Creatorul oferă inspirație unui om, datorită căreia acesta vine în comunitatea noastră, se așează, ascultă, arde de entuziasm în interior și se uită la ceilalți: „De ce dorm ei? Ce fel de grup este acesta?”

Apoi, dintr-o dată, după un timp – o lună, două sau trei – energia se termină, este epuizată, și în mod neașteptat, omul începe să se vadă imperfect, să simtă că este secuit de puteri și incapabil să se miște într-o asemenea măsură încât stă în pat și nu poate mișca nici măcar un deget. De asemenea, este incapabil să gândească; capul îi este gol; nu există niciun gând în el, nici măcar cel mai mic.

În acest fel, de sus, ți se arată că toată energia, toate motivațiile, literalmente totul îți este luat. Și apoi ți se oferă un loc pentru efort, pentru muncă perseverentă. Aceasta înseamnă că i se arată omului unde începe propria sa muncă, când trebuie să se întărească pe cale, depunând eforturi colosale.

Interpretăm greșit astfel de stări. Creatorul ți-a dat ceva la început; acum trebuie să dai ceva înapoi. Atunci apare întrebarea: „Este omul capabil să dea înapoi sau nu?” Nu suntem capabili să dăm înapoi. Se știe că într-o stare în care ni se ia ceva de sus, nu putem atinge independent lumina care ne înviorează.

O picătură mică care a ieșit din noi este aceeași lumină dătătoare de viață, aceeași lumină de Hochma, dar foarte slabă, doar o mică strălucire, o ușoară iluminare numită „lumânare subțire” (Ner Dakik). Acesta este motivul tuturor dezamăgirilor și depresiilor pe care le observăm astăzi la mulți oameni din lume. Noi nu suntem sursa luminii; sursa luminii este doar Creatorul.

Prin urmare, în mod natural, într-o stare în care El ne ia chiar și o picătură de lumină și noi teoretic, trebuie să depunem eforturi, suntem incapabili să le facem. Cu toate acestea, ca urmare a acestui fapt, se formează un Kli (vas).

Dar după ce ieșim din coborâre și ne ridicăm, posedând Reşimot (înregistrări) rămase după ea, atunci în timpul ascensiunii se face un calcul cu noi. În timpul coborârii, nu există nicio solicitare din partea noastră; ni se arată pur și simplu golurile noastre, golurile care există în noi. Dar în timpul ascensiunii, trebuie să avem deja grijă să ne întărim și mai mult pe această cale, să ne conectăm mai mult cu grupul, să ne conectăm cu toate lucrurile necesare pentru aceasta.

Adică, păstrând amintirea stării în timpul coborârii, sunt obligat să lucrez în timpul ascensiunii. Și aici are loc testul: în timpul ascensiunii, sunt într-un fel de nirvana, când mă simt bine, totul este în regulă, Creatorul este Bun și face Bine pentru mine, nu este nimic de făcut și bunăstarea este garantată? Sau mă raportez la aceste stări bune ca la o oportunitate care mi-a fost dată pentru o avansare ulterioară și apoi folosesc cu adevărat Reşimot din trecut, din coborârile anterioare în mod eficient și productiv, ca și cum le-aș atașa la AHAP de Aliyah. Adică, la ascensiunea pe care Creatorul mi-o trimite acum, la acest spirit al vieții, trebuie să atașez, să adaug din mine însumi stările anterioare.

O astfel de muncă se desfășoară în timpul ascensiunii, iar în timpul coborârii nu am nimic de făcut. În timpul coborârii, ar trebui să mă plasez sub influența grupului în cel mai simplu mod posibil pentru a trece mai repede prin această stare. Depunerea de eforturi, alegerea și toată munca în general au loc în timpul ascensiunii. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în cartea Şamati, în articolul care se numește exact așa: „Timpul Ascensiunii”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să înțelegem în continuare că la nivel pământesc, în această lume, nu putem face nimic singuri cu aceste mâini sau cu acest cap. Este corect?

Răspuns: Nu, nu putem.

Comentariu: Și toate încercările noastre de acum de a face societatea mai bună, de a face lumea mai bună…

Răspunsul meu: Din nou, aceleași vechi jocuri.

Comentariu: Aceleași jocuri care nu vor duce nicăieri. Și omenirea încă mai caută un lider pământesc care să…

Răspuns: Pur și simplu omenirea nu știe cum să folosească forțele naturii! Asta ne oferă  Cabala, asta ne explică Cabala. Cabala ne spune cum să ajungem la această Forță pozitivă a naturii, cum să o atragem constant asupra noastră și astfel să schimbăm lumea.

Ce înseamnă „lume”? Este ceea ce văd și simt în jurul meu fie cu ochiul meu rău, fie cu ochiul meu bun – asta numesc eu lume.

Așadar, cum îmi schimb atitudinea rea ​​față de lume într-una bună? Aceasta este întreaga știință a Cabalei, știința de a primi, de a percepe corect locul în care te afli – această lume.

Din KabTV emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 05.02.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Aceste două tipuri de frică – frica de pedeapsă în această lume și frica de pedeapsă în lumea viitoare – nu sunt esența fricii și rădăcina ei” (Rabaş, „Lişma şi Lo Lişma”).

Frica este ceea ce ne propulsează înainte. Medicina modernă enumeră 780 de tipuri de frică. Se spune că există tot felul de tehnici care disting și mai mult tipurile sale. Dar ce este frica?

În esență, frica este un sentiment de neîmplinire. Poate exista frică de trecut, prezent și viitor. Frica să nu  mă simt rău acum și mai târziu, în această lume și în lumea viitoare. Ce altceva ar putea exista în afară de asta? Doar frica de durere și suferinţă.

În articolul „Lişma și Lo Lişma”, Rabaş afirmă că există și o altă frică – frica nu pentru sine. Dar, cu toate acestea, tot mă tem. Când vreau să fac ceva bun pentru cineva pe care îl iubesc, este ca și cum i-aș cumpăra dorința de a primi; aceasta devine ca a mea și îmi pasă să o împlinesc. Astfel, am o frică legată de dorința de a primi care aparține unei persoane dragi, fie că este împlinită sau nu.

Este similar cu teama unei mame pentru copiii ei. Ea își face griji atât dacă va fi fericită acum sau în lumea viitoare, cât și pentru copilul ei, astfel încât acesta să fie fericit acum și în lumea viitoare. Faptul că omul este îngrijorat pentru sine și pentru un alt „animal” de lângă el, pentru că este înrudit cu el și o parte din el, este același tip de frică.

Există însă și teama față de dăruitor, Creator. Dacă dobândesc dorința Lui de a dărui, dacă Îl simt, dacă am format un fel de relație cu El, dacă încep să-L iubesc, atunci începe să-mi pese de ceea ce simte El în aceeași măsură. Așa cum înțeleg eu, sunt îngrijorat de cum va fi pentru El.

Desigur, poți spune: „Acesta este Creatorul, despre ce este de vorbit? Ce înseamnă «Cum este pentru El?» El este singurul, primul, începutul tuturor începuturilor, El este perfect, El este totul!”

Dar din moment ce cumpăr Kelim de la El, în interiorul meu simt că El depinde de mine. Și odată ce El depinde de mine, mă preocupă cum să-L împlinesc. Astfel, am un alt tip de îngrijorare; în loc să mă îngrijorez despre ce se va întâmpla cu mine acum și după ce se termină această viață, îmi pasă de ce primește El de la mine.

Aceste lucruri se contrazic. Dacă mă gândesc la Creator, nu mă gândesc la mine. Aceasta se numește înlocuirea fricii animalice, a fricii umane, cu frica din iubire, numită suferința din iubire. În loc să-mi pese de propria mea împlinire, mă gândesc la împlinirea Creatorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 1/26/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Răul guvernează lumea. Și Doamne ferește, dar totuși putem vedea totul.

Întrebare: Și nicio interdicție nu va ajuta? Niciun acord nu va ajuta? Nimic nu va ajuta absolut deloc?

Răspuns: Nimic

Întrebare: Este imposibilă și eliminarea armelor nucleare?

Răspuns: Este imposibil. Cum le poți elimina? Știi cine le are în lume astăzi?

Întrebare: Adică, lumea este plină de arme de distrugere în masă?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Va fi și mai plină?

Răspuns: Nimeni nu ne ține pe loc. Cine ne poate ține pe loc? Nu poți înfrâna egoismul și asta primești în schimb. Aici, avem nevoie de o speranță serioasă în Forța superioară care să ne trezească treptat.

Întrebare: Ce are să ne spună?

Răspuns: Că nu există altă cale decât să depunem pur și simplu armele jos și să începem să ne angajăm în conexiuni pozitive între noi, în posibilitățile complet noi care se deschid pentru umanitate.

Nu putem continua pe vechile căi, nici cu gândul, nici cu mintea, nici cu simţirile, cu nimic! Tot ce a fost în trecut a fost construit pe egoism absolut. Nu trebuie să-l mai folosim.

Comentariu: Ne-a mai rămas un singur lucru – să vedem egoul ca pe un dușman și să vedem un alt om ca pe un prieten.

Răspuns: Foarte frumos.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Corespondenții noștri ne scriu că Laitman ne distruge mereu lumea, fără să lase în picioare nicio piatră din ea.

Răspunsul meu: Dar așa stau lucrurile de fapt. Ce înseamnă că o distrug? Ce treabă am eu cu asta? Lumea noastră este creată în întregime în rău și numai în rău, pentru că omul raportează totul doar la sine: fie că este bine pentru mine, fie că este rău pentru mine, conștient sau subconștient, chiar și inconștient.

Întrebare: Atunci, care este procesul de educaţie? Dacă sunt așa și nu mă pot schimba, care este procesul de educație despre care tot vorbești?

Răspuns: Este pentru ca tu să te schimbi, pentru ca tu să atragi forța pozitivă a naturii, numită Creator, către tine, iar aceasta să înceapă să-ți corecteze forța negativă.

Întrebare: Deci, spunem întotdeauna că pentru asta trebuie să înțelegem că în interiorul meu există doar o forță negativă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și să ajungi să o urăști?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: De aici începe punctul de plecare? Atunci voi dori forța bună.

Răspuns: Da, asta e tot!

Comentariu: Și există undeva chiar aici.

Răspunsul meu: Este în jurul nostru. Umple complet tot spațiul! Doar că o respingem pentru că nu o dorim. Suntem creați în mod deliberat în acest fel pentru a ne ridica deasupra noastră înșine, pentru a păși din noi înșine către această Forță comună.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate folosi omul legea „Iubeşte-ți aproapele ca pe tine însuți” pentru a alege mediul potrivit?

Răspuns: Baal HaSulam scrie despre acest lucru în articolul „Libertatea”. Omul trebuie să găsească un mediu care să corespundă exact cu Hisaron (deficienței) pe care ar dori să-l dobândească.

Vedeți că în viețile noastre societatea dictează ce să ne facem. Din moment ce avem deja dorințe de a ne bucura, societatea îmi poate impune despre ce să mă bucur, de exemplu, Coca-Cola. Nu știu ce este, dar în funcție de ceea ce societatea insuflă în mine, mă duc și cumpăr o sticlă de Coca-Cola, în care există un anumit număr de grame de plăcere.

Într-o societate cabalistă, este diferit. Trebuie să construiesc un mediu care să corespundă așteptărilor mele. Dacă vreau lumea spirituală, ceva sublim, iar societatea îmi spune că merită să-l doresc, atunci mă va obliga astfel să mă gândesc constant la spiritualitate și voi studia metoda opt ore pe zi, dar cererea mea va fi totuși pentru a primi. Vreau spiritualitate, dă-mi-o! O astfel de cerere nu primește răspuns de sus.

Desigur, aceasta este o etapă intermediară și există și ea. Dar cererea la care se răspunde de sus este o cerere pentru forțele dăruirii.

Prin urmare, trebuie să caut o societate care să prețuiască acest Hisaron. Chiar dacă nu știu ce este (încă nu am această dorință), atunci când societatea începe să mă „spele pe creier” cu mesajul că acest lucru este foarte important și că exact asta îmi lipsește, voi primi această dorință de la ei; există dăruire, ceva care este deasupra naturii mele și că tocmai asta ar trebui să cer.

Încep să studiez cărți care vorbesc despre spiritualitate, și prin intermediul lor, vreau să dezvălui ceea ce există. Vreau să mă facă să mă simt bine. Când primesc această dorință de la grup, lumina din jur începe să strălucească asupra mea și să mă schimbe.

Încet și treptat, grupul trebuie să-mi arate ce ar trebui să cer în timpul studiului și apoi voi obține rezultatul dorit.

Din Lecţia zilnică de Cabala on 02/02/26, Rabaș – Art.883-Căci omul este pomul câmpului – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Societate, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ploile înseamnă apă și nu există apă decât Tora…

Când Israel a fost complet rău la începutul anului, li s-au dat puține ploi, dar în cele din urmă ei s-au pocăit. Este imposibil de adăugat, deoarece sentința a fost deja dată, dar Creatorul îi doboară la timp pe pământul care are nevoie de ei (și RAȘI a interpretat: „Pe pământul care are nevoie de ei: pe câmpuri și în vii și în grădini”)….

adică Tora să-i dea putere să înfăptuiască Mițvot și fapte bune.… (Rabaş, „Căci omul este pomul câmpului – 1”).

Existăm într-o anumită realitate în care trebuie să creștem. Nu alegem cum să ne naștem, din cine sau cu ce calități. Nu ne alegem mediul sau cum ne va influența. În această lume în esență, nu putem schimba nimic despre destinul nostru. Prin urmare, omul care trăiește în această lume, limitat la viața animalică, nu are liberă alegere, și în consecință, nu există nici recompensă, nici pedeapsă. Ei nu efectuează nicio acțiune independent, ș, prin urmare, nu se spune despre ei că au Roş HaŞanah.

Roş HaŞana aparține celui care vrea să fie evreu, adică celui care dorește să obțină adeziunea cu Creatorul. Atunci omul simte că are un punct în inimă, care se referă la tărâmul spiritual. Această dorință este determinată de sus și nu există nimic de schimbat în cadrul ei; conține tot ce este necesar pentru acest punct, inclusiv etapele dezvoltării sale. Ceea ce îi lipsește este un mediu, un grup, deoarece Creatorul este ascuns.

Prin urmare, omul trebuie să construiască un mediu pentru punctul din inimă, prin care acesta se va dezvolta. La nivel corporal, calitățile, dorințele și mediul unei persoane sunt predeterminate. La nivel spiritual, omului i se dă un germen al sufletului, punctul din inimă, dar nu i se dă mediul extern. Modul în care omul construiește mediul pentru punctul său din inimă este modul în care va avansa.

Dacă vor folosi corect acest lucru, atunci toate forțele care le sunt date vor contribui la dezvoltarea acestui punct și vor începe să se dezvolte și să crească spiritual. Vor găsi calea cea dreaptă și fiecare pas al lor va fi foarte benefic – în studiu, în diseminare, în toate acțiunile lor – cu condiția să-și dedice toate forțele creării mediului potrivit.

Dar dacă nu depun eforturi suficiente pentru a crea un astfel de mediu și își investesc eforturile doar în studiu, atunci chiar dacă vor studia cărțile corecte, acest lucru nu va ajuta. Va ploua torențial, dar într-un deșert, în loc de o ploaie măruntă, va uda un câmp sau o grădină care are nevoie de ploaie. Apropo, ploile abundente pot fi chiar dăunătoare. Totul trebuie echilibrat, atât locul, cât și cantitatea.

În același timp, omul nu ar trebui să examineze ceea ce i-a fost stabilit de sus: numărul de ore de studiu, viața sa „dificilă” în care trebuie să aibă o familie, să-și câștige existența și să aibă grijă de sănătatea sa. Creatorul stabilește de cât are nevoie fiecare, absolut precis și în forma cea mai benefică.

Iar omul trebuie să pună în ordine ceea ce este hotărât pentru el: forțele de trezire, prietenii care sunt aproape de el și puși la dispoziția sa și așa mai departe. Dacă organizează acest lucru corect, în conformitate cu scopul, atunci avansează în cel mai eficient mod.

Acesta este calculul pe care trebuie să îl facă omul de Roş HaŞana. Trebuie să-L încoroneze pe Creator ca Rege și să-L binecuvânteze pentru că i-a oferit toate condițiile necesare.

Omul Îl încoronează pe Creator ca scop pe care trebuie să-l atingă. Și apoi începe anul știind că pe parcursul întregului an totul a fost predeterminat la început, cu excepția muncii sale. Și dacă el o împlinește, va atinge scopul; dar dacă nu, atunci în ciuda faptului că toate condițiile i-au fost date în avans de Roş HaŞana, el ratează acest ciclu, care se numește an.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/02/26, Rabaș – Art.883-Căci omul este pomul câmpului – 1

Filed under: Lectia zilnica, Mediu, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când te simți atât de rău încât ești pe cale să renunți, se spune că trebuie să înțelegi că răul este la fel de valoros ca binele.

Răspunsul meu: Absolut! Nu există nimic bun sau rău, este doar relativ la om. Dacă omul își schimbă ușor reglajul interior, va vedea binele în loc de tot răul. Și se poate întâmpla și opusul.

Comentariu: Deci se spune că există valoare în rău. Valoare! Se pare că răul este proprietatea mea.

Răspunsul meu: Sigur, nu există absolut niciun bine fără rău și niciun rău fără bine. Trebuie să ne obișnuim să ne raportăm corect la orice. Pentru că dincolo de percepția noastră și de împărțirea noastră în rău și bine, trebuie să acceptăm că întreaga lume este doar bunătate absolută!

Întrebare: Atunci întrebarea este că vine ceva rău, ceva ce simt că este rău, „Ce câștig din asta?”

Răspuns: Dobândești o viziune obiectivă asupra lumii. Te ridici deasupra judecății tale egoiste, și prin urmare, consideri că totul este bun și că nu există nimic în lume în afară de o singură forță a bunătății, bunătatea absolută!

Întrebare: Este aceasta o achiziție atât de grozavă?

Răspuns: Da, a privi lumea în acest fel este cu adevărat o fericire și o mare oportunitate.

Întrebare: Este posibil acest lucru?

Răspuns: Este posibil!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.02.2026

Filed under: Fericirea, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să te antrenezi să te bucuri. Se spune că bucuria este un obicei. Ce credeţi?

Răspuns: Cred că este foarte corect.

Întrebare: Se poate antrena omul să se bucure, în ciuda faptului că este lovit din toate părțile?

Răspuns: Ești lovit, și ce dacă? Vin unele circumstanțe, vin unele forțe și te lovesc. Și tu cânți. Pur și simplu cântă! Acesta este cel mai important lucru pentru om. Pentru că în realitate, el nu știe ce este bine și ce este rău, sau cum să se raporteze corect la viață, sau cum să-și schimbe viața – dacă ceea ce i se întâmplă este în beneficiul său sau în detrimentul său.

Prin urmare, trebuie să accepte toate acestea ca fiind bune și să se raporteze la tot ce se întâmplă ca la un bine necesar. Și deci, cum se poate raporta la asta? Să cânte!

Întrebare: Pur și simplu?

Răspuns: Răspunsul este un simplu da.

Întrebare: Orice vine, nu? Orice este în interiorul tău, de genul „Există doar un moment între trecut și viitor”?

Răspuns: Nu, nu este asta! Mai bine: „Ridică-te și strălucește! Ridică-te și strălucește! Încearcă măcar o dată în viață.”

Comentariu: Da. Exact.

Răspunsul meu: Așa cântau odată.

Din KabTV, „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 01.02.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că este nevoie de tensiune pentru a accelera procesarea datelor. Mi se pare că aș face-o mult mai bine dacă aș fi într-o stare pașnică și nu sub presiunea grupului.

Răspunsul meu: Deci, tu spui așa: „Dacă grupul mă presează, voi fi confuz și voi fugi; nu pot funcționa sub presiune.” Trebuie să existe presiune. Grupul ar trebui să oblige omul.

Comentariu: Dar totuși, am nevoie de puțin timp liber pentru a procesa informațiile.

Răspunsul meu: Datele nu sunt procesate stând liniștit cu o cană de bere și meditând la viață. Datele sunt procesate în stări critice, stresante. Să nu crezi că vei avea un moment de odihnă și apoi te vei așeza, te vei concentra și vei rezolva totul, nimic de genul acesta! Dimpotrivă, cu cât ritmul tău este mai rapid, cu atât capacitatea ta de a face calcule va deveni mai mare. Tocmai în astfel de stări faci calculele corecte în fracțiuni de secundă.

Desigur, există studiul; există un moment în care omul are nevoie cu adevărat să studieze pentru a simți o oarecare conexiune cu structura lumilor, cu structura sufletului, pentru a înțelege cum este construit și cum mă pot conecta măcar oarecum mental la el, să îl verific și să-l văd. Omulă trebuie să-și împartă timpul, dar chiar și atunci să fie atent.

Ce este tensiunea? Tensiunea este o lipsă, o deficiență în atingerea scopului. Aceasta se numește stres, tensiune și presiune.

Când îmi doresc ceva și nu pot să-l ating, asta pune presiune asupra mea, mă încordează. Nu vorbesc despre suferință care pune presiune asupra mea, așa că fug de ea. Starea noastră trebuie să fie aceea de a fi stresat pentru că nu am ajuns la ceea ce mă așteaptă, nu pentru că trebuie să fug de ceva care mă apasă din spate.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→