ta acționează forțe care se opun egoismului tău și încearcă să te mențină în dăruire.

Prin calea Achișena (grăbirea timpului), tu însuți începi să te convingi, prin intermediul mediului, că merită să fii în dăruire, și în acest fel atragi asupra ta lumina înconjurătoare, care te întoarce la bine.

Pe calea Beito, primești lovituri și înveți din ele, până când în final, ajungi și la o cerere, o rugăciune pentru corectare și avansare, la fel ca atunci când urmezi calea Achișena.

Și dacă iei imediat calea luminii, economisești timp pe prima secțiune a căii, unde l-ai fi pierdut nevrând să asculți și să depui propriile eforturi.

Nu există timp pentru deliberare asupra cărei căi să păşeşti! Totul depinde de pregătirea mediului.

Din Lecția zilnică de Cabala 4/8/10, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când omul traversează Machsom-ul și are deja vase de dăruire, Creatorul începe din nou să-i dezvăluie răsplata și pedeapsa, iar omul, în ciuda acestui fapt, trebuie să prefere în continuare conexiunea cu Creatorul, deoarece dorește să se contopească cu viața adevărată, cu rădăcina ei.

Dacă mai devreme Îl judeca pe Creator în funcție de răsplata și pedeapsa din vasele de primire, acum Îl judecă în funcție de răsplata și pedeapsa din vasele de dăruire. Prin aceasta, vasele de primire sunt unite cu vasele de dăruire, iar aceasta se numește că el corectează mai întâi dubla ascundere și apoi ascunderea singulară. Astfel, Creatorul lucrează constant cu ființa creată. În „jocul” Său cu dorința de a primi, El poate ridica ființa creată deasupra acestei dorințe de fiecare dată.

Când El dă o dorință mai mare de a primi, atunci răsplata și pedeapsa apar omului ca fiind mai mari, și pe baza lor, el aderă la rădăcină. Aceasta se numește a merge cu credință deasupra rațiunii. Și astfel, el se conectează cu Creatorul din ce în ce mai mult până când întreaga sa dorință de a primi intră în acțiune, adică răsplata și pedeapsa devin enorme și umplu întregul volum al sufletului.

Se pare că el a realizat pe deplin recompensa și pedeapsa pentru a adera pe deplin la Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 25.01.2026, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem simți măreția Creatorului în starea noastră actuală?

Răspuns: În starea noastră, simțim măreția Creatorului sub forma luminilor înconjurătoare.

Avem o mare dorință de a primi, care vrea să se bucure și să fie împlinită. Adică, vreau să simt măreția Creatorului în așa fel încât El să stea deasupra dorinței de a primi, astfel încât această simțire să fie ca o lumină înconjurătoare în jurul acestei dorințe. Atunci mă voi agăța de lumina înconjurătoare și pot face ceva mai presus de rațiune.

Aceasta înseamnă că primesc puterea de a mă ridica deasupra dorinței de a primi de la luminile înconjurătoare cu credinţă deasupra raţiunii.

Din Lecția zilnică de Cabala 25.01.2026, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În cursul dezvoltării umanității, dorința de a primi crește în fiecare om, iar acesta suferă din ce în ce mai mult până când ajunge la o stare în care pur și simplu trebuie să dezvăluie cauza suferinței sale, dar nu este capabil să o facă. Ei încearcă să evite suferința, dar nu reuşesc. Atât suferința internă, cât și cea externă vin metodic, îi înconjoară din toate părțile, dar toată este îndreptată către cauza sa, către Creator, astfel încât omul să găsească această cauză.

Dacă omul ar ști cum să facă față suferinței, să spunem prin acțiuni corecte, ar obține plăcere sau stări pozitive; iar dacă ar comite acțiuni rele, ar primi pedepse. Atunci recompensa și pedeapsa ar fi dezvăluite și el ar învăța să distingă ce este benefic și ce nu, și nu ar mai avea nevoie de nimic.

Întrucât însăși substanța noastră este dorința de a primi, dacă am ști cum să o împlinim prin anumite acțiuni, asta ne-ar fi suficient. Nu am întreba niciodată despre nimic altceva, deoarece omul cere doar despre ceea ce îl privește, conform dorințelor inimii sale.

Însă guvernarea Creatorului este ascunsă și nu devine revelată unui om din lumea noastră până când acesta nu traversează Machsom-ul. Tocmai această ascundere îl ajută să ajungă la cauză: cel care îi trimite toate situațiile din viață, deoarece dezvoltă o mare dorință de a ști de ce i se întâmplă acest lucru, nu cum să fie liber de suferință, ci de unde vine și în ce scop.

Astfel, el merege către Creator și începe să-I dezvăluie măreția. Apoi, importanța măreției Creatorului și „răsplata și pedeapsa” se schimbă pentru el. Omul începe să înțeleagă că răsplata și pedeapsa nu sunt ceea ce contează; principalul lucru este să fie în conexiune cu Creatorul.

În acest fel, el se include în Creator, în cauză, vrea să se contopească cu acesta, și în măsura în care face acest lucru, în el se formează vase de dăruire. Aceasta se numește traversarea Machsomului.

Din Lecția zilnică de Cabala 25.01.2026, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→