Există patru stări prin care trec oamenii atunci când împlinesc Tora și Miţvot.

Ce înseamnă să împlinești Tora și Mițvot? Pentru oamenii religioși, este vorba despre ceea ce au fost învățați de la o vârstă fragedă: să îndeplinească anumite acțiuni și ei le împlinesc. Dacă ar fi fost învățați și alte acțiuni, le-ar fi îndeplinit.

În acest caz, așa cum scrie Rabaş, cauza și motivația pentru împlinirea Torei și Mițvot este influența externă. Aceasta nu înseamnă că îndeplinesc poruncile pentru că mi-e frică de acești oameni sau că vreau să fiu considerat mare printre ei, bun și drept, un om respectat etc. Nu contează ce alte motive ar putea exista, principalul lucru este că fac ceea ce am fost învățat, nimic mai mult. În general, îndeplinesc dorințele altor oameni.

Pentru cineva care a fost obișnuit să facă asta încă din copilărie, devine o a doua natură; altfel, el se simte rău, iar făcând acțiunile sale obișnuite, se simte bine. Indiferent dacă omul a fost crescut în acest fel sau s-a convertit la credință la o vârstă mai târzie, el se uită la mediul său, care îl obligă să împlinească anumite acțiuni.

Și într-adevăr, mediul are legi minunate. Trebuie să mergi la sinagogă. Nu este corect să nu mergi acolo să te rogi. Ești obligat să sărbătorești sărbătorile conform anumitor reguli și să te îmbraci într-un anumit fel. Ești obligat. Societatea stabilește mii de legi pentru tine. Și asta înseamnă că împlinești Tora și poruncile sub influența unor persoane externe, și nu din proprie voință.

Pe când noi, vorbim despre corectarea dorinței omului. În acest caz, îți pui dorința deoparte, ca și cum ai îndepărta-o din tine, ai pune dorința altcuiva în tine și ai împlini-o. Acesta se numește un „soldat bun”, care își folosește corpul, și punând dorința comandantului în el, el se supune ordinelor acestuia. Pentru masele religioase, această formă de respectare a poruncilor este acceptabilă, ceea ce este foarte bine. Altfel ar fi o dezordine, ar fi haos.

Al doilea tip de motivație pentru împlinirea Torei și a Mițvot este Creatorul în combinație cu persoane externe, care promovează și impun respectarea Torei și Mițvot. Adică, omul începe să încorporeze un anumit amestec în calculele sale anterioare, ca și cum le-ar „contamina”. Deja începe să ia în considerare nu doar mediul înconjurător, ci și pe Creator.

Ce înseamnă să fii cu Creatorul? Aceasta înseamnă că în interiorul omului apare un fel de conflict, o contradicție interioară. Aceasta nu este încă o ciocnire a două părți opuse; nu sunt încă doi poli opuşi.

Două autorități opuse nu pot exista în mine în același timp, altfel aș fi sfâșiat de faptul că nu știu pe cine să ascult sau cui să dau preferință. Nu pot să mă îndrept în ambele direcții. Am o singură dorință. Nu mă pot acorda la două, așa că apare o problemă. Acesta este începutul căii.

A treia condiție este atunci când „doar Creatorul îl obligă pe om să împlinească Tora și poruncile; nu oamenii externi, ci omul însuși este și motivul pentru îndeplinirea Torei și a poruncilor”. Acesta este al treilea tip de motivație, atunci când Creatorul obligă omul să îndeplinească Tora și poruncile, iar omul însuși, așa cum scrie Rabaş, „este motivul”. Aș spune că el contribuie la acest lucru.

Iar al patrulea tip de motivație este că raţiunea pentru împlinirea Torei și a poruncilor este doar Creatorul și nimeni nu contribuie la acest lucru. Aceasta este numită „introducerea mulțimii mixte în Kduşa”. În acest caz, nu există absolut niciun alt factor care să contribuie sau chiar să-l susțină, în care spunem că omul se întărește pe parcurs și se presupune că face ceva pe cont propriu. Nu, totul este făcut exclusiv de Creator. Dar acesta este nivelul de adeziune completă cu Creatorul.

Drept urmare, unui omi se dezvăluie că toate acestea sunt căile de guvernare ale Creatorului. Nu este vorba că eu acționez într-un fel sau altul pe măsură ce avansez, ci pe măsură ce muncesc din greu, dezvălui diverși factori care mă obligă să acționez.

La început, acești factori par a fi oameni externi, apoi oameni externi și Creatorul, apoi eu și Creatorul, și în final doar Creatorul. Numai că în procesul dezvoltării sale, omul începe să descopere care este motivul existenței sale și cine este sursa existenței sale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →