Starea 1 (starea noastră prezentă) este „dăruirea către sine” în care se află plăcerea și împlinirea dorită.

Starea 2 (starea pe care vrem să o atingem) este dăruirea către Creator, care va fi plăcerea noastră, iar aici există o contradicție.

În dăruirea către sine, atât acțiunea în sine, munca, cât și recompensa sunt toate într-o singură direcție, într-o singură linie. Prin urmare, aceasta se numește lumină directă, și totul aici ne este clar; începutul și sfârșitul, precum și atingerea acestui scop final, toate curg într-o singură direcție, către mine însumi.

Dar dacă vreau ca dăruirea către Creator să fie plăcerea mea, atunci există o problemă a opoziției dintre intenție și rezultat, deoarece am nevoie de o corectare a intenției, ceea ce este împotriva dorinței mele!

Dăruirea către Creator trebuie să se transforme în primirea plăcerii pentru mine! Și sunt obligat să mă bucur de ea, deoarece acesta este scopul creației, dar bucuria trebuie să vină din dăruire, iar acest lucru este complet opus mie!

Scopul creației este bucuria, iar corectarea creației este dăruirea. Dar aceste două condiții se contrazic reciproc. Acesta este principalul obstacol și dificultatea în percepția noastră, care ne blochează întotdeauna calea și ne privează de oportunitatea de a realiza ceea ce intenționăm.

Pe de o parte, noi trebuie să depunem eforturi mari și să împlinim o cantitate enormă de muncă, iar pe de altă parte, rezultatul său nu depinde de noi; este dat de sus. Noi dezvăluim dorința din noi înșine doar prin munca noastră; nu obținem scopul în sine; noi realizăm Kli-ul, vasul care îl poate conține.

Prin urmare, aceste două opuse – dăruirea către Creator și bucuria din aceasta – pot fi unite doar prin adeziunea noastră la El. Și numai lumina superioară, care ne schimbă natura, ne poate aduce la această adeziune.

Dintr-o stare în care inima domnește asupra omului, și prin urmare acesta este numit „păcătos” în termenii Cabalei, trebuie să trecem la o stare în care omul din noi domnește asupra inimii sale, și prin urmare este numit „drept”. Există o singură soluție pentru atingerea acestui scop: un grup cabalist, care ne servește drept exemplu, un cadru, un șablon în care ne putem verifica și vedea în ce măsură corespundem sau nu acestui obiectiv.

Grupul este capabil să-mi insufle faptul că nimic nu este mai prețios pentru mine decât dăruirea către Creator! Dar pe de altă parte, dezvălui că nu sunt capabil de nimic și numai Creatorul mă poate ajuta. În acest fel, ajung la dorința necesară, la o rugăciune.

Dar în prezent, aceste două opuse polare nu există în noi: Keter și Malchut, lumina directă și lumina reflectată, corespondența inversă dintre lumină și dorință, toate există doar în Kli-ul corectat, unde intenția este opusă dorinței.

Acesta este modelul pe care trebuie să-l construim în noi înșine mai întâi, primele zece Sfirot, și apoi vom dobândi o structură interioară, precum prima celulă a unui nou organism din care se va dezvolta în continuare embrionul sufletului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 31.08.2010, Rabaș – Art.32, 1988-Ce sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →