Monthly Archives: octombrie 2026

Cum să ajungi la un numitor comun cu grupul?

963.8Întrebare: În ce formă pot oferi grupului atunci când simt că mă detașez de el și că nu am un numitor comun cu el? Cum mă pot anula în fața grupului?

Răspuns: Dacă simți că nu ai niciun numitor comun cu grupul, examinează-te. Poate că scopul grupului nu coincide cu scopul tău și ești în măsură să faci o anumită corectare. Poate ar trebui să te adresezi grupului și să spui: „Prieteni, cred că greșiți”.

Trebuie să modelezi grupul: „Cumpără-ți un prieten”. Ești obligat să investești efort și să-i formezi astfel încât ei să te influențeze. Tu însuți trebuie să trezești acest lucru în grup.

Poate că prietenii tăi nu fac lucrurile corecte; poate că fiecare acționează pe ascuns, nu deschis, iar acest lucru nu te trezește și nu primești de la asta o impresie suficientă. Sau poate că nu vrei deloc să fii impresionat de aceste lucruri, ci trebuie să fii impresionat de altceva.

Dacă vreau să slăbesc, mă alătur unui grup de slăbit. Acolo, sunt motivat prin tot felul de mijloace de influență: prelegeri, discuții, filme, orice, numai să-mi rămână simțul importanței ideii. Și noi trebuie să facem același lucru. Pentru orice societate din afara cadrului nostru, acest principiu este clar. În orice companie, în orice afacere privată, întrebarea principală este: cum să informăm întreaga lume că produsul nostru este cel mai necesar și cel mai important?

Dacă produc biscuiți, vreau ca întreaga lume să mănânce doar biscuiții mei, nu carne sau pește, ci doar acești biscuiți. Și vreau ca toată lumea să creadă că nu are nevoie de nimic altceva. Asta este, în esență, ceea ce ocupă gândurile unui director de fabrică. Și la noi ar trebui să fie la fel. Aceasta se numește diseminare externă, precum și diseminare internă în cadrul grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala 18/08/26, Rabaș – Art.42, 1990-Ce înseamnă o binecuvântare și un blestem, în muncă

Încredere pe cale

177.13Întrebare: Cum putem evita să cădem într-o Klipa (impuritate) dintr-o stare de ascensiune? La urma urmei, vrei imediat să te bucuri de acea stare.

Răspuns: Aș spune că, desigur, vom cădea. Dar dacă, pe măsură ce avansez, construiesc constant un mediu alături de care merg, atunci nu mi-e frică să cad.

Am încredere, sprijin și un cadru care mă vor trage înainte chiar dacă eu cad.

Prin urmare, nu mă mai gândesc la aceste stări. Dimpotrivă, sunt încrezător că „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine”. Știu că, totuși, avansez.

Cu alte cuvinte, munca asupra conceptului de dăruire cuprinde totul. Este atât de completă în sine din toate părțile, încât toate întrebările și răspunsurile sunt deja incluse în ea. Nu avem nevoie de nimic din exterior.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/09/26, Rabaș – Art.884-Rugăciunea de Roș HaȘana

Trezirea unei nevoi urgente

231.03Întrebare: Cum putem realiza în noi înșine o schimbare calitativă în ceea ce privește principiul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”?

Răspuns: Noi studiem că doar necesitatea care ne-a adus la Cabala a fost factorul datorită căruia ne-am schimbat viața și trecem printr-o transformare interioară. Totul vine doar din Kli, din necesitate. Nimic nu se poate întâmpla de la sine.

Prin urmare, dacă vrem să facem ceva sau să schimbăm ceva, trebuie să căutăm nu „cum se poate schimba acest lucru”, ci „cum ar putea apărea în mine o nevoie urgentă pentru asta”. De îndată ce această nevoie apare în mine, voi schimba lucrul acela sau se va schimba de la sine. Dar se va schimba numai dacă îl doresc cu adevărat urgent. Totul depinde de pregătirea Kli-ului, de dorința noastră.

Prin urmare, o schimbare calitativă în „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” trebuie să se bazeze pe conștientizarea necesității: fără aceasta, viața noastră va rămâne o viață animalică. Desigur, ne putem împăca și astăzi cu ideea că așa se va și sfârși, dar și acest lucru depinde de societatea în care ne aflăm.

Dacă mediul nostru nu ne lasă să ne împăcăm cu această viață și ne trezește atât de puternic încât să simțim că până și cea mai mică întârziere este josnică, respingătoare și insuportabilă, atunci vom putea cu adevărat schimba ceva. Totul depinde doar de grup.

Grupul însuși trebuie să ne conducă și să-l îndemne pe fiecare să manifeste o astfel de atitudine față de el. Cu alte cuvinte, aceasta este o muncă reciprocă între om și grup. Nimic altceva nu se poate face aici.

Din Lecția zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot, 24/09/26

Lucrează la atitudinea ta față de grup

938.07Vedem cât de dependent este omul de societate în tot ceea ce definește ea. Prin urmare, alegerea noastră constă în găsirea unui mediu potrivit. Nu trebuie să mă mulțumesc cu orice mediu.

Într-una dintre scrisorile sale, Rabaș dă exemplul unui croitor ajuns printre croitori nu prea pricepuți. Dacă vrei să devii un adevărat profesionist, trebuie să fii printre cei mai buni meșteri.

Să presupunem că ai cusut un articol vestimentar. Dacă l-ai făcut bine, ei îți vor spune asta; dacă l-ai făcut prost, îți vor explica până în cele mai mici detalii ce nu este în regulă. Cu alte cuvinte, ei respectă munca făcută perfect. Printre astfel de oameni, vei deveni și tu specialist și nu vei tolera niciun neajuns. Totul depinde de mediu.

Prin urmare, dacă vrei să devii un meșter iscusit, ai nevoie de o societate care să ceară exact acest lucru în toate privințele, și atunci nu îți va fi greu. Toate dificultățile noastre, toate problemele care apar atunci când nu suntem capabili, ne pierdem drumul, ne certăm unii cu alții și cu propria noastră dorință de a primi, sunt cauzate de faptul că nu construim mediul.

Nu ar trebui să simțim niciun efort în munca noastră dacă mediul nostru este corectat în mod corespunzător, deoarece, prin natura mea, voi dori să fac ceea ce este acceptat în grup. Prin urmare, a fi preocupat de propria avansare spirituală este o prostie, o adevărată nebunie. Omul trebuie să se preocupe ca noțiunea de avansare să se stabilească în grup în măsura de care are nevoie, și atunci o va realiza.

Suntem rezultatul direct al tuturor dorințelor, gândurilor, obiectivelor și al importanței care predomină în grup. Prin urmare, dacă vorbim deja despre corectarea Reșimo, aceasta se realizează doar prin munca cu mediul.

Aici vedem cât de corect sunt conectate toate aceste lucruri într-un singur subiect la care lucrezi. Lucrezi la atitudinea ta față de grup, care este, în esență, atitudinea ta față de Creator. Ca răspuns, mediul te influențează și te trezește din nou la aceeași muncă.

Cu alte cuvinte, vezi că toate începuturile, toate forțele, toate premisele și tot ceea ce trebuie să se dezvăluie la final sunt cuprinse într-un singur subiect și nu trebuie să-ți împrăștii eforturile pe numeroși factori. Ai un singur factor, în care începi și finalizezi toată munca, toate eforturile, toată corectarea și umplerea Kelim.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/09/26, Rabaș – Art.882-Roș HaȘana

Discuții despre Treptele Scării, Partea 271

Discuții despre Treptele Scării, Partea 271

Ce atitudine este necesară pentru a avansa?

Întreaga intenție trebuie să fie îndreptată către Creator. O intenție îndreptată către orice altceva în afara Creatorului nu contează și nu este luată în considerare. În primul rând, trebuie să ne conectăm punctul interior la Creator, astfel încât atitudinea noastră să fie îndreptată către Creator, iar cel mai interior punct din inima noastră să fie conectat la Creator. Este ca și cum L-am aduce pe Creator în inima noastră și apoi, cu inima noastră, ne-am îndrepta către celelalte lucruri din jurul nostru, cum ar fi societatea, viața, familia, munca și așa mai departe.

În acest fel, atitudinea noastră față de Creator determină întregul curs al vieții noastre și suntem siguri că suntem pe calea cea bună. Știm că tot ceea ce avem în viața noastră în această lume va veni la noi ca mijloc. Cu cât diverși factori din viață interferează mai mult cu păstrarea Creatorului în inima noastră și cu cât ne opunem mai mult acestui lucru, cu atât mai puternică va deveni această conexiune din inima noastră, în sensul „întreaga lume este valoroasă pentru mine”. Aceasta este avansarea și nu avem nevoie de nimic altceva. Aceasta este „întreaga Tora pe un singur picior”, din care conexiunea cu Creatorul va fi determinată în funcție de atitudinea noastră față de El.

Pentru ca grupul să ne corecteze

938.03Întrebare: Ce ar trebui să facem în grup pentru ca acesta să ne corecteze cu adevărat?

Răspuns: Trebuie să folosim forțele care, prin însăși natura lor, ne provoacă suferință în raport cu societatea. Acestea includ invidia, ura, mândria – tot ceea ce dă naștere în mine unor dorințe neîmplinite în raport cu societatea și cu oamenii din jurul meu. Trebuie să folosesc corect aceste forțe.

La urma urmei, fie că vreau, fie că nu, îl invidiez pe celălalt și mă compar cu el. Oricât ar avea celălalt, mă uit cât am eu în comparație cu el. Nu-mi pot imagina un câștig mai mare decât să am totul în lume. Am un vis: nu mai există nimeni în lume, doar eu. Merg pe străzi – totul îmi aparține. Intru în case și magazine – totul este al meu. Este un vis cunoscut. Nu-mi pot imagina nimic mai mare decât acest Kli și sunt atras de el.

Acestea sunt impulsurile pe care le folosim atunci când construim grupul. Aceste calități naturale sunt în mine, iar acum trebuie să le folosesc în scopul corect. Asta este tot. Trebuie să construim un sistem care să folosească aceste calități cât mai bine.

Întrebare: Dar invidia poate funcționa în două moduri, nu-i așa?

Răspuns: Dacă mi-e teamă că prietenii din grup m-ar putea pune într-o situație jenantă și așa mai departe, atunci, dimpotrivă, ar trebui să pun condiția ca grupul să aibă grijă de acele calități ale mele pe care vreau să le îmbunătățesc. În consecință, las grupul să se folosească de rușinea pe care aș putea-o simți față de prietenii mei, de respectul de sine și de tot restul. Scopul este să nu-mi lase nicio cale de ieșire, astfel încât să mă ocup de dorințele care au cu adevărat nevoie de corectare.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaș – Art.5, 1985-Pleacă din țara ta

Concentrează-te pe aspirația de a merge înainte, nu pe tine însuți

232.01Întreaga noastră cale constă din coborâri și urcări. Nu există nimic în om care să nu se spargă și apoi să nu fie restaurat. Numai comparând fiecare calitate presupus rea și presupus bună, la joncțiunea dintre ele, putem construi ceva, face ceva, pregăti cumva, crea un Kli interior, pe care apoi să-l umplem.

Prin urmare, omul nu trebuie să se gândească niciodată: „În ce stare mă aflu?” Aceasta este o atitudine greșită. Nu trebuie să acordăm atenție stării. Omul trebuie să se gândească întotdeauna: „Spre ce aspir?”, și nu: „De unde pornesc?”. Nu trebuie să se gândească niciodată: „Cum mă descurc?”, ci: „Spre ce trebuie să aspir?”. Adică trebuie să vadă în fața sa calitatea, imaginea, trăsătura spre care trebuie să aspire.

Nu te gândi niciodată la tine însuți. De îndată ce începi să te gândești la tine, are loc imediat o coborâre și apare un număr enorm de obstacole care te trag spre interior și în lateral. Nu te concentra asupra ta, ci gândește de la tine spre exterior. Atunci vom trece rapid prin toate stările necesare, obligatorii.

Vom înțelege că toate acestea vin pentru ca, în ciuda a ceea ce trece prin noi, să aspirăm constant către Unul. Acesta este lucrul care trebuie dezvăluit, clarificat și concluzionat din trecerea în revistă a întregului lanț de stări prin care trebuie să trecem.

Și există foarte multe. Fiecare se împarte, la rândul ei, în multe altele, iar omul poate trece în fiecare secundă printr-un număr enorm de stări de tot felul. Acest lucru depinde doar de aspirația înainte. Cu cât aspir mai mult înainte și mă îndrept constant, tot mai clar și mai puternic, spre scop, cu atât mai repede se rotește micul motor care învârte în mine aceste stări și cu atât mai mare este viteza cu care trec prin mine.

Acest lucru depinde de mine. Dacă nu sunt îndreptat spre nimic, atunci această roată, acest lanț de Reșimot din mine, stă pe loc. Dacă încep să aspir puțin înainte, începe să se învârtă din ce în ce mai mult. Dacă mă opresc și mă ocup de mine însumi, totul se oprește; totul este mort. Prin urmare, trebuie să gândim doar de la noi spre exterior.

Din Lecția zilnică de Cabala de Sărbătoarea de Sukot, 25/09/26

Discuții despre Treptele Scării, Partea 270

Discuții despre Treptele Scării, Partea 270

Cum ne examinăm intenția?

Nu știm ce este în inima noastră și, de obicei, nici măcar nu ne întrebăm.

Dăruirea de dragul dăruirii – detașarea de sine

292Întrebare: Ce este această etapă: a dărui de dragul dăruirii?

Răspuns: Ce fel de plăcere primește dorința de a primi din faptul că dăruiește? Ce înseamnă dăruirea pentru ea? Cum putem atașa intenția „de dragul dăruirii” la dorința de a primi?

Pentru aceasta, trebuie să mă conectez la cineva din afara mea, cineva extern (ceva ce, de fapt, nu există deloc pentru noi și nu înțelegem ce este), adică să-mi conectez dorința de a primi cu dorința de a primi a altcuiva. Acest cineva poate fi un prieten, grupul sau Creatorul. Atunci, pentru mine, Creatorul este ca și cum ar fi o dorință de a primi: la urma urmei, îmi pasă ca Lui să-I fie bine, ceea ce înseamnă că El are o dorință de a primi.

Așa îmi imaginez și am grijă ca această dorință de a primi să simtă plăcere. La urma urmei, numai așa pot înțelege acest lucru! Vreau ca El să se bucure! Apoi îmi conectez dorința de a primi cu o dorință externă, o nevoie externă, și trăiesc în interiorul acestei dorințe externe. Ea a devenit importantă pentru mine.

Este ca și cum m-aș detașa de mine însumi, până la punctul în care îmi pasă doar de ceea ce este Acolo. Aici revenim la exemplul mamei și al bebelușului ei: bebelușul îi ocupă toată atenția, ea lucrează pentru a-i satisface nevoile și nu se preocupă deloc de ea însăși.

Așadar, ce înseamnă a dărui de dragul dăruirii? Înseamnă să fac tot ceea ce dorește El. În același timp, plăcerea pe care o simt este în El. Dăruiesc și dăruiesc, iar plăcerea mea este în El. A primi de dragul dăruirii, pe de altă parte, înseamnă a descoperi că Îi pot oferi plăcere doar în măsura în care eu însumi simt plăcere! Mă bucur, și numai atunci se bucură El! Aceasta este o conexiune dublă.

