Comentariu: O persoană vrea întotdeauna să fie liberă: oamenii vor să fie eliberaţi din sclavie ca să o achiziţioneze; cuvântul “libertate” este auzit în imnurile tuturor naţiunilor, este inscripţionat pe toate steagurile. Și brusc spui că o persoană nu este liberă, că el trăiește in închisoarea acestei lumi.

Răspuns: După ce în Evul Mediu oamenii au fost de acord de bună voie să fie sclavi pentru că știau că vor fi îngrijiți; ar fi primit un acoperiș deasupra capului, mâncare, iar dacă s-ar fi căsătorit, și-ar fi putut hrăni familia. Proprietarul ar avea grijă de asta, iar în schimb el va face munca sa. Dar pe măsură ce egoismul nostru s-a dezvoltat, dintr-o dată am început să ne simţim încătușaţi în lanțuri, brusc am simtit o nevoie să le rupem. Iar când am rupt aceste lanțuri am devenit aparent oameni liberi.

Dar această libertate este imaginară, pentru că oricum trebuie să lucrezi cu plugul, să aduni recolta, să o vinzi, să te gândești la casă, familie și alte o sută de lucruri. Iar dacă te îmbolnăvești, nu mai este un proprietar ca să aibă grijă de tine, n-o să mai cheme un doctor pentru că nu mai ești proprietatea lui (și până la urmă, a fost un timp când erai o proprietate valoroasă pentru el); acum trebuie să te gândești la tot de unul singur.

Totuși, aceasta a fost o dezvoltare progresivă deoarece sub capitalism a existat o creștere a forței de muncă, productivitatea sa a crescut, acest lucru a fost benefic pentru societate.

Așa că am ajuns în prezent, simţim la fiecare pas o nevoie pentru un nou nivel de libertate. Dar de fapt, nu e libertate.

Va continua..

Din emisiunea de pe Kab TV “Ultima generaţie” din 11.06.2015

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment →