Oamenii care studiază Cabala au două vase: inima și punctul din inimă, precum și două lumini: scânteia acestei lumi (Ner Dakik) și lumina înconjurătoare a lumii superioare. Prin urmare, ne aflăm într-o stare interioară destul de complexă: inima se „extinde” constant, dar numai în măsura necesară dezvoltării punctului din inimă.

Prin urmare, uneori simțim că nu avem absolut niciun interes pentru această lume, că nu vrem nimic de la ea. Este aşa, pentru că inima dispare, dar punctul din inimă se străduiește spre propriul scop și suprimă toate dorințele inimii. Alteori, se întâmplă opusul: punctul din inimă pare să se estompeze, în timp ce inima dezvăluie o poftă intensă, aproape înnebunitoare, pentru plăcerile acestei lumi.

Mai mult, există etape de dezvoltare care nu depind de noi, ci de structura sufletului fiecărui om și de structura generală a sufletelor, care este determinată de apropierea lor de Machsom [barieră].

Omul trebuie să treacă printr-o stare cunoscută sub numele de recunoaștere a răului. Sunt dorințele din inima mea bune sau rele? Dacă sunt rele, de ce? Simt plăcere în ele, atunci de ce sunt rele? Sunt rele pentru că sunt opuse dorinței punctului din inimă, iar eu tind spre el pentru că acolo, poate, voi simți că pot experimenta o plăcere mai mare.

Trecem prin diferite stări, urcări, coborâri și așa mai departe. Prin urmare, pe de o parte, ni se pare că ar trebui să avansăm spre o mai mare atingere a Creatorului, spre Machsom. Pe de altă parte, intrăm într-un întuneric și mai mare.

Ar trebui să tindem mai serios spre spiritualitate, dar în același timp, avem multe perioade în care suntem atrași doar spre corporalitate. Omul trece prin aceste stări pe o perioadă lungă de timp, până când ajunge în cele din urmă la punctul în care spiritualitatea devine cel mai important lucru pentru el și vede tot ce este corporal prin spiritualitate.

Aceasta înseamnă că omul acționează în această lume doar pentru a atinge spiritualitatea. Omul trăiește, muncește și face tot ce este necesar, dar numai în acest scop. Acest scop îl atrage atât de puternic încât îi transformă întreaga existență, dar nu îi anulează viața obișnuită.

Rav Baruch Aşlag (Rabaş) scrie că, dacă omul folosește tot ce îi vine pentru a se conecta cu spiritualitatea, cu tot ce îi vine prin acțiunile acestei lumi – atunci în cele din urmă, acest lucru îl aduce într-o stare în care tinde spre spiritualitate cu toată puterea sa.

Și din moment ce această lume i-a servit deja pentru a construi o dorință puternică de spiritualitate, nu mai are nevoie de ea. Atunci i se acordă intrarea în lumea spirituală. În același timp, el rămâne în lumea noastră, dar acest fapt nu mai contează.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre treptele scării, partea 227

Cum ne putem conecta cu prietenii și cum ne putem implica în răspândirea înțelepciunii Cabala dacă suntem „blocați” în Creator tot timpul?

Unul necesită existența celuilalt. Descoperim că, așa cum am fost creați, nu vom reuși singuri să ne reînnoim conexiunea cu Creatorul sau să o creștem în vreun fel. Dacă stăm acasă, vom descoperi foarte repede cât de goi am devenit de gânduri. Dacă venim în grup, în ciuda gândurilor precum: „De ce am ajuns într-un loc unde sunt alte sute de oameni în jurul meu? Ar fi fost mai bine să stau acasă”, începem să lucrăm. Intrăm într-un vârtej de gânduri, fie ele străine sau bune, și sărim în el. Acest lucru este de un beneficiu maxim.

De exemplu, uneori omul experimentează un Şabat bun. Munca este bună, multe lucruri sunt discutate în grup și se formează o conexiune specială. Rezultatul unui astfel de Şabat este un sentiment de greutate. De ce? Este aşa, pentru că apar noi dorințe fără forțe corespunzătoare încă, dar grosimea crește și linia stângă începe să urce. Nu este încă linia stângă cu adevărat, ci totuși apariția unei noi dorințe. Apoi simțim greutate, presiune, iar sentimentul de înălțare dispare. După o zi sau două, dacă totuși ne întoarcem în societate în ciuda sentimentului de greutate și rămânem constant într-un fel de proces, începem să atingem ceva mai matur. Aceeași dorință pe care am simțit-o după Şabat ca greutate, îngreunându-ne să mergem mai departe, devine conectată prin studiu la o iluminare și începe să se formeze în noi un fel de minte și inimă nouă.

După câteva zile de studiu, simțim că tocmai în acele dorințe și acel discernământ secundar, pe care le-am experimentat anterior ca greutate și lipsă de savoare, apar noi discernăminte, cunoștințe și dobândirea unei anumite experiențe. În cele din urmă, ajungem să simţim bucurie după ce am experimentat atât o coborâre, cât și o ascensiune. Aceasta se numește „a trecut o nouă zi”. Acea zi poate dura o săptămână sau o lună, nu contează.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se numește „pedeapsă” o stare în care omul primește ceva în timp ce se află într-o stare de coborâre? Este o stare în care nimic nu se schimbă. Cum trebuie înțeles acest lucru?

Răspuns: Voi întrebați despre o stare în care omul nu experimentează o alternanță între stări de ascensiune și cădere pentru o perioadă lungă de timp.

Faptul că el nu primește coborâri este pedeapsa. „Nu păcătuiește” înseamnă că nu primește părți suplimentare din Adam HaRişon  după încălcare.

Cu alte cuvinte, el nu este adus într-un punct în care poate corecta ceva. Aceasta este pedeapsa, căci nu i se dau stări rele.

Pedeapsa nu înseamnă că este adus în stări rele, ci că nu i se dau stări rele.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Tot ce citim în fiecare zi sună ca același text.

Răspunsul meu: Este scris: „Rugăciunile lui Israel s-au epuizat”, „Rugăciunile lui David au ajuns la sfârșit”. Nu mai există putere! Acest lucru provine fie dintr-o mare disperare, fie dintr-o dorință de o mai mare adeziune.

Comentariu: Într-o oarecare măsură, totul pare la fel. Vorbim despre același lucru tot timpul.

Răspunsul meu: Vedeți, ascult asta de 25 de ani. Vorbesc despre asta de 20 de ani și de fiecare dată găsesc ceva nou. Și voi sunteți reînnoiți. Nimic nu se schimbă din exterior. Voi vă schimbați; discerneți ceva nou. Despre asta vorbim.

Altfel, despre ce altceva putem vorbi când totul poate fi rezumat într-un singur rând: „Gustați și vedeți că Creatorul este bun”. Nu mai este nimic de adăugat!

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Care sunt categoriile de cunoaștere superioară, în interiorul cunoașterii și sub cunoaștere? Suntem implantați cu dorința de a primi, în care primim pentru noi înșine. În conformitate cu aceasta, așa cum se spune, „un judecător nu are nimic altceva decât ceea ce vede ochii săi”. Acționez conform naturii mele, rațiunii mele și cunoștințelor mele.

Aceasta se numește a acționa în conformitate cu cunoașterea. Cunoașterea și rațiunea sunt lumina de Hochma  (înțelepciunea) sau o parte din iluminarea acesteia, care se răspândește în Kelim (vasele) de primire. Pe măsură ce lumina se răspândește în aceste Kelim, eu primesc cunoștințe despre starea mea.

Mai mult, din aceasta derivă plăcerea însăși și conștientizarea acestei bucurii. Aceasta este ceea ce se numește „în minte și în inimă”. Simpla primire în minte și în inimă este cunoscută sub numele de cunoașterea unui om (Daat).

De ce se spune „cunoașterea sa”? Pentru că aceasta este cea mai înaltă formă de primire. Aceasta este conștientizarea omului, „omul din interiorul omului”, unde operez conform propriilor mele Kelim și ceea ce primesc este ceea ce am. Simt asta, o văd, o înțeleg și mă bazez pe ea. Aceasta este natura „inimii de piatră”, natura materiei noastre, dorința de a primi.

Pot fi în conexiune cu Creatorul și mă pot ridica deasupra „eului” meu doar dacă dobândesc Kelim de Bina. Pe măsură ce studiem, lumile BYA (Bria, Yeţira și Asia) sunt părți ale GE (Galgalta și Enaim) care au căzut în AHP (Ozen, Hotem, Pe) după transgresiune. În aceste părți sparte ale lui GE care au căzut în AHP, lumina se poate răspândi, dar nu în AHP în sine, în interiorul cărora se află ele.

Imaginați-vă un aluat care conține bucăți de ciocolată. Să presupunem că bucățelele de ciocolată sunt părțile GE din interiorul aluatului în sine, care se numește AHP. Lumina se poate răspândi doar în interiorul acestor fragmente de GE, și dacă sunt organizate corect între ele, ele formează colectiv sistemul lumilor BYA în care este construit.

Lumile BYA sunt GE situate în interiorul masei de AHP. Însă aceste GE sunt conectate între ele și nu sunt conectate la masa AHP în sine. Ele au protecție față de AHP, astfel încât acestea să nu le împiedice.

Adam HaRişon, conform naturii sale, este AHP; dacă nu primește GE în interiorul său, el nu are nicio conexiune cu Creatorul. Creatorul este perceput și lumina se răspândește doar în GE. Lumina nu se poate răspândi în vasele de primire.

Prin urmare, omul care nu lucrează acel „bulgăre de aluat” cunoscut sub numele de AHP, ci mai degrabă în cadrul GE încorporat în acestea ca urmare a încălcării lui Adam HaRişon, se spune că lucrează cu credință deasupra cunoașterii (deasupra propriei sale cunoașteri, înțelegeri și dorințe). Este aşa, pentru că cunoștințele, rațiunea și dorințele sale sunt „aluatul” și nu bucățile de ciocolată din el.

De ce „în credință”? Deoarece acestea sunt părți de Bina, GE, vase de dăruire. „Deasupra cunoașterii” înseamnă că omul suprimă și trece peste AHP, face o restricție asupra acestora și se transferă efectiv pe sine, simțirea și inima sa, în aceste GE, unde locuiește. Aceasta este ceea ce se înțelege prin a lucra cu credință mai presus de cunoaștere.

Ce poate ajuta omul în astfel de eforturi? Iubirea și venerația. Acestea îl ajută să se agațe de vasele de dăruire, în loc să cedeze vaselor de primire, căci AHP exercită o atracție puternică asupra lui.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 25/08/26, Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce grupul ar trebui să-mi ofere o dispoziție bună?

Răspuns: În paralel cu măreția Creatorului, trebuie să primești un spirit înalt din partea grupului. Fără o dispoziție înaltă, măreția nu este măreție.

S-ar putea spune că acolo unde Creatorul este ascuns, grupul trebuie să-şi îndeplinească funcția. Cu alte cuvinte, Creatorul S-a ascuns, dar în locul Său, El ți-a dat grupul. De ce? Pentru că nu te poți conecta cu El decât de dragul dăruirii. Dar cu grupul te poți juca cum dorești. Totuși, adevăratul joc poate fi doar de dragul dăruirii. Adică, în această lume, în starea ta egoistă, ai oportunitatea de a efectua muncă spirituală.

Problema cu grupul nostru este că nu ne preocupăm de construirea grupului. Trebuie să începem cu asta.

Dacă vreau ca grupul să mă influențeze și să mă construiască, atunci trebuie să mă asigur că este puternic, că posedă intenția corectă, că operează pe „frecvența” corectă, că menține o dispoziție înaltă și că întruchipează tot ceea ce doresc să primesc de la el.

Pentru ca grupul să posede aceste calități, trebuie să i le ofer. De unde pot obține ceea ce îi ofer? Oricine poate oferi asta! Oricine poate face asta, cu condiția să nu fie pentru sine, ci pentru altcineva.

Este exact ca în timpul unei prelegeri. Ajungi, iar studenții tăi se gândesc: „Ce om drept! Cât de corectat este!” De ce? Pentru că reverși către ei tot ce ai citit și chiar și ceea ce nu ai. Lucrezi la dorința lor de a primi și le oferi un nivel de înălțare pe care tu însuți nu îl posezi.

Uneori vii deprimat, dar începi să vorbești și te aprinzi. Vezi că atunci când vrei să dăruiești grupului, propria ta stare nu contează.

Poți să-i înalți pe oameni, să-i inspiri cu adevărat, cu cuvintele tale, chiar și cu cele care par să nu vină direct din inimă. Omul care te ascultă va crede că acest lucru a venit la el de Sus, direct de la profetul Ilie. Trebuie să faci același lucru în mod deliberat și intenționat cu grupul tău, astfel încât să devină reciproc.

Nu-ți poți imagina ce forțe vei putea primi! Nu vei putea dormi! Va fi ca acele prime zile când ai întâlnit ideea de Cabala. Există astfel de zile de ascensiune în sărbătorile de Sukot sau Pesah, când acel spirit înălțat rămâne cu tine non-stop. Vei vedea că așa vei trăi.

Fie că vrei, fie că nu, prietenii tăi vor acționa asupra ta în acest fel. Cu toate acestea, problema este că ei încă nu doresc să te influențeze. Ei încă nu înțeleg că acesta este punctul crucial.

Vei simți că trăiești și „arzi” în fiecare clipă. De unde vine din interiorul tău și sub ce formă? Un grup întreg stă acolo și lucrează, iar tu ești cu ei ore întregi. Când ești afară, privind înăuntru, auzi adesea că acest lucru este important, că este ceva special și tu însuți „iei foc”. Ce altceva mai există pentru a stârni un asemenea entuziasm? Despre asta este vorba în spiritualitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/08/26, Rabaş – Art.37, 1985-Cine depune mărturie pentru o persoană

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ființele create rămân distincte chiar și după ce au fost corectate?

Răspuns: Fiecare om se percepe pe sine, chiar și după ce se contopește cu toți ceilalți, deoarece fiecare individ are un punct unic propriu, care a fost creat ca „ceva din nimic” (Yeş Mi-Ain). Fiecare dintre noi există în Creator, în chiar gândul creației și fiecare trebuie să atingă scopul acelui gând al creației: „să încânte creațiile Sale”.

Gândul creației există în Creator. Este gândul Lui, nu al meu. Trebuie să mă includ din nou în acest gând și fiecare om se include în el în felul său. Desigur, toți suntem uniți ca unul singur. Suntem cu toții un singur Kli  (vas), totuși identitatea, unicitatea și individualitatea fiecărui om rămân la locul lor.

Din Lecţia zilnica de Cabala 7/22/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui lai

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 226

Cum ar trebui să folosim răul pe care îl primim de la Creator?

Folosim răul în măsura în care suntem capabili să-l înțelegem. Dacă dorim să folosim ceva, înseamnă că luăm acel lucru și ne întoarcem cu el către Creator. Aceasta este ceea ce se înțelege prin „a-l folosi”. Nu putem face nimic singuri. Putem face ceva doar dacă îl cerem Creatorului, dacă Îl cerem, iar apoi Creatorul ne împlinește. Creatorul nu poate acționa decât dacă noi Îi cerem și nu-L putem obliga pe Creator să facă nimic decât dacă cererea noastră este autentică și bine examinată.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spunem că luminile din jur provoacă tot felul de clarificări în noi.

Răspunsul meu: Lumina trezește Kli-ul (vasul). Lumina corectează Kli-ul. Trebuie doar să-i dăm un motiv pentru a face acest lucru.

Comentariu: Spunem că numai lumina mă poate corecta pentru că, pe de o parte nu va face nimic până când nu vreau eu, iar pe de altă parte, numai ea poate trezi această dorință în mine.

Răspunsul meu: Poți continua mai departe și va fi la fel. Acestea sunt exact stările noastre: ascensiuni, coborâri și tot felul de relații. Exact asta se întâmplă! Fie Kli-ul, fie lumina este revelată, fie asta, fie aia. Asta este tot! Nu mai este nimic altceva.

Singura întrebare este dacă trebuie să fim atât de inteligenți încât să cunoaștem detaliile procesului prin care trecem, și dacă dintr-o dată nu mai știu vreun detaliu al acestui proces, atunci Doamne ferește, nu voi mai putea trece prin el? Aceasta este întrebarea!

Ne împing cunoștințele noastre să trecem prin acest proces, în timp ce lipsa noastră de cunoștințe ne oprește? Nu! Să presupunem că un psiholog sau un filosof stă aici. Ar putea înțelege rapid despre ce vorbim, și după doar câteva lecții, ar putea explica și jongla cu terminologia atât de abil, ca un adevărat Ilie Profetul, încât ai fi vrăjit.

Între timp, lângă el ar putea fi un om care are dificultăți în a înțelege despre ce vorbim și este el însuși atât de grosier interior și nedezvoltat emoțional încât pur și simplu nu poate simți ce se spune în lecție. Și ce dacă?! Acest lucru este complet lipsit de importanță!

Doi astfel de oameni pot sta unul lângă altul. Unul este literalmente Șimon din piață, nu Rabi Șimon, așa cum era el. Și acest biet Șimon din piață abia poate înțelege ce este scris în articol și este într-un fel de ceață. Iar al doilea, să spunem, este un intelectual fin sensibil, care înțelege totul și care se joacă ușor cu cuvintele pe orice subiect.

Nu există absolut nicio legătură între aceasta și avansarea lor, deoarece totul depinde de efort! Dacă acest om grosolan, needucat, își dă totul și se dedică complet muncii, atunci doar eforturile sale sunt luate în considerare! În timp ce acel om inteligent și rafinat, care înțelege totul din mers, s-ar putea să nu depună suficient efort și nici nu este nevoie. Îi este dificil să se investească pe sine, pentru că nu simte că există ceva aici în care să investească.

Nu este vorba că este neinteresat sau că simte dispreț. Pur și simplu nu vede provocările sau posibilitatea de acțiune. Dar de fapt, totul se desfășoară conform calculului efortului și nimic altceva.

Se pare că un filosof cu o natură sensibilă este de fapt nefericit pentru că nu i s-a dat suficient Aviut (grosime a dorinței, a nevoiei) de Sus și va trece mult timp până când va începe să o primească.

Dacă rămâne statornic în studiile sale, va ajunge desigur, la starea de Şimon din piață și va începe de acolo. Vedem adesea acest lucru printre noi. Acesta este motivul pentru care Cabala este la mare căutare în generația noastră foarte materialistă, grosieră și egoistă, și nu în generațiile anterioare, care au simțit prezența divină în toate. Pentru ei, acest lucru a fost clar și natural. Le-a fost foarte ușor să stabilească o corespondență între lumea materială și cea spirituală.

Ei au îndeplinit toate poruncile. Știți cum să îndepliniți poruncile legate de pământ? Este ceva înfricoșător: vreo 300 până la 400 de porunci. Și poruncile legate de Templu? Aveau senzații interioare pure, și prin urmare, nu aveau nevoie de Cabala; nu făceau eforturi. Dar la noi este invers.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 30/07/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Până la corectarea finală, noi nu atingem „inima de piatră”. Construim doar o pregătire pentru corectarea ei sub forma negării.

Să ne imaginăm că același proces are loc chiar și înainte de Machsom (barieră). Construim o pregătire pentru a corecta Masach (ecranul) peste dorința noastră de a primi printr-o formă de negație. Ce calități trebuie să examinăm pentru ca mai târziu să putem primi lumina lui Mesia de Sus, lumina care ne va scoate din această lume în lumea spirituală?

Mai târziu, la corectarea finală, primim lumina lui Mesia, care ne trage de la a doua restricție la prima restricție. Asta e! Înțelegeți! De ce aveți nevoie? Ce condiții sunt necesare? Este nevoie de mulți ani de efort pentru a ajunge aici. Este ca și cum ați „mesteca” aceleași articole și scrisori iar și iar.

Pe vremea mea, nu exista nimic din toate acestea. Când Rabaş a început să-și scrie articolele, era deja 1983 – 1984. Primele sale articole au fost publicate în 1984. Înainte de aceasta, exista doar cartea Sefer HaHakdamot (Cartea Introducerilor), și asta era tot, nimic altceva. Mai mult, nu am studiat-o. Am studiat doar Studiul celor Zece Sfirot. Dacă doreai, puteai citi introducerile singur!

Faptul că „mestecăm” toate aceste texte este foarte benefic pentru a face clarificări. Cu toate acestea, trebuie să încercăm să le aducem în inimă, adică să le citim în așa fel încât să atingă dorințele noastre dezvăluite, expuse. După cum spunea Rabaş: „Îți dau medicamente, o sticlă de medicamente. Dar în loc să le bei, le freci pe picior. Nu ai înțeles ce ți-a spus doctorul și obții rezultatul corespunzător”.

Trebuie să percepem toate aceste lucruri cât mai îndeaproape posibil în raport cu dorințele noastre. În timp ce citim și ascultăm, ar trebui să încercăm să conectăm ceea ce citim cu ceea ce se întâmplă în interiorul nostru. Apoi, treptat, va pătrunde în inimă.

Din Lecția zilnică de Cabala din 30.07.2026, Rabash, „Ce înseamnă că uleiul este numit «fapte bune» în lucrare?”

Din  Lecţia zilnică de Cabala 7/30/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→