Munca fără plăcere se numește „muncă”. Adică, omul nu ar face asta dacă nu ar ști că va fi plătit pentru efort. (Ce înseamnă în muncă, ‘binecuvântarea’ și ‘blestemul’?”)

Înainte de a efectua orice acțiune, omul se întreabă întotdeauna: „Ce voi obține din asta?” Pace, bani, onoare, ceva de care are nevoie. Acest lucru se poate observa chiar și din enorma varietate de hobby-uri care există în lume.

Nimic nu obligă omul să-și urmeze hobby-ul în afară de plăcere. Un om se bucură să pescuiască, să prindă pește cu cârligul; alta, dimpotrivă, se bucură să hrănească peștii și să-i crească într-un acvariu; un al treia colecționează un ierbar de frunze. Nu găsim nimic în asta pentru noi înșine, în timp ce pentru el este exact opusul. Și astfel fiecare are propria cale. Unii colecționează lucruri pe care le putem înțelege: bani, experiențe, onoare, cunoștințe și așa mai departe.

Astfel, plăcerea poate fi îmbrăcată în cele mai diverse forme, dar trebuie să existe acolo. Dacă nu văd nicio plăcere, nu pot efectua o acțiune. Trebuie să văd o oarecare plăcere în față. Poate veni peste o lună, la sfârșitul vieții mele sau chiar după ce viața mea se va termina. Mulți oameni sunt dispuși să muncească din greu de-a lungul întregii lor vieți, astfel încât să fie amintiți după moartea lor. Vedem că plăcerile umane pot chiar să depășească granițele timpului.

Totuși, însăși simțirea plăcerii care mă așteaptă aparține deja prezentului. Această simțire, atunci când experimentez plăcerea viitoare acum, îmi oferă energia și combustibilul necesar pentru a îndeplini acțiunea. Mă uit la ce mi se va întâmpla; aduc acea plăcere mai aproape de mine, ca și cum mi-aș umple rezervorul cu benzină, și cu aceasta eu pot lucra.

Dar dacă nu văd absolut nicio plăcere în față, atunci nu am energie, nici măcar o picătură de combustibil pentru a îndeplini vreo acțiune. Mașina se oprește și asta este tot. Uneori simțim exact așa: „Indiferent de situație, eu nici măcar nu mă pot mișca”. Astfel de sentimente sunt date omului care începe o muncă spirituală.

Apoi se pune întrebarea: Ce scop va fi important pentru mine? Aceasta depinde de societatea din jur, de locul în care am crescut, de ceea ce am făcut și de ce fel de educație am primit. Așa se formează atitudinea mea față de orice, și în funcție de aceasta – precum și bineînțeles, în funcție de natura mea – aleg anumite obiective în viață.

Obiectivele sunt forme de plăcere de care doresc să mă bucur în viitor, în timp ce deja mă bucur de ele acum prin conexiunea mea cu ele.

Din Lecţia zilnică de Cabala 18/08/26, Rabaș – Art.42, 1990-Ce înseamnă o binecuvântare și un blestem, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 223

Care este adevărata imagine a Creatorului?

Nu vorbim niciodată despre cum apar lucrurile din partea Creatorului, ce simte El sau ce este El. Vorbim despre ceea ce simte ființa creată din El sau despre cum își imaginează ființa creată starea Creatorului, dar nu despre starea Lui în afara ființei create. Uneori ne gândim la tot felul de lucruri despre un prieten, care nu reflectă cu adevărat cine este el. Noi speculăm despre gândurile, sentimentele și necazurile sale și, când ne apropiem puțin de el, descoperim că nimic din toate acestea nu era adevărat. Totul era doar o imagine pe care ne-o desenasem în imaginația noastră.

Există problema cunoașterii a ceva din interiorul nostru, din imaginarea că ceva este într-un fel sau altul, și există adevărata imagine. Noi nu vedem sau nu cunoaștem niciodată adevărata imagine a Creatorului. Îl putem cunoaște pe Creator doar prin noi înșine, ceea ce gândim despre Creator, cum Îl înțelegem pe Creator și așa mai departe. Cea mai adevărată imagine pe care suntem capabili să o atingem, fără ca vasele noastre să distorsioneze ceea ce Creatorul dorește să simțim de la El, este starea de corectare finală. Gazda dorește să servească o masă cu cinci feluri de mâncare, fiecare fel de mâncare perfect din toate punctele de vedere. Noi o primim și simțim atitudinea Gazdei față de noi prin intermediul ei. Dincolo de asta este dincolo de abilitățile noastre.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă: „Creatorul  ajută omul cu un suflet sfânt”

Răspuns: Înseamnă că, după ce omul depune toate eforturile posibile, i se dezvăluie că este necesar să îndeplinească o acțiune care este dincolo de puterea umană, deasupra acestei lumi. Descoperă că aceea spre care tinde, ceea ce atinge, nu aparține realității noastre, ci celei care este dincolo de Machsom (barieră).

Cu alte cuvinte, atunci i se dezvăluie ce este Machsom. Este o inversiune, o răsturnare completă a abordării, a gândirii, așa cum se spune: „Am văzut lumea cu susul în jos”. Atunci omul vede că numai Forța superioară, Creatorul, poate îndeplini această acțiune. Prin ce mijloace? Prin intermediul unui „suflet sfânt”, adică dându-i puteri, gânduri și abilități complet diferite, pe care nu le avea înainte.

Aceasta este ceea ce se numește sufletul nou – un „suflet sfânt”: în loc de natura îndreptată spre lucrul de dragul primirii cu care El l-a creat pe om, Creatorul îi dă acum o a doua natură care lucrează de dragul dăruirii. Aceasta este „sufletul sfânt”, atunci când omul primește puterea de a lucra de dragul dăruirii.

Întrebare: Este acesta cumva legat de grup?

Răspuns: Nu, aici vorbim despre relația dintre om și Creator. Nici învățătorul, nici grupul nu au nimic de-a face cu asta. Atât învățătorul, cât și grupul sunt doar mijloace pentru a aduce omul în contact cu Creatorul.

Desigur, trebuie să se bazeze constant pe ele, să fie conectat cu ele, dar esența constă în relația dintre Kli-ul sufletului unui om și lumină, adică Creatorul. Nu există nimic altceva.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/08/26, Rabaș – Art.33, 1986-Care sunt poruncile pe care omul le calcă în picioare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca noastră înainte de Machsom și după Machsom diferă de fiecare dată. După Machsom, unde există Kelim  [vase, pluralul lui Kli] de dăruire și Kelim de primire, totul este diferit. După ce am atins conștientizarea măreției Creatorului, acțiunea în sine este deja efectuată diferit. Înainte de asta, nu este nimic de discutat, căci mă străduiesc în direcția greșită. Mai întâi trebuie să mă îndrept și abia apoi zbor acolo. Acest lucru trebuie făcut înainte de orice altceva.

Am lucrat cu avioane timp de câțiva ani în Forțele Aeriene Israeliene. Imaginați-vă un avion stând pe sol complet neorientat în ceea ce privește direcțiile cardinale; pilotul din cabină nu știe unde se află, direcțiile îi sunt necunoscute. El există într-o sferă tridimensională, fără să știe nimic despre ea.

Ar trebui să zboare? Nu; în această situație, este mai bine pentru el să rămână pe loc, deoarece chiar și o mișcare de un milimetru l-ar putea duce cine știe unde. Deci, în primul rând trebuie să verifice locul țintei spre care trebuie să se îndrepte.

Și aşa ne direcţionăm: acesta este scopul nostru, în direcția lui depunem acum efort și abia atunci începem să ne mișcăm.

Totuși, acest scop este ascuns; Creatorul este ascuns. Nu am nici cea mai mică noțiune de asemănare de formă; nu mă atrage; problema nici măcar nu există pentru mine. Grupul trebuie să-mi ofere această Hisaron, această nevoie. Punctul meu din inimă simte doar că lipsește ceva.

Primele nouă Sfirot trebuie să dezvăluie ceea ce lipsește în punctul meu din inimă. Trebuie să-i spună lui Malchut: „Asta este ceea ce îți lipsește.” Și aceste prime nouă Sfirot, în raport cu mine, sunt întruchipate de grup. Nimic altceva nu mă va ajuta.

Dacă prietenii mei nu-mi oferă acest lucru, trebuie să caut un alt grup. Fie îi organizez astfel încât să-mi acorde importanța scopului, fie trebuie să-i părăsesc și să caut un alt grup unde importanța scopului există deja; și dacă nu, atunci îl voi aduce eu acolo. Și grupul va auzi că acest lucru este important și că trebuie lucrat la el.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 222

Care este diferența dintre Înainte și După barieră?

Înainte de barieră, omul trece prin două etape principale și foarte importante:

1) Dublă ascundere

2) Ascundere simplă

Aceste două etape ne oferă toate vasele și discernămintele, pe care le extindem ulterior în spiritualitate și pe care le îmbrăcăm cu discernăminte suplimentare. Greșelile și încălcările pe care le facem pe calea noastră spirituală către barieră sunt vasele propriu-zise pe care le vom folosi mai târziu.

Diferența dintre înainte și după barieră nu constă doar în aceste vase. Ideea este că înainte de barieră, când suntem în ascundere și Creatorul nu este revelat, am putea uneori simți ceva în relație cu Creatorul. Simțirea noastră despre Creator este cea a luminii înconjurătoare (Or Makif) și nu a luminii interioare (Or Pnimi), deoarece încă ne lipsește un ecran (Masach).

După barieră, dobândim un ecran. Dobândirea primului ecran se numește traversarea barierei, iar ulterior se adaugă ecrane suplimentare. Apoi, în funcție de puterea ecranului nostru, putem primi lumină interioară, care este o simțire clară și tangibilă a Dumnezeirii.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Discuții despre Treptele Scării, Partea 220

Ce înseamnă că Creatorul Se raportează la noi ca și cum am fi deja în Starea de Corectare Finală?

Într-adevăr, noi suntem cu Creatorul în cea mai bună și mai perfectă stare posibilă, dar această stare ne este ascunsă în spatele a 125 de învelișuri. Acolo, undeva în starea de corectare finală, Creatorul se rapotează la noi prin intermediul a 125 de învelișuri. Noi experimentăm atitudinea Creatorului prin intermediul acelor 125 de învelișuri, care slăbesc acea atitudine într-o asemenea măsură încât noi chiar o inversăm. Astfel, din perspectiva Creatorului, suntem perfecți, în timp ce doar din propria noastră perspectivă suntem corupți.

Acest lucru înseamnă că autocorectarea este în propriul nostru beneficiu. Corectându-ne singuri, nu-i facem Creatorului nicio favoare.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Comentariu: Se pare că există o anumită atmosferă de glorificare a suferinței în grupul nostru. Chiar și în articole, nu se subliniază suficient faptul că suferința este o Klipa.

Răspunsul meu: Suntem obligați să luptăm împotriva suferinței. Trebuie să subliniem faptul că suferința este opusul luminii și vine ca urmare a faptului că vedem reversul acesteia (Achoraim).

Noi nu suntem suficient de corectați pentru a vedea lumina, și atunci când este turnată asupra noastră puțin mai multă lumină, simțim doar reversul acesteia. Pentru că un vas care este opus luminii își experimentează opusul. Dacă lumina ar veni cu adevărat la mine acum, aș simți un asemenea întuneric încât ar fi imposibil să scap de el.

Acest lucru poate fi comparat cu omul înfometat care se află brusc la o sărbătoare dată de oameni bogați. El nu a văzut nici măcar o crustă de pâine de o săptămână și aici există o asemenea abundență de mâncare încât aproape că zace sub picioarele lui. Ar simți o plăcere din aceasta? Nu, ar simți o suferință și mai mare. Anterior, credea că toată oamenii din lume trăiesc ca el, că nu este atât de teribil și că poate fi cumva îndurat. Dar când vede o asemenea abundență, propria sa viață i se pare brusc oribilă.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că toate aceste impresii opuse vin la noi din cauza lipsei de corectare a vaselor noastre. Totuși, în orice caz, nu cred că articolele nu reușesc să explice faptul că nu trebuie să ne cufundăm în tristeţe, să ne lăsăm pradă unor stări de disperare, greutate sau un sentiment de neputință. Cred că despre asta este scris în toate articolele.

Și aceste mementouri vi se par insuficiente pentru că vreți să le vedeți constant în fața ochilor tocmai pentru că aceasta este starea în care sunteți atrași continuu.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum pot ști dacă atitudinea pe care o aduc în grup este corectă? Dacă viitorul meu depinde de ceea ce contribui la grup, cum pot fi sigur că eu contribui cu ceva corect?

Răspuns: Vă întrebați: ce acțiuni din partea voastră față de grup vor fi bune fără echivoc? Cum puteți evita să-l induceți în eroare? Chiar și dintr-un punct de vedere egoist, acest lucru vă poate afecta în moduri imprevizibile. Dacă doar greșiți, este un lucru; dar dacă induceți în eroare o mie de oameni, totul se întoarce la dumneavoastră și cum se întoarce! Aceasta este întrebarea?

Comentariu: Nu este atât de mult că îi induc în eroare, ci mai degrabă că fac ceva util.

Răspunsul meu: A nu face nimic este echivalent cu a-i induce în eroare. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în „Dăruirea Torei” și nu mai este nimic de spus pe această temă.

Cum aș putea să-mi induc în eroare sau să nu-mi conduc prietenii sau să evit să fac acest lucru? Dacă le trezesc entuziasm pe baza altor lucruri decât măreția Creatorului, acesta este un semn că îi induc în eroare. Atunci apare întrebarea: Înseamnă că nu ar trebui să le spun niciun cuvânt în afară de „Creatorul este mare”, „Slavă lui Dumnezeu” sau „Cu ajutorul lui Dumnezeu”? Ar trebui să vorbim doar așa?

Nu. Totuși, trebuie să fie clar pentru toți prietenii mei că atitudinea mea față de ei este condiționată de măreția Creatorului și vreau ca acest lucru să fie prezent în ei, în mine și în grup. Altfel, nu m-aș adresa lor, nu le-aș cere nimic și nu aș fi deloc aici.

Întrebare: Cum poate fi clar acest lucru?

Răspuns: Lasă-i să simtă. Lasă-i să simtă. Este foarte simplu. Nici măcar nu trebuie exprimat în cuvinte, nu. Chiar dacă doar printre rânduri, în mesaje și conversații telefonice, este perfect normal.

Totuși, înțelegeți că este necesară o anumită transmitere de forță, de entuziasm; un anumit mesaj de dăruire de la unul la altul, atunci când, indiferent de dorința mea, parcă răspândesc atitudinea mea față de Creator asupra prietenului, iar prietenul simte acest lucru.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe măsură ce omul avansează, calitățile sale naturale cresc, împiedicându-l și forțându-l să le depășească?

Răspuns: Egoismul crește la omul care avansează. Toate calitățile sale naturale rămân în interiorul lui, dar pe măsură ce dorința lor de a primi crește, un alt factor crește și în interiorul lor – conexiunea lor cu Creatorul.

Prin urmare, omul începe să-și folosească toate calitățile naturale în relație cu Creatorul.

În funcție de asta, aceste calități se schimbă, iar apoi modul în care sunt exprimate  mândria, nerăbdarea și lenea lor devine complet diferit.

Întrebare: Dar cresc ele ca obstacole?

Răspuns: Nu le percep ca obstacole. De ce credeți că lenea este un obstacol? Lenea este un calcul exact în cadrul dorinței de a primi: pentru ce merită să depunem efort?

Din  Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum știu dacă transmit grupului conștientizarea importanţei scopului? De exemplu, am acest gând. Cum pot verifica dacă acest lucru afectează cu adevărat grupul?

Răspuns: Este scris: „Tot ce este în mâinile tale și în puterea ta să faci, aceea fă”. Numai că asta se înțelege: nu că faci tot ce îți vine în minte, ci că lucrezi în mod specific către acel scop. Tot ce este în mâinile tale și în puterea ta să faci, fă-o pentru a crește importanța Creatorului.

Întrebare: Acest lucru este clar. Dar poate că omul pierde timpul, îl cheltuiește ineficient?

Răspuns: Întrucât tot ce depinde de noi este accelerarea timpului, scurtarea, condensarea și comprimarea lui, neglijența noastră dimpotrivă, duce la prelungirea timpului. Acesta este scopul.

Cum poți ști dacă pierzi timpul sau nu? Dacă menții constant o stare de entuziasm față de Creator, un entuziasm care provine din cunoașterea faptului că vrei să fii conectat la El, mai degrabă decât o simțire plăcută; Dacă o ascensiune pentru tine înseamnă conexiune cu Creatorul, mai degrabă decât un sentiment de împlinire – atunci acționezi corect.

Și dacă simțirea Creatorului constituie împlinire pentru tine, atunci întrebarea devine ce fel de simțire este – una de dragul de a primi sau de dragul de a dărui? Dacă este de dragul de a primi, s-ar putea să mă simt calm, ca și cum nu ar fi nevoie de nimic mai mult. Mă simt bine cu această simțire a Creatorului.

Dacă totuși, este o simțire în care mă gândesc deja puțin la El de dragul de a dărui, atunci trebuie să am imediat Hisaron, o nevoie. Dăruiesc eu? Ce dăruiesc? Cum dăruiesc? Mă simte El cu adevărat? Și așa mai departe.

Apoi începi să simți un Kli diferit în tine, un Kli care este în El, care se unește cu punctul tău din inimă. Pentru că punctul tău din inimă este un punct străin inimii, în interiorul ei. Se numește calitatea lui Israel, în timp ce inima este numită „națiunile lumii”.

Israel nu aparține acestei lumi. Acestea sunt Galgalta Eynaim, vase ale dăruirii; ele nu se numără printre națiunile lumii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/08/26, Rabaș – Art.2, 1991-Ce înseamnă “Întoarce-te, o Israel, la Domnul Dumnezeul tău”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→