Discuții despre Treptele Scării, Partea 246

Care este diferența dintre a simți răul și a recunoaște răul?

S-a discutat deja aici despre cum să scăpăm de rău, trecând de la o stare negativă la una pozitivă. Trebuie să-I cerem Creatorului nu să ne dea răul, ci să ne ofere recunoașterea răului. Care este diferența dintre cele două? Sunt complet diferite. Într-un caz, simțim că Creatorul ne lovește fără motiv și ne simțim rău din această cauză. În celălalt caz, înțelegem intelectual – prin rațiune și discernământ – că aceste lovituri nu sunt îndreptate împotriva noastră, deoarece ne identificăm deja cu un alt punct; dimpotrivă, ele vizează acele calități din noi care sunt opuse calităților Creatorului.

Atunci când ne simțim rău din cauza loviturilor primite, suntem ca un copil care a trecut printr-o experiență neplăcută – de exemplu, nu a primit o bomboană (o lovitură nu este neapărat una fizică) – și ne identificăm cu acea senzație de rău. Suntem în interiorul răului. În Cabala se spune că dacă simțim răul, trebuie să scăpăm de acea simțire. Trebuie să ieșim din acel rău și să-l observăm din exterior, dintr-un punct îndepărtat; acest lucru se numește „efectuarea unei restricții”. Adică, „Eu-l” care simte și „răul” care este resimțit sunt două lucruri separate și opuse. Iar de la cine primim răul? De la Creator.

Cu alte cuvinte, ne plasăm „Eu-l” în afara atât a Creatorului, cât și a corpului care resimte răul, iar acest lucru se numește „recunoașterea răului”. Altfel, nu recunoaștem răul, ci doar îl simțim. Cabaliștii subliniază cu tărie că aceasta se numește „recunoașterea răului”, nu „simțirea răului”. De asemenea, atunci când privim acel rău din exterior, înțelegem deja de ce ne simțim astfel, cu ce scop a venit asupra noastră și ce trebuie să facem cu el. Atunci, recunoașterea răului ne conduce cu adevărat către corectare. Prin urmare, atunci când recunoaștem răul, noi cerem practic să-l recunoaștem și mai profund, pentru a primi puterea de a ieși din el și de a cere corectarea. Nu cerem să simțim mai mult răul. Cerem să recunoaștem o parte mai mare a răului.

Este posibil ca răul să aducă cu sine o simțire plăcută. Omul căruia îi place să fumeze, de exemplu, continuă să fumeze și să se bucure de acest lucru, dar în același timp, ar dori să dezvolte o aversiune față de fumat. Cum ajunge cineva să recunoască răul din fumat, care îi oferă plăcere? Treptat, începe să simtă că fumatul îi face rău. Tușește, iar sănătatea i se deteriorează. Dobândește o înțelegere tot mai profundă a nocivității acestuia, până când fumatul devine atât de dăunător încât începe să se teamă de el, să se sature de el și să fie pregătit să scape de el. Recunoașterea răului nu este același lucru cu a simți răul. Sunt două lucruri complet diferite.

„A simți răul” este ceea ce simte un animal. „Recunoașterea răului” este deja o muncă spirituală, realizată de o ființă umană. Începem să discernem că un lucru este rău și să înțelegem în raport cu ce anume este rău: în raport cu evoluția, cu apropierea de Creator. Nu degeaba simțim lovitura, dar nu știm cine ne-o aplică. Ne dăm seama că prin această lovitură, Creatorul ne arată calitatea care ne împiedică să ne conectăm cu El și să ne alipim de El. Nu este rău pentru că simțim durere, ci pentru că acea calitate în care resimțim durerea ne îndepărtează de Creator. Recunoașterea răului înseamnă recunoașterea distanței noastre față de Creator, nu senzația de suferință într-un anumit organ al corpului.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spunem că grupul este cel mai important factor care propulsează omul înainte.

Răspunsul meu: Grupul îi oferă individului o înțelegere a multor aspecte diferite, atât pozitive, cât și negative. Poate că te întrebi dacă îmi pot cumpăra prieteni cu bani.

Să presupunem că sunt bogat și am mulți bani. Atunci pot plăti zece oameni – sau și mai bine, un milion – care să-mi vorbească neîncetat despre importanța scopului.

Va funcționa acest lucru? Da, va funcționa. La urma urmei, în prezent mă aflu în dorința de a primi, într-o stare de urgență instinctuală, animalică, iar aceasta este partea din mine care asimilează ceea ce aude și vede. Dacă aș putea plăti un milion de oameni – oameni care să-mi vorbească despre importanța muncii pentru Creator, care să joace în fața mea ca și cum ar fi una cu Creatorul și așa mai departe…

Cu alte cuvinte, regizez o producție grandioasă și mă cufund în acțiune. Și, deși eu însumi am plătit pentru asta și am dat ordinul de a acționa, și știu că toți actorii joacă doar pentru a câștiga bani (din dorința de a primi), totuși, un minut mai târziu mă aflu deja sub influența lor. Ei îmi oferă putere, impresii și o stare de înălțare; astfel, eu avansez și dobândesc valoare spirituală, în timp ce ei își primesc salariul.

Acest lucru se întâmplă deoarece, prin natura dorinței mele de a primi, trebuie să mă aflu sub influența lor. Și nu este nimic în neregulă cu această dorință; ea se hrănește din această impresie. Exact asta cerem de la grup. Altfel, aș avea nevoie de un alt tip de societate, de oameni precum Rabi Şimon, Baal HaSulam și alții asemenea lor.

Dar aici ni se spune: „Nu, fii într-un grup cu oameni obișnuiți, la fel ca tine – oameni care vor doar să înainteze spre scopul lor și să depună eforturi împreună în cadrul acestui joc”.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă în muncă „Israel face voia Creatorului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă ceea ce este scris despre noțiunea de păcat?

Răspuns: Păcatul sau încălcarea legii (transgresiunea) apare atunci când omul își folosește dorința de a primi pentru a primi. Omuluii îi este oferită o anumită plăcere, dar el nu reușește să o depășească. Poate fi vorba despre plăcerea legată de o acțiune interzisă și despre cedarea în fața acesteia.

Astfel, este scris: „A comis o încălcare și a repetat-o; aceasta a devenit ceva permis pentru el”. Ce înseamnă „permis”? Înseamnă că omul a coborât deja la nivelul la care se află acel păcat și rămâne acolo.

Acest lucru se poate întâmpla nu doar în privința Miţvot  de tipul „să nu faci”, ci și în privința poruncilor de tipul „să faci”. Să presupunem că te afli într-o stare în care îți pui Tfillin în fiecare zi, iar într-o zi te cuprinde o stare de o asemenea lene și indiferență – o asemenea cădere – încât nu reușești să-ți pui Tfillin. Așadar, nu o faci într-o zi. A doua zi de asemenea, nu o faci. Atunci ai coborât la nivelul în care te afli sub influența plăcerii odihnei, odihnindu-te din faptul că nu îndeplinești această lucrare.

Acest lucru se poate întâmpla și în legătură cu plăcerile animalice, bestiale, existente în această lume. Poate de asemenea, să nu aibă legătură cu plăcerile, ci să fie rezultatul lenei. Adică, situația se aplică atât în ​​cazul acțiunilor pe care trebuie să le faci pentru a avea un beneficiu, cât și în cazul celor pe care trebuie să le eviți („să nu faci”) pentru a avea un beneficiu.

Cu alte cuvinte, fie te abați de la faptele bune, fie ajungi să săvârșești fapte rele. Ambele situații duc la o cădere a omului dacă acesta nu reușește să le depășească.

Dacă s-a întâmplat pentru prima dată, nu se consideră neapărat că ai comis o încălcare, deoarece, la prima ocazie, acest obstacol vine de Sus. Așa s-a întâmplat cu Adam când a gustat pentru prima dată din fructul oprit al Pomului Cunoașterii, și apoi a doua oară. Trebuie să învățăm din acest exemplu.

Prima dată, ești supus unui joc, iar ceea ce trebuie să se întâmple cu tine din partea de Sus se întâmplă. Însă, a doua oară, ceea ce se cere de la tine este pregătirea și capacitatea de a înfrunta situația dată, precum și de a-ți echilibra mintea (Mocha) și inima (Liba).

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Omul trece prin diverse stări în care este literalmente mistuit de dorințe. Poate fi controlat acest lucru?

Răspuns: Cine vorbește despre controlarea a ceva? De câte ori am repetat că nu ai control asupra niciunui lucru, cu excepția unuia singur: accelerarea propriei dezvoltări, urmând principiul „fă tot ce îți stă în putință!”

Vezi ce ne sfătuiesc cabaliştii? „Ești nesăbuit; nu vezi și nu înțelegi nimic, așa că fă totul mai repede.” Asta e tot. Marea și bogata știință a Cabala și înțelepții cabaliști, care văd de la un capăt la altul al lumii – ce te sfătuiesc ei să faci?

Întrebare: Cum se manifestă această accelerare? În atitudinea mea sau în acțiunile mele fizice?

Răspuns: Nu, aceasta este o întrebare greșită. Poate că ar fi mai corect să întrebi: „Ce realizez prin acțiunile mele nechibzuite, lipsite de înțelegere sau conștientizare? Cine se poate baza cu adevărat pe propria rațiune? Ce înseamnă «să faci tot ce îți stă în putință»?”

În fiecare moment, acționează în conformitate cu nivelul tău actual de conștientizare și înțelegere a ceea ce trebuie făcut pentru dezvoltarea ta, bazându-te pe sfaturile cabaliștilor. Asta e tot. Așa funcționează lucrurile.

Întrebare: Să presupunem că stau la o masă pregătită; vreau să-mi impun o restricție de a nu primi pentru mine, ci de a dărui Creatorului. Dar pentru a mă liniști, recurg la un egoism și mai mare. Așadar, cum pot găsi liniștea?

Răspuns: Spui următoarele: „Stau la masă, vreau să mănânc și sufăr. Pentru a evita suferința, folosesc deja egoismul – nu pentru a obține plăcere, ci un egoism mai puternic: dorința de a înceta să mai sufăr. Adică, folosesc un egoism mai mare.” Așa este. Stadiul Bet (2) este mai egoist decât stadiul Alef (1), având un Aviut (grosime a dorinței) mai mare. Ai dreptate.

Așadar, te-ai liniștit în privința dorinței de a primi, prin faptul că Îl simți pe Creator. Dacă ai fi avut o altă ocazie de a te liniști, nu ai fi ajuns niciodată la stadiul Dalet (faza a patraa).

Orice dezvoltare izvorăște din dezvoltarea dorinței de a primi. În mod firesc, pornind de la dorința de a se liniști, aceasta descoperă că Creatorul se află chiar în interiorul ei. Nu am suficiente cuvinte. Este o chestiune destul de subtilă. Cum interacționează Lumina și Kli-ul? Cum devin ele partenere cu adevărat apropiate?

Din  Lecţia zilnică de Cabala 27/08/26, Rabaș – Art.31, 1988-Care este munca omului, în lucrarea care este atribuită Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu am un buton pe care să-l pot apăsa pentru a începe acest proces. Trebuie să parcurg toate etapele pe care le-aţi descris. Când mă examinez și văd că tot ceea ce fac nu este pentru dăruire, ci pentru propriul meu interes, ce urmează? Conștientizarea răului nu apare prin intermediul intelectului.

Răspuns: Conștientizarea practică a răului – adică a faptului dacă intenția omului vizează primirea sau dăruirea – apare în principal prin eforturile depuse în cadrul grupului, prin studiu și prin diseminare. Cu cât omul investește mai mult în aceste activități, dorind în același timp să-și perceapă intenția, cu atât mai clar începe să o vadă datorită acelor eforturi. Fără o astfel de investiție, nu ar exista nicio modalitate de a-ți recunoaște intenția.

După spargerea Kelim (vaselor), fragmente din ecranele sparte au rămas în interiorul nostru. Trebuie să le simțim. Cum este posibil acest lucru?

Cândva, exista un ecran în fața luminii, iar ecranul și lumina erau egale. Acum, ecranul și lumina sunt opuse. Trebuie să simt această opoziție, astfel încât ea să mă determine să înlocuiesc ecranul spart cu unul corectat.

Cum se poate realiza acest lucru? Trebuie să întreprind acțiuni pe care le-aș desfășura folosind ecrane corectate. Aceste acțiuni sunt studiul, activitatea în grup și diseminarea. Nu avem la dispoziție alte acțiuni legate de ecran. Nu vorbesc despre a mânca mai mult, a bea mai mult sau a primi mai multe plăceri. Mai avem multe etape de parcurs până a ajunge la acele aspecte; acelea sunt acțiuni de primire.

Acțiunile de dăruire care pot fi asociate cu ecranele de dăruire sunt studiul, interacțiunea în grup și diseminarea. Dacă, în timp ce desfășor aceste acțiuni, mă gândesc la atitudinea mea față de mine însumi, față de prieteni sau față de Creator, văd imediat cât de departe sunt de dăruire.

În cazul altor acțiuni, cad rapid pradă unei iluzii și reușesc cumva să mă justific. Însă în cazul acestor acțiuni, nu pot face acest lucru. De aceea, înțelepții ne sfătuiesc să acționăm. Altfel, și eu aș putea sta într-un colț precum vreun mare cabalist – fără a merge nicăieri și fără a face nimic (deși în realitate, toți munceau, dar să presupunem contrariul) – și aș putea săvârși Yihudim („unificări”), practici specifice cabaliștilor.

Yihudim înseamnă că prin intermediul „ecranului” (Masach), omul se conectează cu Lumina superioară. Prin urmare, în această lume, doar aceste acțiuni ne rămâne să le îndeplinim. Trebuie să mă asigur că fiecare zi include studiul, diseminarea și munca în grup, concentrându-mă simultan asupra intenției – a scopului – din spatele a tot ceea ce fac.

Se spune că, dacă dorința mea de a mă apropia de Creator prin aceste acțiuni izvorăște din dorința propriului bine, dar totuși îmi amintesc de Creator și recunosc că nu mă gândesc prea mult la El, atunci această stare constituie ceea ce se numește Lo Lişma. Din această stare, eu cresc și mă apropii de scop.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 08/09/26, Rabaș – Art.40, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘În fiecare zi vor fi ca noi, în ochii tăi’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Rabaş scrie mult despre diferitele stări prin care trece omul.

Răspunsul meu: Când citești sau asculți articole, ori când îmi citești cărțile, nu poți stabili cum te vor influența acestea; nu poți determina direcția gândurilor tale. Și de ce ai face-o? Trebuie doar să accepți, să asculți, să treci totul prin tine – ca printr-o râșniță – și atât. Informația intră prin urechi, dar ceea ce se întâmplă în interior nu este important. Nu contează deloc! Nu este treaba ta să stabilești cum ar trebui să funcționeze acest proces.

Exact asta m-a întrebat cineva online: „Cum dobândește omul o anumită calitate?”

Am scris: „Cum poate omul să determine ce calitate ar trebui să dobândească? De unde știi ce ți-e menit să atingi? Poate că îți va veni rândul să ajungi la asta abia peste un an? Între timp, trebuie să treci prin alte etape. Îți cunoști structura sufletului? Știi la ce ar trebui să te gândești chiar acum? Ți s-a încredințat o singură sarcină: fă ceea ce îți stă în putință.” Atragi lumina asupra ta; ea acționează asupra structurii tale.

Chimiștii știu că o moleculă mare este alcătuită din miliarde de părți, toate interconectate. În molecula spirituală, fiecare este conectat cu ceilalți. În viața materială, acest lucru ridică probleme. Totuși, în lumea materială, tindem să simplificăm totul. Dar fiecare element are propriul său caracter în cadrul aceleiași structuri: unul este mai mare, altul mai mic, iar conexiunile dintre ele se schimbă.

Structura este aceeași, dar fiecare parte are o masă diferită și se conectează cu celelalte în felul său propriu. Este ca și cum am avea cu toții același schelet, dar diferența constă în elementele interne, din interiorul oaselor.

Așadar, cum pot eu – într-un sistem atât de complex, în care la început nu simt, nu știu și abia dacă aud ceva – să determin ce anume este mai mult sau mai puțin corectat în mine? Ce absurditate!

Atunci, ce pot face? Nu pot decât să aduc o lumină puternică; cu cât aceasta strălucește mai intens asupra acestei molecule mari, cu atât ea se va dezvolta mai mult. Nu pot decât să intensific strălucirea acestei lumini cu ajutorul științei Cabala. Asta este tot! Nu putem face nimic altceva aici. Putem doar să intensificăm lumina care strălucește asupra structurii sufletului, depunând tot mai mult efort.

Începi să gândești și să compari lucrurile pentru că lucrezi atât cu mintea, cât și cu inima. Însă munca ta este, deja, rezultatul modului în care lumina înconjurătoare a acționat asupra ta, pregătindu-ți mintea și inima pentru această activitate. Nu ai cum să fi inițiat tu acest proces.

Dar, dacă dorești ca lumina să acționeze mai rapid data viitoare, nicio problemă. Această accelerare s-ar putea să nu fie tocmai plăcută: căderi, prăbușiri, ridicări. Totuși, nu poți scăpa de acest lucru; poți doar să-ți accelerezi dezvoltarea. Atunci când acționezi în cadrul acestei dezvoltări, atitudinea ta față de ea îți oferă o percepție diferită asupra procesului. Astfel, chiar și lucrurile negative ți se par bune. Le percepi ca atare, deoarece ele apar în fața simțurilor tale într-o lumină favorabilă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când omul conștientizează răul la un anumit nivel, nu își dorește nivelul următor. El dorește să-l corecteze pe cel actual.

Răspunsul meu: La început, omul pur și simplu nu vrea să rămână acolo unde se află. Vede că starea sa este foarte rea și își dorește un singur lucru: să iasă din ea. Prin urmare, Îl imploră pe Creator: „Fă ceva, orice; nu contează ce!”

El nu are nevoie de Tora, nici de vreo recompensă, de nimic. În acel moment, simte doar că suferă. Blestemă Cabala, grupul Bnei Baruch și ziua în care a ajuns aici; dar aceasta este o etapă scurtă, care trece într-o clipită.

Apoi totuși, începe să-și compare starea cu un nivel superior și înțelege că merită să tindă spre ceva mai bun. Egoismul său începe să lucreze din nou: „Bine, acum e rău, dar există ceva mai bun. Hai să dobândesc acel lucru.” Egoismul crește continuu, iar acest lucru ajută omul să treacă de la un nivel la altul. Astfel, cu cât egoismul crește mai mult, cu atât își sapă singur groapa.

Dorința de a primi dintr-o sămânță este mai mică decât cea dintr-un vlăstar. Aici există două forțe opuse. Ce te ajută să scapi de rău atunci când simți că egoismul este rău? Un egoism și mai puternic.

Toate aceste procese sunt mai presus de rațiunea noastră. Nu este o coincidență faptul că scrie: „Creatorul pune mâna omului pe soarta bună și îi spune: «Alege binele»”. Trebuie doar să depui un mic efort. Răspunsurile la întrebările rămase se vor clarifica pe parcurs. Te asigur.

Din Lecţia zilnică de Cabala 30/08/26, Rabaş – Art.355-Cel care nu are fii

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→