Când dăruiesc de dragul dăruirii, nu simt plăcerile care trec prin mine, ci doar mă aflu în El. Lucrez tot timpul cu „nevoia” Lui și aceasta este plăcerea mea: ceea ce se simte Acolo. Dar când lucrez cu dorința de a primi de dragul dăruirii, trebuie să simt eu însumi plăcerea și numai în această măsură simt că El se bucură. Acum plăcerile noastre lucrează împreună: nevoile noastre acționează împreună, ca o singură nevoie unificată.

De aceea, în Cabala spunem că atunci când dăruiesc de dragul dăruirii, lucrez cu Aviut de Șoreș, Alef și Bet, în timp ce atunci când primesc de dragul dăruirii, lucrez cu Aviut de Gimel și Dalet. Cu alte cuvinte, când primesc de dragul dăruirii, lucrez cu Kelim de primire, iar când dăruiesc de dragul dăruirii, lucrez cu Kelim de dăruire, al căror Aviut este relativ mic.

De fapt, și Kelim cu Aviut de Șoreș, Alef și Bet sunt Kelim de primire, dar în ele nu simt plăcere din faptul că Îi dăruiesc Lui. Mai precis, desigur că simt plăcere, dar ea nu depinde de dăruirea mea către El.

Este exact ca în exemplul mamei care îi dăruiește copilului ei: ea nu trebuie să simtă ea însăși plăcerea pentru a avea grijă de copil; trebuie doar să simtă dacă el se bucură. Pe când, atunci când primesc de dragul dăruirii, trebuie să-mi simt propria plăcere, iar de această senzație depinde și senzația mea că El se bucură. Este ca și cum aș uni ambele noastre dorințe de a primi, a mea și a Lui, astfel încât una depinde de cealaltă. Și aceasta îi oferă omului un Kli nelimitat!

Când primești de dragul dăruirii, Kli-ul care primește este nelimitat. Când dăruiești de dragul dăruirii, pur și simplu dăruiești; nu există nicio limitare, dar Kelim, dorințele, nu se dezvăluie. Kli-ul meu, dorința mea, nu participă la acest proces. Participă doar prin faptul că am grijă de El, iar gradul meu de Bina depinde de Aviut-ul pe care Îl are El, adică de măsura în care Îl descopăr ca destinatar al dăruirii mele.

Din Lecția zilnică de Cabala 12/10/26, Rabaș – Art.913-Și el studiază Tora Sa

Cultivați valori superioare

938.04Întrebare: Ar trebui să fim, într-un fel, complet deschiși unii față de alții în grup?

Răspuns: Nu, nu trebuie să ne dezvăluim unii în fața altora. Totul depinde de modul în care omul se acordează interior în raport cu grupul. Iar în exterior, grupul trebuie doar să ia calitățile pe care vrem să le atingem și să le cultive ca pe ceva extrem de important.

Atunci, omul care nu le-a dobândit se va rușina și se va teme să nu facă rău grupului. Va vedea că este mai prejos decât ceilalți prieteni și va dori să dobândească aceste calități.

Măreția Creatorului, măreția scopului, aspirația către scop, contribuția la grup, iubirea față de aproapele, interesul față de ceilalți – dacă le cultivăm ca fiind cele mai înalte valori, se va dovedi că mă voi teme să nu-mi lipsească aceste calități, pentru că atunci grupul mă va disprețui.

Totul depinde de modul în care se organizează grupul și de modul în care omul se acordează în raport cu acesta. Mai mult, el nu trebuie să facă acest lucru în mod deschis. Grupul, dimpotrivă, trebuie să vorbească despre faptul că avem un astfel de standard: măreția Creatorului, măreția grupului, măreția dăruirii, măreția iubirii.

Omul nu este obligat să se dezvăluie în fața grupului: „Sunt rău, sunt necorectat”. Trebuie să simtă acest lucru în sine și, pe acest fundal, să ofere imediat grupului ceea ce acesta îi cere: măreția scopului și așa mai departe.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/09/26, Rabaș – Art.5, 1985-Pleacă din țara ta