În întreaga realitate nu există nimic altceva decât Creatorul și ființa creată. De ce a aranjat Creatorul astfel încât creația, omul, să nu fie singur, ci să fie înconjurat de mulți alții ca el, înconjurat de o lume întreagă, în care există derutat și nedirecţionat către Creator?

Dacă Creatorul ar sta în fața mea, m-aș înțelege cumva cu El. În orice caz, nu aș evita contactul cu El și chiar dacă aș încerca să-l evit, aș ști totuși că nu am de ales, că numai El există și că trebuie să stabilesc contactul cu El. El nu ar dispărea din câmpul meu vizual.

Totuși, lumea este aranjată în așa fel încât în loc de Creator, sunt obligat să mă ocup de tot felul de lucruri: prieteni, societate, profesor și cărți. Trebuie să organizez întreaga lume, familia mea, copiii mei, atât de multe detalii din mediul meu încât mă îndepărtez tot mai mult de Creator și uit de El. Și chiar dacă îmi amintesc de El, mediul mă derutează imediat, și încă o dată, mă îndepărtez de scop.

Acest lucru este făcut intenționat, astfel încât prin propriile mele eforturi, să cresc importanța Creatorului. Dacă numai Creatorul ar sta în fața mea, aș fi îndreptat automat către El: nu ar exista nicio cale de ieșire, fie că aș vrea sau nu, aș fi obligat să stabilesc această conexiune și nu aș avea unde să fug.

Dacă, pe lângă Creator, există multe alte atracții, factori și cauze și se pare că acestea sunt cele care îmi modelează viața, mă derutează, par mai importante, ca și cum mi-ar oferi mai multă plăcere decât Creatorul și îmi determină viața în locul Lui, atunci am o problemă serioasă. În acest caz, trebuie să-mi organizez relația cu Creatorul, fiind în același timp conectat la toate aceste lucruri.

Așa se „joacă” Creatorul cu mine. Dorind să fie important în ochii mei, El mă înconjoară cu diverse lucruri, iar acestea mă derutează, mă atrag, îmi determină viața, ca și cum aș depinde de ele și nu de El. Acest lucru continuă până când clarific că în realitate, toate acestea sunt false și că nu soția mea, societatea, lumea, soarta, națiunile sau țara mă guvernează.

Ajung la concluzia că trebuie să-mi construiesc constant relația cu Creatorul pe fondul acestor tulburări.

Dacă pun în mod constant importanța Lui în ochii mei mai presus de orice tulburare pe care El o ridică în fața mea, atunci fără îndoială, devin din ce în ce mai atașat de Creator și mă apropii treptat de El. El știe deja ce tulburări poate folosi pentru a întări conexiunea dintre noi.

Acest proces se numește munca pentru recunoașterea importanței Creatorului. În toate obstacolele, văd constant că în spatele lor stă același și unicul Creator. În acest fel, mă construiesc și adun putere pentru a ajunge la El. Toate aceste tulburări se transformă pentru mine în organe și forțe care se încorporează în sufletul meu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 2/16/26, Rabaș – Art.1, 1985-Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten – 1

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →