Întrebare: Un bărbat este în mod inerent instabil în relația cu o femeie. Să presupunem că întâlnește o femeie, dar după un timp, atracția de început dispare. De ce își dorește alta, și alta, și încă una?

Răspuns: Aceasta provine din rădăcina spirituală, deoarece el vrea constant să se umple și să se umple, dar nu simte nicio noutate în aceeași stare.

În cazul unei femei, este opusul; ea „se lipește” de el pentru că primește 90% din dorințele ei de la el, și doar 10% din ale ei. Un bărbat primește 90% din propriile dorințe și 10% de la femeie. Așa își schimbă ei dorințele prin contact.

Dintre cele zece Sfirot, nouă sunt Zeir Anpin și una este Malchut. Prin urmare, pentru o femeie, este suficient să se atașeze de un bărbat; odată cu aceasta, ea primește atât dorința, cât și împlinirea. Dar pentru un bărbat, acest lucru nu este suficient; el are nevoie de o reînnoire constantă în Malchut, astfel încât suflete noi să poată intra în ea, oferindu-i o oportunitate de a le umple. Dacă Malchut nu se reînnoiește, atunci nu mai are nimic de-a face cu ea.

Același lucru se întâmplă și în lumea noastră. Dacă un bărbat nu simte noutatea, schimbarea la o femeie sau flirtul, își pierde rapid interesul. Psihologii explică exact așa relațiile noastre și încearcă să ajute la reînnoirea lor.

În vremea noastră, când toate acestea sunt dezvăluite și complet accesibile, împlinirea dispare și mai mult. Pe de o parte, aceasta este o problemă comună la nivel material; pe de altă parte, ne conduce spre nevoia de a ne ridica cu adevărat la rezoluția diferitelor probleme.

Cred că generația noastră trece exact prin asta. Nu doar o experimentează, ci merge mai departe. Treptat, va oferi acestui lucru un loc foarte simplu pentru a-și satisface nevoile și totul se va muta într-un tărâm superior.

Întrebare: Dar de ce condamnă societatea un bărbat pentru adulter dacă acesta este un impuls natural, înnăscut, care vine de sus?

Răspuns: În ceea ce privește înțelegerea globală, acest lucru vine din religie, în special din creștinism. Dar în toate culturile anterioare, nu era cazul.

Pe de altă parte, nu spunem că mântuirea constă în libertatea totală: fă ce vrei. Spunem că omul ar trebui să „țină capul în ceruri”, și dacă are nevoi, ar trebui să le satisfacă într-un mod normal, mai mult sau mai puțin acceptat social.

Întrebare: Dar dacă bărbatul este în spiritualitate, înseamnă asta că trebuie să aibă o femeie „spirituală”?

Răspuns: Nu, asta ar putea fi chiar mai rău. El trece prin tot felul de răsturnări și schimbări interioare și orice se poate întâmpla în aceste stări.

Dar acesta nu este punctul principal; nu așa evaluăm omul. Îl evaluăm după locul în care are capul, care este scopul său în viață, nu după modul în care își gestionează nevoile animalice.

Aceasta este diferența fundamentală dintre un bărbat și o femeie. O femeie are nevoie doar de bărbatul ei; trebuie să știe: el este al meu. În principiu, acest lucru este înrădăcinat în ea prin natură. Așa coboară până la noi din Zeir Anpin și Malchut din Aţilut.

Dar un bărbat nu are aici nicio atașare anume. Dacă are, atunci este pentru familie, propriul său loc, copii și o gospodărie, dar acest lucru, ca să spunem așa, este general; Nu este destinat în mod specific unei femei. Acest lucru provine și din structura superioară a lui ZON de Aţilut.

Comentariu: Dar inițial, la primul contact, un bărbat se comportă pur și simplu ca un Don Juan. Și apoi femeile se ofensează întotdeauna: de ce sunt bărbații niște ticăloși?

Răspunsul meu: Vedem asta și la animale. Nu este nimic diferit aici. În lumea animalică, masculul este foarte frumos. Uitați-vă la lei, păuni și lebede! Sunt făcuți așa tocmai pentru a atrage femela, pentru a o aduce în contact, pentru a o subjuga. De aceea masculul are nevoie de astfel de atribute externe.

Și aici există o contradicție, pentru că o femeie, în principiu nu are nevoie deloc de aceste atribute externe. Ea nu vede frumusețe exterioară la un bărbat; nu o interesează; pur și simplu nu o observă.

Dimpotrivă, s-ar putea să-i placă un bărbat cu puțină burtă mai mult decât un „Hercule”. Ea are o perspectivă diferită. Ea privește un bărbat din punctul de vedere al geneticii; vede în el un potențial tată, soț, susținător; Ea îl evaluează după criterii complet diferite față de cele după care un bărbat vrea să se prezinte.

Toate acestea provin din rădăcini spirituale.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Trădare masculină”, 28.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când oamenii vă pun întrebări, ascultați cuvintele sau simţiți impulsurile interioare ale persoanei?

Răspuns: Chestiunea este că eu nu percep o întrebare ca sunet. Mai întâi, trebuie să desenez o imagine a omului care pune întrebarea în interiorul meu; apoi trebuie să transform această imagine într-o imagine generală, o imagine generală (nu cea specifică despre care mă întreabă) și abia apoi să o compar cu imaginea reală existentă.

La urma urmei, omul nu întreabă chiar corect. Este posibil să nu înțeleagă starea despre care întreabă, să și-o imagineze incorect. Apoi trebuie să dezvălui o imagine și mai profundă, cea adevărată care trezesc sentimentele și fenomenele sale. Toate aceste tipuri de simțiri, suprapuse una peste alta, trebuie să existe simultan în mine.

Numai atunci mă pot conecta cu cel care pune întrebarea și pot răspunde la întrebarea lui și a tuturor celorlalți.

Comentariu: Acesta este un sistem complex!

Răspunsul meu: Nu este un sistem complex; nu pot face altfel, ce fel de răspuns ar fi? Plat, cu un singur ecran. Și trebuie să existe patru ecrane, ca în Windows, unul în spatele altuia, de la ecranul interior unde lumina, forța superioară, înfățișează stări pentru un om, până la cel exterior, pe care este capabil să le simtă, și până la unul și mai exterior, pe care îl transmite chipurile în cuvinte.

Trebuie să simt toate acestea; altfel, răspunsul nu este un răspuns. Va fi, fie la nivelul psihologiei externe, pământești, fie un fel de semi-misticism, ceva ce nu este discutat.

Întrebare: Dacă pui oameni diferiți în același studio, îi îmbraci la fel și toți pun aceeași întrebare, le-ai răspunde fiecăruia diferit?

Răspuns: Nu. Chiar dacă mai mulți oameni pun aceeași întrebare, cred că practic nu depinde de om. Încerc să aduc întrebarea la un nivel general și în niciun caz să o las la nivel personal.

În principiu, ce întrebări personale pot exista? Toate sunt la fel. Toată lumea trece prin aceleași stări care diferă doar puțin în acele simțiri interioare pe care nu le putem compara între ele. Așa cum mă simt roșu, cald, amar și dulce, la fel simți și tu, dar nu avem cum sa le comparăm. Doar descriem în mod convențional aceleași impresii, cu aceleași cuvinte. Așadar, nu cred că trebuie să intrăm în aceste discuții.

Cartea Zohar spune că acesta este un studiu foarte profund despre cum simțim, înțelegem și adaptăm ceva în noi înșine. La urma urmei, fiecare dintre noi este un sistem foarte complex, răspândit în întregul univers, în toate lumile. Ca să vorbim de privat și general, cel puțin, nu acum. Aceasta aparține nivelului Cărții Zohar, nu altor cărți cabaliste.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Răspuns la orice întrebare”, 12.09.2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când te străduiești spre spiritualitate, trebuie să tinzi întotdeauna spre destinație și să nu rămâi stagnant, prins în capcana propriei dorințe și luptând fără succes împotriva ei. Omul avansează atunci când inima și mintea sa sunt în starea dorită.

Nu mă las amăgit de acest lucru, ci privesc înainte. Poate că nu am atins încă scopul, dar nu mă scufund în dorințele și calitățile mele prezente care mă prind de picioare și încearcă să mă oprească. Și în același timp, nu plutesc în nori, într-o iluzie a lumii spirituale, până când aceasta devine realitatea mea. Aceasta este orientarea corectă.

Fiecare moment este o oportunitate de a depune un efort pe calea către dăruire – spre scop.

Când fac un pas, simt ca și cum aș fi atins deja scopul, iar atunci munca devine recompensa pentru mine.

Ținând cont de obstacole, mă ridic deasupra lor și mă bucur de faptul că creez calitatea dăruirii deasupra cunoașterii. Imaginea lumii spirituale se formează din dorințele mele, atunci când forța dăruirii începe să le dea formă, contururile sufletului meu.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avem anumite limite în viață? Dacă omul le depășește, oamenii cred că este nebun.

De exemplu, copiilor mici li se permite să țipe brusc în public, iar acest lucru este perceput ca fiind normal. Dar dacă un adult face asta în metrou, atunci oamenii din jurul său vor spune că este bolnav.

Răspuns: Adevărul este că un copil are dorințe mari, dar nu a învățat cum să lucreze corect cu ele, să le direcționeze către un scop, să le țină în anumite limite pentru a atinge un anumit echilibru interior.

Cu toate acestea, credem că un om adult trebuie în mod natural să aibă acest echilibru și această armonie interioară.

Un copil nu le are, deoarece există sub influența diferitelor forțe care îl dezvoltă. Prin urmare, uneori sare, aleargă, țipă sau repetă același lucru iar și iar. Este aruncat dintr-o parte în alta. Acest lucru este normal. Sunt numite dureri de creștere.

Același lucru se întâmplă și în Cabala. Când omul începe să studieze Cabala, poate fi aruncat în toate direcțiile. Privim asta ca pe un lucru complet normal. Deodată cade în depresie, iar în clipa următoare se simte bine și râde. După aceea, se grăbește spre cunoaștere, apoi spre senzații și așa mai departe.

Toate acestea sunt dureri de creștere și sunt așteptate. Prin urmare, le primim cu brațele deschise și le înțelegem și încercăm să fim loiali unii altora, deși acest lucru poate părea a fi anormal într-un alt loc. Cu toate acestea, aici, omul poate face uneori unele acțiuni neobișnuite, originale, dar le privim ca fiind normale pentru că îl privim ca pe un copil în curs de dezvoltare.

În cadrul nostru, acceptăm atunci când omul doarme în timpul unei lecții, sare peste o lecție sau se enervează brusc pe toată lumea, țipă la oameni și se calmează după aceea. Înseamnă că există sub diverse forțe în curs de dezvoltare, și prin urmare, aceasta este reacția sa.

În același timp, în afara situației, acest lucru este considerat imposibil pentru un om adult. Acolo, toată lumea trebuie să fie echilibrată, înțelegătoare și în armonie.

Astfel, nu există nicio problemă atunci când oamenii există sub influența diferitelor impacturi stresante de sus. Cu cât numărul lor este mai mare și cu cât sunt mai frecvente, cu atât omul poate avansa mai repede, deoarece de sus nu i se dă mai mult decât este capabil să realizeze.

Totuși, dacă există dorința de a avansa, dar nu folosește această oportunitate, atunci această oportunitate este luată și i se oferă o oportunitate într-o formă diferită, în special sub forma suferinței. Atunci el deja ia o cale diferită, una mai lentă și mai dificilă.

Întrebare: Ce înseamnă oportunitatea de a avansa?

Răspuns: În esență, este o realizare în cadrul unui grup. Indiferent cum o privești, Cabala practică este totuși o atingere în cadrul unui grup.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cadrul vieții”, 07.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Am avut impresia că vă învinovățiţi puțin pentru trecut.

Răspunsul meu: Nu, nu mă învinovățesc pentru trecut. Absolut deloc. Dimpotrivă, trecutul iese la suprafață atunci când este nevoie, iar tu îl corectezi; te ajută să ajungi la o conștientizare mai mare. Toate acestea sunt necesare.

Întrebare: Poate fi trecutul cu adevărat corectat sau ajustat?

Răspuns: Desigur. Ce este o corectare, la urma urmei? Este faptul că ceva a trecut deja chiar și cu un minut în urmă și îl poți corecta acum, îl poți ridica.

Întreaga noastră cale este corectarea, de jos în sus, a ceea ce Creatorul a produs de sus în jos înainte de apariția noastră. El a pregătit o dorinţă egoistă teribilă pentru noi, iar noi trebuie să o corectăm. Prin urmare, luăm întotdeauna materialul din trecut, lumina din viitor și începem să lucrăm.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Distrugerea lui Laitman”, 18.09.2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce constă adevărata noastră muncă: în a ieși în mediul extern și a răspândi înțelepciunea Cabala, sau este ceva intern, realizarea schimbărilor interioare?

Răspuns: Nu producem nicio schimbare, nici externă, nici internă. Cu toate acestea, în conștiința noastră, există o anumită atracție spre acțiune, un impuls de a face ceva. În principiu, toate abilitățile ne sunt date de sus, dar trebuie să fie unite și folosite în așa fel încât eu însumi să doresc să avansez exact în direcția pe care mi-o indică Creatorul.

Dacă examinăm cu atenție această direcție, vom descoperi că ea se află întotdeauna în opoziție cu natura noastră egoistă. Și dacă nu este așa, dacă direcția către Creator nu contrazice egoismul meu, atunci evident, am stabilit în mod inexact că Creatorul mi-a pus mâna pe alegerea corectă și mi-a propus să mă întăresc în ea. Când aleg cu adevărat direcția Creatorului, aceasta trebuie să fie o direcție de dăruire pură, opusă naturii mele.

De regulă, nu vedem direcția corectă atât de clar și alegem ceva apropiat de ea. Treptat, în timp, calea devine mai clară; Dobândim o rezoluție mai fină, o putere de rezoluție mai precisă și apoi începem să o vedem mai distinct. Dar acest lucru necesită timp.

Dacă am vedea totul deodată, am fugi de asta, deoarece „soarta bună” aparține categoriei Din (judecată, restricție). Omul este incapabil de asta! El ajunge la ea treptat, puțin câte puțin. O alegere adevărată, atunci când Creatorul îmi pune cu adevărat mâna pe ceva, este ceva care arde ca focul. Ce înseamnă „soarta bună”? Soarta bună este dăruire!

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Obstacolele puse în fața dorinței de a primi determină dezvoltarea rațiunii. Atunci, omul poate face o alegere liberă. Dacă dorința de a primi nu poate fi împlinită imediat și nu vede această oportunitate și încearcă să învețe cum să o facă, își construiește un anumit sistem.

În special, atunci când omul nu se află sub presiunea plăcerii din fața sa, își poate construi o atitudine față de plăcere, care nu depinde de dorința sa de a primi, ci de măreția celui care îi dăruiește plăcerea.

Aceasta se numește tranziția de la Lo Lişma (nu de dragul Creatorului) la Lişma (de dragul Creatorului). Adică, omul nu lucrează pentru plăcere sau pentru așteptarea împlinirii sale, ci pentru a-l împlini pe Maestrul care îi dăruiește plăcere. Deoarece Maestrul vrea ca omul să primească, acest lucru Îi face plăcere.

Când omul primește pentru a-i face plăcere Maestrului, se spune că toată plăcerea sa și toate acțiunile sale nu mai sunt primire, ci dăruire. Adică, aici trebuie îndeplinite două acțiuni: prima este să te protejezi de primirea plăcerii, să pui o restricție, iar a doua este să folosești dorința de a primi și de a te bucura doar în măsura în care îl poate împlini pe Maestru. Adică, să verifici cât de mult simţi măreția maestrului.

Gradul în care Îl prețuiesc, deconectat de propriile mele plăceri, determină acțiunea mea ulterioară. Rezultă că această acțiune este îndeplinită în întregime în Lişma (de dragul Creatorului), de dragul Maestrului.

Nu sunt necesare numeroase acțiuni, ci doar una: să schimb punctul crucial de cotitură de la simţirea din interiorul dorinței mele de a primi la simţirea importanței Maestrului.

Când Creatorul devine mai important în ochii mei decât simţirea din interiorul dorinței mele de a primi, se numește că am trecut peste Machsom. În măsura în care El este mai important pentru mine decât sentimentul meu de plăcere, cu atât gradul meu spiritual este mai înalt.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o recompensă care corespunde efortului depus?

Răspuns: În spiritualitate, eforturile sunt răsplătite, dar nu în același mod cum este obișnuit în lumea noastră, unde cer mai mult pentru mai puțin efort, iar șeful oferă o plată mai mică pentru mai mult efort. Și astfel ne tocmim, negociem și ne înțelegem asupra a ceva.

În spiritualitate, muncesc pentru lumina superioară. În măsura în care devin similar cu lumina, aceasta intră în mine, iar aceasta este recompensa. Aici nu există negociere și nu pot exista decizii, acțiuni sau consecințe corecte sau incorecte. Totul este în ordine în cadrul legilor naturii.

Întrebare:: Atunci cum pot înțelege contradicția „eforturi depuse și găsite”?

Răspuns: Înseamnă că în avans nu știu exact lumina pe care o voi primi, pentru că nu am simțit-o niciodată. Realizarea pe care o voi dezvălui este un secret pentru mine acum. Știu ce va fi, dar nu pot spune exact ce sau cum, pentru că nu sunt încă pregătit. Nu am niciun „mijloc” cu care să pot primi această informație, această simțire și să spun „spre asta mă îndrept!”

Știu că mă îndrept spre următoarea mea treaptă superioară de dăruire, conexiunea întregului sistem, care se numește iubire. Iubirea este dependență în cadrul sistemului.

Dacă orice sistem pe care îl creăm (de exemplu, condensatoare, rezistențe, bobine etc.) funcționează corect, atunci spunem că există în iubire unul cu altul, adică în înțelegerea completă a programului reciproc, a conexiunii. Este același lucru și aici.

Întrebare: Înseamnă că fac eforturi să mă anulez și să mă gândesc la ceilalți?

Răspuns: Autoanularea este necesară; altfel, nu voi fi inclus în sistem.

Comentariu: Dar nu știu când voi primi o recompensă pentru asta.

Răspunsul meu: Includerea în sistem este recompensa. Imaginați-vă că există un sistem complet interconectat în care totul se întâmplă într-un mod analogic viu. Dacă mă includ în el, voi exista în el. Existența mea în el este recompensa mea.

Dacă nu exist încă în el, trebuie să lucrez la mine pentru a mă conecta la el și a deveni integral conectat cu el. Aceasta este munca mea.

Întrebare: Să presupunem că am depus un efort. Când mă voi conecta la sistem, va rămâne un secret pentru mine?

Răspuns: Este imposibil de spus, pentru că nici măcar nu știu ce altceva trebuie să completez pentru a mă integra total în acest sistem. Dintre toți condensatorii, rezistențele, bobinele și miile de alte elemente, nu știu exact ce trebuie să iau în schimb pentru a mă conecta la ele. Pur și simplu trebuie să mă anulez pentru ca ele să mă poată formata pentru a mă potrivi lor.

În esență, sarcina noastră se reduce la anularea „egoului” meu. Las restul schemei, fie ea electronică sau umană, nu contează care, să mă adapteze la ea însăși. Pur și simplu mă dăruiesc ei. Aceasta este condiția primei restricții (Țimţum Alef).

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă 22.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tot ceea ce ni se întâmplă este făcut de la început de Creator, dar noi nu putem vedea acest lucru. Baal HaSulam scrie că știința Cabala este o metodă de „revelare a Dumnezeirii Sale [a Creatorului] creaturilor Sale din această lume”.

Eu nu efectuez nicio acțiune aici, prin care aș putea schimba realitatea, guvernarea Creatorului, influența Sa asupra mea. Eu nu efectuez nicio acțiune care ar schimba ceva în mine sau în jurul meu; pur și simplu dezvălui ceea ce se întâmplă.

Descopăr treptat ce se întâmplă de fapt în realitatea existentă atunci când oamenii din jurul meu, apoi Creatorul împreună cu mediul, mai târziu eu și Creatorul, și în cele din urmă, numai Creatorul, devin un factor în împlinirea Torei și a poruncilor.

Faptul că oamenii din exterior facilitează împlinirea Torei și a poruncilor nu înseamnă că ei sunt factorul de influență. În realitate este Creatorul, dar într-o formă ascunsă, iar dorința Lui este să fie revelată.

Trebuie să fim atenți la acest lucru, pentru că ne abatem de la scop crezând că vom schimba realitatea. Vom dezvălui realitatea! Diferența constă în percepția noastră, în revelarea raportată la noi, și numai atât. Aici, există o linie foarte fină, un punct abia perceptibil. Dacă îl înțelegem corect, dobândim atitudinea corectă față de ceea ce vom face, față de ceea ce se va întâmpla.

Eu nu voi schimba lumea; vreau să schimb percepția mea, nimic mai mult! Asta este tot ce am nevoie, pentru că totul este creat perfect și doar percepția mea este deteriorată; acesta este singurul lucru pe care trebuie să-l repar. Atunci voi putea să mă simt într-o lume luminoasă plină de abundență și bunătate, simțurile mele vor percepe totul așa cum este cu adevărat!

A te acorda la abordarea corectă este 90% din muncă. Pe baza acestui fapt, este necesar să înțelegem că direcția corectă este să te acordezi în dăruire.

Din Daily Kabbalah Lesson 27/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Prin urmare, rezultă că ar trebui să facem mai multe discernăminte în Tora:

1) omul care învață Tora pentru a cunoaște regulile, pentru a ști cum să respecte Mițvot ale Torei (Rabaş, „Ce sunt Tora şi munca pe calea Creatorului?”).

Adică, de ce studiază omul? Pentru a ști ce trebuie făcut în lumea materială. Și apoi el studiază și împlinește poruncile.

2) cel care învață Tora pentru a respecta Mițva a învățării Torei, așa cum este scris (Iosua 1): „Această carte a Torei nu se va mișca de la gura ta și vei contempla-o zi și noapte”. RAŞI interpretează „contempla-o” ca „privind în ea”, fiecare gând din Tora este în inimă, așa cum a spus: „Contemplația inimii mele este înaintea Ta” (Ibid.).

Aici se vorbește despre „studierea Torei pentru a cunoaște legile, cum să respectăm poruncile Torei”, adică există ceva mai mult în ea decât simpla împlinire a poruncilor. Studiul în sine are valoare atunci când trebuie să-i atașezi inima. Există corectări pe care Tora le face în inimă. Acestea sunt corectări menite să ne facă mai buni, atunci când Creatorul dorește ca Tora să ne susțină, și prin ea, să fim întăriți.

3) Omul învață Tora pentru a fi răsplătit cu lumina Torei, așa cum este scris: „Am creat înclinația rea; (ibid.)

Acesta este nivelul la care omul știe deja că Tora nu a fost dată doar pentru a-și corecta inima animalică, astfel încât să devină pur și simplu mai bun și astfel să împlinească porunca studiului Torei, ci că există ceva special în Tora – lumina.

Am creat Tora drept condiment, deoarece lumina din ea îl reformează.” Prin aceasta, omul va fi răsplătit cu credință și cu adeziunea la Creator, iar apoi el va deveni „Israel”, căci crede în Creator cu credință deplină (ibid.)

Adică, omul se consideră deja rău, iar Tora îl corectează astfel încât să devină mai bun.

4) Odată ce a fost răsplătit cu credință, omull este răsplătit cu „Tora, ca în numele Creatorului” (ibid.).

Cu alte cuvinte, el primește deja lumina Hochma în lumina Hasadim. Această lumină de Hochma, pe care o primește în funcție de nivelul corectării sale, este numită numele Creatorului.

În Zohar, aceasta se numește „Tora, Israel și Creatorul sunt una”. În acel moment, omul este răsplătit cu scopul creației, care este de a face bine creațiilor Sale, atunci când creaturile primesc ceea ce Creatorul vrea să le dea creaturilor (ibid.).

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/01/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→